Scrisoare deschisă către ministrul de externe al României,
dl Mihai Răzvan UNGUREANU
de la Asociaţia HYDE PARK, Chişinău
Stimate dle ministru,
Vrem să vă semnalăm o stare de lucruri regretabilă constatată de noi la Ambasada României de la Chişinău şi ne adresăm Dvs cu rugămintea de a realiza unele modificări în regimul de funcţionare al reprezentanţei României în Republica Moldova.
Prima adresare faţă de reprezentanţa diplomatică a României în Republica Moldova a fost făcută imediat după fondarea asociaţiei HP, în vara anului 2003. Fiind o asociaţie care promovează libertatea cuvîntului, speram să găsim la Ambasadă informaţii despre organizaţii similare de peste Prut, care ar putea să ne ajute în anevoiosul proces de afirmare ca ONG, de cristalizare a societăţii civile într-un stat post-sovietic aflat în tranziţie. Totuşi, demersurile noastre au rămas fără răspuns. Mai receptive s-au dovedit a fi Ambasadele SUA din Chişinău şi a Norvegiei de la Bucureşti, care ne-au ascultat şi cu care am început o colaborare fructuoasă, fiind sponsorizate primele noastre proiecte care aveau ca obiectiv major democratizarea societăţii moldoveneşti.
Am fi vrut să fim primiţi măcar cu petiţii...
În vara anului trecut, alături de alte cîteva organizaţii civice importante din Republica Moldova, am înregistrat la Ambasadă un demers către conducerea de vîrf a României, în care reclamam procedura insuportabilă de redobândire a cetăţeniei române pentru etnicii români-basarabeni. Un consilier ne-a primit şi încerca să ne convingă că nu e bine să facem astfel de demersuri, spunându-ne că „nu e momentul”. Nu ştim dacă memoriul nostru a fost trimis mai departe, deoarece nici până astăzi n-am primit vreun raspuns de la Preşedinţie sau Guvern.
Am mai ajuns pe la Ambasadă pentru a depune scrisori oficiale, petiţii referitoare la soarta românilor de aici. Cel mai des eram priviţi cu suspiciune, fiind trataţi ca pe străini. E semnificativă imaginea cum transmitem printre gratiile porţii Ambasadei României la Chişinău scrisorile noastre semnate de lideri de asociaţii importante ale românilor-basarabeni. Funcţionarul de acolo abia dacă accepta să semneze indescifrabil actele noastre. Din pacate, şi acele luări de atitudine - despre federalizare, copiii din Transnistria, canalul Bâstroe etc. - au rămas fără răspuns.
La ultimele alegeri din România sunam la Ambasadă să aflăm cum se poate vota, cine şi cum se poate înregistra ca observator. De fiecare dată ni se răspundea evaziv, iritat, inexact. Basarabenii n-au ştiut nici în ziua votării că se poate vota şi cu paşapoartele expirate. Iar cei care au mers la vot au trebuit să aştepte la coadă câte 3-5 ore. Şi de vină nu era doar legea care permitea deschiderea la Chişinău a numai 2 secţii de votare, ci şi atitudinea iresponsabilă şi lipsa de operativitate a celor implicaţi în proces.
Un eventiment de dată recentă ne-a confirmat presupunerea că cei din Ambasadă nu-şi fac datoria şi nu apără interesele cetăţenilor români şi a românilor-basarabeni de pe teritoriul Republicii Moldova. În data de 5 ianuarie 2005 urma să pichetăm sediul acestei Ambasade, în semn de protest faţă de tărăgănarea soluţionării problemelor semnalate de tinerii etnici români din Basarabia care-şi fac studiile în România. Birocraţii politizaţi de la Chişinău au refuzat în ultima zi autorizarea protestului, încălcând astfel drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi legi importante, acorduri internaţionale ratificate de ţara noastră. În ciuda acestui fapt - deoarece nu aveam posibilitatea să-i anunţăm pe toţi cei interesaţi - am decis să mergem la Ambasadă pentru a explica tinerilor situaţia şi refuzul primăriei. Cei câţiva studenţi care au venit în acea zi la Ambasadă au solicitat o întrevedere cu dl Teodorescu sau cu vreun consilier. Li s-a răspuns (prin interfon) că nu se poate, iar petiţia să fie lăsată în cutia poştală de după gratii, fiind asiguraţi că va fi înregistrată după ridicare. În cîteva minute a apărut vice-comisarul oraşului cu un grup de carabinieri, care au înconjurat Ambasada şi i-au somat pe tineri să plece. Au spus că au fost anunţaţi telefonic din Ambasadă „că vrem să luăm cu asalt clădirea”. Studenţii n-au ştiut cum să procedeze, cui să dea petiţia semnată de cei pezenţi ca să fie siguri că va ajunge la premierul Tariceanu. Au plecat umiliţi, simţindu-se abandonaţi şi marginalizaţi, unii dintre ei fiind cetăţeni români cu acte în regulă.
Considerăm această stare de lucruri îngrijorătoare şi vă rugăm să întreprindeţi toate măsurile pentru a o redresa.
Am avut speranţa că actuala Ambasadă a Ţării în Basarabia va deveni un centru cultural, acum însă ne-am dori să fie măcar o instituţie unde românii-basarabeni şi cetăţenii României să poată merge ca acasă.
Cu deosebit respect,
Oleg Brega, preşedinte ONG Hyde Park