A.M. Stoenescu despre Dumitru Mazilu

[Octavian Mihaescu]

Stimaţi colegi,

Relatările de mai sus sunt întradevăr destul de interesante. Dar v-aş ruga dacă aţi putea să nu depăşiţi subiectul acestui topic ! Există, precum ştiţi, posibilitatea de a discuta diverse probleme specifice, fie continuând un topic deja existent, cum ar fi, în cazul de faţă, de exemplu : "Grupuri anticeauşiste premergătoare Revoluţiei", pe : viewtopic.php?t=289, fie deschizând un nou topic. Altfel, riscăm să tratăm de tot şi de toate, fără nici o ordine tematică. Şi ar fi păcat, pentru că Piaţa Universităţii s-ar transforma astfel într-un talcioc !

Vă mulţumesc tuturor anticipat,
Emil Sângeorzan

Stimate dle Sangeorzan

Fie permis sa spun, titlu acestui topic este Stoenescu dp Maziliu, deschis de dvs, Stoenescu citeaza Mansarda, eu cred ca nu este chiar off topic, merg si dezbaterile recente pe lânga foarte bine. Puteti muta, daca doriti le mutam noii dupa care le stergem de aici, insa eu cred ca totusi ca nu sunt chiar ca nuca in perete!

[C. Dobre]

Alin a scris:

stiam cu totii ca rusii vor sa scape de Ceausescu, stiam ca Interu e plin de reporteri din vest, dar nu stiam cat de departe rusii vorlasa lucrurile sa mearga si CINE exact va inlocui pe Ceausescu.

Fara a avea nici-un scop pentru a ma "legenda", afirm ca inca din anul 1986 soarta cuplului Ceausescu a fost hotarata de catre complotistii KGB-isti, la ordinul Moscovei, adica executia prin impuscare, Magureanu fiind insarcinat cu organizarea 'procesului' si sa asiste personal atat la 'proces' cat si la executia "dictatorilor". Tot atunci s-a hotarat: toti membrii CPEx al CC al PCR incluzand seful Securitatii si ministrul Fortelor Armate vor fi bagati in puscarie iar componenta noii structuri de putere urma sa fie urmatoarea: Ion Iliescu - presedintele Romaniei; Nicolae Militaru - Ministrul Fortelor Armate; Petre Roman - Primul Ministru; Virgil Magureanu - seful 'noilor' servicii de informatii. Aceste confidente mi-au fost facute de catre chiar Virgil Magureanu in timp ce stateam la una din ferestrele bibliotecii aflata la etajul 1 in cladirea noua a Academiei "Stefan Gheorghiu". Tot atunci Magureanu mi-a spus ca v-a propune "tovarasilor" ca eu sa conduc impreuna cu el 'noile' servicii secrete. De la acea fereastra se putea privi direct sprea Palatul Cotrocenilor, care era in renovare atunci pentru noua resedinta a Presedintiei Romaniei. Privind catre Palatul Cotroceni, iata si reflectia lui Magureanu, la sfarsitul conversatiei noastre: "Destul de curand vom vedea cine se va instala primul in Palatul Cotroceni, tov. Iliescu sau Ceausescu".

Avand in vedere cine a preluat puterea in Romania, dupa executia cuplului Ceausescu, nimeni si nimic nu ma v-a convinge ca in decembrie 1989 nu a fost o lovitura de stat.

Mai este mult pana departe ... la ADEVAR.

Cu stima,
C. Dobre

[Emil Sangeorzan]

Stimate Domnule Dobre,

Aduceţi mărturii foarte interesante asupra situaţiei premergătoare Revoluţiei. Există multe elemente care să ne indice cât se poate de clar că o mulţime de lucruri fuseseră pregătite dinainte.

M-am întrebat adesea ce a fost de fapt în spatele confuziei care s-a creat începând din luna ianuarie 1990 şi care a continuat până la mineriada din iunie - şi, de fapt, mulţi ani după. Ei bine, cred că au intervenit, odată cu declanşarea Revoluţiei, o serie de factori care nu fuseseră luaţi în calcul de autorii "loviturii de stat" despre care vorbiţi.

Pentru a reveni într-un fel la subiectul topicului de faţă, Mazilu ar fi unul din aceşti factori care au cam stricat jocul preluării puterii de către neocomuniştii reconvertiţi peste noapte la "noua democraţie". Dacă vă mai amintiţi bine, nici Petre Roman, nici Silviu Brucan şi cu atât mai puţin Iliescu nu erau pregătiţi pentru o înlăturare definitivă a comunismului. Dacă ar fi fost după ei, am fi avut şi noi un fel de "perestroikă" şi un "glasnost" mai mult sau mai puţin inspirate după modelul sovietic. A intervenit însă o necunoscută care a cam schimbat planurile complotiştilor...

Mazilu a dat tonul, atacând frontal comunismul şi ideologia marxist-leninistă. Şi asta chiar din balconul Comitetului Central ! Din acel moment, mulţimea a preluat radicalitatea ideii. Era prea târziu să se mai dea înapoi ! Mai mult, troika Iliescu-Roman-Brucan a fost nevoită să preia Platforma-Program a lui Mazilu şi să şi-o asume, neavând altceva la îndemână, în orice caz nimic de calibrul acelui text. Or, primul punct al Proclamaţiei Revoluţiei era chiar acesta : "Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare". Şi iată cum elementul-surpriză, intrarea lui Mazilu în scenă, i-a obligat pe toţi să meargă mult mai departe decât erau iniţial pregătiţi s-o facă.

Atâta doar că Mazilu nu era "în cărţi", cum se spune. A fost deci înlăturat cu prima ocazie (12 ianuarie, mai precis 26 ianuarie 1990) pentru ca noua putere să revină la vechile obiceiuri ... Şi cam asta a fost ! Urmările le cunoaştem cu toţii.

Pentru cei interesaţi, găsim şi pe youtube astăzi, atât Discursul din balconul Comitetului Central, din seara de 22 decembrie 1989, a lui Mazilu ( http://www.youtube.com/watch?v=tsX-XjhGzVA ), cât şi Proclamaţia sa către ţară ( http://www.youtube.com/watch?v=xoIql74sEBI, Partea 1 ; http://www.youtube.com/watch?v=HwASVApMrlQ, Partea 2 ) - preluată ulterior de restul membrilor CFSN şi citită noaptea pe post de Iliescu în faţa întregii ţări.

Poate că istoria ar merita într-o bună zi să fie rescrisă. Şi, în ceea ce mă priveşte, cred că va fi !

Emil Sângeorzan
Timişoara

[alin]

aveti dreptate d-le Dobre, imi amintesc ca in timpul vizitei lui Gorbaceov din 87, toata lumea vorbea ca acesta s-a intalnit si cu Iliescu si ca Iliescu ar fi in carti pentru schimbarea lui Ceausescu.

informatiile despre planul Magureanu parca le-ati facut deja publice, un an-doi in urma, deci 'bisericuta' lui VM nu includea pe mazilu (cum observa si d-l Sangeorzan), reiese ca daca VM era cu rusii, Mazilu era cu.. ailalti.
de asta am zis ca ipoteza defectarii sale (termen pe care d-l Sangeorzan il intelege numai in sensul parasirii tarii, gen Pacepa) la americani poate fi considerata si a fost...

ramane chestiunea \: cat din toate astea era cunoscut de Ceausescu ?

eu cred ca 80% , poate mai mult.
fratele sau de la Viena si celalalt, generalul, iau spus in dimineata de 22 si mai inainte de Iliescu, de rusi, etc...

dar pentru un proces intr-o Romanie comunista cu fata umana (urmat de o condamnare la moarte) era nevoie de un proces mai tare ca alea de condamnare post-mortem a epocii GH. Dej...

deci era nevoie de niste evenimente, despre astea nu prea s-a vorbit.

Brasov 87 a fost dupa 86, nu stiu daca are legatura cu planul Magureanu.

sunt curios, de ce credeti ca a plecat Ceausescu in Iran pe 19 ?

[alin]

si inca ceva:
daca totul era pregatit de atata vreme pt o lovitura de stat, de ce nu au luat puterea luni pe 19. 12 sau pe 20 dimineata, cand Ceausescu inca nu venise ?

nu era mai simplu ?

Timisoara era deja capat de acuzare, armata 'era cu noi' in Pta Operei..
avionul cu Ceausescu era in aer deasupra Marii Negre sau URSS...

sau nu erau gata rusii ?

[Ioan DRIMUS]

Relatările de mai sus sunt într-adevăr destul de interesante. Dar v-aş ruga dacă aţi putea să nu depăşiţi subiectul acestui topic !

D-le Sangeorzan,
Intr-adevar subiectul propus de dumneata este Stoenescu despre Mazilu dar daca ar fi sa ne referim strict la acest subiect am ramane repede fara obiect de discutie; Cred ca subiectul Mazilu este bine sa fie tratat intr-un context mai larg; Domnii care "s-au abatut" de la subiectul strict fixat de dumneavoastra nu au facut altceva decat sa il dezvolte si sa releveze contextul in care s-au desfasurat evenimentele la care a participat D-l Mazilu. Dumneata ai demonstrat aceasta pe acest forum ca esti la curent cu foarte multe lucruri despre activitatea D-lui Mazilu; dar daca tot s-a ajuns ca pe acest topic sa se faca dezvaluiri din culise poate se ajunge sa se faca referiri si la activitatea oculta a D-lui Mazilu. ...ex: despre rolui lui in pregatirea "revolutiei", despre eventuala apartenenta la vre-un grup precum Mansarda la gruparea Iliescu sau poate o alta grupare; sunt lucruri importante care ar fi bine sa fie puse la lumina.
In alta ordine de idei sunt de acord cu dumneata ca istoria Romaniei ar fi fost cu totul alta daca Mazilu ar fi preluat atunci rolul presedintelui si nu Iliescu. Poate ne-ar fi scutit de democratia originala, de mineriade, poate aveam parte si de partide care sa se bata cu adevarat pentru democratie si stat de drept si nu doar cu o grupare oligarhica rasfirata in asocieri de tip mafiot zise partide si care joaca acest circ macabru de simulare a democratiei. ....Dar sa nu uitam ca nici ei nu au fost chiar numai de capul lor si ca in spatele lor au existat organizatii foarte puternice; ... in final s-a impus cel care a fost mai puternic sustinut.

afirm ca inca din anul 1986 soarta cuplului Ceausescu a fost hotarata de catre complotistii KGB-isti, la ordinul Moscovei, adica executia prin impuscare,

Probabil ca este o exagerare in aceasta afirmatie; Sunt convins ca s-a lucrat pe diverse scenarii iar acesta a fost doar unul dintre ele; or fi fost si alte scenarii pregatite dar acesta a fost scenariul cel mai dur; probabil s-a incercat si scenariul de a-l convinge pe Ceausescu sa predea puterea de bunavoie dar el s-a incrancenat crezand ca este infailibil. ...oricum, cert este ca s-a lucrat puternic la debarasarea de Ceausescu. Am mai afirmat pe acest forum ca si eu am auzit inca din 1986 ca Iliescu era pregatit (desemnat) ca succesor al lui Ceausescu. Pai daca eu care nu eram nici macar membru de partid si am ajuns sa cunosc acest lucru inseamna ca lucratura a fost foarte mare si la ea au participat foarte multi oameni.

Magureanu fiind insarcinat cu organizarea 'procesului' si sa asiste personal atat la 'proces' cat si la executia "dictatorilor". Tot atunci s-a hotarat: toti membrii CPEx al CC al PCR incluzand seful Securitatii si ministrul Fortelor Armate vor fi bagati in puscarie iar componenta noii structuri de putere urma sa fie urmatoarea: Ion Iliescu - presedintele Romaniei; Nicolae Militaru - Ministrul Fortelor Armate; Petre Roman - Primul Ministru; Virgil Magureanu - seful 'noilor' servicii de informatii. Aceste confidente mi-au fost facute de catre chiar Virgil Magureanu in timp ce stateam la una din ferestrele bibliotecii aflata la etajul 1 in cladirea noua a Academiei "Stefan Gheorghiu". Tot atunci Magureanu mi-a spus ca v-a propune "tovarasilor" ca eu sa conduc impreuna cu el 'noile' servicii secrete. De la acea fereastra se putea privi direct sprea Palatul Cotrocenilor, care era in renovare atunci pentru noua resedinta a Presedintiei Romaniei. Privind catre Palatul Cotroceni, iata si reflectia lui Magureanu, la sfarsitul conversatiei noastre: "Destul de curand vom vedea cine se va instala primul in Palatul Cotroceni, tov. Iliescu sau Ceausescu".Avand in vedere cine a preluat puterea in Romania, dupa executia cuplului Ceausescu, nimeni si nimic nu ma v-a convinge ca in decembrie 1989 nu a fost o lovitura de stat.

Judecand dupa cursul evenimentelor scenariul prepararii din timp al evenimentelor pare cel mai plauzibil. Este evident ca la mijloc a fost si o lovitura de stat; ...dar in final a fost si o revolutie care a transformat comunismul de tip totalitar intr-un sistem de tip oligarhic al capitalistilor rosii. Din nefericire revolutia care si-ar fi dorit-o majoritatea romanilor a fost inabusita in sange de catre revolutionarii rosii. Cei care erau in structurile de putere ale PCR si ale serviciilor acolite sau reorientat spre alte structuri cu caracter multinational (deh, globalizarea obliga); si-au pus noi haine cu tenta democratica dar au ramas in continuare credinciosi naravurilor dobandite in comunismul de tip totalitar.

C. Dobre:Mai este mult pana departe ... la ADEVAR.

Multi dintre noi intuim adevarul ......si aceasa in ciuda fluviilor de publicatii care incearca sa il cosmetizeze sau chiar sa il denatureze;

[Emil Sangeorzan]

Stimate Domnule Ioan Drimus,

Aveţi dreptate ! La urma urmei toate se leagă. Dacă Domnul Marius Mioc nu are nimic împotrivă, sigur că nu doresc în nici un fel să limitez dezbaterea doar la subiectul iniţial al topicului. Cu atât mai mult cu cât avem parte de mărturii foarte preţioase, cum sunt cele ale Domnului Dobre, de exemplu.

Cu stimă,
Emil Sângeorzan

[Emil Sangeorzan]

Pentru linkurile semnalate mai sus, trebuie introdus :

http://www.youtube.com/watch?v=tsX-XjhGzVA
http://www.youtube.com/watch?v=xoIql74sEBI
Respectiv :
http://www.youtube.com/watch?v=HwASVApMrlQ

Virgula finală încurcă adresa ! Dacă domnul Ioan Roşca ar putea s-o elimine la finalul adresei web, din mesajul intitulat "Preluarea puterii", ar fi bine ! Din păcate, domnia sa a eliminat posibilitatea corectării mesajelor după trimitere, ceea ce nu-mi permite să le corectez eu.

Emil Sângeorzan

[C. Dobre]

Emil Sangeorzan a scris:

M-am întrebat adesea ce a fost de fapt în spatele confuziei care s-a creat începând din luna ianuarie 1990 şi care a continuat până la mineriada din iunie - şi, de fapt, mulţi ani după. Ei bine, cred că au intervenit, odată cu declanşarea Revoluţiei, o serie de factori care nu fuseseră luaţi în calcul de autorii "loviturii de stat" despre care vorbiţi.

Complotistii KGB-isti au afirmat de mai multe ori ca "totul se v-a desfasura in limite marxiste" si se refereau adesea la "deschiderile din URSS". In perioada la care faceti referinta, ba eu as extinde-o chiar si la luna decembrie, complotistii KGB-isti s-au luptat, fara scrupul si utilizand orice mijloace (discreditarea, santajul, dezinformarea si manipularea - vezi galusca cu teroristii etc) inclusiv uciderile cu premeditare, cu oricine (persoane fizice si chiar multimi de oameni) pentru ca totul sa se desfasoare conform planurilor initiale. Sigur, acum stim cu certitudine ca nu au reusit sa impuna ceea ce initial isi propusesera dar tot atat de adevarat este ca nu s-a reusit inlaturarea lor de la putere, s-au 'adaptat' "noilor conditii" si au continuat si inca mai continua sa ramana la putere cu pretul intregului dezastru de atunci si pana acum.

Cu stima,
C. Dobre

[Emil Sangeorzan]

Stimate Domnule Dobre,

Vă dau întru totul dreptate în ceea ce afirmaţi. Nu am nimic de adăugat. Poate doar regrete, pentru situaţia în care am fost împinşi de atăţia netrebnici, care şi-au făcut şi încă îşi fac jocurile lor murdare pe spinarea noastră şi ne mai tot vând şi "găluşti" pe deasupra - cum bine spuneţi !

Dar la ce ajută regretele ? Putem eventual rescrie istoria, dar nu o putem reface cum am fi dorit să fie ! Şi cum nu a fost !

Cu stimă,
Emil Sângeorzan

[Ioan Rosca]

Domnule Mihaiescu,
Revin la o mai veche rugaminte plasata pe acest fir de discutie:
de a-l invita aici si pe domnul Radoi. Mi-ati raspuns:

Domnule Ioan Rosca

Radoi s-a inscris la insitenta mea, rugat sa nu ma lase singur,pentru ca existe detali pe care el le poate clarifica. Eu cunsoc materialul sau privind tradarea lui Coposu (din 90, fusesem informat de el de anumite chichite), insa eu nu pot sa le folosesc, asum. Eu nu am fost martor ocular al acestor tratative, Radoi da! Cum de altfel nici Radoi nu a fost martor in as zisa disputa "proclamatia citita de Maziliu" ci eu, care sutine o parere, impresie de moemnt, cu posibilitatea insela. In cazul Radoi, in privinta tradari Coposu, este alta treaba!
[]
Radoi nu este un tip care sa îsi aroge merite, doreasca iesi eroic in fata, cum nici eu, este motivul nu taceri ci al silei care ne-a cuprins fata de dorinta întaietati , eroismului efemer pe care si-l doresc totii.

Ultimile dv mesaje, care fac referiri despre actiunile Mansarda, imi intaresc dorinta de a auzi versiunea lui Radoi. L-am auzit in toamna lui 1989 la Europa Libera - parindu-mi-se de un curaj (eroism) nebunesc, extraordinar. Faptul ca a fost eliberat dupa o astfel de provocare, in contextul ultimelor dv afirmatii despre legaturi cu organisme straine, ma pune pe ginduri. Este posibil ca Radoi sa fi fost un agent, un provocator? Cel mai bine ar fi daca m-ar certa chiar el pentru astfel de supozitii.

Ioan Rosca

[Ioan Rosca]

Am semnalat mai demult pe acest fir de discutie urmatoarele:

Nu am timp acum pentru o analiza a ce s-a intimplat pe 12 ianuarie, cind Iliescu a parat, printr-o prima mare diversiune, un atac viguros, in care Mazilu a avut un rol foarte confuz. Nu voi reda nici anumite aspecte, pe care le cunosc de la un apropiat al domnului Mazilu- pentru ca nu sint sigur pe ele.
Sint adeptul discutiilor de fond , ma feresc de anectdotica. Am retinut sensul politic al confruntarii din 12 ianuarie: prima zvicnire a revolutiei amortite la 22 decembrie, scuturare din somn provocata de vizita lui Mazilu in inca rebela Timisoara. Totusi, va voi povesti citeva momente traite de mine atunci, pe care nu le-am facut inca publice- in speranta ca va vor imbogati cadrul de interpretare al acelui moment al Revolutiei tradate din 1990.

Este vorba despre dezamorsarea domnului Mazilu , in noaptea de 12 spre 13 ianuarie, prin dezavaluirile Romaniei Libere privind fosta sa activitate in Securitate. Aceste "revelati" nu aduceau nimic nou celor informati. Dar pentru marele public au avut efectul scontat - l-au compromis pe Mazilu fulgerator... si i-au dat mina libera lui Iliescu.

De aceea, consider semnificativa mica mea poveste.
Incepind cu 4 ianuarie, l-am vizitat foarte des (diminetile) pe domnul Petre Mihai Bacanu, in modestul sau apartament de 2 camere, impreuna cu o vara a mea- prietena domnului Stefan Maier, arestat in grupul Bacanu. Doream sa-l conving pe Bacanu (ca si alte personalitati pe care le-am abordat dupa 26 decembrie) sa sprijine coagularea unei miscari de contestare a noii puteri cripto-comuniste. Nu am reusit, desi m-am straduit ore intregi in fiecare zi, sa-l lamuresc de ce nu putem inainta cu Ion Iliescu la cirma Romaniei si trebuie trezita rezistenta. Ma asculta amabil, amuzat, absent. Imi spunea ca il cunoaste pe Iiescu, ca e un om minunat, ca nu-i nimic ca a fost secretar de partid, ca mai are mici imperfectiuni- pe care insa el, Bacanu , incearca sa le corecteze -in intilnirile care aveau loc serile intre ei (de exemplu- ca-l invata pe Iliescu sa nu mai dea din mina- ca NC...).

Asadar, depun marturie ca debarasarea de Mazilu la 13 ianuarie a fost facuta de un Bacanu- conviv si complice cu Iliescu- in acel moment.
Evolutia ulterioara a lucrurilor mi-a sporit nedumerirea si suspiciunile. Am elemente sa cred ca Romania Libera a fost atunci ajutata financiar si confiscata de o agentura SUA. Spre sfirsitul lunii ianuarie, fara a da nici o atentie provocarii si argumentelor mele anti-fsn-iste, domnul Bacanu ma indemna sa cladesc prin tara misteriosul partid "R", care a devenit "republican"- in clipa inscrierii la tribunal. Acolo, domnul Minzatu, trimis de domnul Bacanu sa faca figuratie, "i-a furat partidul" - sau cel putin asa s-a exprimat Bacanu - eram in casa lui cind a aflat ciudatul rapt.

Fiecare personaj din acest carusel haotic (Bacanu, Minzatu, Mazilu) a evoluat apoi prea straniu. Cine a fost agentul cuii? In acest viespar de interese meschine, viziuni pitice si manevre oculte, intre KGB si CIA, Revolutia nu a putut respira.

Ioan Rosca

Nu pot deci crede ca lucrurile s-au petrecut chiar cum i-a spus Magureanu dlui Dobre- adica prin trimiterea dosarului Mazilu, asa, anonim, spre redactia Romania Libera- cazind bomba peste un Bacanu inocent.

Pe de alta parte, am semnalat domnului Sangeorzan ca parcursul domnului Mazilu a fost mult prea sinuos, contradictoriu, ciudat- pentru a-l credita ca un luptator consecvent si credibil pentru libertatea Romaniei. Poate l-au santajat. Nu stim insa cu ce si nici de ce a cedat. Daca domnul Octav Bibere, care ar fi urmat sa intervina pe acest forum (macar pentru a raspunde criticilor mele la adresa lui) si-ar face aparitia, ne-ar putea lamuri multe despre domnul Mazilu, cu care a fost foarte apropiat, in acea perioada.
Si desigur, interventia deschisa a dlui Mazilu ar fi cea mai lamuritoare.

Ioan Rosca

[Emil Sangeorzan]

Stimate Domnule Roşca,

Vă amintesc faptul că Domnul Ion Rădoi a răspuns deja la unele din nelămuririle noastre, în data de 19 aprilie 2006. Reiau de pe pagina web 3 a acestui topic schimbul epistolar pe care l-am avut cu dânsul :

Intervenţia Dlui Ion Rădoi

Tocmai am primit ieri răspunsul Dlui. Rădoi la cele 6 întrebări pe care i le adresasem cu o lună în urmă. Am primit permisiunea Dlui. Rădoi să redau pe acest forum acest răspuns.

Iată mai întâi conţinutul scrisorii mele :

21 martie 2006

Stimate Dle Ion Rădoi,

Îmi permit să vă scriu în urma unui dialog avut recent cu Dl Octavian Mihăescu pe un forum al site-ului piata.universitatii.com.

Dl. Mihăescu afirmă că dvoastră aţi fi autorul Proclamaţiei citită de Dumitru Mazilu în 22 decembrie 1989 în interiorul Comitetului Central, iar mai apoi din balconul C.C. Precum ştiti, Platforma-program, care reprezintă esenţialul Proclamaţiei către ţară, a fost completată de o introducere circumstanţială a lui Iliescu şi cenzurată pe alocuri de Brucan. Dar cele 10 puncte au rămas acelea expuse mai târziu în trei din cărţile lui Dumitru Mazilu (Revoluţia furată, Ed. Cozia, 1992 ; Proclamaţia Revoluţiei române, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999 şi Calvarul virtuţii, Ed. Aura, Timişoara, 2002).

Dat fiind că Dl. Mihăescu afirmă (pe viewtopic.php?t=255) că textul Platformei-program este identic cu acela pregătit de dvoastră, mi-aş permite să vă pun şase întrebări, pentru a-mi clarifica anumite lucruri :

1. Confirmaţi spusele Dlui Mihăescu referitoare la paternitatea Proclamaţiei ? Altfel spus, revendicaţi în mod personal redactarea acesteia ?

2. În cazul afirmativei, cum credeţi că a ajuns textul dvoastră în mâinile profesorului Mazilu pe data de 22 decembrie 1989 (în ce circumstanţe) ?

3. Dacă textul vă aparţine, de ce nu l-aţi revendicat până acum ? Este totuşi vorba de documentul-cheie al Revoluţiei - care a condus la legitimarea pe plan internaţional a noii puterii şi deci la recunoaşterea Revoluţiei.

4. De câte ori aţi fost personal în contact cu Dumitru Mazilu înainte de 22 decembrie 1989 (în timp ce era sub arest la domiciliu) ?

5. De câte ori l-aţi văzut personal pe Dumitru Mazilu pe 22 decembrie 1989 şi până la 12 ianuarie 1990 ?

6. Consideraţi că profesorul Mazilu şi-ar fi însuşit un text care vă aparţinea de drept ? Aveţi deci o acuzaţie de adus Raportorului Naţiunilor Unite de pe acea vreme (1985-1990) ?

V-aş fi recunoscător dacă aţi găsi timpul şi dispoziţia necesare să-mi răspundeţi la măcar câteva din aceste întrebări, pentru a-mi clarifica poziţia dvoastră referitoare la paternitatea Proclamaţiei.

Cu stimă,
Emil Sângeorzan
emil.sangeorzan@hotmail.com
Timişoara

Răspunsul Dlui Ion Rădoi :

19 aprilie 2006

Stimate Dle Sângeorzan,

Este adevărat că în urma scrisorii pe care am trimis-o la Europa Liberă în septembrie 1989 am fost contactat de către grupul din care făceau parte Victor Negară, Horia Ivan, Octavian Mihăescu, etc. Împreună cu acest grup şi cu câteva colege de la ASE-Bucureşti am redactat în timpul mai multor reuniuni secrete Proclamaţia către ţară, unde expuneam cu pertinenţă, în mai multe pagini manifest, principiile de bază ale unei societăţi pluraliste, democratice, bazată pe drepturile şi obligaţiile fiinţei umane, pe morala firească a societăţii şi a individului, pe liberului arbitru al deducţiei relaţiei fiinţă şi transcendent, pe realismul ideilor fundamentale ale constituţiei societăţii spirituale, materiale şi de drept, etc...

Urma să fie transmisă prin intermediul lui Octavian la Ambasada Americaă şi apoi să fie citită la Europa Liberă. Din păcate, fiind urmăriţi "câineşte" de Securitate, neputându-ne organiza, textul Proclamaţiei a dispărut în jurul lui 4-5 decembrie 1989, după ce l-am lăsat grupului. Nu ştiu cum de nu a fost trimis la Europa Liberă. În vâltoarea vremurilor de atunci, fiind păzit la distanţa de 3 m oră de oră, ceas de ceas, fiind apoi arestat, urmând apoi o Revoluţie, apoi o activitate în PNŢ-CD de luptă cu monstrul neo-comunist, luând apoi calea exilului într-un Occident exclusivist, criminal-discriminant la adresa imigranţilor... Occident ce ne-a condamnat la elementara luptă pentru supravieţuire şi la dependenţa de banul redus de zi cu zi, cine a mai avut timp să revendice ceva ? Ne-am întors în ţară după ani sau chiar zeci de ani (personal am revenit în România în 2003 pentru prima dată după 12 ani). Nici măcar pentru certificat de revolutionar nu am avut timpul necesar de a-l cere. În timp ce neo-comuniştii şi falşii opozanţi au profitat de imensele fonduri ale statului plătite de popor timp de 45 de ani şi desigur au avut timpul, după ce şi-au numărat sutele de mii sau milioanele de euro, să mai scrie câte ceva sau să-şi expună din amintirile de multe ori mediocre.

Cert este că textul Proclamaţiei seamănă în multe puncte (aş putea spune 80 %) ca şi ideatică individ-societate cu cel scris de Dl. Mazilu. Nu vreau să spun că Dl. Mazilu şi l-a însuşit. S-ar putea însă să-i fi fost dat de către Securitate. Securitate care ştia presupun ce făceam, dar care având nevoie de opozanţi la Revoluţie şi nu de câştigători, a utilizat scrierile noastre pe care probabil le-a dat sau le-a expus sub formă anonimă Dlui Mazilu. Sau pur şi simplu am ajuns la aceleaşi concluzii, la aceleaşi idei şi noi şi Dl. Mazilu, dânsul având însă şansa de a le face publice.

Din alte puncte de vedere Proclamaţia noastră diferă însă, fiind în esenţialul ei axată pe valorile creştine transpuse în mod simbolic în conştiinţa Europeană... valori care există chiar dacă noi nu sântem neapărat conştienţi de transpunerea lor în viaţa noastră europeană. Însăşi numărul de "zece" era simbolic, având legătură cu cele zece porunci biblice.
Aici diferim esenţial de Dl. Mazilu şi probabil aceasta a fost şi marea contradicţie între creştini şi cei inspiraţi de valori socio-materialiste. Fiindcă acel esenţial de 10% - 20% dă o cu totul altă înţelelgere şi acţiune privitor la societate, individ, drept şi fiinţă limitată de un contract social, etc.

Nu l-am cunoscut niciodată personal pe Dl. Mazilu. Activitatea dânsului o apreciez într-un anumit sens : protejat sau nu, a făcut totuşi ceva pentru Revoluţie şi pentru ţară, lucru de stimat cu atât mai mult cu cât a lucrat în cadrul Securităţii (unde "opoziţia" putea să fie plătită crunt). Am citit doar din ceea ce a scris. Ceilalţi l-au cunoscut însă.
Nu vreau să aduc nici o acuză legală D-lui Mazilu deoarece nu am găsit nici o dovadă concretă (de altfel câte dovezi a lăsat în urmă Securitatea pentru a putea dovedi ceva ?), cu excepţia asemănării textelor. Vreau să spun însă cu pertinenţa celui ce a creat, a afirmat şi s-a sacrificat alături de atâţia luptători, cunoscuţi sau anonimi, încă în viaţă sau "răstigniţi pe crucea adevărului", că nu a fost singurul ce a compus o Proclamaţie dar că a fost singurul căruia i s-a permis să o publice, chiar dacă mai mult în formă şi mai puţin în esenţă seamănă cu textul pentru care alţii şi-au riscat (sau/şi) sacrificat viaţa, familiile, viitorul. Important este reuşita, desigur, chiar dacă numai unii duc calvarul sacrificiului, fără nici o recompensă, ci dimpotrivă...

Yon Rädoi.

Fără îndoială însă că o întâlnire personală cu Domnul Ion Rădoi ar clarifica mult mai multe, în primul rând referitor la cele afirmate de Domnul Octavian Mihăescu şi în primul rând la Proclamaţia Revoluţiei !

Emil Sângeorzan

[C. Dobre]

Alin a scris:

daca totul era pregatit de atata vreme pt o lovitura de stat, de ce nu au luat puterea luni pe 19. 12 sau pe 20 dimineata, cand Ceausescu inca nu venise ?

nu era mai simplu ?

Timisoara era deja capat de acuzare, armata 'era cu noi' in Pta Operei..
avionul cu Ceausescu era in aer deasupra Marii Negre sau URSS...

sau nu erau gata rusii ?

Incerc un raspus fara a avea pretentia de adevar absolut: orice preluare a puterii in lipsa sefului statului ar fi fost calificata, atat la nivel national cat si international, drept o lovitura de stat, cu toate consecintele de rigoare: contestare si probabil razboi civil. Pentru a fi legitimati, complotistii s-au folosit de evenimentele din Timisoara si de cele ulterioare din Bucuresti.

Cu stima,
C. Dobre

[Ioan Rosca]

Extrag citeva semnale de presa, din materialul la care am lucrat pentru procuratura. Detin toate articolele- si le voi pune in linie curind. Adaug relatarile Iliescu si Roman:

Libertatea 15 ian 1990. Avem nevoie de ordine. Octavian Andronic- exprimă revolta faţă de miting şi adeziunea faţă de decretele de interzicere. Relatează că locotenentul Ion Ghinită a reuşit să dezarmeze pe Marian Nacu şi Tutor Petrisor - care voiau să atace cu maşina pompierilor şi pistol mitralieră.

Adevărul 13 ianuarie . Demonstraţia din Piaţa Victoriei-relatare

Adevărul 14 ianuarie. Să fim lucizi; tiranul e mort. Darie Novaceanu. Denunţă mitingul şi crima de less-majestate la adresa incontestabilului Iliescu; Opinii ale cititorilor transmise în cursul nopţii de 12 spre 13 - revolta pentru agresarea lui Iliescu, etc.

Romania libera, 14 ian.
/"O precizare". Pentru a-l lovi pe Mazilu (in favoarea grupului Iliescu) România Liberă scoate doua editii în aceeasi zi , a doua fiind dedicata demascarii fostului securist Mazilu
/ Unde a lucrat domnul Iliescu în ultimii 5 ani. Intregul colectiv al editurii tehnice. Strins uniti în jurul fostului lor sef, laudindu-l fără rezerve (vezi şi sustinerea Asociatiei de caiac-canoe din Gazeta Sporturilor, 16 ian)

România Liberă,16 ianuarie - Insatisfactie. Petre Sălcudeanu.Exprimă revolta pentru jocul perfid al lui Mazilu şi admiraţia pentru onestitatea lui Iliescu .
Flacara 10-16 octombrie 1990.- "Neuitatul 12 ianuarie"- cu textul decretelor; Fotografie - consensul de la 12 ianuarie

Adevarul 16 ian, Pedeapsa cu moartea: să luam o decizie în cunoştinţă de cauză. Adrian Năstase. Intelege că responsabilii regimului Ceauşescu trebuie pedepsiţi dar arată că în multe ţări pedeapsa cu moartea e abolită. Explicaţiile vizează referendumul din 28 ianuarie şi nu observă posibilitatea ca abolirea să fie decisă după judecarea marilor crime comuniste. Reintroducerea pedepsei cu moartea ar fi dăunatoare intereselor actuale şi pe termen lung ale României. Sergiu Celac, ministru de externe. Uită situaţia din SUA şi nici nu discuta despre CINE e ameninţat după 1989 cu această pedeapsă.

Adevărul, 19 ian. Comunicat - reuniunea CFSN din 17 ian. Iliescu, Roman şi Mazilu îşi fac autocritica pentru că au cedat presiunilor dînd decretele privind reintroducerea pedepsei cu moartea, scoaterea în afara legii a PCR şi organizarea unui referendum pe 28 ianuarie, în numnele Biroului executiv FSN- dar cere ca să nu fie aprobate de Consiliul CFSN şi explică de ce. [IR: Fără a spune pe cine ameninţă pedeapsa cu moartea după 22 decembrie şi interzicerea PCR]. Decretele sînt anulate cu 117 voturi pentru şi 4 abţineri [IR: Aşadar nici dizidenţii captaţi în FSN nu le-au dorit] Apoi se trece la organizarea teritorială şi la principiile proiectului Legii electorale.

Dreptatea 28 noi.90 "Adevărul, aşa cum a fost (II)", Petre Jucu -descriere clară a evenimentelor şi motivatiilor;

Expres Magazin nr. 43 din noiembr. 90. "Steluţa Ivan sau Miţa Baston a serii din 12 ianuarie 1990" ([R : cititoarea accidentală a întrebării: Cine eşti dumneata, domnule Iliescu şi ce-ai făcut în ultimii 5 ani?- Care a costat-o]; Pe tancheta Augustin Sbora, ziaristul Papuc, Marian Mierla

Expres Magazin, nr. 1(75) din 9 ian.1992. Fotografie şi interviuri despre ziua de 12 ian.90 cu: Dumitru Mazilu (teroarea Frontistilor, atmosfera, nu el a cerut demisia lui Iliescu ci Mierla, delegaţia condusă de Dincă îi obligă să dea decretele şi să jure pe steag, a fost drogat); Gelu Voican Voiculescu (a fost scenariul lui Mazilu; Augustin Zbora (s-a încercat schimbarea grupului pro-rus cu unul pro-american condus de Mazilu); Cazimir Ionescu (grupul Zbora anticomunist delegînd pe Adrian Zainea şi grupul de la hotel Nehoiu anti-Brucan şi anti-Iliescu

Expres Magazin, nr. 2(76) din 16 ian.1992 : "Desfăşurarea manifestaţiei din 12 ianuarie 90 îmi aminteşte de Bolero de Ravel" , Ileana Lucaciu. Relatarea lui Petre Roman cu privire la evenimentele din 12 ian.90: "….numărul ziarului din România Liberă din acea zi (12 ian.) trebuie citit neapărat pentru că el este în mare parte cheia acestei apariţii a mulţimii care striga "Jos securitatea!", "Jos comunismul!"; un grup găzduit la un hotel pe Calea Griviţei, pilotat de Mazilu.

etc

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă. Ed. Enciclopedica Bucuresti, 1994
[IR: Disidentii şi zurbagii se apuca de contestat]
"Ce a urmat, a fost în buna parte, o recuperare a istoriei. [] O serie de intelectuali şi jurnalişti de marcă, probabil pentru a-şi răscumpăra obedienţa, şi complicitatea cu vechiul regim, pentru a-şi spăla biografiile, s-au simţit datori şi au crezut că este nimerit să practice, după revoluţie, un gen de opoziţie radicală şi totală faţă de noua putere.[] o opoziţie care se teme să spună DA pentru că nu l-a spus pe NU la timpul potrivit. [] tendinţa anumitor politicieni de a dispreţui ceea ce constituie fundamentul oricărei democraţii: algerile libere, respectul pentru verdictul urnelor şi pentru obţiunile alegătorilor. O noua "avangardă" mai mult sau mai puţin intelectuală, considera acest electorat ca fiind înapoiat politic, lipsit de discernamânt, prea abrutizat pentru a i se încredinţa un buletin de vot, incapabil să cunoască adevaratele sale interese pe care aceasta "elită" se simte calificată de a le defini şi apăra. [] românul simplu "s-a orientat greşit" [IR: Atac pertinent, care arată cît de mult rău ne-a făcut faptul că banda Tovarăşilor a avut de înfruntat "elitele" pe care îşi poate permite să le ridiculizeze mai sus, după ce le-a folosit netrebnicia. Să se fi ridicat intelectuali capabili să simtă suferinţele, temerile legitime şi deruta populaţiei, să organizeze o undă de emancipare, să demonteze înşelăciunea FSN, să apere economia natională, să coaguleze un program atractiv pentru cei jefuiţi de regimul şi statul comunist şi postcomunist- altul ar fi fost deznodământul] [] în chiar momentul în care aceste partide politice embrionare se constituiau, am văzut apărând, încă din primele zile a anului 1990, forţe politice care refuzau acest mod de funcţionare a statului. [] oameni politici amatori, seduşi de entuziasmul unei mulţimi de manifestanţi şi cărora le era greu să creadă că aceştia nu reprezintă chiar întreaga suflare a României, forţe alteori puse în mişcare de presiuni venite din străinătate au apelat la tot felul de mijloace pentru a întreţine o agitaţie care nu slujea interesul naţional. Profitând de libertatea redobândită, toţi aceştia au încercat să impună prin forţă soluţii politice pe care colectivitatea naţională nu le dorea [ IR : Măcar domnul Iliescu ne diferenţiază pe noi, manifestantii, de partidele "embrionare", care au jucat docil reprezentaţia "democratică" de care avea nevoie- pentru a păstra puterea şi jefui ţara. Ce uita el să spună este că "anarhiştii" ce luptau impotriva unui sistem ce uzurpase puterea în stat (denuntaţi şi de Ceauşescu) erau cei care făcuseră revoluţia din decembrie şi care o doreau învingătoare- în timp ce "colectivitatea naţională", domesticită, dorea şi credea exact ce i se programa prin televiziune, ziare, informatori. ]

[IR: 12 ianuarie]
"Prima încercare de acest fel a avut loc la 12 ianuarie [] Spre seară, o mulţime numeroasă s-a adunat în Piaţa Victoriei [] Unii au considerat potrivit să exploateze politic exaltarea mulţimii, sperând în destabilizarea noii puteri, lasând să se creadă că aceeaşi mulţime care înfăptuise revoluţia vroia acum demiterea celor pe care ea însăşi îi susţinuse. [ IR: Cînd va recunoaşte acest individ că a zdrobit în 1990 exact pe cei care făcuseră revoluţia şi nu suportau să o confişte un activist ca el? ] Manifestaţia din 12 ianuarie contestă două din măsurile fundamental democratice decretate de CFSN: desfiinţarea pedepsei cu moartea şi garantarea libertăţii de opinie şi asociere.[IR: După 45 de ani de genocid comunist, mare grijă pentru libertatea comunistă.. rămînînd legitimă însă vigilenţa antifascistă. A cui agendă este aceasta?] Din păcate, dl Dumitru Mazilu, vicepreşedinte FSN, revenit de la Timişoara şi care s-a întreţinut cu manifestanţii, nu a reuşit decât să-i întărâte. [] am hotarât să mă duc eu însumi. [] am cerut să se constituie o delegaţie care să vie să discute cu reprezentanţii noii puteri care se aflau în sediul guvernului. În cursul acestei discuţii am înţeles două lucruri: mai întâi că nu este vorba de revendicări politice foarte precise ([] la ora aceea PCR era mort şi îngropat dar era vorba de fapt de exigenţe simbolice )[] o a doua constatare: aceşti oameni, într-o stare de exaltare care putea să-i împingă spre cele mai periculoase excese [IR: De exemplu, să-i răstoarne pe uzurpatori de la putere; se simte că le-a fost frică atunci, de aceea au făcut un pas înapoi, strategic, parşiv] îşi petrecuseră ziua, plângându-şi morţii: cele două cerinţe nu erau în mintea lor nici măcar ideologice, ci aproape religioase [] nu puteam să nu ţin seama de asemenea stări sufleteşti. Am înţeles că este vorba de cerinţe emoţionale, care nu riscau să reapară a doua zi. [] Ce trebuia făcut? Şi mai ales cum, de ce mijloace dispuneam pentru a restabili ordinea [IR: Atenţie, aici!] Trebuie reamintite două evidenţe Prima se referă la dificultatea de a reacţiona , într-o perioadă postrevoluţionară, la mişcările de stradă: ele pot părea o expresie a aceleiaşi voinţe populare care ne-a încredinţat puterea, răsturnând vechiul regim. Cea de a doua se referea la dificultatea acesteia de a se înzestra, în asemenea condiţii, cu o forţă de ordine unanim aceptată şi ale cărei misiuni să nu fie resimţite de populaţie drept o confiscare a puterii , sentiment care poate periclita pacea socială. [IR: Lecţie pentru data viitoare. Liderii care dirijează revolta spre platforme simbolice, rituale- nu duc mişcarea nicăieri, o conduc ca să o împotmolească. Frica de tulburări- o are puterea. Nu e normal să fie invocată de liderii contestaţiei, de teama "provocărilor". Una e să nu îndemni la violenţă şi alta să îndemni la dezertare, în clipa în care forţele puterii devin agresive. Iliescu a recunoscut mai sus că, dacă mulţimea ar fi mers pînă la capăt , nu ar fi putut să o reprime, fără a-şi pierde complet legitimitatea ] [] nu trebuia cu nici un preţ să dăm impresia că intenţionam să împedicăm această forţă populară, oricare ar fi fost ea, să se exprime, împingând către o solidaritatea nepotrivită pe toţi cei care ar fi sărit să apere dreptul mulţimii de a manifesta. [] Am exclus , din principiu represiunea, misiunea forţelor de ordine fiind doar de descurajare, cu interdicţie absolută de a recurge la arme, chiar în cazul în care ar fi fost atacate [IR: De unde necesitatea activării altor forţe: informatorii, propagandiştii, muncitorii, minerii] Practic, în toată această perioadă, puterea provizorie [] a fost lipsită de mijloacele de menţinere a ordinii publice şi de apărare a instituţiilor. Acest lucru îmi era evident în seara zilei de 12 ianuarie, când trebuia rezolvată o problemă care ţinea de cvadratura cercului [IR: Ei bine, au găsit soluţia să conserve puterea, fără a recurge la forţa oficială: manipularea maselor spre acţiuni represive. Dar, mărturisirea de mai sus demonstrează că nu ar fi reuşit, dacă opoziţia politică şi civică oportunist-colaboraţionistă nu ne-ar fi spus atunci: Nu e momentul! Fără violenţă! Aveţi răbdare! Revoluţia s-a terminat şi a început reforma. Cum consecinţa a fost un dezastru socio-economic, trebuie stabilite responsabilităţile celor care ne-au acuzat pe noi atunci de provocare, pentru că am semnalat că puterea- fragilă, criminală, nelegitimă- trebuie imediat rasturnată, din aceleaşi motive ca în decembrie] [] am hotărât să cedez, chiar dacă asta constituia un precedent periculos. Am semnat un decret restabilind pedeapsa cu moartea şi care punea în afara legii partidul comunist, decret pe care, desigur, a doua zi, consiliul FSN l-a declarat nul şi neavenit, fără ca aceasta să provoace vreo reacţie cât de mică. "

Petre Roman Libertatea ca datorie. ed. Dacia- Cluj, 1994
"12 ianuarie 1990. O manifestaţie din Capitală care a început sub semnul comemorării eroilor Revoluţiei îşi schimbă caracterul şi se transformă într-o manifestare a maselor şi forţelor de opoziţie. [IR: Faţă de cine? faţă de ce?]Conducerea CESN cedează presiunilor şi emite două Decrete pe care, apoi, a fost nevoit să le anuleze: unul privind scoaterea în afara legii a partidului comunist, celălalt privind reintroducerea pedepsei cu moartea abolită la 30 decembrie 1989. [IR: Masurile cerute de manifestanţi ne lamuresc contra a ce se opuneau. Şi în consecinta, intelgem cine era la putere, daca numea aceste cereri "ale opozitiei"] []
[IR: Explicaţii strategice despre 12 ianuarie ]In 12 ianuarie 1990, la comemorarea morţilor revoluţiei, zi pe care Comitetul Frontului o decretase zi de doliu naţional, mulţimea, care se adunase de dimineaţă să se reculeagă în Piaţa Universităţii şi în Piaţa Romană, a venit, după-amiază, să se maseze în faţa sediului guvernului. Oamenii cereau ca pedeapsa cu moartea, abolită la 2 ianuarie, să fie restabilită, şi ca partidul comunist să fie definitiv interzis. Se aflau acolo, în mulţime, mamele şi rudele tinerilor care căzuseră în revoluţie. Veniseră şi studenţi. [IR: Dar participanţii supravietuitori unde erau? În FSN?] Mulţimea era hotărâtă şi tumultoasă, iar atmosfera, cum e uşor de înţeles, era încărcată, ameninţătoare. În faţa acestor cereri mă aflam cu sufletul împărţit. Socoteam că partidul comunist, sau ce mai rămăsese din el, trebuia într-adevăr interzis, dar, în acelaşi timp, mă opuneam restabilirii pedepsei cu moartea. [IR: Dar nu a facut nimic pentru a împiedica anularea decretului de interzicere a PCR.] Abolirea ei mi se părea un fel de chezăşie simbolică a reintegrării României în lumea civilizată. [IR: Nu le-a trecut asta prin cap şi celor de la Nurenberg... Invocarea umanismului, pentru a para eventualele răzbunari pentru genocid, era făcută - la noi- de ariergarda partidului care l-a înfaptuit. ] Era un semn al modernizării comportamentului social. În plus, era vorba de nişte hotărâri care nu puteau fi luate decât de un organism reprezentativ de o Cameră de reprezentanţi aleşi, pe care nu o aveam încă. Şi, oricum, consideram că aceste chestiuni nu puteau fi hotărâte decât mai târziu. [IR: Argument valid, dar care se poate aplica oricărei decizii a acelei puteri nereprezentative.] Mulţimea nu voia însă cu nici un preţ să plece. Era hotărât lucru, împătimită până la paroxism. [IR: Mare pacat că nu a mers pînă la capăt atunci. Ca şi decembrie, nu trebuia plecat.]
Iliescu a hotărât atunci să primească o delegaţie de manifestanţi, desemnată în modul cel mai informal şi mai precipitat cu putinţă, şi, dintr-un pur reflex demagogic, a cedat în privinţa ambelor revendicări. A luat formularul unui decret-lege, pe care l-am semnat şi eu, prin care partidul comunist era desfiinţat şi a anunţat ţinerea unui referendum, programat pentru 28 ianuarie, asupra reinstituirii pedepsei cu moartea. [IR: Şi ce era rau în asta? Sau referendumul- nu corespunde democraţiei moderne?] Două măsuri pe care Comitetul Frontului Salvării Naţionale le-a anulat cinci zile mai târziu. [IR : Dovedind unora, care încă nu se treziserăa, cu cine avem de a face]. Iar cum mulţimea nu voia totuşi să se împrăştie, la sfatul lui Gelu Voican, m-am pus în fruntea ei şi am condus-o până în Piaţa Romană şi apoi în Piaţa Universităţii, să se reculeagă. După care s-a împrăştiat în linişte, la miezul nopţii. [IR: De-abia perceptibile ironia şi cinismul faţă de comportarea turmei mioritice]
[]
[IR: Meditaţii visătoare pe marginea epurării...]
Mi-a rămas după această împrejurare un amar: amintirea unei puteri cedând la presiunea străzii pentru ca apoi, după doar câteva zile, să se dezică. [IR: şi totusi cam aşa a încercat să revină la putere guvernul debarcat în septembrie 1991...] Cei adunaţi acolo cereau un lucru legitim. Ei puneau problema, fundarnentală şi dramatică, a unei purificări a societăţii româneşti de după Ceauşescu şi nefasta lui moştenire. [IR: Ia te uită, pai atunci de ce ne-a reprimat?] [] Eu, personal, mă opun oricărei epurări generalizate şi fără discriminări, „sălbatică" în chip inerent, a societăţii noastre. Nu este încă momentul, câtă vreme societatea românească este pe cale, încet şi anevoie să se realcătuiască, să reintroducem în ea germenii fricii şi ai discordiei. Am suferit destul, de-a lungul unei întregi vremi, de un climat de război civil, acela dintre puterea personală, cu acoliţii ei, şi întregul popor. [IR: şi prin ce se deosebeste acest argument găunos şi parşiv - care pune semnul egal între crimă şi pedeapsă- de tezele aripii Iliescu?] Pe de altă parte sunt convins că funcţionarii vechii administraţii, membrii aparatului de partid şi, bineînţeles, lucrătorii din securitate care au comis infracţiuni pentru care există probe neîndoielnice trebuie în chip firesc să fie pedepsiţi sau măcar înlăturaţi din viaţa publică. O epurare este prin urmare necesară şi indispensabilă, dar ea trebuie făcută cu circumspecţie şi de la caz la caz. [IR : în loc să desfiinţăm întregul sistem represiv, asigurîndu-ne că nu ne mai ţine în gheare, ar fi trebuit să ne înfundam în infinte anchete privind vinovăţiile individuale. Operaţie absolut irealizabilă, mai ales că, "probele neindoielnice" au fost încuiate imediat, pe 40 de ani, de echipa Iliescu -Roman. Încît azi, nu ne miră că nimeni nu a fost pedepsit- iar securiştii sînt miliardari] Şi să intre în atribuţia justiţiei, a unei justiţii independentă de puterea politicii, ca în orice sistem democratic. [color=darkblue][IR: O nouă farsă. Unul din principalele instrumente ale regimului criminal, justiţia neepurată, urma sp judece "independent". Ca un bolnav care, plin de microbi netrataţi, s-ar izola de exterior…][/color]