Sectorul CIVES
 
 

A.M. Stoenescu despre Dumitru Mazilu

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Re: Este totul putred în Institutul Revoluţiei ?

Mesajde Ioan Rosca » Lun Mai 08, 2006 2:06 pm

Emil Sangeorzan scrie:Este totul putred în Institutul Revoluţiei ?

Întrebarea care mi-o pun este dacă faptul de a fi membru al acestui Institut al Revoluţiei reprezintă un act infamant, pentru simplul motiv că printre membrii acestuia se numără şi oameni, e drept, extrem de dubioşi în ceea ce priveşte perspectiva istorică asupra evenimentelor din decembrie 1989.

Pe de altă partă, dacă "totul e putred" în acest Institut (cum consideră unii), ce mai caută acolo oameni precum Claudiu Iordache, Dan Berindei, Miodrag Milin, Bogdan Murgescu, Ioan Scurtu şi câţiva alţii ?


Bani poate? Relatii? Faima? Nu e usor sa-ti cistigi existenta in ziua de azi. Si vad ca multi "luptatori" si-au scos la vindut demnitatea.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Înţeleg

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Mai 08, 2006 4:31 pm

Înţeleg foarte bine la ce vă referiţi.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde alin » Lun Mai 08, 2006 5:04 pm

D-le Sangeorzan,

putreziciunea IRR vine de la insasi actul sau de nastere, semnat de Iliescu.
Componenta nu mai este decat o confirmare.

se pare ca oricine in Romania are un pret, iar securistii au compilat de mult lista de preturi.

adevarul cel trist este ca asa zisa elita civica nici macar nu poate concepe o Romanie in afara datului neo-comunist in care s-au obisnuit sa traiasca de 17 ani.

asa cum noi nu puteam sa ne imaginam acum 20 de ani ca se poate si fara Ceausescu.

Constructia securista post-NC a devenit ceva obisnuit iar a primi o slujba in cadrul ei ceva obisnuit.

securistii sunt cei mai buni cunoscatori ai poporului roman.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde alin » Lun Mai 08, 2006 7:57 pm

pentru ca s-a amintit de I. Scurtu ( director al Institutului de Istorie N. Iorga), am gasit acest articol despre activitatea dumnealui mai recenta, probabil nu intamplator a fost selectat pentru IRR, alaturi de Mazilu, sau invers:
(d-l Rosca poate sa hotarasca daca acest articol despre cine si cum face istorie in Romania la 13 ani de la caderea lui Ceausescu se potriveste mai bine in sectiunea despre decembrie 89 sau cea despre ce a urmat dupa 1990)

http://www.adevarulonline.ro/arhiva/200 ... 17176.html
Arhiva Adevarul: Nr.3740 - 3 Iulie 2002 sumarul editiei

Cu prilejul lansarii cartii lui Paul Niculescu-Mizil, "O istorie traita"
Indemnuri pentru o Declaratie de independenta a Romaniei "de sub tutela americana"
Printre sustinatorii ideii lansate de Florin Constantiniu, si consilierul Ioan Scurtu de la Cotroceni



Plina pana la refuz, sala de festivitati a Muzeului de Istorie Nationala, unde a fost lansata, ieri, noua editie a volumului de memorialistica politica O istorie traita, al lui Paul Niculescu-Mizil, a oferit o imagine caleidoscopica a societatii romanesti de astazi. Alaturi de reprezentanti de frunte ai vechii ierarhii comuniste (Gheorghe Oprea, Ion Stoian, Ion Dinca), puteau fi vazuti membri de vaza ai fostului FSN (Dumitru Mazilu), ai vietii politice actuale (Mircea Chelaru), istorici (Ion Scurtu, Florin Constantiniu, Cornelia Bodea), scriitori (Stefan Cazimir), oameni de arta (Madalin Voicu, Nicolae Herlea), fosti ambasadori (Constantin Oancea, Dumitru Aninoiu), numerosi ziaristi, inclusiv corespondenti de presa straina. In cuvantul sau introductiv, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, consilier de stat la Presedintie, a descris pe autorul cartii ca "un om sincer, care are meritul de a-si fi pastrat opiniile si de a nu le fi schimbat peste noapte, asa cum au facut multi altii", un om care doreste sa respecte adevarul, intr-o istorie vazuta printr-o prisma personala, de-a lungul unei perioade de 50 de ani. El staruie indeosebi asupra eforturilor de elaborare a unei politici externe proprii, deosebita de cea a URSS, "ceea ce a avut un anumit ecou in epoca", a mai spus profesorul Scurtu. Pentru istoricul Florin Constantiniu, cartea este "o marturie de exceptionala valoare", data fiind pozitia autorului in ierarhia partidului si rolul pe care l-a avut in activitatea de Plina pana la refuz, sala de festivitati a Muzeului de Istorie Nationala, unde a fost lansata, ieri, noua editie a volumului de memorialistica politica O istorie traita, al lui Paul Niculescu-Mizil, a oferit o imagine caleidoscopica a societatii romanesti de astazi. Alaturi de reprezentanti de frunte ai vechii ierarhii comuniste (Gheorghe Oprea, Ion Stoian, Ion Dinca), puteau fi vazuti membri de vaza ai fostului FSN (Dumitru Mazilu), ai vietii politice actuale (Mircea Chelaru), istorici (Ion Scurtu, Florin Constantiniu, Cornelia Bodea), scriitori (Stefan Cazimir), oameni de arta (Madalin Voicu, Nicolae Herlea), fosti ambasadori (Constantin Oancea, Dumitru Aninoiu), numerosi ziaristi, inclusiv corespondenti de presa straina. In cuvantul sau introductiv, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, consilier de stat la Presedintie, a descris pe autorul cartii ca "un om sincer, care are meritul de a-si fi pastrat opiniile si de a nu le fi schimbat peste noapte, asa cum au facut multi altii", un om care doreste sa respecte adevarul, intr-o istorie vazuta printr-o prisma personala, de-a lungul unei perioade de 50 de ani. El staruie indeosebi asupra eforturilor de elaborare a unei politici externe proprii, deosebita de cea a URSS, "ceea ce a avut un anumit ecou in epoca", a mai spus profesorul Scurtu. Pentru istoricul Florin Constantiniu, cartea este "o marturie de exceptionala valoare", data fiind pozitia autorului in ierarhia partidului si rolul pe care l-a avut in activitatea de emancipare de sub tutela URSS. Declaratia din Aprilie 1964 a deschis calea independentei Romaniei, a mai spus cunoscutul istoric, care a deplans faptul ca "Romania nu mai e azi independenta, si-a pierdut independenta", fapt valabil si pentru istoriografie. Un exemplu este si recenta scrisoare in legatura cu statuile maresalului Antonescu a unor senatori americani, intre care si Hillary Clinton, "aceasta jalnica femeie, care ar trebui sa-si vada de problemele ei de familie, nu sa ne dea noua lectii de istorie". Daca e sa faca o urare cu prilejul lansarii acestei carti, a incheiat vorbitorul, este de a se da o noua Declaratie de independenta, care sa ne elibereze de tutela americana, asa cum Declaratia de independenta din Aprilie ne-a eliberat de sub tutela sovietica. "Indraznesc sa spun ca, in istoria contemporana a Romaniei, Paul Niculescu-Mizil intra pe poarta cea mare", a conchis Florin Constantiniu, care si-a afirmat ferma convingere ca va veni ziua cand intr-un tratat stiintific de istorie "si Nicolae Ceausescu isi va gasi locul ce i se cuvine". In cuvantul sau de multumire, Paul Niculescu-Mizil s-a autocaracterizat ca "un ostas in slujba unei idei si, mai presus de orice, in slujba identitatii proprii a poporului roman".
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde Octavian Mihaescu » Mar Mai 09, 2006 2:13 am

Mizil vorbeste numai prosti, ciudat ca si nemti îl tot interviaza, asculta aberatiile sale, la care se limiteaza.

Chestia cu tutuela americana de care doreau ei sa scape, este aiureala. România nu îsi permitea un nou exmeremnt cu senili PCR în frutne cu dobiotocul de Ceuasescu, sa fim seriosi, asta era o alta utopie a javrelor, daca nu chair un balon de sapun ptr a se mentien la putere,amagi populatia cu nationalisme ieftine.

Interesanta imi pare ideia lor, care releva modul de gândire redus a conducatorilor tari!

Faptul ca Ceusescu va primi o pagina de argint în istoria Ro, este de asteptat, mai ales daca situatia interntaional-interna se zbârceste si mai rau asa cum se prevede,din pacate!
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mesajde Marius » Mar Mai 09, 2006 10:04 am

alin scrie:http://www.adevarulonline.ro/arhiva/200 ... 17176.html
Arhiva Adevarul: Nr.3740 - 3 Iulie 2002 sumarul editiei

Cu prilejul lansarii cartii lui Paul Niculescu-Mizil, "O istorie traita"
Indemnuri pentru o Declaratie de independenta a Romaniei "de sub tutela americana"
Printre sustinatorii ideii lansate de Florin Constantiniu, si consilierul Ioan Scurtu de la Cotroceni


Nu stiam cä Ioan Scurtu a fost si consilier la Cotroceni pe vremea lui Iliescu.
Interesant cum toti cei care admirä politica de independentä a lui Ceausescu sînt în acelasi timp simpatizanti ai lui Ion Iliescu, omul care a pus la cale uciderea lui Ceausescu.
In timp s-ar putea sa se lanseze o nouä teorie istoricä: politica de (relativä) independentä din perioada Ceausescu nu este de fapt meritul lui Ceausescu, ci a lui Niculescu-Mizil, dacä nu cumva direct a lui Ion Iliescu.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Marius » Mar Mai 09, 2006 10:10 am

Propun ca discutiile despre IRR sä fie purtate la tema consacratä IRR
viewtopic.php?t=202

Legat de dl. Scurtu, acesta a supravegheat primul numär din revista "Clio 1989" publicatä de IRR. Semnalez d-lui Sîngeorzan comentariile la adresa acestei reviste, publicate deja pe forum:
viewtopic.php?t=221
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

La cererea Dlui Ioan Roşca

Mesajde Emil Sangeorzan » Mie Mai 10, 2006 1:12 pm

Şi eu sunt de părere că dezbaterea asupra IRRD ar trebui să aibă loc pe forumul consacrat acestuia.

La cererea Dlui. Ioan Roşca, reiau cele două întrebări pe care i le adresasem săptămâna trecută, pe 4 mai 2006, şi la care avusesem impresia că domnia sa nu ar dori să răspundă.

Două întrebări pentru Dl. Ioan Roşca

Dle Ioan Roşca,

Am omis să vă răspund la o afirmaţie a dvoastră.

În mesajul trimis anterior, scrieţi următoarele :
Aţi atins una dintre sursele neîncrederii mele în "anticomunismul" domnului Mazilu şi al grupărilor sale (cea mai importantă rămînînd faptul că un adevarat anticomunist NU ar fi lasat baltă lupta - dincolo de orice descurajare, intimidare sau lehamite).

Permiteţi-mi să vă adresez doar două întrebări :

1. Câţi astfel de înverşunaţi anticomunişti cunoaşteţi personal dvoastră în România ? Şi dacă aţi cunoscut măcar unii dintre aceştia, câţi dintre ei mai sunt astăzi în viaţă ?

2. La care grupuri ale lui Mazilu vă referiţi mai exact ?

Pentru a vă facilita răspunsul la a doua întrebare, ţin să adaug următoarele :

Nu cred că aţi putea identifica vreo "grupare" clădită de Mazilu însuşi (adică organizată sub auspiciile sale), în pofida a ceea ce încearcă să acrediteze Stoenescu sau Pleşiţă. Unul vorbeşte de un "grup Mansarda"dinainte de 22 decembrie 1989 care l-ar fi susţinut pe Mazilu în timpul dizidenţei sale, din care, cum aţi putut foarte bine urmări pe acest forum, nici o singură persoană nu poate afirma că ar fi avut vreo legătură concretă cu Mazilu înainte (şi nici după) 22 decembrie. Nici Ion Rădoi, nici Octavian Mihăescu. Poate Horia Ivan ? Singura persoană care pare să-l fi contactat pe profesor (de abea în după-amiaza zilei de 22) este considerat de un membru al acestui grup, respectiv Dl. Mihăescu, drept agent al Securităţii.
Iar Pleşiţă afirmă că, din 22 în 27 decembrie, la hotelul Negoiu, de pe lîngă C.C., ar fi existat un grup pe care Mazilu îi adăpa cu Whysky. Vă las să judecaţi şi dvoastră validitatea unor asemenea afirmaţii.

Nu ştiu dacă vă refereaţi în afirmaţia dvoastră la aceste două grupuri. Dacă nu, v-aş fi recunoscător să-mi spuneţi dacă vă refereaţi la alte grupări şi să mi le identificaţi şi mie.

În ceea ce mă priveşte, tind să-i dau mai curând crezare lui Dumitru Dincă, atunci când afirmă că de fapt elementul slab al lui Mazilu a fost că era singur, fără nici un grup de interese în jurul său (pentru a-i face campania de susţinere) :
"Imaginaţi-vă de pildă cum ar fi fost România astăzi dacă preşedintele interimar ar fi fost Dumitru Mazilu despre care se credea iniţial că va fi preşedinte...
Tot pentru istorici este bine de ştiut că toţi cei care ne aflam în CC al PCR când a pătruns Dumitru Mazilu, vedeam în el pe viitorul preşedinte, care împreună cu ceilalţi disidenţi cunoscuţi vor constitui noile structuri de putere democratice pro-vest, punând în acest fel bazele unei democraţii reale într-o ţară în care au murit oameni şi s-a vărsat prea mult sânge pentru acest ideal. De ce nu s-a putut impune D. Mazilu ? Pentru că era singur... ; noi auzisem de el, dar nimeni nu-l cunoştea personal ...; pentru că acesta nu avea în jurul lui un grup de presiune aşa cum avea Iliescu. Amintiţi-vă de grupul de presiune al lui Iliescu - peste o sută de persoane îmbrăcate elegant, care au pătruns cu acesta în balcon, precum şi Dan Iosif care pusese stăpânire pe microfonul instalat în balcon, cu ajutorul căruia manipula cu destul profesionalism mulţimea din piaţă."
(Dumitru Dincă, Acţiunile SOCIETĂŢII CIVILE împotriva confiscării revoluţiei de către comuniştii din eşaloanele 2 şi 3 ale P.C.R., text redactat pe data de 22. 04. 2005)

Extras din : viewtopic.php?t=153
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Raspuns domnului Singeorzan

Mesajde Ioan Rosca » Mie Mai 10, 2006 10:34 pm

Am scris multe texte si Intentionez sa scriu o serie de editoriale noi pe tema la care ma provocati. Pina atunci nu pot fi decit telegrafic, fiind prins aceste zile cu doua actiuni importante.

La intrebarea 1: Câţi astfel de înverşunaţi anticomunişti cunoaşteţi personal dvoastră în România ? Şi dacă aţi cunoscut măcar unii dintre aceştia, câţi dintre ei mai sunt astăzi în viaţă ?
Raspund:
a Au fost multi in 1990, majoritatea fara priza la public, siliti la o conditie de vesnici "anonimi" de vedetele care au monopolizat tribuna publica.
b In perioada Pietei Universitatii s-a putut simti cel mai bine ca, fara a fi majoritari, anticomunistii erau destul de numerosi. Contrarevolutia, tradarea -neperceputa la timp- a "elitei" politice si civice, reactia poporului roman a produs scirbirea, lehamitea si dezertarea multora.
c Nu numarul lor a fost problema, ci incapacitatea de a se gasi, organiza, coordona. Aici, reteaua informatorilor nedesconsipirati, efectele degradarii comuniste si controlul mediei au avut un rol hotaritor.
d Nu a intrat bine Armata Rosie in Romania si un mare numar de intelectuali romani au asaltat fundatia ARLUS. Romanii sint mai versatili decit altii... Se pliaza usor la moda, se contagiaza repede cu entuziasm sau scepticism. Duceti anticomunismul la putere si toata lumea va deveni pasionata de judecarea criminalilor... Daca ar fi avut cine sufla in jarul Revolutiei , ar fi iesit vilvataie. Asa insa, focul se stinge fara sa mai putem distinge cauzele de efecte.
e Multi anticomunisti nu au mai putut astepta: au plecat sau au murit (fosti detinuti politici, oameni ca Serban, Costinas-Timisoara, Nemes-Cluj, Chesaru-Bucuresti, Gheorghiu-Brasov etc. Cred ca va voi arata ce e in sufletul supravietuitorilor, cu ocazia Apelului pe care tocmai l-am lansat (http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... onth=5.htm)
f Eu am cunoscut si cunosc personal anticomunisti fermi, mai mult sau mai putin inspirati in gindire si actiune (Paul Goma, Nica Leon, Dumitru Dinca, Ticu Dumitrescu, Marius Oprea, Paraschiv, Cana, etc). Daca voi avea timp va voi face un inventar. Avea cine sa duca lupta. Dar trebuiau depasite vanitatile si dezorganizarea.
g Eu ma consider, de exemplu, un astfel de anticomunist. Nu am iesit din transee si voi continua lupta.

La intrebarea 2:La care grupuri ale lui Mazilu vă referiţi mai exact ?
Raspund:
a La partidul infiintat de el in 1990 (in care Bibere a fost vice-presedinte) - care nu a luptat pe baricada pe care o stimez eu.
b La gruparile dedicate eliberarii Romaniei pe care care NU le-a facut sau in care nu s-a implicat - de exemplu cele din Piata Universitatii

Dar daca dv. nu considerati- ca mine- ca revolutia a inceput la 16 decembrie 1989 si a continuat sa agonizeze pina astazi (vad ca unii colegi o incheie cam ca domnul Iliescu , pe 20 mai) nu aveti cum sa-mi validati respingerea tezei ca Mazilu ar fi fost un anticomunist autentic.

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Alte vremuri, alte mijloace

Mesajde Emil Sangeorzan » Joi Mai 11, 2006 12:09 pm

Alte vremuri, alte mijloace

Vă mulţumesc pentru precizări.

În ceea ce priveşte lupta împotriva comunismului, mă bucur că recunoaşteţi că nu aţi participat la dizidenţa deschisă faţă de Ceauşescu de dinaintea căderii regimului. Nu contest ceea ce aţi făcut din 1990 încoace. Dar, la fel cum Mazilu nu va veni niciodată să vă acuze de laşitate, pe dvoastră sau pe alţii, pentru lipsa de verticalitate manifestată sub regimul dictatorial, la fel, cred eu, ar fi bine să nu-l împroşcaţi nici dvoastră cu reproşuri pentru lipsa de consecvenţă (pe care dvoastră o remarcaţi) în lupta de după căderea dictaturii.

De altfel, cu totul altfel era lupta pe care puţinii dizidenţi pe care i-a avut România au dus-o, cel mai adesea singuri (!) - cu excepţia unui sprijin moral venit uneori din partea românilor din exil - pe timpul regimului ceauşist, şi cu totul altfel îmi pare lupta care a fost dusă, într-un fel sau altul, după căderea lui Ceauşescu. Inamicii erau, după câte am văzut, aceeaşi, dar mijloacele de care dispunea opoziţia deveniseră, din 1990 încoace, incomensurabil mai numeroase şi mai evidente decât acelea pe care le aveau la îndemână dizidenţii regimului Ceauşescu.

Mulţi aşteptau de la Mazilu să se lupte "până în pânzele albe" cu impostorii care preluaseră Puterea. Dar câţi l-au apărat pe profesor atunci când a fost crunt atacat de aceşti neocomunişti şi de lacheii lor ? Şi, precum ştiţi, acest lucru s-a repetat nu o dată, de-a lungul a cel puţin un deceniu (din 1990 în 2000). Tare mă tem că aşteptaţi imposibilul într-o situaţie în care imposibilul era echivalent cu distrugerea celor care se încumetau să-l încerce.

Pentru mine, ceea ce au făcut Nicu Stăncescu, Mircea Dinescu, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dan Deşliu, Dumitru Mazilu şi încă câţiva a fost de departe suficient pentru a rămâne în istoria României ca nişte oameni de excepţie care ne-au salvat onoarea, într-o epocă ("de aur") în care restul concetăţenilor noştri, dintr-un motiv sau altul, se resemnaseră în faţa a ceea ce părea a fi irevocabilul (şi, cum istoria avea să o arate, nu era nicidecum).

După 16 ani de pseudo-democraţie, cred şi eu că este cam greu să vă mai amintiţi cum arăta un regim ca acela al lui Ceauşescu. Dar nu cred că această amnezie vă dă dreptul să minimizaţi meritele celor care, la timpul potrivit (când şansele de izbândă erau aproape nule) s-au încumetat totuşi, în pofida a toate, conştienţi fiind de riscurile enorme pe care le luau, să vorbească în numele nostru al tuturor, atunci când noi toţi suportam cu mai multă sau mai puţină laşitate strivirea zilnică sub cizma hidoasă a totalitarismului triumfător.
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Vin Mai 19, 2006 9:29 am, modificat 1 dată în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Dar aceeasi sclavie....

Mesajde Ioan Rosca » Joi Mai 11, 2006 8:51 pm

Sintem de acord pe o seama de puncte. Dar nu pe cel fundamental: s-a instalat democratia in Romania dupa 1990? S-au schimbat cei de la Putere? Este ea azi o tara Libera? Eu am raspuns si raspund ferm NU. De aici vin diferentele de perceptie.
Cit priveste perioada dinaintea lui 1989, ce va face sa credeti ca o uit? Domesticirea prin teroare a fost inlocuita cu tehnici hibride. Dar nu e mai putin insuportabila.

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Acord şi dezacord

Mesajde Emil Sangeorzan » Vin Mai 12, 2006 4:10 pm

Acord şi dezacord

Dle. Roşca,

Dezacordul pe care-l semnalaţi nu-mi pare a corespunde realităţii poziţiilor noastre respective. Scrieţi, în ultimul mesaj :

Sintem de acord pe o seama de puncte. Dar nu pe cel fundamental: s-a instalat democratia in Romania dupa 1990? S-au schimbat cei de la Putere? Este ea azi o tara Libera? Eu am raspuns si raspund ferm NU. De aici vin diferentele de perceptie.
Cit priveste perioada dinaintea lui 1989, ce va face sa credeti ca o uit? Domesticirea prin teroare a fost inlocuita cu tehnici hibride. Dar nu e mai putin insuportabila.

Sunt exact punctele asupra cărora, în pofida percepţiei dvoastră, mi se pare că suntem de acord.

Acolo unde dezacordul se manifestă este poate în două puncte :

1. Eu consider că fiecare epocă îşi are propriile embleme, de curaj sau laşitate, în timp ce dvoastră pare că ştergeţi cu buretele lupta dizidenţilor regimului Ceauşescu (printre care, după câte am înţeles, nu v-aţi aflat), pentru a pune excluziv accentul pe lupta dusă, între alţii şi de dvoastră, din 1990 încoace.

2. Eu unul, consider că nimic nu era mai rău pentru România decât regimul lui Ceauşescu. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că aş fi câtuşi de puţin un entuziast al noii epoci de aur (fie ea Iliescu, Constantinescu sau Băsescu). Dar mă consider atât de uşurat de ceea ce am trăit atunci, că orice alt regim mi se pare mai suportabil. Pentru dvoastră, îmi pare că nimic nu s-a schimbat. Pentru mine, simplul fapt că putem comunica liber, aşa cum o facem şi pe acest forum, fără să ne sinchisim dacă Sereiştii lui Băsesecu ne monitorizează sau nu, şi faptul că putem înjura cât dorim şi pe toate tonurile regimul care se află la Putere (oricare ar fi el) reprezintă pentru mine un mare pas înainte pentru conştiinţa României. Desigur, drumul rămâne încă lung până la libertatea la care râvneam în decembrie 1989, dar orice călătorie de o milă începe cu un pas, spunea Lao-ţî. Marea teamă a mea este să nu rămânem pentru totdeauna la stadiul acestor răgnete neputincioase împotriva fatalităţii istoriei ...
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Vin Mai 19, 2006 9:30 am, modificat 1 dată în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Re: Acord şi dezacord Si cu eliberarea Romaniei cum ramine?

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Mai 13, 2006 11:22 am

Emil Sangeorzan scrie:Acord şi dezacord

Dle. Roşca,

Dezacordul pe care-l semnalaţi nu-mi pare a corespunde realităţii poziţiilor noatre respective. Scrieţi, în ultimul mesaj :

Sintem de acord pe o seama de puncte. Dar nu pe cel fundamental: s-a instalat democratia in Romania dupa 1990? S-au schimbat cei de la Putere? Este ea azi o tara Libera? Eu am raspuns si raspund ferm NU. De aici vin diferentele de perceptie.
Cit priveste perioada dinaintea lui 1989, ce va face sa credeti ca o uit? Domesticirea prin teroare a fost inlocuita cu tehnici hibride. Dar nu e mai putin insuportabila.

Sunt exact punctele asupra cărora, în pofida percepţiei dvoastră, mi se pare că suntem de acord.

Acolo unde dezacordul se manifestă este poate în două puncte :

1. Eu consider că fiecare epocă îşi are propriile embleme, de curaj sau laşitate, în timp ce dvoastră pare că ştergeţi cu buretele lupta dizidenţilor regimului Ceauşescu (printre care, după câte am înţeles, nu v-aţi aflat), pentru a pune excluziv accentul pe lupta dusă, între alţii şi de dvoastră, din 1990 încoace.

2. Eu unul, consider că nimic nu era mai rău pentru România decât regimul lui Ceauşescu. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că aş fi câtuşi de puţin un entuziast al noii epoci de aur (fie ea Iliescu, Constantinescu sau Băsescu). Dar mă consider atât de uşurat de ceea ce am trăit atunci, că orice alt regim mi se pare mai suportabil. Pentru dvoastră, îmi pare că nimic nu s-a schimbat. Pentru mine, simplul fapt că putem comunica liber, aşa cum o facem şi pe acest forum, fără să ne sinchisim dacă Sereiştii lui Băsesecu ne monitorizează sau nu, şi faptul că putem înjura cât dorim şi pe toate tonurile regimul care se află la Putere (oricare ar fi el) reprezintă pentru mine un mare pas înainte pentru conştiinţa României. Desigur, drumul rămâne încă lung până la libertatea la care râvneam în decembrie 1989, dar orice călătorie de o milă începe cu un pas, spunea Lao-ţî. Marea teamă a mea este să nu rămânem pentru totdeauna la stadiul acestor răgnete neputincioase împotriva fatalităţii istoriei ...


E bine ca sintem de acord ca Romania nu s-a eliberat inca. Atunci ce contradictie vedeti dv intre a vorbi de rezistenta de dupa 1989 si de cea de inainte? Sint pur si simplu subiecte distincte, complementare. Si nu cred ca vre-o competie (concurenta) de merite are sens (e oportuna). In schimb e firesc a cauta continuitatea, acolo unde e posibil.

De ce nu a luptat cineva ca mine inainte 1989? Din frica (vezi detalii la :
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... af.asp.htm)
Cum sa explica insa dizidentii care nu au continuat lupta dupa 1990? Nu am dreptul sa-i banuiesc pe unii ca nu erau chiar atit de autonomi si anti-comunisti ? (existau printre ei provocatori ai securitatii, veleitari etc ) Sau sa intuiesc ca unii s-au lasat cumparati de ceva chilipiruri post-revolutionare sau molesiti (paralizati) de nesimtirea generala?

Cit priveste comparatia intre perioade, experienta canadiana ma determina sa detest degradarea (domesticirea) umana moderna prin manipulare si modelare sistemica - tot atit de mult ca pe aceea realizata prin forta si intimidare. Din anumite puncte de vedere deci, formarea Noului Om Nou (al Tranzitiei) mi se pare mai nociva pentru destinul neamului romanesc decit experienta lagarului comunist represiv (pe care de altfel o continua si incununeaza)

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Amnezia României Libere

Mesajde Emil Sangeorzan » Vin Mai 19, 2006 9:11 am

Amnezia României Libere

Cine îşi închipuia că vom putea citi vreodată în România Liberă următoarea relatare a evenimentului din 12 ianuarie 1990, apărută cu zece zile în urmă, în ediţia din 8 mai 2006 :

"Majoritatea ziarelor din România, in limbajul anilor '50, au "înfierat" aceasta manifestaţie de contestare a lui Ion Iliescu, acuzându-i pe manifestanţi de încercarea de destabilizare şi distrugere a "consensului naţional". Se cerea naţiunii să stea "strâns unită în jurul conducătorului suprem". Manifestanţii au fost descrişi ca fiind "agitatori", "alcoolici" şi "drogaţi" sau "agenţi străini". Articolele din ziare şi buletinele de ştiri de la radio şi televiziune relatau despre "Fragedul trup al revoluţiei care este, iarăşi, din nou ameninţat" şi făceau referiri la "profanarea zilei de doliu naţional".
Presa şi Televiziunea Română Liberă au anunţat că serviciile de salubrizare nu mai faceau faţă, adunând de pe bulevarde mii de sticle de băuturi alcoolice consumate, bineînţeles, de cei care îl "contestau vehement pe domnul Iliescu". Era prima mare diversiune de după 1989. Evenimentele din acea zi nu sunt nici in prezent pe deplin lămurite. Zile întregi, la TVR Liberă apăreau, ca pe vremea dictaturii ceauşiste, grupuri de muncitori, aranjati frumos în faţa strungurilor sau în curtea fabricilor, politişti şi soldati şpilcuiţi care cereau "pace, linişte şi consens naţional", înfierând manifestanţii care au îndrăznit să le pună întrebări lui Iliescu şi celor din guvernul provizoriu."

("Dezvăluiri", România Liberă, 8 mai 2006)


"Era prima mare diversiune de după 1989." Ar trebui totuşi precizat că nu era de fapt prima, ci doar cea mai evidentă astăzi pentru toţi.

Dar, dincolo de acest amănunt cronologic, pare-se că redactorii ziarului au cam uitat cine se afla în miezul acestei diversiuni mass-media ... I-am sfătui să consulte arhivele României Libere din ianuarie 1990, pentru a-şi reîmprospăta memoria ...

Cei interesaţi să citească întreg articolul, vedeţi : http://www.romanialibera.ro/editie/inde ... 006&idx=63.

Cum interpretaţi această revenire la 180 de grade a nu de mult ziarului numărul 1 de propagandă, diversiune şi dezinformare a regimului aflat la putere ?
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Vin Mai 19, 2006 12:02 pm, modificat de 2 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Poate ca autorul nu stia rolul jucat atunci de R libera

Mesajde Ioan Rosca » Vin Mai 19, 2006 11:14 am

Am semnalat de curind rolul jucat de Romania Libera (mai exact de Bacanu) in lovirea (la 13 ianuarie 1990) a lui Mazilu, la cererea si in interesul lui Iliescu.
A fost unul din actiunile cu urmari foarte grave comise de domnul Bacanu de-a lungul unei cariere politice obtuze, complotiste, veleitare, superficiale si dezastruoase. ( Propunerea lui Constantinescu in 1992, alianta cu Roman in 1996, degenerarea Procesului comunismului monopolizat de el si prietenii lui - fiind printre "reusitele" sale).
Stie ca stiu. De aceea ma cenzureaza la R Libera- de 16 ani.
I-am transmis personal si domnului Cristea, autorul textului la care va referiti, aceste informatii si opinii.
Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 16 vizitatori

<<< Piata Universitatii 2009