Sectorul CIVES
 
 

Pentru mortii fara nume

Forum
Pe marginea activitatii consumate a grupului GID si a celei curente, cordonate in situl www.gid-romania.com

Moderator: gidromania

Pentru mortii fara nume

Mesajde gidromania » Mar Iul 19, 2005 12:30 am

"De la kilometrul zero
Facea parte din Piaţă, ca majoritatea studentilor. Colegii de facultate ii spuneau Sir. Probabil pentru stilul lui elegant. Mihai, insă, se nascuse intr-un sat de munte de pe Valea Bistritei, nu pe malurile Tamisei. Moştenise buna cuviinţă de acasă, de la părinţi. Venea in Piaţă de obicei imbracat in alb. Il găseai in perimetrul fântânii, după orele de curs. Se aşeza pe bordură şi răsfoia presa sau işi nota cite ceva intr-un caiet. Nu era vorbaret, dar nu refuza dialogul. Intr-o buna zi l-am luat prin surprindere: "de ce tot veniti pe-aici, Sir"?.
M-a privit indelung. I-am spus Sir, precum colegii lui şi asta l-a derutat. Avusese de-a face cu destui provocatori care il sâcâiau, ca şi pe ce ceilalţi studenţi, cu fel de fel de intrebari şi indemnuri stupide, sau cu altă specie de oameni, indeosebi femei, incapabile să inteleaga ce vroiau tinerii din Piaţă care scandau "Jos comunismul" şi cintau "Imnul golanilor". "Dar dumneavoastră de ce veniti aici?", mi-a replicat el, după un timp.

Si, fără să vrea, m-a trimis cu gândul, cu patru decenii şi jurmătate in urmă, pe vremea studentiei mele, in Piata Palatului Regal, (azi Piaţa Revoluţiei) unde a avut loc cea mai mare manifestatie anticomunistă de dinaintea instaurării dictaturii proletariatului in tara noastra. Atunci, la 8 noiembrie 1945, toată studenţimea Bucureştiului era in Piaţă, ca şi acum. Atunci se scanda "Regele şi Patria!". Monarhia era ultima reduta romaneasca in faţa ciumei roşii, adusă şi impusă de tancurile sovietice.
"Regele şi Patria"! Cutremurător strigăt. Dar Dumnezeu nu ne-a auzit atunci, şi de la Ministerul de Interne (ulterior sediul C.C. al p.c.r, au inceput să "cânte" armele automate, "balalaicile" sinistrei divizii "Tudor Vladimirescu" inăbuşind strigatul nostru disperat, in singe. Cine poate şti ciţi au murit atunci?!

Şi-acum, dupa 45 de ani, istoria se repeta (sau continua!): studenţii erau din nou în Piata şi strigau "Jos comunismul". Şi cintau acel imn, devenit celebru pe mapamond. Si de pe margine, gospodinele noastre dragi, care işi bateau fesele lor bogate, tipind la noi: "huo, golanilor, trântorilor!..". Si-apoi "oamenii de bine" saltându-şi burţile şi indemnându-ne cu zâmbetul lor gretos: "de ce nu vă duceţi voi la muncă?" Si mai târziu, scutierii, minunaţii nostri scutieri.. Agresarea noastră era iminenta.
Dar noi scandam in continuare "Jos comunisrnul!" şi ne rugam: "Doamne, vino Doamne!..."
- Ce zici, Sir, crezi ca Dumnezeu o să ne audă de data asta? Raspunsul lui Mihai a fost simplu şi dur: "Cine nu crede, nu are ce cauta aici". Ne-am imprietenit. El imi spunea, nu stiu de ce, maestre. Probabil pentru parul meu alb. Ultima oara ne-am intâlnit la kilometrul zero, seara. Piaţa era inundată de lumini. Peste zi avusese loc o uriaşă manifestatie a tineretului: studenţi, elevi, muncitori de toate categoriile. Venisem acolo, la acel punct simbolic, cu gândul să-mi iau ramas bun de la Piaţă - să mă inchin la crucea martirilor Revoluţiei şi să plec. A fost imposibil. De-abia atunci mi-am dat seama că Piaţa nu mai era un loc anume, ea devenise un fenomen in care eram integraţi cu toata fiinţa. "Libertate te iubim, ori invingem, ori murim!"
Piaţa devenise un suflet, o credinţă. Piaţa era in noi. De-acolo, de la kilometrul zero, a inceput Golgota noastra, a celor care credeau.

Mihai a fost ridicat de la facultate impreună cu alţi 3 studenţi care făceau de garda, in ziua de 14 iunie 1990. După ce au fost bătuţi la singe, au fost azvârliţi intr-o duba cu o destinaţie necunoscuta. Probabil la Măgurele. Ce s-a întâmplat acolo e greu de imaginat.
Mihai se numara printre cei care au dispărut fără urmă. Se afla probabil printre cei "neidentificaţi" de la Străuleşti.

Cineva a vrut sa distrugă Piaţa Universităţii, sa nu ramână nici cenuşa!..."

(Gheorghe Dumbrăveanu, Piaţa Universităţii, Imprimeria "Coresi", Bucuresti, p. 5-6)
nota: Gheorghe Dumbrăveanu a murit, intr-un accident, la scurt timp dupa publicarea cartii.
gidromania
 
Mesaje: 76
Membru din: Vin Dec 31, 2004 5:32 am
Localitate: Bucuresti

Înapoi la gid-romania.com

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009