Sectorul CIVES
 
 

O crimă

Forum: Imbogatirea arhivei de documente de pe situl www.procesulcomunismului.com

O crimă

Mesajde mihnea » Mie Apr 13, 2005 11:45 am

La începutul anilor ’50 într-o închisoare de la marginea Pitestiului s-a desfăsurat un experiment sinistru: reeducarea fortată.
Cine erau cei supusi reeducării?
Majoritatea studentilor arestati pe motive politice. Mai precis era vorba de fosti legionari, tărănisti, liberali, regalisti şi social democrati sau chiar si de oameni condamnati pentru favorizarea unui „duşman al poporului” sau pentru simpla suspiciune că ar unelti împotriva regimului.
Cine erau reeducatorii?
Erau tot detinuti. Condusi de o figură demonică, Eugen Turcanu, fost legionar, acum fanatic comunist, studentii-reeducatori aplicau un regim de teroare celorlalti detinuti.
Care era scopul reeducării?
Crearea „omului nou”. Or, având în vedere că omul nou derivă din omul vechi, oamenii vechi trebuiau să devină oameni noi. Care erau cei în care schimbarea putea surveni încă? Tinerii. Care dintre tineri erau cei mai susceptibili la „misticism”, scepticism, atitudine? Care avuseseră cel mai energic contact cu celelalte partide, în mod special cu cel legionar? Studentii. Scopul reeducării era scoaterea „putregaiului” din ei. Nu mai conta care era mai exact acest putregai, care era măsura în care ai fost închis pe drept; odată ce erai acolo, aveai să fii reeducat. „Exploatatorul” avea să moară.
Cum se făcea reeducarea?
De fapt, în răspunsul la această întrebare e continut sinistrul, teribilul, inimaginabilul. Cheia reusitei era teroarea. Secretele terorii erau tortura fizică si psihică permanentă. Dacă tortura era prezentă în toate închisorile politice din România, tortura permanentă era posibilă doar la Pitesti pentru că numai aici călăii stăteau mereu cu victimele, fiindu-le colegi de celulă. Dar de ce s-ar fi torturat detinutii politici între ei, mai ales că în mod clar există o potentială solidaritate între acestia?
De frică. Cei care dădeau cu bâtele în capul altora o făceau pentru că îi durea prea tare capul de la bâtele primite. Eugen Turcanu si partial cei din primul său grup nu primeau, doar dădeau. Trebuie spus că înaintea începerii experimentului, Turcanu, sub îndrumarea atentă a Securităţii, a format un nucleu de vreo douăzeci de detinuti în jurul său. Se auto-intitulau Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (ODCC). Acestia au avut parte de tot sprijinul conducerii închisorii care a închis ochii la tot (ba chiar a si încurajat multe abuzuri), lucru de o importantă vitală în întelegerea crimei care s-a petrecut la Pitesti.
Nu aveai voie să vorbesti omeneste cu un alt detinut, nu aveai voie să îl încurajezi, nu aveai voie să îl ajuti. Dacă făceai aceste lucruri, erai acuzat de „ajutor legionar”. Cei de lângă tine erau constrânsi să te pârască. Crearea omului nou implica moartea personalitătii celui vechi. Asadar, nu aveai dreptul să fii altfel. De mâncat, mâncai ca animalele, direct din gamela de pe podea, aplecat si cu mâinile la spate. Bătaia era o regulă. Erai bătut pentru că nu dormeai regulamentar, pentru că refuzai să lovesti un alt detinut (omul nou, neavând păreri, nu trebuia să aibă nici retineri în executarea directivelor noii justitii); s-au organizat si bătăi la grămadă, cei cu bâta fiind bineînteles reeducatorii. Erai bătut pentru că nu recunosteai ce făcusei si ce nu făcusei, erai bătut „în general”. Trebuie spus că Turcanu avea o imaginatie groaznic de productivă si o perseverentă fanatică în ceea ce priveste tortura. De exemplu, se stie că a jucat pe corpul unui detinut pe care vroia să se răzbune pentru o chestiune mai veche până când l-a omorât. Îi persecuta în mod special pe băietii de preot sau pe studentii la teologie. În timpul Pastelui din 1950, Turcanu a organizat o parodie demonică a unei slujbe religioase. Ca amănunte, complet necesar de stiut, Sfânta Fecioară Maria era numită „Marea Curvă” iar detinutii erau „botezati” cu rahatul strâns în tinetă .
Demascarea era structurată în patru etape. Mai întâi treceai prin demascarea externă. Îti demascai toate cunostintele. Poate că nu cunoscusei criminali legionari. Dar poate că stiai destui oameni care îl admiraseră pe rege, care îti mărturisiseră că nationalizarea si/sau colectivizarea erau nedrepte, poate că stiai fete care umblaseră cu ofiteri germani, poate că avusesei profesori care făcuseră anumite aluzii neconforme cu noua ordine. Si, după ce îti mai zguduiau capul câteva zeci de bâte, deveneai sigur de veridicitatea acestor fapte, ba chiar îti aminteai în mod miraculos altele noi, care lămureau situatia si care făceau din acei oameni niste perfizi exploatatori care, datorită demascărilor tale, urmau să ajungă pe mâna justitiei populare.
Urma demascarea internă. În această fază tintele erau colegii de celulă sau chiar reeducatorii si personalul închisorii. Orice apropiere, orice lovitură mai blândă pe care o primisei, mila de care te bucurasei, toate trebuiau acum mărturisite; si toti erau pedepsiti, descurajând astfel orice urmă de solidaritate umană.
Adevărata crimă ia contur odată cu cea de-a treia fază, demascarea morală publică. După atâtea torturi, ajungeai să vezi mai limpede situatia: îti dădeai seama că ai fost totdeauna un porc ordinar, că ai supt, împreună cu familia ta ordinară, sângele poporului. Sigur că deodată îti aminteai că tatăl tău fredona cântece legionare, că omorâse în campania din U.R.S.S. zeci de bravi soldati sovietici, că în timpul rebeliunii torturase evrei, că, în sfârsit, era un betiv si un desfrânat. Dacă era preot, cu sigurantă că nu înmormânta un om fără un vitel, asta în timp ce profita de inocente fete de tăran. Mama ta – nici nu mai stii cu câti se culcase. Apoi urma fratele, sora, bunicii, totul, totul, totul.
Cu cât inventai mai mult, mai de necrezut, cu atât aveai sanse mai mari să ajungi si tu unul dintre cei care dădeau cu bâta si astfel să scapi de tortură. Si totusi, lucrurile nu se opreau aici. Testul cel mare abia acum venea: daca erai cu adevărat nou, atunci acum trebuia să o dovedesti aplicând aceleasi metode în cazul unui coleg de celulă. Astfel, din victimă deveneai, si tu, călău. Acum constiinta crimei pe care si tu o comiteai garanta păstrarea secretului.
Care a fost soarta reeducării de la Pitesti?
În primă fază a fost un succes. Câteva zeci de studenti au devenit reeducatori. Insuccesul de ansamblu a venit atunci când s-a încercat exportarea fenomenului în alte centre concentrationare: Gherla, Ocnele-Mari, Târgu Ocna, Canal. Din motive obiective – contactul apropiat cu populatia, vârsta înaintată a detinutilor, imposibilitatea păstrării terorii între patru pereti (asa s-a întâmplat la Canal), totul a devenit o povară pentru regimul comunist. Există o limită peste care dacă se trece este anulată frica. Orice regim totalitar e în pericol în acest caz, ştiut fiind faptul că singurul lucru care mentine un astfel de regim la putere este frica.
Grozăviile de la Pitesti trebuiau ascunse precum gunoiul sub covor. Printr-o actiune tipic stalinistă, după un proces înscenat, comunistii l-au executat pe Turcanu si pe unii dintre acolitii săi, disculpându-se astfel de mizeria pe care tot ei o generaseră si o întretinuseră. Un lucru trebuie să fie clar: nefiind nicidecum niste victime, cei din primul grup de călăi au fost doar niste unelte ale Securitătii si ale comandantului suprem al acesteia, Nikolski, care, de altfel, a fost initiatorul experimentului.
Securistii s-au înselat însă: au existat reeducati care s-au des-reeducat si au vorbit. Daca ei n-ar fi vorbit nici tu nu ai fi citit acum.
Care e rostul?
Au trecut mai bine de 50 de ani de atunci. Întrebarea este următoarea: timpul spală sângele? Nu ar trebui să îl spele; în lipsa pedepsei sau măcar a căintei, crima este eternă. Însă realitatea nu e cum ar trebui: sigur că, de fapt, îmi pasă mai putin, din păcate, de cei care au murit torturati cu mii de ani în urmă în vreun tărâm îndepărtat, fiind poate vinovati de crime care, la rândul lor, s-au stins în timp decât îmi pasă de cei de la Pitesti. Si asta mai ales pentru că nu se poate să nu ne gândim la acest fapt: criminalii din centrele concentraţionare din România sunt de vârsta bunicilor nostri; securistii de mai apoi, din epoca Ceausescu, sunt de vârsta părintilor nostri. Sigur îi mai vedem la piată, la cinema, prin parcuri, poate plimbându-si nepotii dar si la televizor, explicându-ne cum se pune problema. Această argumentare nu e un îndemn la ură ci la dreptate. E drept să condamnăm crimele nazistilor sau pe cele ale legionarilor. E drept deci să condamnăm si crimele comunistilor. Am observat că tocmai atunci când aduci vorba despre acestea din urmă lumea se eschivează. Am ales să amintesc unele amănunte socante – foarte putine din câte sunt - tocmai pentru ca atunci când citesti să te poti simti acolo. Să te simti batjocorit, bătut, chinuit. Numai empatia duce către adevăr. Si tu puteai fii acolo. Dacă nu pricepem asta suntem orice, dar oameni nu. Nu meriti să fii om când privesti cu indiferentă fapte neomenesti comise de „oameni” împotriva oamenilor. Ce poti schimba, te întrebi? Pentru început, viata ta. Uitarea vietii distruse a altor oameni ca si tine – care poate nu si-au mai putut plimba nepotii prin parcuri - poate avea loc doar cu un pret: uitarea propriei vieti.

Singurul scop al acestui articol este acela de prezentare pe scurt a unei crime celor care nu o cunosc sau celor care au uitat-o. Am scris acest text în urma în urma parcurgerii a două cărti: „Fenomenul Pitesti” de Virgil Ierunca si „Patimile după Pitesti” de Paul Goma, cărti pe care vi le recomand. Dintre autorii care tratează acelasi subiect: Dumitru Bacu si G. Dumitrescu – „Demascarea”.



http://www.substele.ro
Ultima oară modificat de mihnea pe Joi Noi 22, 2007 4:21 pm, modificat 1 dată în total.
mihnea
 
Mesaje: 2
Membru din: Mar Apr 12, 2005 1:50 pm
Localitate: Bucuresti

Recomandare la recomandare

Mesajde administrator » Joi Noi 15, 2007 7:45 pm

Pe acest subiect, in spatiul www.procesulcomunismului.com dispuneti de o documentatie redutabila:
http://www.procesulcomunismului.com/mar ... lt.asp.htm
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm


Înapoi la Procesul comunismului- Documente

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Exabot [Bot] şi 1 vizitator

<<< Piata Universitatii 2009