A.M. Stoenescu despre Dumitru Mazilu

[Marius]

pare-se că redactorii ziarului au cam uitat cine se afla în miezul acestei diversiuni mass-media ... I-am sfătui să consulte arhivele României Libere din ianuarie 1990, pentru a-şi reîmprospăta memoria ...

Şi-a dat şi RL seama de cîteva lucruri. Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Dar, cum cred că am mai pomenit pe forum, după 12 ianuarie 1990 inclusiv Mazilu s-a apucat să-i înfiereze pe manifestanţi. Eu aşa îmi aduc aminte - la o emisiune TV cred că în 13 ianuarie 1990. Nu am dovada documentară, mă bizui pe memorie.

[Emil Sangeorzan]

Mă tem că în cazul de faţă memoria vă cam înşeală, Dle Marius. V-aş ruga să căutaţi acele înfierări publice ale manifestaţiei din 12 ianuarie 1990, şi vă promit că, dacă (spre marea mea uimire) le veţi găsi, voi fi primul care să recunosc eroarea lui Mazilu într-un astfel de caz !

Din păcate, eu personal nu am putut avea acces la arhivele Televiziunii române pentru consultarea documentelor din decembrie 1989. Puţini sunt cei care se bucură de un asemenea acces neîngrădit, fie ei revoluţionari sau publicul larg - chiar dacă pe hârtie TVR afirmă că oricine ar avea acces ... Dar, cum o ştim cu toţii, una este ceea ce afirmă televiziunea publică, şi cu totul alta realitatea ! Cu puţine şi prea rare excepţii.

Poate că dvoastră veţi fi mai bine primit, eu ştiu ?

Există însă pe internet înregistrarea unui interviu pe care Aurel Dragoş Munteanu, Directorul televiziunii române de atunci, l-a luat chiar cu o zi sau două după 12 ianuarie 1990, liderilor CFSN (Iliescu, Mazilu, Roman). Las pe fiecare să-şi formeze o opinie asupra acestei mese rotunde şi asupra performanţei fiecărui participant la discuţie : http://www.marileiubiri.org/pagini/index.php?option=com_content&task=view&id=174&Itemid=135.

[Emil Sangeorzan]

De curând, am fost contactat de Octavian Bibere. Nu ştiu dacă voi reuşi să-l conving să-şi aducă şi el contribuţia la forumul acesta. Am înţeles că Dl. Ioan Roşca nu împărtăşeşte o opinie prea favorabilă la adresa domniei sale. Ar fi totuşi o ocazie să se explice asupra anumitor opţiuni ale sale de la Revoluţie încoace - pe care Dl. Ioan Roşca le-a pus sub semnul întrebării - şi poate să ne dea câteva detalii suplimentare asupra unor evenimente la care a participat în mod direct.

În ceea ce mă priveşte, i-aş fi recunoscător dacă ne-ar putea clarifica anumite aspecte pe care le-am dezbătut la această rubrică de pe forum.

Aşteptăm deci să-i citim contribuţia, dacă, desigur, o va judeca utilă pentru măcar unii din noi, şi îi mulţumesc anticipat pentru timpul pe care ni l-ar consacra.

Nu mă îndoiesc că atacurile la adresa sa, în urma participării la forum, nu vor întârzia, fapt pentru care l-am pus în gardă în această privinţă. Eu unul, cred că prin dialog se pot rezolva multe lucruri şi clarifica multe aparente disensiuni. Şi-i invit şi pe ceilalţi participanţi la forum să încerce să înţeleagă şi să analizeze faptele, înainte de a condamna persoanele.

Pe curând tuturor.

[Ioan Rosca]

De curând, am fost contactat de Octavian Bibere. Nu ştiu dacă voi reuşi să-l conving să-şi aducă şi el contribuţia la forumul acesta. Am înţeles că Dl. Ioan Roşca nu împărtăşeşte o opinie prea favorabilă la adresa domniei sale. Ar fi totuşi o ocazie să se explice asupra anumitor opţiuni ale sale de la Revoluţie încoace - pe care Dl. Ioan Roşca le-a pus sub semnul întrebării - şi poate să ne dea câteva detalii suplimentare asupra unor evenimente la care a participat în mod direct.

În ceea ce mă priveşte, i-aş fi recunoscător dacă ne-ar putea clarifica anumite aspecte pe care le-am dezbătut la această rubrică de pe forum.

Aşteptăm deci să-i citim contribuţia, dacă, desigur, o va judeca utilă pentru măcar unii din noi, şi îi mulţumesc anticipat pentru timpul pe care ni l-ar consacra.

Nu mă îndoiesc că atacurile la adresa sa, în urma participării la forum, nu vor întârzia, fapt pentru care l-am pus în gardă în această privinţă. Eu unul, cred că prin dialog se pot rezolva multe lucruri şi clarifica multe aparente disensiuni. Şi-i invit şi pe ceilalţi participanţi la forum să încerce să înţeleagă şi să analizeze faptele, înainte de a condamna persoanele.

Pe curând tuturor.

Domnul Bibere e bine venit! Acesta e rostul forumului- sa permita schimbul de informatii si opinii. Rezum reprosurile pe care i le-am facut: renuntarea la idelaurile anticomuniste, imediat dupa 22 decembrie, neparticiparea la lupta hotaritoare din 1990-la care eu l-am invitat atunci sa participe- , banuiala de arivism politic, intarita de atitudinea sa la manifestatia la Montreal din 2004. Revolutie se poate face si pentru a salva o tara, eroic- si pentru a te cocota la cirma ei- interesat. Sper ca domnul Bibere sa explice cum vede el diferenta.
Ioan Rosca

[Emil Sangeorzan]

Vă mulţumesc, Dle Roşca, pentru încurajarea Dlui. Octavian Bibere în participarea la acest forum. I-am transmis mesajul dvoastră. Sper că va da curs invitaţiei mele, dacă alte considerente ale sale nu-l împiedica să o facă ...

Mă bucur în acelaşi timp că împărtăşiţi opţiunea dialogului în dezbaterea publică - indiferent de disensiunile de opinii care se pot manifesta cu asemenea ocazii.

Emil Sangeorzan,
Timişoara

[Emil Sangeorzan]

Marius Mioc despre Iulian Vlad

De curând, cumpărând cartea lui Marius Mioc, Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional (Mitul agenturilor străine. Mitul Securităţii atotputernice care l-a dat jos pe Ceauşescu), editată pe cont de autor, Timişoara, 2005, am avut plăcuta surpriză să văd că nici Domnul Mioc nu este de părerea lui Stoenescu care doreşte să facă din Iulian Vlad eroul naţional al Revoluţiei române (cu teoria sa asupra loviturii de stat).

Îmi permit să citez din cartea sus-menţionată (pp. 96-97) :

Din punct de vedere juridic, atitudinea capilor securităţii de la Timişoara şi Bucureşti a fost lămurită : atât Iulian Vlad, şeful cel mare al Securităţii, cât şi Traian Sima, şeful Securităţii din Timiş, au fost condamnaţi penal după revoluţie şi au făcut puşcărie. Orice cetăţean poate afirma, ca un lucru dovedit, că aceştia au acţionat împotriva revoluţiei. Dacă respectivii se simt jigniţi şi îl vor da în judecată, vor pierde procesul : hotărârile penale au autoritate de lucru judecat în procesele civile.

Să luăm cazul lui Iulian Vlad : a fost condamnat pentru arestarea ilegală a lui Dumitru Mazilu, în noaptea de 21/22 decembrie 1989. O condamnare fără cusur din punct de vedere juridic : s-a dovedit că într-adevăr Iulian Vlad a poruncit arestarea lui Dumitru Mazilu şi această arestare era ilegală după chiar legile lui Ceauşescu : nu exista mandat de arestare emis de procuror. Deci, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, Iulian Vlad încă miza pe rămânerea la putere a lui Ceauşescu. Altfel n-ar fi riscat să săvârşească o ilegalitate care să-l poată duce la puşcărie (cum l-a şi dus, de altfel). Nu ştiu câte arestări a poruncit Iulian Vlad în cariera sa, dar singura pentru care a făcut puşcărie este cea a lui Dumitru Mazilu, din noaptea de 21/22 decembrie 1989.

A pretinde că Iulian Vlad complota să-l răstoarne pe Ceauşescu, făcând însă fapte penale care puteau să-i fie reproşate după căderea lui Ceauşescu înseamnă a-l considera pe Iulian Vlad un mare tâmpit. Cum altfel poate fi calificat un om care acţionează pentru răsturnarea unui regim politic în care are o poziţie privilegiată cu altul care să-l ducă la puşcărie ?

Desigur ipoteza tâmpeniei nu poate fi exclusă când discutăm despre un fost general de securitate.

("Revoluţia din Timişoara şi minciunile lui Marius Tucă", 10 martie 2004)

Aş avea doar o mică corectare de făcut la cele spuse de Dl. Mioc : după informaţiile mele, Iulian Vlad a fost întradevăr condamnat, în 1992, la 3 ani de închisoare pentru arestarea ilegală a familiei Mazilu, dar nu a ispăşit nici o săptămână după gratii în urma acestei condamnări, pentru simplul motiv că i s-a dat o condamnare cu suspendare, altfel spus simbolică (de ochii lumii, mai ales ai Occidentului, pentru care Mazilu reprezenta un simbol al luptei împotriva regimului comunist). Anii pe care i-a petrecut Iulian Vlad după gratii provin, după câte ştiu eu, dintr-o altă condamnare, primită în acelaşi an 1992, pentru arestările ilegale comise în Piaţa Universităţii - fapte pentru care ar fi primit 20 de ani de închisoare, dar din care nu a făcut decât vreo doi-trei.

Cât despre deficienţa intelectuală a şefilor represiunii comuniste, se pot spune multe, în măsura în care principala calitatea care li se cerea pentru a obţine aceste posturi era slugărnicia - ceea ce nu implică în nici un fel vreo capacitate intelectuală deosebită sau vreo competenţă oarecare. Numai că, spre deosebire de Iulian Vlad, care de altfel a ştiut să facă o mişcare strategică în ultima clipă, pentru a se arăta ca fiind de partea Revoluţiei, Postelnicu, ministrul de Interne al lui Ceauşescu (mai puţin abil decât şeful Securităţii), a recunoscut pe şleau : "Am fost un dobitoc !".

Dar, desigur, există, fără îndoială, dobitoci şi dobitoci ... Unii care îşi rup gâtul de incapabili ce sunt, iar alţii care ajung după 14 ani să fie trâmbiţaţi de scriitori de succes, precum Stoenescu, drept eroi ai unor evenimente în care s-au comportat cu cel mai evident oportunism.

[Emil Sangeorzan]

Distrugerea dosarelor Securităţii

România Liberă devine din ce în ce mai uimitoare. Acum două zile apărea, sub semnătura lui Petre Mihai Băcanu, un articol care aminteşte tuturor că multe din dosarele cele mai "grele" ale Securităţii au dispărut de multă vreme şi că sarcina CNSAS-ului se va dovedi a fi, în cazurile cele mai interesante, aproape imposibilă.

Redau o parte din acest articol :

Poliţie politică pură

In ancheta "Fals tratat de geologie", publicata nu demult, am reprodus date noi despre "cazul Berevoiesti" (distrugerea a numeroase dosare ale Directiei I, cea care ii urmarea pe romani - politie politica pura). Abia acum aveam sa aflam ca atat SRI, cat si Parchetul au intreprins o ancheta riguroasa (ramasa insa la sertar) despre distrugerea dosarelor. S-a reconstituit traseul dosarelor, identificandu-se si ofiterii care le-au distrus si cate anume. Prin ordinul de zi nr. 029 din 12.02.1991, s-a format o comisie compusa din col. Vasile Lupu, lt.-col. Dumitru Becciu si maiorii Nicolae Bourbon si Dan Ghinescu care sa cerceteze ce dosare "din baza de lucru" s-au distrus, precum si cele ale persoanelor care faceau parte din reteaua informativa. In 18.02.1991, comisia Lupu a intocmit un "raport" despre distrugerea, disparitia ori sustragerea dosarelor la Directia a-III-a din ordinul sefului acesteia, generalul Aurelian Mortoiu. S-au inventariat 59 de dosare de urmarire informativa distruse (macar de s-ar afla numele celor urmariti incat acestia sa nu mai bata drumul la CNSAS). Din dosarul 16.832 - de pilda - au ramas totusi 312 file.

La izbucnirea scandalului Berevoiesti s-a spus ca "atacul" asupra sediului Securitatii ar fi avut loc in 13 iunie 1990. Dar colonelul Bordeianu a propus arderea "cartilor sectei martorii lui Iehova" dupa data de 25 iunie 1990. Povestea cu demonstrantii din 13 iunie 1990 care ar fi intrat in sediul fostei securitati si ar fi ajuns la documente secretizate a fost inventata sa justifice actiunea Berevoiesti. Abia pe 29 iunie 1990 echipa Bordeianu a purces la drum spre Berevoiesti. Aveau mare interes sa distruga documente rezultate din "procesul muncii". Ofiterul Dobre Haret recunoaste ca unele documente arse proveneau de dupa decembrie 1989, desi la Revolutie unitatea era in curs de "parasire". Ajunsi la Berevoiesti au ars, totusi, zece saci (din cei 80) in cuptorul varului lui Bordeianu din Berevoiesti. Au atatat focul cu "beldiile". Dupa aceea au recurs la groapa de pe Rausor. La trei zile au fost nevoiti sa instaleze paza militara la groapa, desi arderea a fost raportata "completa". SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII DIVIZIUNEA "A" Nr. 00321375 din 18 aprilie 1991 STRICT SECRET Exemplar nr. 2 Raport In conformitate cu prevederile ordinului directorului Serviciului Roman de Informatii nr. 00138/ 7.05.1990, in baza raportului Diviziunilor "E" si "F" nr. 0120246 din 10.01.1991, o comisie formata din: - col. Lupu Vasile - presedinte - lt. col. Becciu Dumitru - membru - mr. Bourbon Nicolae - membru - mr. Ghinescu Dan - membru a intreprins masuri pentru elucida-rea cazurilor de distrugere, disparitie ori sustragere, in contextul evenimentelor din luna decembrie 1989, a unor dosare sau alte documente informative si de evidenta ce au apartinut fostelor organe de securitate.

In urma verificarilor efectuate, comisia a stabilit urmatoarele:
1. In cazul evidentelor manuale, inclusiv a listelor si situatiilor statistice elaborate la calculator nu s-au stabilit cazuri de distrugere ori disparitie, certificandu-se existenta si integritatea acestora.
2. In cadrul sectoarelor 4, 5, 6, 8, 9, 10, 12, 13, 15 si 16 nu s-au stabilit cazuri de distrugere, disparitie ori sustrageri de dosare aflate in baza de lucru ori in reteaua informativa.
3. In cazul sectoarelor 1 si 2, toate materialele referitoare la persoanele ce erau cuprinse in baza de lucru ori faceau parte din retea au fost distruse prin ardere la 22 decembrie 1989, in conditiile starii de necesitate, situatie consemnata in raportul comandantului fostei U.M. 0110 Bucuresti, nr. 00611085 din 7.01.1990. Esenta materialelor a fost reconstituita pe parcursul lunii ianuarie 1990, constituind cazurile aflate in prezent in atentie, materialele fiind inregistrate conform normelor in vigoare. Mentionam ca datele de arhiva, fixate pe microfilme si microfise au fost conservate si se gasesc in prezent la conducerea S.R.I.
4. In cadrul sectorului 7, la data de 22.12.1989, din ordinul fostului comandant al Directiei a III-a, cpt. Vlad Dan a distrus, prin ardere, dosarul, neinregistrat la C.I.D. al numitului Dumitru Mazilu. Nu exista proces-verbal de distrugere.
5. In cadrul sectorului 14 o comisie formata din mr. Tonescu Alexandru, lt.col. Manaila Mircea si lt.maj. Tudosie Dumitru, in baza ordinului conducerii Directiei a III-a (fostul general-maior Mortoiu Aurelian) au distrus prin ardere, datorita starii de necesitate, materialele din dosarul nr. 0016686/ 26.11.1987 privind pe Andreescu Gabriel. (...)

Petre Mihai Băcanu, România Liberă, 14 iunie 2006

Pentru tot articolul, vedeţi : http://www.ziare.com/?ziare=details&a_id=22221. Pe acelaşi subiect, un articol din Gardianul : http://www.gardianul.ro/2006/09/21/dezvaluiri-c11/crematoriile_strict_secret_-s82901.html.
După câte ştiu eu, generalul Aurelian Mortoiu a participat în modul cel mai direct la arestarea familiei Mazilu din noaptea de 21-22 decembrie 1989. Avea deci tot interesul să distrugă documente care îl încriminau în modul cel mai evident. Pentru acea arestare ilegală nu a ispăşit nici o zi în închisoare, chiar dacă a fost condamnat la 3 ani de Tribunalul militar, în 1992. Nu cred că pentru arderea documentelor de stat va fi câtuşi de puţin jenat de vreo anchetă militară sau penală. Cu atât mai puţin cu cât astăzi este mare baron în Prahova, cu o avere evaluată la peste 5 milioane de euros. Un caz tipic al mai tuturor securiştilor "bine" inspiraţi după 1989 ...

[Emil Sangeorzan]

Petre Ţuţea despre Dumitru Mazilu

Am rămas dator participanţilor la acest forum cu o mărturie a filozofului Petre Ţuţea despre Dumitru Mazilu. Ţuţea povesteşte în cartea sa, Între Dumnezeu şi neamul meu, circumstanţele în care l-a întâlnit, în decembrie 1989, pe diplomatul român, Prim-vice-Preşedinte al CFSN :

Sorin Dumitrescu : Ce impresie v-a făcut Mazilu ?
Petre Ţuţea : Excepţională !
S.D.: V-a ascultat ?
P.Ţ.: Mi-a dat o stenodactilografă.
S.D.: Cum v-a întâmpinat ?
P.Ţ.: Zic : "Salut Comitetul de Salvare Naţională.
- De ce ?
- Pentru conştiinţa provizoratului lui...
- Amin ! Să dea Dumnezeu !
- ...şi în al doilea rând pentru bunul simţ.
- Adică cum ?
- În stilul lui Descartes, bunul simţ se cheamă raţiune, iar în stilul lui Voltaire, rădăcina unică a valorilor.
- Dumneavoastră sunteţi un om foarte util", spune Mazilu. I-am spus şi lui : bipartidism. Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc pot ajuta la restructurarea României, după care pot apărea partidele ca ciupercile, câte vreţi. Că după ce s-a restaurat tot ce trebuie, paraziţii nu mai operează. (...)
Petre Ţuţea : În orice caz, eu am fost chemat de Mazilu, m-a luat cu maşina . De altfel, nu ştiţi că, în timpul terorii din decembrie, Mazilu mi-a fixat doi soldaţi aici, un sergent major şi un soldat. Cu grenade de mână, cu pistoale automate ... Le-au băgat pe sub pat şi au dormit cu mine, aici. Şi îi întreb, "măi băieţi, ce putere de foc aveţi ?". "Păi, rezistăm o oră, boiereşte". Era să-i omor. M-au deranjat, că unul sforăia groaznic şi m-au deranjat şi la mâncare, că nu venea regulat şi o împărţeam pe a mea cu ei. Foarte dulci băieţi.
În orice caz, Mazilu, care era vicepreşedinte după Iliescu, mi-a pus o stenografă la dispoziţie, care îmi tot spunea să vorbesc mai încet. Pleşu voia să publice textul, dar nu mi-a plăcut mie stenograma aceea. Mi-a spus o nepoată de-a mea, nemţoaică - care ţine pe un inginer, nepot de-al meu - zice, "unchiule să ştii că sunt "specializate" şi stenografele. Asta n-o fi stenografă politică ? Că de aia ţi-o fi spus să vorbeşti mai încet. Că stenografă universală cum ţi-ar trebui ţie nu există. Sunt "specializate" şi ele".
Şi, zice Mazilu : "Cum vedeţi dumneavoastră ordinea viitoare ?". Şi spun eu : "Repunerea în vigoare a Constituţiei liberale din 1923, care e o capodoperă. Doi : bipartidism. Liberalii şi Ţărăniştii să guverneze cât doresc în vederea refacerii ordinii naturale a României" ! (...)

(Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, Editura Anastasia, 1992, pp. 31-32, 96)

[Emil Sangeorzan]

Analiza lui Marius Mioc la Istoria loviturilor de stat din Romania, Vol. 4 (II)

Doresc doar să-l felicit pe Dl. Mioc pentru analiza amănunţită şi obiectivă pe care o face la cartea discutată pe acest forum. Cei interesaţi pot citi această analiză pe : http://ro.altermedia.info/opinii/securitatea-in-revoluia-din-1989-dup-prerea-lui-alex-stoenescu_3703.html. Un alt articol, de acelaşi autor, la fel de bine redactat, îl putem găsi pe : http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/prejudecatile-birocratice-ale-lui-alex-stoenescu_2764.html.

Actualitatea din ultimul timp redă vigoare dezbaterilor noastre. De bună seamă, prezentul este şi va rămâne multă vreme bântuit de fantomele trecutului. Aceasta se întâmplă când o naţiune nu a exorcizat la timp şi în mod definitiv vampirii timpurilor apuse. Suntem condamnaţi să retrăim la infinit conflictul refulat dintre călăi şi victime. Atâta doar că până acum victimele nu se puteau adresa decât umbrelor trecutului, întrucât călăii de ieri deveniseră, ca prin minune, peste noapte, zeii noii religii a capitalismului sălbatic. Ori, ca peste tot, cine deţine banul deţine puterea, inclusiv puterea de a falsifica istoria după bunul plac şi în propriul avantaj. Mai e de mirare că după 16 ani de la căderea regimului comunist încă mai orbecăim în beznă în căutarea unor frânturi de adevăr despre ceea ce s-a petrecut, ceea ce am trăit şi ceea ce mulţi dintre noi nu putem uita ?...

Emil Sângeorzan,
Timişoara

[Marius]

Domnule Sîngeorzan, comentariile la cartea lui Alex Stoenescu le-am pus şi pe acest forum viewtopic.php?t=263, nu era nevoie de dat legăturile la situl altermedia.
Trebuie să îmi găsesc timp să comentez şi ultima parte a cărţii lui Stoenescu, cea de după căderea lui Ceauşescu.

[Nica Leon]

Stimate Dle Octavian Mihăescu,

jucat, mai întâi comedia emanării, mai apoi parodia alegerilor libere, delectându-se în final cu sarcasmul mefistofelic al spectacolului ciomăgelii în piaţa publică[/b]. În ceea ce mă priveşte, eu consider deci că Revoluţia română s-a încheiat de abea pe 15 iunie 1990, când aceasta a primit lovitura de graţie prin mineriada comandată de Iliescu şi organizată de Virgil Măgureanu. A fost momentul în care ultima scânteie de speranţă (iluzie ?) s-a stins pentru mai toţi "golanii".

[Nica Leon]

Stimate Dle Octavian Mihăescu,

În primul rând vă mulţumesc pentru contribuţia dvoastră la dezbatere şi pentru suplementul de informaţie.

Deci, pentru a rezuma, după părerea dvoastră Proclamaţia citită de Mazilu în C.C., în prezenţa revoluţionarilor aflaţi acolo, şi mai apoi în balcon, în faţa mulţimii, este "identică" cu cea a grupului din care făceaţi parte. În acelaşi timp, afirmaţi că această Proclamaţie ar fi fost de fapt redactată de Ion Rădoi, Horia Ivan şi dvoastră. Dacă este vorba de "acelaşi" text, cum spuneţi dvoastră, nu poate fi vorba de ceea ce tot dvoastră numiţi o "coincidenţă".
Deci, dacă textul realmente vă aparţine, împreună cu Ion Rădoi şi Horia Ivan, cum a ajuns să fie citit de Dumitru Mazilu în C.C. ? Există oare unul din grupul dvoastră care să îl fi transmis lui Mazilu după ieşirea acestuia din închisoare ? Iar dacă redactarea textului vă aparţine, de ce nu l-aţi revendicat niciodată (cu atât mai mult cu cât Mazilu s-a retras din exerciţiul puterii încă din ianuarie 1990, şi deci nu ar fi avut cum să vă împiedice să revendicaţi paternitatea acestui document) ?

Referitor la problema pe care o ridicaţi în legătură cu eliberarea lui Mazilu din închisoare şi citirea Proclamaţiei, acesta povesteşte pe larg şi în detaliu peripeţiile din acea zi de 22 decembrie 1989 într-o carte destul de recentă : Dumitru Mazilu (în dialog cu Vasile Popa), Calvarul virtuţii, Editura Aura, Timişoara, 2002, pp. 131-142 (în capitolul intitulat "Despre Revoluţia română şi despre terorişti"). Acolo profesorul Mazilu arată cum a fost salvat in extremis textul Proclamaţiei. Din păcate, nu cred că vă va fi uşor să vă procuraţi această carte (doar dacă veţi trece vreodată pe aici, pe la Timişoara), pentru că, după câte ştiu eu, cartea aceasta este boicotată de distributorii din Bucureşti, precum multe alte cărţi-cheie despre Revoluţie (şi nu numai) de altfel.

Dar dvoastră mai afirmaţi următorul lucru : că Mazilu ar fi citit mai întâi din balconul C.C. un text, ulterior schimbat în ceea ce avea să devină versiunea preluată de Iliescu pe post (la televiziune). De fapt, după câte am înţeles, este vorba de acelaşi text central, care formează Platforma-program a ceea ce avea să devină noua putere. Iliescu îi cere textul lui Mazilu în C.C. şi până seara îi adaugă o introducere şi o listă finală a membrilor noii puteri (faimoasa listă). Programul Proclamaţiei, în 10 puncte, este exact acelaşi. O altă carte a lui Mazilu mi-a fost semnalată recent de un coleg, în care acest lucru apare foarte clar : Dumitru Mazilu, Proclamaţia Revoluţiei române, Lumina Lex, Bucureşti, 1999. La fel şi în Calvarul virtuţii, ed. cit., pp. 246-248.

Nu înţeleg, în schimb, ce vreţi să spuneţi când scrieţi că una afirma Mazilu în prima sa carte (Revoluţia furată), iar alta afirmă astăzi. Profesorul Mazilu a fost îndepărtat din CFSN de membrii puciului moscovit datorită radicalităţii sale în privinţa puterii comuniste (pe care atât Iliescu, cât şi Brucan şi Roman o vedeau cu un ochi foarte nefavorabil). Iar mai apoi s-a retras de pe scena politică, reluându-şi activitatea în diplomaţie, pentru că a realizat amploarea ofensivei cripto-comuniste a echipei Iliescu-Roman (care până la urmă a şi învins, trecând cu tăvălugul peste orice formă de verticalitate morală sau politică). Or Mazilu a fost singurul din liderii CFSN care a afirmat, încă din seara de 22 decembrie 1989, de la balconul C.C., că "România nu este, nu a fost şi nu va fi niciodată comunistă !". Puţini au înţeles atunci cât era de decis pe acest plan şi puţini au realizat cât era de izolat deja în mijlocul grupului neo-comunist format de troika Iliescu-Roman-Brucan ...

Vedeţi ce scrie Dumitru Dincă (pe http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=153) :

"Imaginaţi-vă de pildă cum ar fi fost România astăzi dacă preşedintele interimar ar fi fost Dumitru Mazilu despre care se credea iniţial că va fi preşedinte (…).
Tot pentru istorici este bine de ştiut că toţi cei care ne aflam în CC al PCR când a pătruns Dumitru Mazilu, vedeam în el pe viitorul preşedinte, care împreună cu ceilalţi disidenţi cunoscuţi vor constitui noile structuri de putere democratice pro-vest, punând în acest fel bazele unei democraţii reale într-o ţară în care au murit oameni şi s-a vărsat prea mult sânge pentru acest ideal. De ce nu s-a putut impune D. Mazilu ? Pentru că era singur… noi auzisem de el, dar nimeni nu-l cunoştea personal … pentru că acesta nu avea în jurul lui un grup de presiune aşa cum avea Iliescu. Amintiţi-vă de grupul de presiune al lui Iliescu - peste o sută de persoane îmbrăcate elegant, care au pătruns cu acesta în balcon, precum şi Dan Iosif care pusese stăpânire pe microfonul instalat în balcon, cu ajutorul căruia manipula cu destul profesionalism mulţimea din piaţă. Acestea fiind zise, Dumitru Mazilu, din favoritul nostru, al tuturora la acel moment, a ajuns unealta lui Iliescu, care a vazut în Mazilu un real pericol pentru scenariul pe care avea să-l pună în practică, şi l-a marginalizat pe acesta în cel mai tipic mod bolşevic şi anume : “tu Mazilu stai aici unde nu te vede nimeni, iar eu Iliescu merg la televiziune unde mă vede o ţară întreagă”.
Aşa s-au petrecut lucrurile, stimaţi români de pretutindeni, în decembrie ‘89 şi imediat după aceea … pericolul Mazilu trebuia îndepartat.. şi a fost îndepărtat, după cum bine ştiţi, pentru că starostele comuniştilor I. Iliescu să poată conduce o turmă iară nu un popor român trezit din “somnul cel de moarte” cum bine spune imnul naţional “Deşteaptă-te române”."
(Dumitru Dincă, Acţiunile “SOCIETĂŢII CIVILE” împotriva confiscării revoluţiei de către comuniştii din eşaloanele 2 şi 3 ale P.C.R., text redactat pe data de 22. 04. 2005)

Nica Leon. Regret ca inca nu ati inteles ca mai inainte de a va raporta la ceea ce a debitat D.Dinca, ar trebui sa analizati temeinic fiecare fraza. Astfel veti constata cum acesta se contrazice atunci cind nu este cel putin straniu. El afirma ca Mazilu "despre care se credea iniţial că va fi preşedinte" !? cine credea, de ce credea, pe ce se bazau cei care ar fi crezut asemenea prostie, cine erau ei si care a fost contributia lor la Victoria Revolutiei?!
Dinca scrie: "că toţi cei care ne aflam în CC al PCR cind a pătruns Dumitru Mazilu, vedeam în el pe viitorul preşedinte" care toti, el si cu Petrica Tic-Tac?
I-a consultat el pe cei care conduceau evenimentele, cind si cum?
Dinca nu avea acces in anumite camere, unde se luau atunci deciziile importante, iar acum, ca si in alte rinduri, simtindu-se uitat, isi da cu presupusul despre ISTORIE. Mie mi se pare cam mult totusi si ii cer sa fie serios, daca poate si stie ce inseamna asta.
1. Pot sa va spun ca Mazilu, cind a venit in CC era singur, eu l-am vazut cind a venit in balcon. Stiu ca avea pe sub pantaloni de stofa, de la costum, pe cei de la pijama. Era ravasit si ne-a povestit ceea ce se intimplase cu el, cum fusese luat si pe unde fusese plimbat. Nu stiu daca povesteste aceste lucruri in carte. De aici rezulta ca nu avea nici un grup. "Grupul" s-a format apoi ad- hoc, fiind alcatuit din fel de fel de soferi, dezaxati mintal, criminali si foarte multi oportunisti, care nu aveau absolut nimic comun cu Revolutia.
Dar pentru a vedea cit de ancorat era Mazilu in realitate, va spun ca el, in numele sau, in noaptea de 23 spre 24 12 1989,dupa ora 2,30, cind se afla in camera 225, din sediul CC-ului, a ordonat la o statie de radio-emisie portabila (Schtorno), similara cu cea pe care eu o aveam la comandamentul militar, a ordonat sa se stinga luminile, sa se traga in tot ce misca si sa se arunce cu grenade de razboi, defensive. Cind am auzit asemenea prostie am luat statia si i-am spus lui Mazilu: dle profesor, daca nu intelegi nimic din ceea ce se intimpla, te rog sa nu te bagi, dupa care am anulat ordinul si am cerut sa se acopere ferestre cu perdelele, sa se aprinda lumina si toti sa inceteze neconditionat focul, pentru ca se luptau si se omoarau intre ei. Toti au dat curs cererilor mele si focul a incetat, fiind liniste pina dimineata. Martori sint: gen. Codrescu, col. Polivanov si multi altii. Cele de mai sus sint inregistrate pe mai multe benzi magnetice si pot fi ascultate oricind.
2. Nu inteleg de ce sinteti contrariat in privinta caracterului lui Mazilu.Poate ati uitat ca a fost militian, in perioada cind patriotii, romanii stiutorii de carte, gospodarii si taranii erau aruncati si schingiuiti in temnitele comuniste. In acele vremuri a fost promovat, pentru ca s-a dovedit destoinic si devotat cauzei. Tocmai din lipsa de caracter, dusmanii poporului roman l-au promovat si asa a ajuns colonel si profesor la scoala militienilor din Sos. Oltenitei, Bucuresti.
Nu cumva cereti prea multe de la un militian? Ati uitat oare ca unitatea de masura a prostiei este tianul si are ca submultiplu militianul?
3. In privinta documentelor citate, daca Stoienescu ar fi fost serios, atunci cind pretinde ca a fost la Ambasada SUA sau Olandei, putea gasi scrisorile mele, de care insa nu pomeneste nimic. De ce oare? Pentru ca nu sint alogen?
4 Ce va face sa credeti ca numitul Caramitru ar fi fost revolutionar?
Ce va face sa credeti ca Mazilu ar fi fost un lider al Revolutiei. Cind el a venit in balconul CC-ului, Revolutia invinsese, Ceausescu fusese arestat, guvernul demis, institutiile statului fiind demult subordonate noua.
In ceea ce priveste afirmatiile dvs. privind pozitia sa anticomunista, cred ca ar trebui sa faceti o analiza serioasa. Inainte, dar si dupa ce am instalat microfonul in balcon,fusesera rostite discursuri anticomuniste, ba chiar anumtasem si demisia guvernului condus de C.Dascalescu, fapt confirmat, tot de la microfon de acesta.
5. In privinta logicii lui Stoienescu acesta poate fi corecta si indreptatita atunci cind e vorba despre ceea ce a facut el pentru salvarea acestui popor, impreuna cu ceilalti 99,9% dintre semenii lui.
Daca ar fi fost cinstit ar fi amintit macar de ceea ce se afla in arhiva celor doua ambasade sau in publicatiile straine care tiparisera o mica parte din ceea ce se afla acolo, un text fiind prezent si pe acest site. Fiind insa atit de grijului (atunci cind isi acopera oglinda si ochii, pentru a nu vedea birnele care salasuiesc acolo), dar si deosebit de selectiv, nu avea si nu are cum sa vada ca Revolutia romana din Decembrie 1989 a fost gindita , pregatita , condusa si desavirsita de o mina de tineri patrioti romani.
6. Ce va face sa credeti ca "documentul ", de care vorbiti - scris de un ordinar comunist, trimis la post, la ONU, cu aprobarea bunicii lui Bogdan Olteanu si a lui Ceausescu, a dus la "recunoasterea internationala a Revolutiei" Aveti dovezi in acest sens?!
7. Din moment ce la putere sint inca comunistii si acolitii lor ce ati fi vrut sa fie in vitrine, scrisorile si declaratiile mele anticomuniste? Uitati oare ca si cei de la MuzeulMilitar Central sint la ordin, numiti si tinut in functii de comunistii care le platesc si soldele, motive pentru care si ei, ca niste bieti romani, uita sa-si dovedeasca plenar patriotismul si atasamentul fata de valorile perene ale acestui neam?

rest, sunt cu totul de acord cu opiniile dvoastră referitoare la dezbinarea care a caracterizat mediul revoluţionarilor din '90 încoace. La fel şi în ceea ce priveşte metoda Dlui Stoenescu. Acesta dă dovadă de o incontestabilă migală în adunarea şi clasificarea materialelor pe care le are, având pe deasupra capacitatea de a oferi o imagine cât de cât coerentă a evenimentelor. Punctul slab al dumnealui este însă lipsa de obiectivitate în expunerea anumitor aspecte ale Revoluţiei (începând cu teza loviturii de stat din decembrie 1989, pentru susţinerea căreia este obligat să reabiliteze şi chiar să glorifice personaje cât se poate de dubioase (dacă nu mai mult), precum Iulian Vlad, Guşe sau Stănculescu).

Unde nu pot fi deloc de acord cu dvoastră însă este atunci când spuneţi că "adevărul (ar fi) mult mai ruşinos pentru România". Ruşinea nu aparţine nici românilor, nici României, ci leprelor care ne-au jucat, mai întâi comedia emanării, mai apoi parodia alegerilor libere, delectându-se în final cu sarcasmul mefistofelic al spectacolului ciomăgelii în piaţa publică. În ceea ce mă priveşte, eu consider deci că Revoluţia română s-a încheiat de abea pe 15 iunie 1990, când aceasta a primit lovitura de graţie prin mineriada comandată de Iliescu şi organizată de Virgil Măgureanu. A fost momentul în care ultima scânteie de speranţă (iluzie ?) s-a stins pentru mai toţi "golanii".

[Emil Sangeorzan]

Stimate Dle Nica Leon,

Aşteptăm precizările dvoastră. Sunteţi de acord cu cele scrise în pasajul redat aici ? Aveţi comentarii sau corectări de adus ? Dacă da, nu ezitaţi să o faceţi. Am înţeles, din contribuţiile dvoastră anterioare, de pe celelalte subiecte de pe forum, că sunteţi destul de pornit împotriva mai tuturor participanţilor la Revoluţie. Dacă nu mă înşel, la un moment dat l-aţi considerat pe Profesorul Mazilu ca pe un rival în C.C. şi nu o dată l-aţi atacat într-un mod pe care eu cel puţin îl consider nedrept. Poate dacă aduceţi mai multe elemente în sprijinul afirmaţiilor dvoastră, vom putea clarifica o serie de aspecte rămase multă vreme netălmăcite, ceea ce ar putea fi de un real interes pentru toată lumea.

În altă ordine de idei, ţin să vă spun că mulţi dintre cei care au participat în mod direct la evenimentele din decembrie 1989 resimt aceeaşi amărăciune pe care am desluşit-o în rândurile dvoastră. Dar, indiferent de sentimentele care vă copleşesc, nu cred că înjosirea celorlalţi, chiar şi numai prin cuvintele grele de care vă lăsaţi antrenat, ar putea duce la restabilirea adevărului. Nimeni nu cred că beneficiază de un parcurs impecabil, iar reproşuri ne putem adresa tuturor, oricând, fie pe plan social, politic sau moral. Întrebarea este dacă invectivele pe care ni le aruncăm unii altora ne-ar putea conduce vreodată să înţelegem mai bine lumea în care trăim, să vedem mai clar în istoria noastră (recentă sau îndepărtată) sau să evităm să mai facem pe viitor erorile care ne-au dus la prezentul în care ne aflăm ...

[Emil Sangeorzan]

Dle Nica Leon,

Am remarcat doar ulterior contribuţia dvoastră în pasajul de mai sus. Forma în care aţi introdus mesajul dvoastră m-a împiedicat iniţial să îl găsesc. Ţin să precizez şi pentru ceilalţi cititori că replica Dlui Nica Leon a fost intercalată în mesajul meu, între citatul din Dumitru Dincă şi remarcile mele finale. Spun asta, pentru a se evita orice confuzie.

Acum, pentru a încerca să vă răspund, înţeleg că puneţi la îndoială mărturia Dlui Dumitru Dincă. Cel mai potrivit, cred eu, întrucât nu pot vorbi în numele altcuiva, este să-i adresaţi chiar lui întrebările pe care le ridicaţi privitor la această mărturie.

În schimb îmi vine greu să înţeleg sensul afirmaţiilor dvoastră din următoarea frază :

De aici rezulta ca nu avea nici un grup. "Grupul" s-a format apoi ad- hoc, fiind alcatuit din fel de fel de soferi, dezaxati mintal, criminali si foarte multi oportunisti, care nu aveau absolut nimic comun cu Revolutia.

Sunt de acord cu faptul că Mazilu nu pare să fi avut un grup de susţinere politică înainte de Revoluţie, aşa cum pretinde Stoenescu în cartea sa, însă nu văd ce vă îndreptăţeşte să declaraţi pe susţinătorii lui Mazilu din timpul evenimentelor drept "dezaxaţi mintal, criminali şi foarte mulţi oportunişti" ? Este oare doar o impresie personală a dvoastră ? Şi dacă da, în ce condiţii v-aţi format-o ? Dar o întrebare şi mai gravă, dacă îmi permiteţi : Aveţi documente sau mărturii certe conform cărora susţinătorii lui Mazilu ar fi fost, cum spuneţi, "criminali" ? În cazul acesta, cel mai bun lucru de făcut ar fi să identificaţi aceşti "criminali", pentru că înţeleg că i-aţi cunoscut personal, şi să-i deferiţi justiţiei. Aceasta pentru a nu risca să vă găsiţi eventual cu o chemare în judecată pentru calomnie, dat fiind că asociaţi un nume de o categorie penală, fără temei legal. Cât despre oportunişti, în care sferă de putere sau de creare a puterii nu aţi dat de ei ? Nu văd în schimb ce aveţi cu şoferii, pentru a-i pune de-a valma cu "criminalii" şi "dezaxaţii" pe care i-aţi fi identificat prin C.C., după cât reiese din cele spuse de dvoastră ?

În altă ordine de idei, cred că faceţi câteva confuzii, pe care am tot încercat să le clarific de-a lungul acestui forum. În primul rând, după câte ştiu eu, Dl. Mazilu a fost Directorul Şcolii Nr. 1 a Ministerului de Interne în anii 1964-1965, timp de un an, unde a predat dreptul. Nu ştiu de unde i-aţi găsit titlul de miliţian. Cât despre judecata dvoastră de valoare asupra capacităţilor intelectuale ale Profesorului Mazilu, aceasta vă aparţine. Îmi închipui că aveţi calităţi cu mult superioare unui jurist, profesor universitar, doctor în ştiinţe, conducător de doctorat din 1970, diplomat de 27 de ani, ambasador, autor a zeci de cărţi de specialitate (drept, comerţ internaţional, diplomaţie etc.) şi a sute de articole şi recenzii, Doctor Honoris Causa al Academiei diplomatice internaţionale Albert Schweitzer din Elveţia, al Universităţii Ovidius din Constanţa şi al Universităţii Alexandru Ioan Cuza. Altfel nu văd cum aţi putea aduce în discuţie "capacităţile intelectuale" ale lui Mazilu, cum a mai facut-o de altfel şi Ceauşescu, prin zbirii lui trimişi la Geneva la sfârşitul anilor '80, pentru a-l discredita pe Raportorul special al Naţiunilor Unite care îndrăznise să critice regimul comunist.

Ceea ce mă aduce la calitatea de Raportor ONU pe care îmi pare că o confundaţi cu cea a unui oarecare diplomat român "trimis la post". După câte ştiu eu, Profesorul Mazilu a fost din 1985 expert independent al Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul Drepturilor omului şi tineretului, ales de Sub-Comisia ONU pentru combaterea şi prevenirea discriminărilor. Aşadar nu era nevoie, ca să folosesc cuvintele dvoastră, nici de "aprobarea bunicii lui Bogdan Olteanu", şi cu atât mai puţin a lui Ceauşescu, pentru a deveni înalt funcţionar al Forului internaţional. Drept dovadă, faptul că întreg arsenalul represiv pe care l-a pus în mişcare Ceauşescu împotriva lui Mazilu, nu l-a împiedicat pe diplomatul român să-şi ducă la îndeplinire mandatul, redactând şi trimiţând Raportul extrem de critic la adresa regimului comunist, în vara anului 1989.

Cam atât aveam de spus. În rest, opiniile dvoastră vă aparţin şi este dreptul dvoastră să le faceţi cunoscute celor interesaţi.

Invit, ca întotdeauna, pe toţi participanţii la acest forum, să-şi aducă contribuţia în măsura în care consideră că au ceva util de spus.

[Nica Leon]

Dle. Singiorzan,
Stiu, din vechime, ca adevarul supara cel mai tare.
Tot ceea ce am scris este adevarat si poate fi dovedit oricind.
Inteleg ca sinteti contrariat, pentru ca nu stiti multe fapte si intimplari si, probabil, cele scrise de mine tulbura ceea ce stiati dvs. pina acum.

Pentru a ma edifica, va intreb daca dvs. sau rudele dvs. apropiate au cochetat, in orice fel, cu comunistii.

In privinta "marturiei" lui Dinca am scris, de mai multe ori, ceea ce am avut de spus, pentru ca cei care pot si vor sa inteleaga sau sa aiba ocazia sa o faca.

In curind veti putea intelege ca nu arunc doar vorbe in vint si ca eu, ca un adevarat revolutionar am actionat si actionez permanent, in toti acesti ani, incercind sa pun la treaba sistemul de in-justitie din Romania.
Din pacate, la noi, totul este strimb si se misca incet, incetinel atunci cind nu sta pe loc, acesta fiind motivul pentru care faptele unora nu au fost inca cercetate si pedepsite de doamna aceea oarba, ce umbla cu ocaua mica, ca o tirfa sfioasa, prin paturile comunistilor, votati de boborul roman pentra a jefui si distruge nestingheriti aceasta tara. Asa se face ca tot felul de raufacatori neispraviti mai sint inca liberi si isi dau mereu cu presupusul, bagindu-se singuri in seama, demonstreaza valabilitatea proverbului care spune ca prostul nu e prost destul pina nu e si fudul!
Cred ca situatia in care se afla astazi aceasta tara, care nu a trecut printr-un razboi total, este cu mult mai socanta decit adevarul spuselor mele, iar notiunile limbii oficiale pe care le-am folosit, nu pentru a-mi masca " amaraciunea" de care pomeniti, ci pentru a sublinia adevarul si a da dreptul celor care mai au ochi, urechi si minte sa poata intelege cele spuse de mine, pentru ca ceilalti nici nu conteaza, nu credeti?