Sectorul CIVES
 
 

A.M. Stoenescu despre Dumitru Mazilu

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

A.M. Stoenescu despre Dumitru Mazilu

Mesajde Emil Sangeorzan » Joi Mar 09, 2006 5:02 pm

Întrebări legitime la afirmaţii nedumeritoare : Tezele lui Alex Mihai Stoenescu asupra lui Dumitru Mazilu în ultimul volum al Istoriei loviturilor de stat din România (IV, 2) - SCRISOARE DESCHISĂ

Stimate Dle. Stoenescu,

Am citit cu atenţie articolul dvoastră din Jurnalul Naţional din 12 decembrie 2005, intitulat "Grupul lui Mazilu". Dar nu am înţeles prea bine anumite lucruri. V-aş ruga, dacă aţi putea, să mi le clarificaţi.

În primul rând, care era acest "grup" al lui Mazilu ? Dacă exista înainte de 22 decembrie, în ce fel l-a susţinut pe Raportorul ONU în vremea când era sechestrat de Securitate ? Era acest grup la locuinţa profesorului când acesta a fost ridicat de la domiciliu, împreună cu familia sa, în noaptea de 21 spre 22 decembrie ? Iar din 22 încolo, Mazilu şi-a creat el însuşi "grupul", sau acesta este cel care s-a ataşat profesorului (din considerente de încredere sau pentru susţinere) ?

Cea mai dubioasă îmi pare însă afirmaţia dvoastră potrivit căreia Dl. Mazilu ar fi fost agent american. Înţeleg că ţineţi mult la aceasta teză, pentru că o afirmaţi de fiecare dată când aveţi ocazia să vorbiţi despre Mazilu.

Aşadar, mă întreb dacă aveţi vreo dovadă (cât de măruntă) în ceea ce avansaţi în acest sens ? Există vreun document SRI (după 1989) care să fi confirmat statutul de spion american al Dlui Mazilu ? Spun "după" 1989, pentru că pentru Securitatea lui Ceauşescu oricine se împotrivea politicii dictatorului era automat taxat de oamenii Securităţii drept spion (al "agenturilor străine") sau trădător ...

Există vreun document sau vreo confirmare a Ambasadei SUA care să acrediteze teza dvoastră referitoare la statutul de spion american al Dlui Mazilu ?

În aceeaşi ordine de idei, pe ce se bazează afirmaţia dvoastră potrivit căreia Proclamaţia Revoluţiei, redactată de Dumitru Mazilu între 17 şi 21 decembrie, ar fi fost scrisă de americani ? Dacă guvernul american a contribuit la această redactare, de ce nu a revendicat-o niciodată ? Nu spun că Proclamaţia nu ar fi de "inspiraţie" americană (adică democratică), dar felul în care o spuneţi dvoastră lasă de înţeles că ambasada americană ar fi fost autoarea (clandestină) a acestui document al Revoluţiei, ceea ce nu este dovedit de nimic ! Oare ştiţi dvoastră mai multe despre această implicare ?

În fine, în ultimul volum al Istoriei loviturilor de stat din România (IV, 2), afirmaţi doar că Iulian Vlad a fost cel care a ordonat eliberarea lui Mazilu. Dar, în mod foarte curios, omiteţi să spuneţi cine ordonase în prealabil arestarea aceluiaşi Mazilu ? Desigur, daţi de înţeles că Ceauşescu ar fi fost responsabil, ceea ce nu este complet fals. Dar de ce acordaţi lui Iulian Vlad doar meritul de a fi reparat ceea ce fusese comis tot din ordinele sale, ascunzând în mod vădit responsabilitatea acestuia în arestarea lui Mazilu?

Am citit într-o publicaţie recentă că aţi fi un ardent apărător al lui Iulian Vlad pe care îl consideraţi a fi un erou naţional. Înţeleg că doriţi să contribuiţi la crearea acestei aureole de sfânt comunist. Nu am nimic împotriva acestui lucru. Mă întreb doar dacă simpatiile dvoastră personale (legitime, de altfel) nu riscă să dăuneze analizei istorice "obiective" la care pretindeţi.

Adevărul este că scrieţi foarte frumos şi aveţi talentul să îmbinaţi o sumedenie de materiale heteroclite într-un bloc oarecum omogen. Imaginea pe care o prezentaţi despre Revoluţie comportă multe merite, pe care nu am de gând să le contest aici. Rămâne de văzut dacă doriţi să rămâneţi pentru următoarea generaţie a României un simplu scriitor (romancier), tricotând poveşti de adormit copiii, sau un istoric (cu tot ceea ce implică o asemenea profesie).

Sper că veţi găsi timpul să îmi răspundeţi (cel puţin măcar la unele din întrebările mele).

Să auzim numai de bine,
Emil Sângeorzan,
Timişoara emil.sangeorzan@hotmail.com
_____________________________________________________________
Scrisoare trimisă la Jurnalul Naţional,
Vineri, 3 martie 2006,
la adresa Dlui Stoenescu
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Lun Noi 26, 2007 2:10 pm, modificat de 6 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Joi Mar 09, 2006 7:51 pm

Referitor la Prorclamatia citita de Maziliu exista chestiuni care ne pun pe gânduri. Maziliu fiind un om informat nu era necesar sa fie consiliat de uSA concepe o Proclamatie.
Ciudatenia este alta! El va da citire Proclamatiei Grupului Mansarda, in locul Monarhiei , se spune scurt România. Grup in care a existat un om cu legatura fie cu fiul lui Maziliu fie cu el insusi. Noi insine am fost la le acasa ptr al proteja, fusese arestat! A fost cautat si pe 22 dec 89, ptr a da citire proclamatiei, care exista , nu as cum s-a spus ca se lucreaza la ea.

In rest exista mai multe chestiuni care ramân discutabile.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Care era, de fapt, "Grupul Mansarda" ?

Mesajde Emil Sangeorzan » Mar Mar 14, 2006 1:56 pm

Dle Mihăescu,

Am citit replica dvoastră la scrisoarea mea deschisă către Stoenescu.

În primul rând, nu am găsit nicaieri în cartea lui Stoenescu menţionarea numelui persoanei din Grupul Mansarda care ar fi fost în legatură cu Mazilu înainte de 22 dec. 1989. Îmi pare ciudat că nimeni nu recunoaşte "personal", nici măcar acum, după 16 ani, că l-a susţinut (nici în ce fel) pe Mazilu atunci. Ar fi extrem de interesant pentru noi toţi să ştim cum se desfăşura rezistenţa clandestină sub Ceauşescu, cu atât mai mult cu cât (după câte se poate înţelege din afirmaţiile Dlui Stoenescu) Grupul Mansarda ţinea legătura cu un om constant supravegheat şi ameninţat de Securitate (din 1986 în 1989). Aşi fi curios să aflu cum putea fi protejat un om care se afla sub arest la domiciliu şi pe care Securitatea îl urmărea zi şi noapte.

Despre Proclamaţie, dvoastră spuneţi, după câte înţeleg eu, că acelaşi grup Mansarda ar fi redactat-o. Există vreo revendicare în acest sens (al vreunui membru din acest grup care a contribuit la redactare) ? Când Mazilu citeşte pentru prima oară Proclamaţia în clădirea C.C., printre o serie de revoluţionari aflaţi acolo (printre care şi Caramitru), dânsul nu spune absolut nimic despre faptul că această proclamaţie ar fi fost scrisă de altul decât el. Iar când Iliescu i-o cere pentru a o prezenta la televiziune ca fiind documentul elaborat de CFSN, acesta pare că o consideră a fi un text redactat de nimeni altul decât Mazilu. De ce nu a revendicat nimeni paternitatea Proclamaţiei (în afară de Mazilu) dacă aceasta a aparţinut realmente altcuiva ?

Şi mai este o problemă tehnică în ceea ce am înţeles din replica dvoastră. În Proclamaţia Grupului Mansarda "Monarhia" ar fi fost înlocuită de "România". Nu ştiu ca Mazilu să fi fost un monarhist. Ştiu doar că de când fusese pus sub stare de arest la domiciliu devenise un virulent atacator la adresa lui Ceuşescu (cf. Raportul asupra drepturilor omului şi tineretul, publicat ca document oficial ONU pe data de 10 iulie 1989, la Geneva - raport trimis clandestin în Occident). Iar de la balconul C.C. a fost singurul dintre noii lideri care s-a afirmat clar împotriva comunismului (fapt pentru care a şi fost îndepartat mai târziu de troika Iliescu-Roman-Brucan). Dar dacă Grupul Mansarda şi Mazilu ar fi diferit pe o problemă atât de importantă ca aceea a noii forme de stat post-comunist din România (republică sau monarhie), mă întreb cum de ar fi putut fi de acord pe o serie de alte aspecte de o mai mică însemnătate.

În absenţa unui răspuns din partea dlui Stoenescu, invit pe orice participant la acest forum să-ncerce să-mi clarifice măcar unele din aceste aspecte rămase (ca multe altele, după 16 ani) ambigue.

Problema este departe de a fi una maruntă, pentru că este vorba, între altele, de autorul unui document (preluat şi însuşit de toţi liderii CFSN) a cărui difuzare a dus, pe plan extern, la recunoaşterea internaţională a noii structuri politice din România şi, în mod automat, la legitimarea Revoluţiei.
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Lun Ian 28, 2008 9:02 pm, modificat de 6 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Dumitru Mazilu despre întocmirea proclamatiei sale

Mesajde Marius » Vin Mar 17, 2006 4:15 pm

Dumitru Mazilu despre întocmirea proclamaţiei sale

În cartea „Revoluţia furată - memoriu pentru ţara mea” publicată la Editura Cozia, Bucureşti 1991, Dumitru Mazilu descrie cum a întocmit proclamaţia pe care a citit-o mulţimii în 22 decembrie 1989.
La pagina 13 scrie: „Chiar din momentul în care am aflat primele ştiri, la 17 decembrie, am fost sigur că izbînda va fi de partea poporului. (...) Atunci m-am hotărît să elaborez o platformă-program (...) Încă din acea noapte am analizat din nou Declaraţia de independenţă elaborată de Thomas Jefferson, am reexaminat Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului adoptată de Revoluţia franceză, am revăzut Magna Chartum şi mi-am trecut în revistă toate însemnările pe care le făcusem asupra transformărilor din Ungaria, Polonia, Germania de Est şi Cehoslovacia”. În paginile 13-21 Mazilu explică rînd pe rînd principiile pe care le-a cuprins în Proclamaţie, iar la paginile 22-24 dă textul integral al proclamaţiei sale. Nici unde nu spune că s-a sfătuit cu alte persoane la întocmirea acelei proclamaţii.
Marius
 
Mesaje: 948
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Autorul Proclamatiei

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Mar 20, 2006 2:11 pm

Dle Marius,

Ţin în primul rând să vă mulţumesc pentru informaţia furnizată şi precizia ei.

Ceea ce aşteptam de la Dl Stoenescu în această privinţă era o clarificare. Documentul original al Proclamaţiei Revoluţiei este expus astăzi la Muzeul militar central al municipiului Bucureşti, în sala consacrată Revoluţiei din decembrie. Şi acesta este cel scris de profesorul Mazilu. Totodată, toţi liderii marcanţi ai evenimentelor din 1989, inclusiv liderii CFSN, recunosc astăzi paternitatea documentului ca fiind a lui Dumitru Mazilu. Atâta doar că textul iniţial a fost "înmuiat" (cum spune Marian Mierlă în interviul acordat în Jurnalul naţional, pe data de 22 mai 2004, reluat de Octavian Mihăescu pe http://www.phpbbplanet.com/forum/viewtopic.php?t=32&mforum=octavianmihaesc&sid=6a05cf95dcafe250d89641a083737673), raturat şi cenzurat pe alocuri de Silviu Brucan şi flancat de o introducere circumstanţială adăugată de Iliescu şi citit de acesta la televiziune, în numele noii puteri, în seara de 22 decembrie.

Numai că Dl Stoenescu pretinde că această Proclamaţie ar fi fost comunicată de Ambasada americană. Iar Dl Mihăescu, participant la acest forum, în replica sa de mai sus dă de înţeles că Proclamaţia redactată de profesorul Mazilu ar fi fost de fapt cea a unui "grup Mansarda", fără titular principal. Ceea ce mi se pare straniu este faptul că nici Dl. Stoenescu, nici Dl. Mihăescu nu aduc nici un document care să adeverească afirmaţiile dumnealor.

Pe Stoenescu îl înţeleg într-un fel, dacă luăm în considerare tezele pe care le susţine şi doreşte să le acrediteze, precum : lovitura de stat înfăptuită de eroii dumnealui (Iulian Vlad, Stănculescu, Chiţac & co.), fraierii revoluţionari care sunt doar folosiţi de autorii puciului pentru a se legitima, implicarea serviciilor secrete sovietice si americane în debarcarea lui Ceauşescu etc. În acest sens deposedarea Revoluţiei de un document-cheie şi punerea sa pe contul Ambasadei americane intră în logica lui Stoenescu potrivit căreia românii nu sunt, nu au fost şi nu vor fi niciodată capabili de nimic (de nimic bun adică) şi că orice eveniment important din istoria lor este sau a fost teleghidat de puterile străine. Aşadar, unui asemenea istoric îi apare absolut neverosimil ca vreun român să fie vreodată autorul unui document-cheie fără vreun "ajutor străin".

În schimb, că Dl Mihăescu afirmă că Proclamaţia redactată de Mazilu ar fi fost de fapt cea a unui grup nedefinit, numit de Stoenescu Mansarda, ei bine, este mai greu de înţeles. L-am întrebat deci pe Dl Mihăescu, în replica mea de mai sus, dacă cunoaşte o singură persoană (din acest grup Mansarda) care să revendice personal redactarea acestui text. Din păcate, Dl Mihăescu nu mi-a răspuns deocamdată.

După informaţiile mele, nu există un alt autor al Proclamaţiei decât profesorul Dumitru Mazilu, raportor special al Naţiunilor Unite din 1985 în 1990 şi oponent înverşunat al lui Ceauşescu din 1987 în decembrie 1989. Stoenescu nu pomeneşte nicăieri în ultimul său volum al Istoriei loviturilor de stat din România de acest statut şi nici de Raportul trimis clandestin în vara anului 1989 la Geneva în care Mazilu critica vehement politica dictatorului român, Raport care a determinat până la urmă arestarea lui Mazilu în toiul revoltei de la Bucureşti, din 21/22 decembrie 1989.

Ocultarea acestor lucruri, precum şi aceea a judecării "cazului Mazilu" de către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga (decizia din 15 decembrie 1989: http://www.icj-cij.org/cijwww/cdecisions/csummaries/cecosocsommaire891215.htm), permite autorului să-l numească pe Mazilu, în capitolul pe care îl consacră acestuia, "practic un necunoscut" în momentul când acesta apărea în balconul C.C. . Desigur, nu ne putem aştepta de la Stoenescu să fi fost un ascultător al posturilor de radio Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle sau BBC pe vremea când lucra în slujba armatei lui Ceauşescu. Dar am putea aştepta ca un istoric să-şi dea măcar osteneala să consulte ziarele occidentale referitoare la persoanele despre care scrie şi să afle cât de cunoscut sau necunoscut putea fi un dizident făţiş al lui Ceauşescu în anul de graţie 1989 (cf. Le Monde, Libération, Suddeutsche Zeitung, Die Welt, The Times, New York Times, Le Devoir, Corriere della Serra, La Tribune de Geneve).

După părerea mea, suntem, odată mai mult, în prezenţa unei noi falsificări a revoluţiei române din partea Dlui Stoenescu. Ceea ce nu ar trebui să ne mai mire de fapt, după atâtea altele. Întrebarea pe care toţi ar trebui să ne-o punem însă, şi de data aceasta, este : În interesul cui ?
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Lun Ian 28, 2008 9:05 pm, modificat de 5 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Lun Mar 20, 2006 3:20 pm

Stimate Domnule Emil Sangeorzan

Este bine sa nu creez confuzie! Voi incerca sa fiu cât se poate de concis

1) Partea redata (Mansarda), de Dl Stoenescu, face parte dintru-un context, prin umrare este doar mica parte din întreg textul oferit si, acesta adaptat tezei D-lui Stoenescu, cu care putem sau nu fii de acord. Personal gasesc trei evenimente la care am fost parte , expuse in cu totul al context, complect eronat.

a) 21 dec 89 orele 12-13, Inter, nu întelg de ce ocoleste acest punct, punând acent pe orele 13-,30

b) Acuza adusa Ambasadorului Olandei la Bucuresti este neconforma, eu am fost in preajma sa timp de douo ore, unde acesta numai cu un pistolet nu umbla sa traga. Tot in nopatea de 21-22 dec, orele 2, când se spala sângele si spargeu armata gemurile, vazute de noi, dupa care ne-au risipit.

c) Proclamatia facuta de grupul nostru, este identica cu ceea citita de Maziliu in 22 dec 89, orele 17 in Balconul CC. Aceasta proclamatie este redactata de Ion Radoi, in mansarda, la care am luat si eu parte, Horia Ivan, un pictor, alt artist plastic emigrat in Austria, acesta din urma avea legatura cu fiul lui Maziuliu. Stiu exact ptr ca cu acesta de douo ori am fost acasa la Maziuliu.

Noi am pus problema reinstaurari Monarhiei tranzitoriu. Maziliu fiind un om instruit in aceste chestiuni de drept interntaional, este posibil sa existe o coincidenta. Problema este alta; vine driect de la inchisoare si citeste acelasi text (cel putin aceasta a fost si ramas impresia mea), ptr ca douo ore mai târziu sa formuleze alta (ceea pe care CFSN o va citi) intr-un birou alturat celui lui Iliescu (a se vedea filmul). Si pentru mine este o mare necunoscuta aceste chestiuni, care in 12 Ian 90 vor fii atins vârful, zi de fff mare improtanta care va da câstig de cauza Gr Iliescu.

Contextul este mai larg, Mierla expune cel mai corect anumite manipulari, formari de grupuri, eu am surprins altele, evitate de Stonescu, ptr ca sigur teza sa nu ar mai fii coerenta cât de cât. Problema o vad astfel:

Trebuiesc adunate cu migala toate marturiile participantilor, mai ales al grupruilor dupa care asemeni unui puzzle asamblat, as ceva doreste si Dl Stoenescu. Vreau totusi sa subliniez un aspect;

Desi am obiecti privind teza Dl Stoenescu, exista puncte de mare importanta pe care le surpinde fie prin deductie fie elementelor de care dispune. Revolutia abia in 20 Mai 90 s-a incheiat, câstigând contrarevolutionari de profesie. Sau dat lupte puternice, in cele din urma grupurile proocidentale au fost decapitate definitiv, in Ro infulenta majora fiind tot a URSS. Dupa 12 Ian 90, Iliescu va face mari joncleri diplmatice , sutinut si de Gorby.

Una a fost grupul de actiune si altul cel cordonator al evenimentelor, adesea acestia nu aveau cum sa se cunoasca direct, de aci si cofuzia. O alta problema in calea aflari adevarului sunt si miiile de revolutinari, sutele de asociatii, intelg peste 200, care limiteaza evenimentele la ei insasi, cel mult grupului, orasului lor. Lucruile nu sunt limitate ci trebuie vazut/recunoscut faptul ca La Iasi a fost prima miscare calpod grup Mansarda, diferenta fiind , Grupul de la Iasi, este arestat, Mansarda tolerat/lasat liber activa, cu metinunea; noi am fost temperati din interior, amânati cu manifestele pâna in ultima clipa 20-21 dec 89, ptr ca sa ne trezim luând parte la marea reusita a Grupului Iliescu. Daca nu ma insel in Transilvania au mai fost orase ce inainte de 21 dec 89, s-au manifestat, cineva nu a dorit sa reuseasca. Cum si grupul Mansarda facea parte din aceasta lucratura (anticomunista), trebuia legat de vicotria emantilor. Aici si-a adus Stanculescu cu ai sai teroristi o contribuite insemnata. Dupa 89, s-a aruncat oaselele certificatelor, meritelor si a sutelor de asociati, care au dezbinat exact grupruile cele mai active, in fapt actori, pe care un regioz nevazut le-a aranjat rolurile. Am fost manipulati de cine si de ce, este deasemni evident!

Sa inchei cu Maziliu, acesta una afirma in cartea sa prima "Revolutia furata", alta astazi. O ciudatenie! Putini au cunostinta de grupul/ziar clandestin Aurora, din Transilvania, nimeni nu vorbeste de acesta. Ce se tot vorbeste in România este apa de ploaie, se repeta an de an aceleasi sloganuri, nimic absolut nimic nou nu se aduce. Un merit tot îl au aceste vorbari goale, dezbina grupruile, revolutinari etc. Acelasi rol il joaca si Maziliu azi!

Ma intreb carui grup de cercetare sa dau materilaul complect? Lui Maries?! Daca nu ma inseala memoria nu am auzit de el sa fii luat parte in 21 dec 89, ca de alte grupari nici vorba. Lui Iliescu, al sau instituT?! La Timisoara credeam ca vor apare asociati serioase, când colo...! Ce sa vorbim si cui? Pentru ca; dai unora materialul, te gasesti expus dupa al lor interes, daca nu te contesta! Inca este o goana dupa întâietate, eroism de trei parale, de care profita toate hahalerele.

Dumneavoastra nu ati auzit pâna acum de grupul Mansarda, nu aveati de unde, acesta a fost pus la index, abia in 2004 Petre Roman, scoate porumbelul din gura pe TVR, P.R, care a avut ca si Iliescu de furca cu acest grup, dovada este si dusmania sa contra noastra. Daca dorim cu orce pret eroism in acest grup, vom gasi, insa nu pe masura asteptarilor. La Inter in 21 dec 89, orele 12-1230, acest grup a format prima baricada, am putea vorbi de o prima actiune mai eroica. 1 Dec 89 esuat (organizator Hoira Ivan si Radoi). Nopatea de 20-spre 21 dec 89, Procalamtia facuta, grup activ din sept 89, parte din el si in 87 a luat parte la imprasiterea de manifeste, acestea ar fii in mare actiunile, care vorba lui Mierla nu sunt atât de temerare si;
daca nu exista o mâna nevazuta sa ne portejeze aveam soarta grupului de la Iasi, aici este o mare problema, foarte mare necunoscuta. Importanta acestui grup dupa 89 va deveni mult mai mare. Pâna în 89 are meritul a se fii implicat curajos fara acte de mare bravura. Nu stiu câti aveau curaj asuma rapsunderea scrisorilor catre REL (confrimat primirea de fostul director NSS), prima a lui Radoi, structurata pe Proclamatia de care vorbesc (Noiembrie 89), a doua a lui Horia Ivan, lumânrile in geam ptr 1 dec 89 si, multe altele. Spre ex; grupul Ioan Alexandru, putini stiu azi de activitatea acestuia, parte din grupul Mansarda, care insuma minim cinci grupulete printr-e care si a lui Maziliu, fara sa stim concret atunci cine pe cine reprezenta. Un regizor necunoscut a facut aceasta jonctiune a grupurilor, dintr-e care se poate evientia grupul Ioan Alexandru ca activitate, cu legatura Ambasada USA.

Cele expuse mai sus nu se doresc nici pe departe confiscare sau aroganta de întietate, eroism fals ci; elemente necesare asambalari mozaicului acelor evenimente. Este daca doriti o simpla pietricica care doar adunate la un loc pot forma tabloul complect. Cum problema noastra consta in majoritatea pietricelelor ce se tot cearta ptr întâietate, fiecare se crede mai importanta si frumoasa, nu reusim niici dupa 15 ani avea o imagine cât de cât reala. In fapt; adevarul se stie, numai ca tipicul românesc, camelonismul tot se incurca in detali fara importanta, repetate anual, fapt ce a dat si va da câstig de cauza tezelor ceuasit-securist-iliescine. Grupurile active, revolutionari, nici macare cei care au dat scânteia nu au importanta pe care si-o aroga , unde în acest punct Dl Stoenescu cred ca a reusit detasa, simplifica as cum o va face si istoria. Nu convine acestor eroi, care se stiu cu musca pe caciula, mai ales celor dupa 22 dec 89. In aceasta situatie nu stiu cum am putea vorbi detasat despre acele evenimente la care unii au luat partea, alti in pijama si papuci, asteptând sa li se "dea", dupa care s-au îmbulzit sa apuce ciolanul nu doar al puteri ci si cel efemer de revolutionar!

Adevarul este mult mai dureros si rusinos ptr România! Unde Stoenescu surpinde si acest aspect, peste care cu siguranta se va trece, putini il ovr sesiza, in acest context grupul Mansarda prinde o alta importanta decât ceea de eroism a-la Rambo!

Cu stima

O.M

Sper ca am facut o radiografie complecta, fara asuma vreun merit care sa supere pe cineva. Imi este greu sa vorbesc deschis, nu stiu cum sa formulez, mai ales ca pe virtual nu prea este indicat oferi detali (date exacte). Sa fiim totusi cu capul pe umeri, românii sunt inteligenti în as crea dupa razboi biografii a-la Ceuasescu! Poate nu as fii dat nici aceste detali, daca nu ar fii ajuns publicate. Mai astept aparitia a douo lucrari, dupa care voi vorbi deschis si pe virtual. Restul amanuntelor, tezei finale, ramâne istoricilor sa decida.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mesajde Emil Sangeorzan » Mar Mar 21, 2006 12:24 pm

Stimate Dle Octavian Mihăescu,

În primul rând vă mulţumesc pentru contribuţia dvoastră la dezbatere şi pentru suplementul de informaţie.

Deci, pentru a rezuma, după părerea dvoastră Proclamaţia citită de Mazilu în C.C., în prezenţa revoluţionarilor aflaţi acolo, şi mai apoi în balcon, în faţa mulţimii, este "identică" cu cea a grupului din care făceaţi parte. În acelaşi timp, afirmaţi că această Proclamaţie ar fi fost de fapt redactată de Ion Rădoi, Horia Ivan şi dvoastră. Dacă este vorba de "acelaşi" text, cum spuneţi dvoastră, nu poate fi vorba de ceea ce tot dvoastră numiţi o "coincidenţă".
Deci, dacă textul realmente vă aparţine, împreună cu Ion Rădoi şi Horia Ivan, cum a ajuns să fie citit de Dumitru Mazilu în C.C. ? Există oare unul din grupul dvoastră care să îl fi transmis lui Mazilu după ieşirea acestuia din închisoare ? Iar dacă redactarea textului vă aparţine, de ce nu l-aţi revendicat niciodată (cu atât mai mult cu cât Mazilu s-a retras din exerciţiul puterii încă din ianuarie 1990, şi deci nu ar fi avut cum să vă împiedice să revendicaţi paternitatea acestui document) ?

Referitor la problema pe care o ridicaţi în legătură cu eliberarea lui Mazilu din închisoare şi citirea Proclamaţiei, acesta povesteşte pe larg şi în detaliu peripeţiile din acea zi de 22 decembrie 1989 într-o carte destul de recentă : Dumitru Mazilu (în dialog cu Vasile Popa), Calvarul virtuţii, Editura Aura, Timişoara, 2002, pp. 131-142 (în capitolul intitulat "Despre Revoluţia română şi despre terorişti"). Acolo profesorul Mazilu arată cum a fost salvat in extremis textul Proclamaţiei. Din păcate, nu cred că vă va fi uşor să vă procuraţi această carte (doar dacă veţi trece vreodată pe aici, pe la Timişoara), pentru că, după câte ştiu eu, cartea aceasta este boicotată de distributorii din Bucureşti, precum multe alte cărţi-cheie despre Revoluţie (şi nu numai) de altfel.

Dar dvoastră mai afirmaţi următorul lucru : că Mazilu ar fi citit mai întâi din balconul C.C. un text, ulterior schimbat în ceea ce avea să devină versiunea preluată de Iliescu pe post (la televiziune). De fapt, după câte am înţeles, este vorba de acelaşi text central, care formează Platforma-program a ceea ce avea să devină noua putere. Iliescu îi cere textul lui Mazilu în C.C. şi până seara îi adaugă o introducere şi o listă finală a membrilor noii puteri (faimoasa listă). Programul Proclamaţiei, în 10 puncte, este exact acelaşi. O altă carte a lui Mazilu mi-a fost semnalată recent de un coleg, în care acest lucru apare foarte clar : Dumitru Mazilu, Proclamaţia Revoluţiei române, Lumina Lex, Bucureşti, 1999. La fel şi în Calvarul virtuţii, ed. cit., pp. 246-248.

Nu înţeleg, în schimb, ce vreţi să spuneţi când scrieţi că una afirma Mazilu în prima sa carte (Revoluţia furată), iar alta afirmă astăzi. Profesorul Mazilu a fost îndepărtat din CFSN de membrii puciului moscovit datorită radicalităţii sale în privinţa puterii comuniste (pe care atât Iliescu, cât şi Brucan şi Roman o vedeau cu un ochi foarte nefavorabil). Iar mai apoi s-a retras de pe scena politică, reluându-şi activitatea în diplomaţie, pentru că a realizat amploarea ofensivei cripto-comuniste a echipei Iliescu-Roman (care până la urmă a şi învins, trecând cu tăvălugul peste orice formă de verticalitate morală sau politică). Or Mazilu a fost singurul din liderii CFSN care a afirmat, încă din seara de 22 decembrie 1989, de la balconul C.C., că "România nu este, nu a fost şi nu va fi niciodată comunistă !". Puţini au înţeles atunci cât era de decis pe acest plan şi puţini au realizat cât era de izolat deja în mijlocul grupului neo-comunist format de troika Iliescu-Roman-Brucan ...

Vedeţi ce scrie Dumitru Dincă (pe http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=153) :
"Imaginaţi-vă de pildă cum ar fi fost România astăzi dacă preşedintele interimar ar fi fost Dumitru Mazilu despre care se credea iniţial că va fi preşedinte (…).
Tot pentru istorici este bine de ştiut că toţi cei care ne aflam în CC al PCR când a pătruns Dumitru Mazilu, vedeam în el pe viitorul preşedinte, care împreună cu ceilalţi disidenţi cunoscuţi vor constitui noile structuri de putere democratice pro-vest, punând în acest fel bazele unei democraţii reale într-o ţară în care au murit oameni şi s-a vărsat prea mult sânge pentru acest ideal. De ce nu s-a putut impune D. Mazilu ? Pentru că era singur… noi auzisem de el, dar nimeni nu-l cunoştea personal … pentru că acesta nu avea în jurul lui un grup de presiune aşa cum avea Iliescu. Amintiţi-vă de grupul de presiune al lui Iliescu - peste o sută de persoane îmbrăcate elegant, care au pătruns cu acesta în balcon, precum şi Dan Iosif care pusese stăpânire pe microfonul instalat în balcon, cu ajutorul căruia manipula cu destul profesionalism mulţimea din piaţă. Acestea fiind zise, Dumitru Mazilu, din favoritul nostru, al tuturora la acel moment, a ajuns unealta lui Iliescu, care a vazut în Mazilu un real pericol pentru scenariul pe care avea să-l pună în practică, şi l-a marginalizat pe acesta în cel mai tipic mod bolşevic şi anume : “tu Mazilu stai aici unde nu te vede nimeni, iar eu Iliescu merg la televiziune unde mă vede o ţară întreagă”.
Aşa s-au petrecut lucrurile, stimaţi români de pretutindeni, în decembrie ‘89 şi imediat după aceea … pericolul Mazilu trebuia îndepartat.. şi a fost îndepărtat, după cum bine ştiţi, pentru că starostele comuniştilor I. Iliescu să poată conduce o turmă iară nu un popor român trezit din “somnul cel de moarte” cum bine spune imnul naţional “Deşteaptă-te române”."
(Dumitru Dincă, Acţiunile “SOCIETĂŢII CIVILE” împotriva confiscării revoluţiei de către comuniştii din eşaloanele 2 şi 3 ale P.C.R., text redactat pe data de 22. 04. 2005)

În rest, sunt cu totul de acord cu opiniile dvoastră referitoare la dezbinarea care a caracterizat mediul revoluţionarilor din '90 încoace. La fel şi în ceea ce priveşte metoda Dlui Stoenescu. Acesta dă dovadă de o incontestabilă migală în adunarea şi clasificarea materialelor pe care le are, având pe deasupra capacitatea de a oferi o imagine cât de cât coerentă a evenimentelor. Punctul slab al dumnealui este însă lipsa de obiectivitate în expunerea anumitor aspecte ale Revoluţiei (începând cu teza loviturii de stat din decembrie 1989, pentru susţinerea căreia este obligat să reabiliteze şi chiar să glorifice personaje cât se poate de dubioase (dacă nu mai mult), precum Iulian Vlad, Guşe sau Stănculescu).

Unde nu pot fi deloc de acord cu dvoastră însă este atunci când spuneţi că "adevărul (ar fi) mult mai ruşinos pentru România". Ruşinea nu aparţine nici românilor, nici României, ci leprelor care ne-au jucat, mai întâi comedia emanării, mai apoi parodia alegerilor libere, delectându-se în final cu sarcasmul mefistofelic al spectacolului ciomăgelii în piaţa publică. În ceea ce mă priveşte, eu consider deci că Revoluţia română s-a încheiat de abia pe 15 iunie 1990, când aceasta a primit lovitura de graţie prin mineriada comandată de Iliescu şi organizată de Virgil Măgureanu. A fost momentul în care ultima scânteie de speranţă (iluzie ?) s-a stins pentru mai toţi "golanii".
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Sâm Feb 23, 2008 10:24 am, modificat de 4 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Mar 22, 2006 7:57 pm

Stimate Dle Emil Sangeorzan

Eu incerc specula putin, in privinta proclamatiei in discutie!

a) Maziliu venit direct din arest, urmeaza primi textul Proclamatiei (varianta mansarda), prin agentul care ne-a controlat-manipulat, singurul care detinea/urma tipari prolcamatie si manifestele, actiune amânata premeditat. Pentru ca Mircea (omul de legatura cu Maziliu), va activa impreuna cu mine pe strada, in plus nu avea la el proclamatia, aceasta a fost inmânata acelui individ, care urma tipari. Pentru complectarea tabolului, identic calpod ca si in cazul racolari lui Mierla de acel misterios Adrian, care se pare la introdus pe listele CFSN (vezi marturia lui Mierla).

b) Nimeni nu poate sustine paternitatea ptr ca; in 22 Dec 89 (confirmat si de Radoi), acest text (Procl), nu se afla in posesia nici unui membru al masardei. Deasemeni din Grupul Mansarda se pare ca doar eu am fost prezent la citirea acesteia de catre Maziliu (în P-ata Palatului), fapt care mi-a intarit convingerea ca unul din oamnei nostri se afla deja unde trebuie. Din aceasta clipa eu ma retrag din iures, considerând ca drumul este ireversibil, nu ma interesa ascede la putetere nici mai face acte de bravura.

c) Initial doar o figura de calibru lui Maziliu putea da citire!

Problema consta;

Daca este adevarat ca Maziliu a dat cititre Proclamatiei noastre, nu este o coincidenta, descoperim noi insine (mansarda), omul securitati , deslusim alte chichite ce trebuiesc analizate cu mare atentie, verficate serios. Este ciudat un alt aspect; Nici Maziliu nu vorbeste de aceasta prima Proclamatie, sutine ca -i apartine (ceea ce este posibil). Aici incerc sa fac o alta legatura-speculatie.

Noi la orele 15 (22 dec 89), am fost la Maziliu acasa, nu revenise. Posibil ca sotia acestuia sa fii inmânat textul unui apropiat al prof Maziliu, acesta in balconul CC sa-i fii înmânat premeditat textul mansardei, un text brut olografic ( scriis de Radoi). Cum piloni acestuia nu se diferentia de cel al dreptului international, posibil insusi Maziliu sa se afle intr-o confuzie. Cu toate acestea daca cu adevarat Maziliu a dat citire textului sau, lucrat profesionsit comparativ cu al grupului mansarda, nu vad motivul ptr care el va lucra la un alt text, cel care va urma fii dat publicitati de catre CFSN!

Eu nu pot afirma (confirmat si de Radoi) mai mult de atât! Proclamatia urma sa îmi fie inmânata mie ptr a o inmâna Ambasadei USA, fapt care nu s-a mai petrectut. Cum Radoi si intreg grupul se afla in asteptarea redactari, tipariri , evenientele au luat-o inaintea noastra s-a creat confuzie care persista si azi. Pentru mine ramâne important doar aspectul mai sus mentionat. Pentru ca; in cele din urma Prof Maziliu cu adevarat detinea si el un text, a fost omul optim da citire , fapt ce in adevar a proiectat Rom^naia din 22 Dec 89 pe directia buna, Statul de drept, desfintarea PCR a fortei acestuia 8aspect mult mai important).

Este foarte posibil sa existe o simpla coincidenta, numai ca; cine a fost in Piata Palatului va fii observat lacunele textului, iar in cazul meu care participasem la redactarea sa, sunat extrem de cunoscut, considerând in acel moment cum ca oamnei nostri sunt in balconul CC, ceea ce nu a fost adevarat. Stiam cum ca suntem in legatura si cu grupul Maziliu. Cert este ca atât mansarda cât si Maziliu vor urma sa fie inlaturati cu violenta, este posibil ca acel misterios Adrian sa fie actorul principal al confuziei. Cred ca importanta acestui detaliu isi gaseste radacina in pro-americanismuli grupului, radicalitati sale, mai ales in problema reinstaurari Monarhiei, care trebuia minimalizat, evenimentele ulterioare confrima teza aceasta. Maziliu nu este pro-monarhist cum nici necumoinsti, kgbisti nu vor fii dorit auzi de as ceva, mai ales lasa liber fii probagat. Daca ajungeam da citire noi in 22 Dec 89, Proclamatiei in care invitam pe Regele Mihai reintra in drepturi, este posibil ca dupa demolarea PCR sa fii urmat instaurarea Monarhiei.

Daca se confirma faptul ca Maziliu a dat citire Proclamatiei noastre, atunci este clar scopul denaturari, confuziei mentinute si azi. Insusi Magureanu afirma ca totul era sub control, Stanculescu detinea puterea in stat pasata lui Iliescu. Si din acest unghi este posibil sa se fi justificat aparitia diversiuni teroriste! O alta ciudatenie este faptul ca absolut nimeni din Grupul Mansarda nu va fii prezent la TVR sau in CC, pentru ca; noi deja aveam obiectul munci, respectiv reânfintarea PNTCD, întâlnirea Coposu-Iona Alexa, Radoi, Negara, Puiu, Diaconescu, când lânga PNT s-a adugat CD (datorita grupari noastre), in Casa Titulescu, pusa la dipsozitie de Liviu Petrina. De altfel intreg grupul va activa in PNT-cd pâna dupa 15 Iunie 90, când este posibil ca sa fii luat sfârsit revolutia. Eu mentin ideia 20 mai, ptr ca ce a urmat dupa a compromis ideia. Totusi; mineriada a avut scop distrugerea totala activitati mansardei, ceea ce a si reusit, posibil si datorita unor gafe monumentale a Dl Coposu, pe care inca din 28 Ianuarie 90 le-a comis (aici Radoi are mai multe detali, fiind martor ocular).

Cert este un lucru; Activitatea mansardei nu reusea fii atât de intensa daca nu exista si sutinerea studentimi, intelctualitati, Timisoarei, care datorita Proclamatiei sale, a dat coerenta întregi miscari ce a pus in miscare un bulgar ce a culminat cu mineriada din Iunie 90. Dumitru Dinca a fost de mare ajutor, jucat un rol central, dar asta este o alta poveste. Insa cel mai important rol la avut Proclamatia de la Timisoara, de care bucuresteni vorbesc mai putin, insa as se întâmpla dupa razboi!

Cu stima
O.M
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mesajde Emil Sangeorzan » Joi Mar 23, 2006 4:00 pm

Stimate Dle Octavian Mihăescu,

După câte ştiu eu, Proclamaţia lui Dumitru Mazilu era scrisă de mână. Chiar şi ciorna acesteia se află astăzi în arhiva Muzeului militar naţional din strada Mircea Vulcănescu, în Sala consacrată Revoluţiei (http://muzeu.mapn.ro/informatii.htm). Deci dacă cineva i-ar fi transmis textul grupului Mansarda, mă întreb când ar mai fi avut Mazilu timp să redacteze o ciornă şi un text final, din moment ce de abea ieşise din închisoare şi fusese adus de membrii ai revoluţionarilor de acasă la C.C.

Cât despre persoana care ar fi trebuit să tipărească textul Proclamaţiei Mansarda, înţeleg că aţi fost infiltraţi de un agent care v-a sabotat. Dar tot nu înţeleg ce interes ar fi avut acest "om al Securităţii", după cum îl presupuneţi, să transmită lui Mazilu un text în care era eliminat sistemul de guvernământ al unui singur partid şi se propunea instaurarea unei forme pluraliste de guvernare. Nu era mandatul Securităţii de a apăra Partidul Comunist şi de a împiedica orice ameninţare la adresa rolului conducător al unui singur partid ?

Întradevăr, în acel moment, "doar o figură de calibrul lui Mazilu putea da citire (unei asemenea Proclamaţii)" : fost director al Departamentului juridic în Ministerul Afacerilor Externe (1980-1985), înalt funcţionar ONU (1985-1990), autor al unui Raport asupra Drepturilor omului - devastator pentru regimul Ceauşescu (raport publicat la Geneva în iulie 1989) şi dizident făţiş al acestuia. Dar nu văd ce interes ar fi avut Securitatea să fie condusă la o auto-distrugere (dacă aţi văzut filmul integral din C.C., în care Mazilu dă citire Proclamaţiei, aţi remarcat poate momentul în care este discutat statutul Securităţii şi în care Mazilu propune "desfiinţarea Securităţii" - încă din 22 decembrie !).

Mai spuneţi că textul urma să fie transmis ambasadei americane, dar nu precizaţi în ce scop. Consideraţi atunci oportun ca autorităţile americane să se pronunţe asupra conţinutului acestui document ? Dl Stoenescu afirmă şi dumnealui ceva asemănător, dar în sens invers : el pretinde că textul Proclamaţiei ar fi "emanat" din ambasada americană - fără alte precizări.

În aceeaşi ordine de idei, acelaşi Stoenescu afirmă că Mazilu ar fi fost agent american. Numai că nu aduce nici cea mai mică dovadă în sprijinul acestei afirmaţii. Singura mărturie ar fi aceea a lui Sergiu Nicolaescu, care la rândul lui ar fi aflat acest lucru din confidenţele, neconfirmate niciodată public, ale lui Iulian Vlad. Judecaţi şi dvoastră soliditatea unei asemenea "mărturii" indirecte. Vedeţi : http://www.jurnalul.ro/articol_43941/dezvaluiri___ion_iliescu__si_in_guvernul_br__verdet.html .
"Pe listele respective a fost strecurat si Dumitru Mazilu. Eu nu-l cunosteam pe Mazilu. Dar eu va spun ce am aflat de la Iulian Vlad, care, in mod neoficial, mi-a comunicat ca Mazilu era omul lor. Deci juca un rol dublu. El se bagase intr-un serviciu dintr-asta strain, dar juca dublu. Acum, eu va spun ceea ce mi-a zis Iulian Vlad. La un moment dat, eu i-am spus asta lui Mazilu si de atunci el se uita la mine ca la dracu’. Ma intreaba ce am cu el. "Nu am nimic cu dumneata, dar asta este realitatea. Vlad mi-a spus ca ai facut joc dublu si ca erai si omul lor." Presupun ca a fost pe langa CIA, dar a facut joc dublu."
(Razvan Belciuganu, Vasile Surcel, "Dezvăluiri - Iliescu, şi în guvernul Verdeţ", articol apărut în Jurnalul naţional din 13 ianuarie 2006)

Uitaţi-l pe Nicolaescu care consideră că Mazilu ar fi fost "strecurat" pe listele revoluţionarilor, care afirmă că Iulian Vlad i-ar fi comunicat "în mod neoficial" (?) că Mazilu ar fi fost omul Securităţii şi că totodată "se băgase într-un serviciu dintr-ăsta străin", făcând joc dublu.

1. În primul rând, Iulian Vlad nu a confirmat nicăieri de la Revoluţie încoace un asemenea lucru, ceea ce ar fi avut tot timpul şi libertatea să o facă, dat fiind că nu avea de ce să se teamă de Mazilu atâta vreme cât acesta fusese eliminat de la putere.
2. În al doilea rând, cum s-ar explica ridicarea paşaportului lui Mazilu, eliminarea din Ministerul de Externe (1987), arestul la domiciliu (1986-1989), ameninţările cu moartea (1988-1989), interzicerea plecării din ţară (1987-1989) - toate, acţiuni ale Securităţii -, dacă Mazilu ar fi fost "omul lor", cum afirmă Nicolaescu ?
3. În al treilea rând, ce mai aştepta Ceauşescu să-l "înfunde" pe Mazilu, dacă Iulian Vlad deţinea probe beton că Mazilu ar fi fost agent american ? Ce putea fi mai binevenit pentru Ceauşescu pentru a-l trata pe Mazilu de "trădător" ? Dacă Ceauşescu, pe care Mazilu îl atacase crunt în Raportul său din iulie 1989, nu l-a putut acuza pe Mazilu de aşa ceva, cu toată reţeaua lui informativă, câtă crezare îi putem da lui Iulian Vlad (care a şi ordonat arestarea lui Mazilu în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989) când acesta îi "comunică în mod neoficial" unui regizor, la o ţigară, între amici, că Mazilu ar fi fost agent dublu ?
4. În al patrulea rând, Iulian Vlad a fost condamnat (e drept, cu suspendare) de către Tribunalul militar, într-un proces din 1992, pentru arestarea familiei Mazilu. De ce nu a adus la acel moment ceea ce putea fi un argument în sprijinul apărării sale ? Dacă Mazilu era realmente un agent american, arestarea acestuia din 21/22 decembrie ar fi fost justificată legal. Or Iulian Vlad, chiar dacă ar fi fost în interesul lui cel mai evident, nu a menţionat absolut nimic despre pretinsul statut de agent american al lui Dumitru Mazilu. Cum ar explica Nicolaescu un asemenea "lapsus" din partea prea-informatului Iulian Vlad ?
5. În fine, cum se explică apărarea publică a unui "om al Securităţii" din partea mai multor guverne occidentale, precum Marea Britanie, Olanda, Canada şi Statele Unite (care şi-au trimis ambasadorii la Bucureşti pentru a-l întâlni pe Mazilu la domiciliul său, dar au fost împiedicaţi de Securitate să o facă) sau Germania şi Franţa (care au protestat public şi oficial împotriva reţinerii abuzive a Raportorului Naţiunilor Unite în România) ?

Pe de o parte, de când un om al Securităţii este lăsat să "lezeze grav interesele statului român" (aşa cum afirmau diplomaţii trimişi de Ceauşescu la Geneva în 1988 şi 1989) şi să prezinte un raport atât de critic asupra politicii dusă de statul al cărui cetăţean este şi atât de vehement la adresa şefului statului ?

Iar pe de altă parte, de când guvernul american îşi apără agenţii (spionii) în faţa unui for internaţional al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga ? Vedeţi poziţia oficială a Departamentului de stat al guvernului american în cazul Mazilu : http://www.state.gov/documents/organization/28501.pdf. Şi de când judecătorul sovietic al Curţii dă un aviz favorabil unui "agent dublu" (american, pe deasupra, dacă-i dăm crezare unui Sergiu Nicolaescu), contribuind astfel la obţinerea unanimităţii în decizia finală a Curţii cu privire la recunoaşterea imunităţii diplomatice a acestui "agent" (http://www.icj-cij.org/cijwww/cdecisions/csummaries/cecosocsommaire891215.htm) ?

Cert este că Securitatea a lucrat în mod foarte activ împotriva lui Mazilu, atât înainte de 22 decembrie 1989, pentru izolarea şi neutralizarea unui om devenit periculos pentru regimul comunist, cât şi din decembrie încoace, pentru îndepărtarea lui Mazilu din vârful noii puteri, eliminarea ameninţării pe care acesta o reprezenta la adresa unei instituţii care avea toate motivele să se teamă de cel care le dăduse atâta de cap pe vremea lui Ceauşescu, şi să scape de un om considerat atunci a fi prea radical în privinţa comunismului şi a "viitorului" foştilor agenţi ai poliţiei politice a lui Ceauşescu ...

Amintim cititorilor articolul de la care a pornit Scrisoarea deschisă iniţială, către Alex Mihai Stoenescu, a acestui proiect, articol apărut în Jurnalul naţional din 12 decembrie 2005 : http://www.jurnalul.ro/articol_42251/decembrie__89___grupul_lui_mazilu.html.
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Lun Apr 03, 2006 11:23 am, modificat 1 dată în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Reacţie la dezvăluirile lui Nicolaescu din Jurnalul naţional

Mesajde Emil Sangeorzan » Vin Mar 24, 2006 4:09 pm

Ce crezare i-am putea da lui Iulian Vlad ?

Reacţie la "dezvăluirile" lui Sergiu Nicolaescu din Jurnalul naţional din 13 ianuarie 2006 : http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=39228
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Marius » Sâm Mar 25, 2006 10:53 am

Octavian Mihaescu scrie:Proclamatia facuta de grupul nostru, este identica cu ceea citita de Maziliu in 22 dec 89, orele 17 in Balconul CC. Aceasta proclamatie este redactata de Ion Radoi, in mansarda, la care am luat si eu parte, Horia Ivan, un pictor, alt artist plastic emigrat in Austria, acesta din urma avea legatura cu fiul lui Maziuliu. Stiu exact ptr ca cu acesta de douo ori am fost acasa la Maziuliu.


Rezultä din cele scrise de Mihäescu cä Mazilu a mintit în cartea sa din 1991 "Revolutia furatä". Ciudat totusi cä din 1991 pînä în 2006 nimeni n-a protestat fatä de aceste minciuni ale lui Mazilu. Dl. Mihäescu nu spune cä ar fi transmis proclamatia la Mazilu (desi zice cä a fost în casa acestuia), dar sugereazä ca posibil transmitätor un artist plastic care avea legäturä cu fiul lui Mazilu. Ciudat cä numele acestui artist plastic nu se mai cunoaste.
Dacä proclamatia aflatä la Muzeul Militar e scrisä de Mazilu s-ar putea stabili printr-o expertizä grafologicä.

Mazilu a fost cert un concurent a lui Iliescu. Inclusiv eu, de la TImisoara, îl consideram ca o posibilä alternativä pînä în ianuarie 1990, poate ca urmare a unor comentarii de la Europa Liberä în care se remarcau atitudinea sa mai transant anticomunistä. Dupä 12 ianuarie 1990 (cred cä în 13 ianuarie) a avut o prestatie penibilä la TVRL, cînd a înfierat miscarea de atunci cu epitete de tip "legionar", "fascist" sau asa ceva (dupä ce în 12 ianuarie sustinuse miscarea). A pretins cä securistii l-au agresat si i-au furat prima variantä a manuscrisului cärtii "Revolutia furatä", a încercat sä facä o formatiune politicä anti-IUliescu, iar dupä ce a väzut cä nu mai reprezintä nimic dpdv politic s-a cumintit si s-a multumit cu un ciolan de la Iliescu (post de ambasador, parcä în Filipine). Acum e recuperat de echipa lui Iliescu si e membru la Institutul Revolutiei.

Octavian Mihaescu scrie:Ma intreb carui grup de cercetare sa dau materilaul complect?


Päi dä-mi-l mie, cä de mult ti l-am cerut! Dar eu fac si verificäri pentru a vedea ce se confirmä din materialele pe care le primesc.
Marius
 
Mesaje: 948
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Conflictul Mazilu- Iliescu - unele detalii

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Mar 25, 2006 11:25 pm

Nu am timp acum pentru o analiza a ce s-a intimplat pe 12 ianuarie, cind Iliescu a parat, printr-o prima mare diversiune, un atac viguros, in care Mazilu a avut un rol foarte confuz. Nu voi reda nici anumite aspecte, pe care le cunosc de la un apropiat al domnului Mazilu- pentru ca nu sint sigur pe ele.
Sint adeptul discutiilor de fond , ma feresc de anectdotica. Am retinut sensul politic al confruntarii din 12 ianuarie: prima zvicnire a revolutiei amortite la 22 decembrie, scuturare din somn provocata de vizita lui Mazilu in inca rebela Timisoara. Totusi, va voi povesti citeva momente traite de mine atunci, pe care nu le-am facut inca publice- in speranta ca va vor imbogati cadrul de interpretare al acelui moment al Revolutiei tradate din 1990.

Este vorba despre dezamorsarea domnului Mazilu , in noaptea de 12 spre 13 ianuarie, prin dezavaluirile Romaniei Libere privind fosta sa activitate in Securitate. Aceste "revelati" nu aduceau nimic nou celor informati. Dar pentru marele public au avut efectul scontat - l-au compromis pe Mazilu fulgerator... si i-au dat mina libera lui Iliescu.

De aceea, consider semnificativa mica mea poveste.
Incepind cu 4 ianuarie, l-am vizitat foarte des (diminetile) pe domnul Petre Mihai Bacanu, in modestul sau apartament de 2 camere, impreuna cu o vara a mea- prietena domnului Stefan Maier, arestat in grupul Bacanu. Doream sa-l conving pe Bacanu (ca si alte personalitati pe care le-am abordat dupa 26 decembrie) sa sprijine coagularea unei miscari de contestare a noii puteri cripto-comuniste. Nu am reusit, desi m-am straduit ore intregi in fiecare zi, sa-l lamuresc de ce nu putem inainta cu Ion Iliescu la cirma Romaniei si trebuie trezita rezistenta. Ma asculta amabil, amuzat, absent. Imi spunea ca il cunoaste pe Iiescu, ca e un om minunat, ca nu-i nimic ca a fost secretar de partid, ca mai are mici imperfectiuni- pe care insa el, Bacanu , incearca sa le corecteze -in intilnirile care aveau loc serile intre ei (de exemplu- ca-l invata pe Iliescu sa nu mai dea din mina- ca NC...).

Asadar, depun marturie ca debarasarea de Mazilu la 13 ianuarie a fost facuta de un Bacanu- conviv si complice cu Iliescu- in acel moment.
Evolutia ulterioara a lucrurilor mi-a sporit nedumerirea si suspiciunile. Am elemente sa cred ca Romania Libera a fost atunci ajutata financiar si confiscata de o agentura SUA. Spre sfirsitul lunii ianuarie, fara a da nici o atentie provocarii si argumentelor mele anti-fsn-iste, domnul Bacanu ma indemna sa cladesc prin tara misteriosul partid "R", care a devenit "republican"- in clipa inscrierii la tribunal. Acolo, domnul Minzatu, trimis de domnul Bacanu sa faca figuratie, "i-a furat partidul" - sau cel putin asa s-a exprimat Bacanu - eram in casa lui cind a aflat ciudatul rapt.

Fiecare personaj din acest carusel haotic (Bacanu, Minzatu, Mazilu) a evoluat apoi prea straniu. Cine a fost agentul cuii? In acest viespar de interese meschine, viziuni pitice si manevre oculte, intre KGB si CIA, Revolutia nu a putut respira.

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Revolutie si contra-revolutie

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Mar 27, 2006 3:49 pm

Revoluţie şi Contra-revoluţie

Pentru a da curs ultimelor două intervenţii la acest forum, ale Dlui Marius şi Dlui Ioan Roşca,

Dl Marius consideră că din spusele lui Octavian Mihăescu ar rezulta că Dumitru Mazilu ar fi minţit referitor la redactarea Proclamaţiei. Numai că Dl. Mihăescu nu afirmă din păcate un asemenea lucru clar şi explicit, ci doar îl dă de înţeles. Ceea ce a remarcat şi Dl Marius de altfel. De ce această ezitare din partea Dlui Mihăescu dacă este convins de ceea ce afirmă ? Şi acelaşi lucru se poate constata din întreaga sa mărturie : în pofida unor elemente care merită interes, domnia sa pare că înoată în ape tulburi. Nu spun că aceasta nu ar fi în anumite privinţe situaţia noastră a tuturor în privinţa Revoluţiei din decembrie, dar mai multă claritate cred că nu ar face nimănui rău în expunerea ideilor şi prezentarea faptelor, chiar şi dintr-o perspectivă subiectivă.

În ceea ce mă priveşte, mi-aş permite să scot în evidenţă câteva aspecte ale spuselor Dlui Mihăescu care ne conduc să punem la îndoială revendicarea paternităţii Proclamaţiei din partea grupului Mansarda.
Dl. Mihăescu scrie :
a) Maziliu venit direct din arest, urmeaza primi textul Proclamatiei (varianta mansarda), prin agentul care ne-a controlat-manipulat, singurul care detinea/urma tipari prolcamatie si manifestele, actiune amânata premeditat.

Există o persoană care să confirme că ar fi transmis personal un asemenea text lui Mazilu ? Poate să identifice Dl Mihăescu acest "agent" ? Dacă i s-a încredinţat o asemenea sarcină, îmi închipui că era o persoană de încredere (chiar dacă s-ar fi dovedit mai apoi a fi fost un "agent"), şi că deci era bine cunoscut de membrii grupului. Unde este el astăzi ? Şi în ce ar fi constat manipularea ? În transmiterea unui text de natură (subversiv-)politică către un diplomat al Naţiunilor Unite şi cunoscut dizident al regimului Ceauşescu ? Iar dacă acest "agent" aparţinea Securităţii, cum se explică faptul că, de abea scos din închisoare, lui Mazilu tot Securitatea îi transmite un text prin care aceasta se autosuspendă ? Putem oare suspecta Securitatea de tendinţe sinucidare ?

De asemenea, Dl Mihăescu mai scrie următoarele :
b) Nimeni nu poate sustine paternitatea ptr ca; in 22 Dec 89 (confirmat si de Radoi), acest text (Procl), nu se afla in posesia nici unui membru al masardei.

Cum se justifică această absenţă a Proclamaţiei în chiar ziua de 22 decembrie 1989 ? Iar dacă "nimeni < din grupul Mansarda > nu poate susţine paternitatea <Proclamaţiei>", de ce anume poate fi acuzat profesorul Mazilu care se afla în închisoare până pe la orele 14-15 din ziua de 22 decembrie ?

Înfine, din spusele Dlui Mihăescu ar reieşi că înaltul funcţionar al Naţiunilor Unite, Raportor special ONU în privinţa drepturilor omului, ar fi ajuns la C.C. doar pentru a juca un rol minor, de "receptor" al unei Proclamaţii (al cărei autor nu era) şi mai apoi de simplu "cititor" al aceleiaşi Proclamaţii. Din două lucruri unul : ori Dl. Mihăescu subevaluează excesiv capacităţile lui Mazilu (poate pentru a-i minimiza rolul în desfăşurarea evenimentelor), ori Ion Rădoi şi Octavian Mihăescu îşi conferă nişte merite care rămân a fi dovedite.

În ceea ce privesc evenimentele din 12 ianuarie 1990, iată ceea ce ştiu eu :

1. În după-amiaza zilei de 12 ianuarie, o mulţime de oameni s-a adunat în faţa sediului CFSN din Piaţa Victoriei, sediul Ministerului de Externe al regimului comunist şi al actualului guvern. Revendicările populaţiei păreau a fi contestaţia voinţei noilor lideri de a se detaşa de structurile Partidului Comunist. Erau astfel contestaţi mai toţi membrii de frunte ai CFSN, care, fiecare în parte, avuseseră vreo funcţie în aceste structuri. Nici un lider al CFSN prezent la Bucureşti nu a dorit să răspundă, într-un fel sau altul, mulţimii adunate în faţa Palatului Victoria. Spre seară, Dumitru Mazilu s-a întors de la Timişoara unde participase la comemorările victimelor căzute în timpul evenimentelor din decembrie 1989. De abea sosit în capitală, Mazilu este chemat urgent la Palatul Victoria. După intrarea în sediu, Brucan, Roman şi Iliescu îl informează pe scurt asupra agitaţiei din faţa Palatului şi îi propun să se ducă singur să "calmeze spiritele". Urmează faimoasa (primă) scenă de pe tancheta din faţa sediului. Or Mazilu, în loc să confrunte mulţimea, pare că i se raliează. Urmează multă confuzie din care la un moment dat liderul mulţimii îl propune pe Mazilu ca înlocuitor al lui Iliescu. Dumitru Mazilu pare să nu-şi fi dat seama atunci ce ar fi însemnat o asemenea propunere, cu atât mai puţin cu cât el era de fapt trimisul lui Iliescu acolo.
În fine, după ce se întoarce în sediul Puterii, Mazilu pare să-i fi convins şi pe ceilalţi lideri (Iliescu, Roman, Voican-Voiculescu) să coboare pentru a parlamenta cu mulţimea. Nici aceştia nu par mai tari în faţa mulţimii şi acceptă pe moment revendicările ei (scoaterea Partidului Comunist în afara legii, deschiderea de procese publice pentru foştii membrii ai Securităţii lui Ceauşescu etc.).

Curios este însă faptul că din tot acest balamuc din 12 ianuarie a rămas întimpărită în mintea tuturor doar ideea că Mazilu ar fi încercat un "coup-d'État" (o lovitură de stat) împotriva lui Iliescu, ceea ce pare neverosimil dacă luăm în considerare trei lucruri : a) că Mazilu era absent din capitală când a izbucnit meetingul ; b) că Mazilu a fost trimis în Piaţa Victoriei, în mijlocul manifestanţilor, chiar de Iliescu, căruia îi era teamă să dea faţă-n faţă cu cei care-l contestau ; c) că, la propunerea lui Mazilu de a demisiona din CFSN, la sfârşitul confruntării, Iliescu se opune acestui gest (fapt care ar fi fost de neînţeles dacă Mazilu ar fi fost perceput ca autorul contestaţiei publice).

2. Nu-mi amintesc în schimb ca a doua zi Mazilu să fi ieşit pe post cu epitete de tip "legionar" sau "fascist" (poate că îl confundaţi cu Iliescu în 13-15 iunie 1990).
Ştiu doar că urma să-şi dea demisia mai târziu, în 26 ianuarie 1990, în urma campaniei de presă coordonată de România Liberă în care se evoca un dosar al lui Mazilu, întocmit de Securitate şi ajuns "din întâmplare", chiar în noaptea de 12 ianuarie, la biroul redacţiei, şi în momentul când :

a) pe biroul Prim-vice-Preşedintelui CFSN se aflau dosarele de trimetere în faţa Curţii marţiale a principalilor responsabili pentru crimele din 17-22 decembrie 1989, în frunte cu Stănculescu, Guşe şi Chiţac ;

b) era pe punct transformarea CFSN-ului în partid politic şi anunţul participării acestuia la viitoarele alegeri - decizie neagreată sub nici o formă de Mazilu (fapt cunoscut printre ceilalţi lideri CFSN) ;

c) tot Mazilu tocmai avea întrevederi cu noile partide politice înfiinţate, în primul rând cu PNŢ şi PNL, şi lucra la legea partidelor politice din România şi facilităţile care urmau a fi acordate pentru o echitabilă luptă politică. Dacă Mazilu ar fi rămas la putere atunci, poate că alta ar fi fost ecuaţia politică la alegerile din 20 mai şi cu totul altul destinul României din '90 încoace.

După ce-şi pusese în cap Securitatea (care i-a şi plătit-o de altfel din 13 ianuarie încolo, prin campania de presă ostilă), Mazilu era deci pe punctul de a comite alte trei "erori strategice" :

- se punea de-a curmezişul în faţa setei de putere a lui Iliescu care ţinea morţiş să participe la alegeri ;
- ameninţa oamenii armatei lui Ceauşescu cu un proces din care aceştia nu puteau ieşi cu faţa curată ;
- favoriza partidele politice nou constituite, care erau considerate de Iliescu drept adversari care trebuiau sabotaţi şi eliminaţi (în nici un caz favorizaţi prin legi echitabile).

Toate acestea, adăugate percepţiei induse de presă conform căreia ar fi existat o "luptă pentru putere" între Iliescu şi Mazilu, au condus până la urmă la retragerea lui Mazilu din fruntea CFSN.

Pe de altă parte, "ciolanul" despre care vorbiţi n-a venit nicidecum de la Iliescu. Mazilu a fost şomer din ianuarie 1990 în 1993 când a câştigat înfine un proces intentat pe vremea regimului Ceauşescu împotriva Ministerului de Externe din care fusese exclus în mod abuziv în 1987, ca urmare a intenţiei sale de a scrie un Raport veridic asupra Drepturilor omului în lume (deci incluziv în România). Ministerul de Externe a pierdut procesul, iar Mazilu a fost reintegrat în Minister în 1993 în postul din care fusese scos în 1987, acela de Director al Departamentului juridic. Iar trimiterea sa în Filipine avea şi ea ca scop să-l îndepărteze cât mai mult de ţară pentru a nu mai putea face "valuri", nicidecum pentru a-i face vreo favoare lui Mazilu.
Recuperarea lui Mazilu de către Iliescu, la ieşirea de la Cotroceni din 2004, poate fi considerată cam târzie ... După campania de denigrare din România Liberă, după atentatul de la Geneva asupra profesorului şi după exilarea acestuia la capătul lumii, cu greu, cred eu, se mai poate vorbi de o "împăcare". Cu atât mai puţin cu cât efectul unui asemenea act rămâne derizoriu comparat cu numeroasele atacuri purtate de-a lungul a 15 ani - care, spre marea dezamăgire a lui Iliescu, au dat greş, dacă punem deoparte opinia publică negativă împământănită din 12 ianuarie încoace referitoare la "rolul sumbru" (sau "confuz") al profesorului Mazilu în exerciţiul puterii politice din timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Nu rolul acestuia a fost confuz, ci intenţiile trăgătorilor de sfori din culisele Revoluţiei erau de a crea confuzie pentru a dezorienta opinia publică, pentru a elimina pe cei pe care nu se putea conta în deturnarea Revoluţiei şi pentru a fi impuşi, prin diversiune şi propagandă, cei pregătiţi de Moscova să preia şi să menţină puterea.
Nu e de mirare, privit din această perspectivă, că accentul este mereu pus pe acest 12 ianuarie în care Mazilu a fost practic, de abea venit de la Timişoara, trimis la sacrificare de restul liderilor CFSN pentru a primi loviturile în locul lor.

Uimitoare rămâne totuşi obliterarea, din partea pretinşilor "istorici obiectivi" ai evenimentelor din decembrie, a unor merite indubitabile care revin profesorului Mazilu, atât înainte de 22 decembrie cât şi după, precum :
- dizidenţa deschisă faţă de Ceauşescu înainte de 22 decembrie 1989, cu care prea puţini din liderii noii puteri instaurate în decembrie se puteau lăuda ;
- lupta efectivă dusă de Mazilu la comandamentul civil din C.C. în nopţile din 22 în 26 decembrie 1989, mai ales în momentul tentativei - ratate - de lovitură de stat militare, din noaptea de 23 decembrie, din partea generalului Guşe (rămas fidel Partidului Comunist chiar şi după 22 decembrie). Pentru cei care nu ştiu, sau se fac că au uitat, Mazilu este singurul din noii lideri care a rămas alături de revoluţionari în acele nopţi în care clădirea C.C. era ameninţată atât de diversiunea armatei, cât şi de membrii puciului moscovit, fiind îndemnaţi să părăsească clădirea (şi lupta) pentru a lăsa cale liberă instalării impostorilor. Mazilu asigura atunci în C.C. comandamentul civil, în timp ce Iliescu, Roman şi Militaru se adăpostiseră în MApN de unde coordonau diversiunea teroristă (pentru a înspăimânta populaţia şi a se erija în "apărători ai neamului") şi puneau la cale lichidarea expeditivă a cuplului Ceauşescu ;
- absenţa lui Mazilu de la întreg procesul de condamnare a cuplului dictatorial şi a manevrelor dubioase care au condus la lichidarea promptă a celor doi ;
- rolul de expert juridic principal al noii puteri, în perioada 22 decembrie 1989 - 26 ianuarie 1990, prin care au fost abrogate o mulţime de legi nefaste ale regimului comunist şi adoptate legi reformiste şi liberal-democratice de către CFSN ;
- demersurile juridice în redactarea iniţială a noii Constituţii a României post-comuniste ;
- rolul de mediator principal în dialogul cu societatea civilă şi noile partide politice (puteţi recurge la mărturia lui Coposu şi a lui Puiu, şi a altora - care erau quasi-permanenţi în biroul lui Mazilu).

Curios cum toate aceste lucruri sunt astupate sub evenimentul din 12 ianuarie prin care toate aceste merite urmau a fi intenţionat şterse din memoria colectivă !

Dar de "cuminţit", cum spune Dl. Marius, Mazilu tot nu s-a cuminţit, dacă judecăm chiar şi după ultimele apariţii publice ale profesorului (decembrie 2005, ianuarie, februarie 2006, de pe n24, DDTV, TVR1 şi Radio România Actualităţi), rămânând la fel de critic referitor la urmările confiscării şi deturnării Revoluţiei din decembrie 1989.

De altfel, de la revenirea sa în ţară, Mazilu s-a întors în învăţământ. Predă şi astăzi dreptul internaţional şi comercial la universităţi precum Hyperion, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza ş.a. : http://www.ucdc.info/cd/cd_profil.php?cid=1146.

Iar dacă contestaţi agresiunea de la Geneva a cărui victimă a fost profesorul Mazilu în martie 1991, nu uitaţi că este concomitent cu devastarea la Bucureşti a sediilor unor partide politice, a agresării unor lideri şi ziarişti din opoziţie şi a asasinării la Chicago (în Statele Unite) a profesorului Ioan Petru Culianu, succesorul lui Mircea Eliade la catedra de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago. Pentru unii sunt poate doar "coincidenţe". Pentru mine, este vorba de cu totul altceva : de sabotarea opoziţiei prin mijloace deloaiale (dacă nu mai mult). Nu uitaţi că pentru oamenii încă prezenţi în 1990 şi 1991 în structurile securităţii statului, precum şi în mentalitatea noilor lideri de la Bucureşti, politica era doar un război dus cu alt tip de mijloace. Şi iată că acest tip de război a dat roade ... (Aviz cinicilor). Ziua de 12 ianuarie este doar un moment din lungul şir de atacuri purtate Revoluţiei de membrii Contra-Revoluţiei, atacuri printre care se numără atât diversiunea teroristă din decembrie, intimidările şi atacurile îndreptate împotriva partidelor politice înainte de alegerile din 20 mai, cât şi mineriada din iunie 1990. Nu este deloc nevoie de o mare perspicacitate pentru a recunoaşte acelaşi tip de acţiune coordonată de acelaşi grup de indivizi.

Dacă am exprimat unele rezerve şi am ţinut să aduc unele clarificări la contribuţia Dlui Marius, sunt în schimb întru totul de acord cu mesajul de mai sus al Dlui Ioan Roşca, care a sesizat, cred eu, esenţialul din momentul ianuarie 1990 :
"Este vorba despre dezamorsarea domnului Mazilu, în noaptea de 12 spre 13 ianuarie, prin dezvăluirile României Libere privind fosta sa activitate în Securitate. Aceste "revelaţii" nu aduceau nimic nou celor informaţi. Dar pentru marele public au avut efectul scontat - l-au compromis pe Mazilu fulgerător... şi i-au dat mîna liberă lui Iliescu. (...) Aşadar, depun mărturie că debarasarea de Mazilu la 13 ianuarie a fost făcută de un Băcanu - conviv şi complice cu Iliescu - în acel moment."

Adevărata istorie a evenimentelor din decembrie 1989 rămâne să fie scrisă. Dar de cine ?
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Sâm Feb 23, 2008 10:29 am, modificat de 7 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Mar Mar 28, 2006 1:17 am

Stimati Domni

Eu am afirmat si continui sutine;

Proclamatia citita de Maziliu suna identic cu ceea la care am luat parte! Daca aceast test aflat in muzeu este identic ori nu, trebuie raspunde Radoi, el a facut si meseria de scrib. Aceasta Proclamatie trebuia ajunge la R.E.L ptr a fii citit-popularizata, sarcina care imi revenea mie.

Testul a fost inmânat unui anume (coincidenta) Adrian slariat la sahia-film, care urma ocupa de tiparire, filmare etc. Prin urmare; Am participat la inmânrea textului (un singur exemplar) spre tipar acestui Adrian, care trebuia sa faca si manifestele, aduca. Din aceasta clipa nu vom mai vedea textul, ptr ca as cum spuneam evenimentele s-au preciptat!

Mie personal mi-a sunat cunoscut textul citit de Maziliu si mai ales ma suparasem de showul lipsei unei proclamati /caramitru/dinescu, CC. In acel moment doar cu Mircea m-am întâlnit, care deasemeni nu avea textul, mai bine spus, nu parvenise de la Adrian.

In aceste conditi, doar Radoi detine textele trimise spre REL si o copie a Proclamatiei, care urmeaza verifica el insusi. Problema nu cred ca consta inf aptul ai stirbi rolul jucat (importanta) a Prof Maziliu, pentru ca si a noastra fiind, tot o personalitate marcanta urma da citire, Maziliu era, plus ca as cum stim cu totii este si specilizat in domeniu. Pe noi nu ne deranjeaza faptul ca nu se vorbeste despre paternitatea acestui text ca fiind al Mansardei ci; doar daca in adevar textul a fost al nostru, cum si in ce conditi ajunge in mâna lui Maziliu!

Sper sa fiu mai bine inteles cu aceste complectari. Nu exista absolut nici un interes aroga merite eroice, cel putin din partea mea, cum nici din partea lui Ion Radoi nu exista ci, incerca clarifica o necunoscuta care ma framânta din 22 dec 89, ora 17! Textul nostru se afla (teoretic) spre tipar-filmare, noi suntem amânati -temperati cu acest text peste una luna zile, ca (in cazul care se dovedeste ), sa constat ca acesta iese de la inchisoare odata cu Maziliu!

Eu personal ca si Marina Mierla am avut reticiente fata de un alt grupulet (legaturi Chisinau-Moscova). Daca se confirma faptul ca textul citit de Maziliu este cel redactat de noi, atunci grupul nostru va reusi dezlega anumite mistere pe care le cauta descifra, acesta este interesulnostru ci nicidecum paternitatea textului, demola pe Maziliu. Eu personal prefer sa ramâna as cum s-a scriis, revina lui Maziliu acest merit, care si cu noi si fara el tot un text asemanator concepea, dadea citire. Motiv pentru care este foarte posibil sa existe o coincidenta, repet; chiar daca nu este coincidenta, grupul nostru nu are de gând sa incepa demersurile recupera paternitatea, slabi rolul jucat de Prof Maziliu in aceea zi! Pentru ca noi oricum tot lui Maziuliu incredintam textul, motiv ptr care l-am cautat acasa.

Noi daca descifram aceasta necunoscuta vom intelge mai bine si motivele inlaturari noastre, dupa abila manipulare a grupului, care inca odata ma repet; foarte ciudat a fost format calapod Iasi (decapitat).

In privinta 12 ian 90, dau dreptate D-lui Rosca. Bacanu ulterior se va scuza;
"am gresit atunci"
Cred ca Bacanu a confirmat un joc dublu, se presupune via KGB, ca si Dinescu, posibil inclusiv Caramitru, ptr ca; aparitia actorilor in punctele fierbinti a revolutiei (mai in toate orasele tari), cu precadere la TVR, pare ca a stopat abil aparitia altor grupuri,creat haos ptr ca sa apara emanatia Ilici! De remarcat ca inTVR nu a fost primit (niciin CC), Coposu, nimnei din grupul nostru, care reusea rescrie, scoate Proclamatia din primele clipe, Radoi afirma ca el mai avea o ciorna, cu care dorea duce la TVR, nu va fii primit, cum de altfel nimnei din grup, includ si pe Ioan Alexandru.

12 Ian 90, este opera tot mansardei, in fapt clipa in care ne schimbam radical strategia contra grupari Iliescu, CPUN si tot ce a urmat trebuie sa se stie, este opera mansardei, reprezentant la negoicieri a fost Ion radoi alaturi de Coposu, cu care va urma sa intoteasca si in tab (28 ian), spre MAN, P Roman, Iliescu, unde in fapt exista o prima tradare (as zisul compromis) din partea lui Coposu, fata de Radoi, Puiu. Radoi este sigur si azi; atunci Coposu a dat mâna cu Iliescu, insa asta este istoria lui, pe care o stie mai bine decât mine. Eu am ramas loial lui Coposu, Radoi nu io iarta nici azi!

Revenind la 12 ian 90, foarte putini stiu ca femeia-fata de pe tab, a jucat un rol important si in 22 dec 89 in P-ta Palatului, ea este ceea care ar fii dat atunci semnalul catre as zisi teroristi, tot aceasta o vom gasi pe tab, strigând spre Maziliu ce a facut in ultimi 12 ani, sau as ceva, moment de importanta in 12 ian , ptr ca atunci s-a dat lovitura de gratie as zisei agenturi CIA (mansardei). Era normal ca Bacanu sa danseze altfel!

O.M
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

De la aparenţe la realitate

Mesajde Emil Sangeorzan » Mar Mar 28, 2006 12:20 pm

De la aparenţe la realitate

Stimate Dle. Mihăescu,

Una este, cred eu, ca Proclamaţia să vă fi "sunat" identică cu cea la care contribuiseţi şi dvoastră (împreună cu Dl. Rădoi), iar alta este ca Proclamaţia expusă de Mazilu să fi fost a dvoastră !

Una este ca, "personal", textul citit de Mazilu să vă fi "sunat cunoscut", iar cu totul altceva este să afirmaţi (sau să daţi de înţeles, cel puţin) că Mazilu v-ar fi luat dvoastră textul pentru a-i da citire şi aşi aroga meritele redactării acestuia, merite care nu i-ar fi revenit în aceste condiţii.

Mi-e tare teamă că acuzaţiile dvoastră (implicite) la adresa profesorului pot fi destul de grave - cu atât mai mult cu cât dovezile pe care le aveţi în acest sens ar fi greu de susţinut public.
Nu neg că în ceea ce spuneţi ar putea fi realmente lucruri demne de luat în seamă. Nu contest anumite merite pe care le-aţi avut poate în desfăşurarea evenimentelor. Dar de la o "impresie" de similaritate (sau aparenţă de similaritate) la convingerea că Proclamaţia Revoluţiei v-ar fi fost, printr-o serie de peripeţii, subtilizată, pentru a ajunge în mâinile lui Mazilu, este un drum riscant - pe care eu însumi, dacă aşi fi în locul dvoastră, nu l-aş lua decât cu probe solide şi, mai ales (!), cu inima curată că ceea ce afirm este adevărul însuşi.
Înţeleg din ultimul dvoastră mesaj că nu doriţi în nici un chip să vă arogaţi vreun merit în redactarea Proclamaţiei. Foarte bine. Dar această declaraţie îşi pierde orice valoare din moment ce, pe de altă parte, susţineţi un lucru atât de grav precum poate fi acuzaţia (sugerată) că Mazilu n-ar fi redactat de fapt el însuşi Proclamaţia căreia i-a dat citire în 22 decembrie 1989 şi al cărei text a fost ulterior preluat de CFSN.

Este ca şi cum aţi dori să dăunaţi cuiva (în cazul de faţă, imaginii lui Mazilu), fără a face bine nimănui (nici măcar dvoastră, pentru că pretindeţi că nu vă interesează revendicarea documentului). Ceea ce seamănă, îngrijorător de mult, cu tacticile deja folosite în trecut de comunişti, pentru denaturarea realităţii şi a creării, prin aluzii, a unei atmosfere de suspiciune generalizată din care nimeni nu mai poate vreodată discerne între falsitate şi adevăr.

Nu vă acuz, desigur, de nimic. Doar vă împărtăşesc impresia pe care mi se pare că o faceţi prin afirmaţiile dvoastră.

De câte ori aparenţele nu ne induc în eroare ? Dar au contribuit ele vreodată la edificarea adevărului ?
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Următorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009