Sectorul CIVES
 
 

P.S. (la textul "A fi basarabean")

Stand (nu publica decit proprietarul):
Reflecta texte publicate de Paul Goma , in spatiul http://paulgoma.free.fr/index.html
Standul are acordul autorului.

P.S. (la textul "A fi basarabean")

Mesajde administrator » Joi Dec 29, 2005 7:28 pm

P.S. (la textul "A fi basarabean")
29 octombrie 2005

De la articol la articol (cu schiopătările inerente) Tesu Solomovici face progrese: dovadă că dacă vrea, este în stare să sustină un dialog, ceea ce, pe timpurile acestea constituie o raritate.
Primele impresii despre el: proaste. L-am cunoscut - indirect - prin prestatia de acum câtiva ani când I. Coja anuntase că va scoate el volumul Situatia evreilor din România 1939-1941 - cel pe care A. Buzura, în 1994, după ce îl tipărise, îl distrusese la presiunile Comunitătii evreiesti,. Consultat, Tesu Solomovici spusese - citez din memorie:
"Comunitatea nu are legătură cu distrugerea volumului, oricum, documentele acelea sunt însuportabil de antisemite". Asa, deci: documentele sunt insuportabil de antisemite, nu, Doamne fereste si faptele evreilor, insuportabil de antiromânesti!;
Al doilea moment: când a apărut Săptămâna Rosie la Vremea. Pe la stand a trecut si Tesu Solomovici. A citit textul de pe coperta a IV-a si a spus, în directia editorilor: "Grijă mare! Grijă mare! Ordonanta, ordonanta!"
Să fi fost îngrijorare pentru soarta autorului si a editurii - din cauza "Ordonantei"?, amenintare: cu Ordonanta…? Mister.
Spuneam că Tesu Solomovici a făcut progrese considerabile în dialogul angajat. De pildă când a admis, la începutul articolului că în Săptămâna Rosie din iunie-iulie 1940 evreii atacaseră coloanele de refugiati - astfel:"comportamentul neonorabil (s.m.) al evreilor fată de soldatii români"…
Nu-l lasă inima să accepte întregul adevăr al documentelor: relativizează, edulcorează faptele; fiindcă nu "neonorabil" fusese comportamentul, ci criminal. Pe de altă parte "toaletează", reducînd conflictul româno-evreiesc din 1940 la solda†ii români si la evreii locali. Or eu, prin documentele produse vorbesc în primul rând despre agresiunile evreilor asupra civililor: adulti, adolescenti, copii, până ieri colegi de scoală si prieteni cu evreii, azi bătuti, scuipati, pisati [pishatzi] de cei de vârsta lor, acuzati de "fasizm", [fashizm] de "regalism", de "legionarizm".
I-i nespus de greu să admită că etnia evreiască din Basarabia si din Bucovina de Nord, în majoritatea ei a colaborat cu dusmanul neamului nostru, rusul, astfel trădîndu-si patria, România. Ne cere si el să nu folosim "evreii", ci "unii evrei", însă ei însisi, pe urmele lui Wiesel nu spun: "unii români (au ucis)", ci urlă isteric, cu stropi: «Românii au ucis!».
Tesu Solomovici pune si el la îndoială memoria mea. Tertipul cu "memoria lui Goma" este răs-folosit de holocaustologi, ei nu-mi recunosc dreptul si capacitatea de a fi purtătorul memoriei părintilor, a bunicilor, a strămosilor; dacă momentul cutare, prin vârstă nu-l puteam memoriza, mai apoi, auzindu-l povestit, mi l-am făcut al meu.
Ca răspuns si la relativizarea: "unii evrei": în cătunul nostru, Mana, Orhei, la 13 ianuarie 1941, echipa enkavedistilor veniti să-l aresteze pe tata, era, nu condusă, ci ghidată (ca stiutor de româneste) de un evreu; înainte de a-l ridica, l-a silit pe tata, învătător basarabean din generatia Haret, să scoată în curte cărtile "burgheze, scrise cu litere regaliste" (latine) si să le dea foc; la Orhei, tata a fost anchetat de enkavedisti evrei - ei cunosteau limba română; comandant era G. Goldenberg; în locul tatei, director al scolii a fost numit evreul Samson - contabil… Dar la scara întregei Basarabii si la a Bucovinei de Nord? Colaborationisti s-au găsit destui si dintre români, ucraineni, bulgari, rusi, însă aceia erau socotiti putin capabili, o făceau din oportunism, din frică, din interes material - spre deosebire de evrei: ei credeau în comunism - doar ei îl inventaseră.
Oricâte progrese a făcut Tesu Solomovici pe calea adevărului istoric, nu a putut accepta adevărul documentelor: nu doar "comportamentul neonorabil" al evreilor în timpul Retragerii ("Săptămâna Rosie") a făcut să se adune, să se coacă în sufletul refugiatilor - de la uimirea fată de "ingratitudinea" evreilor, fată de străinismul lor, fată de ura-de-român, fată de inimaginabila agresivitate a lor, mergînd până la crimă - gânduri, chiar juruinte de răzbunare. Ci mai ales comportamentul lor din perioada Primei Ocupatii (28 iunie 1940-22 iunie 1941), un an întreg în care "evreii" au activat nemijlocit, cu zel, cu fanatism în toate sectoarele: administratie, învătământ, economie, cultură, în lupta împotriva misticismului - si, vai: în NKVD.
Este inutil ca T. S. să obiecteze: în România ocupată, nu evreii erau în vârful piramidei - adevărat, dar ce adevăr-adevărat poartă această argutie de avocat de Buhusi? Că Gheorghiu-Dej era seful, nu Ana Pauker? Ei si? Dej era seful României Ocupate - nu "omul lui Stalin", supraveghetorul si al tării cu tot cu sef; că Bodnăras fusese parasutat înaintea aceleiasi? Ei si? Prin "Tovarăsa Ana" si nu prin Bodnăras decidea Stalin soarta României; că ministru de interne era Teohari (ziceam că nu era evreu) - ei, si?, Teroarea era condusă de emisarii lui Stalin: Bodnarenko, Nikolski i drughie
Tot asa în Basarabia-Bucovina ocupate: în posturile importante erau numiti rusi - însă în cele determinante: evrei. Ce importantă că NKVD-ul de la Chisinău avea un frunte un rus (sau un ucrainean)? Anchetatorii care stiau româneste, deci făceau dosarele fruntasilor basarabeni arestati - cu "dovezi" din presă, cu citate din volume publicate - erau evrei: Stain, Steineman, Levin, Satkih, Israilov [Shtain, Shteineman, Shatzkih]…
Tesu Solomovici mai are progrese de făcut : îi propun să umple el golul (istoric!) al perioadei Primei Ocupatii, 1940-1941, ca unul cu acces la arhivele NKVD. Îl rugăm să ne furnizeze numele evreilor (ilustrati mai apoi în Teritoriile Ocupate; după 23 august 44 în România ocupată) a celor care, după 28 iunie 1940 au alergat peste Prut si s-au pus în slujba bolsevicilor. Să ne explice el cu ce se ocupau, la Chisinău Perahim, Sorin Toma, Misa Oigenstein si Bela Iosovici, viitorii părinti ai fratilor Oisteanu. Si - si mai- cine? Si mai-câti din cei 150.000?
Îi mai propun: să stabilească el adevărul-istoric în privinta evreilor avînd mâinile pline de sânge ca rezultat al "devotamentului lor fată de Uniunea Sovietică si fată de Stalin": să fi rămas ei pe loc, după 1 iulie 1941, la retragerea sovieticilor? Pe ei să-i fi masacrat românii? Fireste, nu. Oricât de mare fusese graba retragerii, pretioasele "cadre" nu fuseseră abandonate - ci evacuate, în relativă ordine. Chiar si dinamitorii - cei din echipele care distruseseră poduri, tunele, uzine electrice, biserici, scoli - ba chiar si clădiri ale băncilor! - fuseseră evacuati fără pierderi. Abandonati au fost evreii care nu colaboraseră într-atât cu bolsevicii - sau deloc - pentru a merita protectie, ei au fost de regulă victime ale românilor - dacă fuseseră prinsi cu arma în mână.
Iar românii, chiar militari executînd un ordin militar au fost arestati începînd din 1945, judecati, condamnati, multi executati - acum o jumătate de secol.
Până deunăzi "holocaustologii" (îl radiez pe T.S. din rândurile lor) nici nu voiau să audă despre o "Săptămână Rosie", cu atât mai putin de Anul Negru: 1940-1941, an de Ocupatie feroce, ucigasă. După modelul Sorin Toma săreau cu "amintirile" de la Galati, iunie 1940, drept în vara 1941, la Zaporojie! Spre deosebire de ei Tesu Solomovici a făcut câtiva pasi în directia adevărului;
- Vorbind despre securistii evrei, T.S. argumentează: în 1977 când eram hărtuit de Securitate nu mai existau evrei în Aparat… Ba da, însă nu despre asta era vorba, ci despre amănuntul: "hărtuit de securitate" fusesem nu doar în 1977, ci de la înfiintarea ei, în 1947, când existau cu sutele, cu miile - si el, care pretinde a-mi fi citit cărtile, ignoră ce scrisesem…;
- Vorbind despre campania de exmatriculări consecutivă Revolutiei Maghiare (nu-i spune pe nume, ci: "treburi ungaresti"), în "Echipa de demolatori" - noi îi ziceam: "Echipa Mortii" - îi numeste pe Petre Gheorghe, pe Stefan Cruceru, însă evită să-i pomenească pe Trofin si pe Ion Iliescu; -oare de ce, doar Iliescu nu mai este "presedintele tării"?; îl arată cu degetul pe "profesorul denuntător Ion Coteanu", dar nu spune că acela (basarabean de-al meu, din Orhei, ticălosul!) după război fusese expulzat din Franta, ca spion sovietic, dimpreună cu Mariana si Mihai Sora, cu doctorul Herskowitz, tatăl lui Alain Paruit; nu aminteste nici de principalii "profesori denuntători" (ba chiar acuzatori în "procesul" meu din iunie 1956, Iorgu Iordan, Al. Graur, L. Tismăneanu, Radu Florian - ei îmi cereau capul - noroc că mi-l apăra… Misa Novicov!);
- În finalul (acestui episod) o întrebare: După modelul "Drepti între popoare" (ne-evrei onorati pentru că apăraseră, ascunseseră, favorizaseră trecerea din Ungaria în România a unor evrei prigoniti, uneori cu pretul vietii) vor fi existînd si evrei care îi apăraseră pe români, în Săptămâna Rosie, apoi în Anul Rosu (1940-1941)?, în Deceniile Rosii (1944-1965)? Care este numele lor si pentru care fapte-bune sunt cinstiti?

P.P.S. Să fie asigurat Tesu Solomovici: nu sunt sadic, deci nu-l arunc în "cusca cu lei" a Comunitătii evreiesti.
Cât despre "violenta verbului polemic", într-adevăr, sunt vehement, însă el, ca frecventator al facultătii de filologie, stie: polemikos = dispută aspră, război. Mă războiesc prin cuvinte - pe care mă străduiesc a le păstra în limita adevărului, chiar dacă uneori tonul… nu face muzica.
Paul Goma
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Înapoi la Paul Goma

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 13 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009