Sectorul CIVES
 
 

A.M. Stoenescu despre Dumitru Mazilu

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Raspuns domnului Mihaiescu- de ce nu intervine Radoi

Mesajde Ioan Rosca » Mie Mar 29, 2006 5:50 pm

Domnule Mihaiescu,

Evenimentele din 12 si 28 ianuarie (ca si continuarea lor pina la 13 iunie) au o imporatanta capitala in istoria Tranzitiei care a sugrumat Revolutia. Eu speram sa le discutam, nu aici ci in grupul dedicat contrarevolutiei din 1990. De ce nu ni se alatura Radoi, daca are acces pe Internet ? (eu am facut demersuri la Leon, Munteanu, Maries, Dinca - si inca sper sa ii conving sa intre in discutie).
Si in firul dedicat PNT-Cd ar trebui lamurit o data ce s-a intimplat in 1990 in subterana acestui partid, plasat in avangarda luptei anticomuniste... si compromitind-o.
Intelegerea facuta de Coposu si ceialti "istorici" la 28 ianuarie cu Tovarasii a fost ORICUM o tradare a manifestatiilor anti-FSN din 24-28 ianuarie (la care am participat). As vrea MULT sa stiu cum s-a ajuns la tirgul de atunci.

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: De la aparenţe la realitate

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Mar 29, 2006 7:48 pm

Aveti dreptate Stimate Domnule Emil Sangeorzan, doar cu dovezi se poate câstiga. Pentru ca aceste dovezi sunt greu de adus, singurul este Radoi, care detine ciorna (urmeaza publica o nouo lucrare), olografa. Eu nu am sutinut mai mult, decât cum ca mi-a sunat identic, asumându-mi si posibilitatea a ma insela.

Motiv ptr care gasesc buna lucrarea Dl Stonescu, care face o trimitere vaga si spre Proclamatia mansardei identica cu ceea a lui maziliu, insa dinlipsa de dovezi, istoric, ca sa fim si decenti, nu putem si, nici nu vad rostul câstiga paternitatea! de ce?

Pentru ca; important este cel care-i da citire, adesea liderul, unde Maziuliu devenise ah-hoc un astfel de lider.

Eu pe acest seit; am crezut ca dezbatem chestiunile fiecare as cum le-a trait, iar un insturit sa adune, cerceteze la sânge toate ptr a le cupla!

Daca unuldin grupul mansarda ajunge (excpetie Mierla) citi proclamatia, sau in adevar afala lânga Maziliu , alta era situatia: Cum grupul mansarda nu s-a facut vizibil (aici trebuie putin cercetat cauzele), este normal ca acesta sa nu mai poata face dovada, devina impostor. Unde eu personal aceste cauze le caut, nu eroism, paternitate a unei Proclamati care la drept vorbind nu a fost citita de noi, nici unul din grupul mansarda,indiect Maziliu!

Cu stima

O.M

Emil Sangeorzan scrie:De la aparenţe la realitate

Stimate Dle. Mihăescu,

Una este, cred eu, ca Proclamaţia să vă fi "sunat" identică cu cea la care contribuiseţi şi dvoastră (împreună cu Dl. Rădoi), iar alta este ca Proclamaţia expusă de Mazilu să fi fost a dvoastră !

Una este ca, "personal", textul citit de Mazilu să vă fi "sunat cunoscut", iar cu totul altceva este să afirmaţi (sau să daţi de înţeles, cel puţin) că Mazilu v-ar fi luat dvoastră textul pentru a-i da citire şi aşi aroga meritele redactării acestuia, merite care nu i-ar fi revenit în aceste condiţii.

Mi-e tare teamă că acuzaţiile dvoastră (implicite) la adresa profesorului pot fi destul de grave - cu atât mai mult cu cât dovezile pe care le aveţi în acest sens ar fi greu de susţinut public.
Nu neg că în ceea ce spuneţi ar putea fi realmente lucruri demne de luat în seamă. Nu contest anumite merite pe care le-aţi avut poate în desfăşurarea evenimentelor. Dar de la o "impresie" de similaritate (sau aparenţă de similaritate) la convingerea că Proclamaţia Revoluţiei v-ar fi fost, printr-o serie de peripeţii, subtilizată, pentru a ajunge în mâinile lui Mazilu, este un drum riscant - pe care eu însumi, dacă aşi fi în locul dvoastră, nu l-aş lua decât cu probe solide şi, mai ales (!), cu inima curată că ceea ce afirm este adevărul însuşi.
Înţeleg din ultimul dvoastră mesaj că nu doriţi în nici un chip să vă arogaţi vreun merit în redactarea Proclamaţiei. Foarte bine. Dar această declaraţie îşi pierde orice valoare din moment ce, pe de altă parte, susţineţi un lucru atât de grav precum poate fi acuzaţia (sugerată) că Mazilu n-ar fi redactat de fapt el însuşi Proclamaţia căreia i-a dat citire în 22 decembrie 1989 şi al cărei text a fost ulterior preluat de CFSN.

Este ca şi cum aţi dori să dăunaţi cuiva (în cazul de faţă, imaginii lui Mazilu), fără a face bine nimănui (nici măcar dvoastră, pentru că pretindeţi că nu vă interesează revendicarea documentului). Ceea ce seamănă, îngrijorător de mult, cu tacticile deja folosite în trecut de comunişti, pentru denaturarea realităţii şi a creării, prin aluzii, a unei atmosfere de suspiciune generalizată din care nimeni nu mai poate vreodată discerne între falsitate şi adevăr.

Nu vă acuz, desigur, de nimic. Doar vă împărtăşesc impresia pe care mi se pare că o faceţi prin afirmaţiile dvoastră.

De câte ori aparenţele nu ne induc în eroare ? Dar au contribuit ele vreodată la edificarea adevărului ?
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Re: Raspuns domnului Mihaiescu- de ce nu intervine Radoi

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Mar 29, 2006 8:09 pm

Domnule Ioan Rosca

Radoi s-a inscris la insitenta mea, rugat sa nu ma lase singur,pentru ca existe detali pe care el le poate clarifica. Eu cunsoc materialul sau privind tradarea lui Coposu (din 90, fusesem informat de el de anumite chichite), insa eu nu pot sa le folosesc, asum. Eu nu am fost martor ocular al acestor tratative, Radoi da! Cum de altfel nici Radoi nu a fost martor in as zisa disputa "proclamatia citita de Maziliu" ci eu, care sutine o parere, impresie de moemnt, cu posibilitatea insela. In cazul Radoi, in privinta tradari Coposu, este alta treaba!

Este interesant sa convingem spre o dezbatere pe maries, Dinca, Radoi si absolut totii care au de adus marturi propri, dupa care specialsiti sa le trieze, cumpleze cum trebuie, lispit de legenda si subiectivism. Eu pot sa spun un lucru!

Radoi nu este un tip care sa îsi aroge merite, doreasca iesi eroic in fata, cum nici eu, este motivul nu taceri ci al silei care ne-a cuprins fata de dorinta întaietati , eroismului efemer pe care si-l doresc totii. Eu am sa va spun cum vad lucruile, simplificat!

Dinca, a jucat unrol de fff mare importanta, insa noi atunci ne-am spus;

"daca nu exista trebuia inventat"

Si sa va spun de ce, cred ca si Dinca stie, va confirma, ptr ca era ca la el acasa la noi in PNT (tineret, biroul lui Ion Puiu, unde se maisi odihnea, primea bonuri de masa etc). Noi, nu puteam implica direct , eram membri ai unui partid politic, unde totul trebuia sa fie apolitic. In12 ianuaure , Dinca nu a jucat nici un rol important, strict 21 dec 89, când ne-am cunoscut pe baricada, el a fost lânga mine din primele clipe, a fost mult mai activ ulterior la baricada decât mine. In declansarea Fenomenuli P-ta Univ, a jucat rolul cel mai important, reusind sa ne acopere pe noi, cei care declansasem, eu am dovezi, fotografi, date exacte in aceasta afirmatie, stiu exact despre ce a fost vorba. Omul nostru care a pornit balul, a fost Tautu, dupa care a existat si o lucratura declansa, care s-a produs la înalte nivele, este vorba de refuzul intarari in Ro a regelui Mihai, ca de aici a porinit, dupa care 24 Ap, intervenitia brutala contra manifestatiei, scânteia, provocarea este in alta parte: Din aceasta clipa, Dinca intra in foc, prim-plan, va juca rolul central pânain 20 Mai 90, dupa este o alta poveste de care eu ma dezic, totul a fost premeditat compromis! Eu am ramas cu impreisa ca Maries a fost mult mai slab decât Dinca, s-au complectat putem spune. Eu ammulte intrebari pune (incomode) lui Maries!

Custima

O,M

Ioan Rosca scrie:Domnule Mihaiescu,

Evenimentele din 12 si 28 ianuarie (ca si continuarea lor pina la 13 iunie) au o imporatanta capitala in istoria Tranzitiei care a sugrumat Revolutia. Eu speram sa le discutam, nu aici ci in grupul dedicat contrarevolutiei din 1990. De ce nu ni se alatura Radoi, daca are acces pe Internet ? (eu am facut demersuri la Leon, Munteanu, Maries, Dinca - si inca sper sa ii conving sa intre in discutie).
Si in firul dedicat PNT-Cd ar trebui lamurit o data ce s-a intimplat in 1990 in subterana acestui partid, plasat in avangarda luptei anticomuniste... si compromitind-o.
Intelegerea facuta de Coposu si ceialti "istorici" la 28 ianuarie cu Tovarasii a fost ORICUM o tradare a manifestatiilor anti-FSN din 24-28 ianuarie (la care am participat). As vrea MULT sa stiu cum s-a ajuns la tirgul de atunci.

Ioan Rosca
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Un text convoatat de atâţia ...

Mesajde Emil Sangeorzan » Joi Mar 30, 2006 2:17 pm

Un text convoatat de atâţia

Stimate Dle. Octavian Mihăescu,

Apreciez rezervele dvoastră din penultimul mesaj referitoare la afirmaţia paternităţii Proclamaţiei, în care apreciaţi următoarele :
Eu nu am suţinut mai mult, decât cum că mi-a sunat identic, asumându-mi şi posibilitatea de a mă înşela.

Mai spuneţi un lucru foarte pertinent în acelaşi timp, şi anume :
Pentru că important este cel care-i dă citire, adesea liderul, unde Mazilu devenise ah-hoc un astfel de lider.

Vă amintesc în acest sens ce s-a petrecut vreme de ani de zile în legătură cu aceeaşi atât de disputată Proclamaţie către ţară. Dat fiind că aceasta fusese citită pe post de Ion Iliescu (în numele tuturor liderilor CFSN-ului proaspăt constituit), întreaga ţară a dedus că nimeni altul decât Iliescu ar fi fost principalul autor al documentului prezentat întregii ţări. Aceasta confirmă remarca dvoastră potrivit căreia documentul citit este tot atât de important pe cât cel care-l citeşte, iar acesta din urmă trebuie să aibe toate calităţile unui lider (merite, experienţă, expertiză în domeniul documentului, credibilitate, recunoaştere naţională sau internaţională, susţinători reali sau potenţiali etc.). Nu ştiu dacă Iliescu avea toate aceste calităţi în 22 decembrie 1989, dar balanţa puterii a făcut ca el să fie pus înainte... De aceea s-a şi ajuns la citirea Proclamaţiei de el, şi nu de autorul Platformei-program care este baza textului. Ceea ce nu înseamnă nicidecum, aşa cum a fost impresia multora din telespectatorii de atunci, că Iliescu ar fi fost autorul acestui document.

Au trebuit să treacă ani de zile pentru ca, înfine, atât Iliescu, cât şi restul grupului (începând cu Brucan şi Voican-Voiculescu, şi sfârşind cu Roman) să recunoască autorul Proclamaţiei în persoana lui Dumitru Mazilu.

Pentru ca, iată, acum, după 16 ani de la evenimente, după ce mai toată lumea (chiar şi Stoenescu !) au ajuns să recunoască în Mazilu autorul documentului, să aflăm că au apărut alte persoane care revendică din nou, în numele lor pesonal, acelaşi convoatat document !

Aştept, desigur, şi eu, participarea Dlui Ion Rădoi la acest forum pentru a vedea exact unde se situează domnia sa în această dezbatere, sau măcar răspunsul dumnealui (confidenţial, dacă aşa va dori) la întrebarea mea trimisă cu vreo două săptămâni în urmă.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Re: Un text convoatat de atâţia ...

Mesajde Octavian Mihaescu » Joi Mar 30, 2006 5:31 pm

Corect as este ,cred si eu D-le Emil Sangeorzan! Nimeni din grupul mansarda nu va face galgie inutila, nu îsi are sens! Nici pentru istorici nu cred sa aibe vreo relevanta, fie si al mansardei textul!

Pe mine personal m-a bucurat ca in sfârsit dupa 15 ani se recunoste rolul jucat de Prof Maziliu (citirea proclamatiei), ptr ca as cum spuneam, eu in aceea clipa am intrat in casa, ulterior reântors la locul de munca, aderat la construirea democratiei, intarirea partidelor de opozitie, respectiv PNTCD. Era clar cum ca drumul este ireversibil!

1) Guvernul Dascalescu isi daduse demisia

2) Citirea proclamatiei de o personalitate ca Prof Maziliu, indicase drumul Ro.

Din aceasta clipa si razboi civil daca iesea eu nu eram dispus continua, pragmatism, cinism, nu stiu cum ar fii definit. Eu personal in general ma feresc de când ma stiu de haos, graba si mai ales afla in mijlocul maselor, demonstrati,ptr ca sesizez influenta nefasta. In 23 Dec 89, am mai iesit spre TVR la chemraile debile acestia, unde aveam sa constat, conving de marea diversiune, parasind locul in 10 minute, impreuna cu Eugen Plesa, fostul Primar al sect 5, el m-a dus la servici, cu care am avut o discutie pe aceasta tema, convins si el ca nu are rost. In plus de asta sotia sa impânizise in Liceu faptul ca am cautat copta in grup, devenisem erou (ptr moment, ca ulteiror sa fiu injurat, aderenta la pnt).

Prin urmare socoteam incheiat rolul, câstigasem pentru ce luptasem, pluriparitsm, economie de piata, desfintarea rolului conducator al PCR! Din acest considerent cred ca ramâne si ptr istorici (simplificat), rolul jucat de Maziliu, as vad eu istoria,ea se simplifica, nu va sta consemna pe Mihaescu ci momentele importante, semnicative. Detaliile pe care le expun, pot ajuta eventual la descifrarea unor actiuni de culise, o parte este bine sa fie expuse, o alta cred ca nu, spre ex proclamatia in discutie, in aceasa chestiune nu trebuie sa tulburam apele chiar daca aceast text este al masardei,care ocupa un rol secundar pe fond istoric si al evenimentelor in sine. De altfel D-vs ati spus foarte corect mai jos!

Cu stima
O.M


Emil Sangeorzan scrie:Un text convoatat de atâţia

Stimate Dle. Octavian Mihăescu,

Apreciez rezervele dvoastră din penultimul mesaj referitoare la afirmaţia paternităţii Proclamaţiei, în care apreciaţi următoarele :
Eu nu am suţinut mai mult, decât cum că mi-a sunat identic, asumându-mi şi posibilitatea de a mă înşela.

Mai spuneţi un lucru foarte pertinent în acelaşi timp, şi anume :
Pentru că important este cel care-i dă citire, adesea liderul, unde Mazilu devenise ah-hoc un astfel de lider.

Vă amintesc în acest sens ce s-a petrecut vreme de ani de zile în legătură cu aceeaşi atât de disputată Proclamaţie către ţară. Dat fiind că aceasta fusese citită pe post de Ion Iliescu (în numele tuturor liderilor CFSN-ului proaspăt constituit), întreaga ţară a dedus că nimeni altul decât Iliescu ar fi fost principalul autor al documentului prezentat întregii ţări. Aceasta confirmă remarca dvoastră potrivit căreia documentul citit este tot atât de important pe cât cel care-l citeşte, iar acesta din urmă trebuie să aibe toate calităţile unui lider (merite, experienţă, expertiză în domeniul documentului, credibilitate, recunoaştere naţională sau internaţională, susţinători reali sau potenţiali etc.). Nu ştiu dacă Iliescu avea toate aceste calităţi în 22 decembrie 1989, dar balanţa puterii a făcut ca el să fie pus înainte... De aceea s-a şi ajuns la citirea Proclamaţiei de el, şi nu de autorul Platformei-program care este baza textului. Ceea ce nu înseamnă nicidecum, aşa cum a fost impresia multora din telespectatorii de atunci, că Iliescu ar fi fost autorul acestui document.

Au trebuit să treacă ani de zile pentru ca, înfine, atât Iliescu, cât şi restul grupului (începând cu Brucan şi Voican-Voiculescu, şi sfârşind cu Roman) să recunoască autorul Proclamaţiei în persoana lui Dumitru Mazilu.

Pentru ca, iată, acum, după 16 ani de la evenimente, după ce mai toată lumea (chiar şi Stoenescu !) au ajuns să recunoască în Mazilu autorul documentului, să aflăm că au apărut alte persoane care revendică din nou, în numele lor pesonal, acelaşi convoatat document !

Aştept, desigur, şi eu, participarea Dlui Ion Rădoi la acest forum pentru a vedea exact unde se situează domnia sa în această dezbatere, sau măcar răspunsul dumnealui (confidenţial, dacă aşa va dori) la întrebarea mea trimisă cu vreo două săptămâni în urmă.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Cum rămâne cu adevărul istoric ?

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Apr 03, 2006 12:45 pm

Cum rămâne cu adevărul istoric ?

Domnule Mihăescu,

Nu stiu dacă procedura adoptată de dvoastră ar fi de vreo oarecare utilitate istorică ? Spuneţi că "nu trebuie să tulburăm apele", în privinţa Proclamaţiei, "chiar dacă acest text este al Mansardei", şi că "nimeni din grupul Mansarda nu va face gălăgie inutilă".

În ceea ce mă priveşte, împărtăşesc o opinie total opusă în abordarea Revoluţiei şi Contra-Revoluţiei. Ce mai rămâne din identitatea Pieţei Universităţii dacă ajungem şi noi să îngropăm adevărul în adânc, pentru a-l împodobi peste ani cu coroane comemorative goale de conţinut şi a cânta imnuri imposturii ?

Dacă Revoluţia ne-a fost confiscată, avem măcar datoria să nu lăsăm să fie falsificată de pseudo-istoricii de tinichea cu aere academice !
Dacă realmente sunteţi sigur de ceea ce afirmaţi, vă încurajez călduros să ne aduceţi tuturor, participanţilor la acest forum, cititorilor şi publicului larg, toate elementele (dacă dovezi nu aveţi) pentru a afla adevărul !
Altfel am aduce apă la moară lui Iliescu şi a atitudinii sale timp de 16 ani. Nu el este susţinătorul teoriei "evitării tulburării apelor" ? Şi ştiţi foarte bine unde ne-au dus manierele sale de a aborda (pieziş) istoria recentă : nicăieri ! În orice caz, la cu totul altceva decât la adevărul atât dorit de noi toţi ! Numai că apele lui Iliescu au lâncezit, şi astăzi duhnesc.

Nu ştiu dacă sunteţi un simpatizant al Dlui Iliescu. Dar nu cred că metoda ascunderii sub covor a realităţii istorice, fie pentru "simplificare", fie pentru a face plăcere unui potentat al zilei, poate aduce ceva bun istoriei.
Aşadar, nu renunţaţi la adevăr dacă întradevăr îl credeţi întemeiat ! Nu este nicidecum vorba de întâietate, ci doar de realitatea istorică !

Cât despre profesorul Mazilu, în ceea ce priveşte Proclamaţia, nu este vorba de eroism, cum vi s-ar părea dvoastră, ci doar de stabilirea faptelor reale. În cazul de faţă este greu de conceput ca o persoană să se înfumureze cu fapte de (reală sau pretinsă) glorie fără a râvni, pe ascuns sau în mod vădit, la vreo funcţie politică şi un loc la Putere. Or este ştiut faptul că Mazilu (precum o recunoştea până şi Brucan pe TVRL în 26 decembrie 1989) nu a pretins la nici o funcţie în noua Putere instalată în 22 decembrie la Bucureşti. La fel s-a întâmplat şi în ziua desemnării noului guvern provizoriu din 26 decembrie, când, la propunerea învolburată a lui Dan Iosif de a-l avea pe Dumitru Mazilu ca Prim-ministru, acesta a refuzat răspicat o asemenea funcţie !
Dacă Iliescu l-a luat lângă el de la bun început şi a insistat să-i dea a doua poziţie în stat, este pentru că Mazilu reprezenta un atu cu greutate, atât pe plan intern (cunoscut de publicul român ca un înverşunat dizident al lui Ceauşescu, prin radiourile clandestine Europa Liberă, Vocea Americii, BBC etc.), cât şi pe scena internaţională (fiind bine cunoscut în Occident, ca funcţionar ONU şi autor al foarte criticului Raport asupra drepturilor omului, publicat în 10 iulie 1989).
Numai că radicalitatea lui Mazilu în privinţa comunismului, pe de o parte, şi directivele Moscovei, pe de altă parte, au făcut ca, într-un scurt interval de timp, Iliescu însuşi să înceapă să se simtă umbrit de statura prea-impozantă a profesorului şi diplomatului român.

Vă amintesc că pentru multă vreme după plecarea Prim-vice-Presedintelui din 26 ianuarie 1990, Iliescu s-a simţit strivit de rolul lui Mazilu în evenimente, fapt care l-a determinat să întreprindă tot ce-i stătea în putere pentru a-l marginaliza pe scena istoriei. Şi armata de lachei a domniei sale nu aşteptau decât un semn pentru a-i face pe plac. Iar printre calităţile râvnite de Iliescu, pe care le avea Mazilu şi el nu, după aceea de jurist, diplomat şi de dizident făţiş al lui Ceauşescu, se număra şi aceea de autor al Proclamaţiei din 22 decembrie 1989. Au trebuit să treacă ani pentru ca însuşi Iliescu să recunoască minciuna pe care o sugerase atâta vreme, cum că el ar fi fost autorul acestui document-cheie al Revoluţiei.

De aceea vă întreb dacă simpatizaţi, în vreun fel sau altul, cu Iliescu, pentru că îmi pare că-i împărtăşiţi într-o oarecare măsură felul său de a regla conturile cu istoria : prin simplificare abuzivă şi evitarea scormonirii adevărului.

Reamintesc că îl aşteptăm cu toţi şi pe Ion Rădoi să-şi expună punctul de vedere pe subiectele abordate în acest forum.
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Mie Apr 05, 2006 3:20 pm, modificat de 2 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Un indiciu revelator ...

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Apr 03, 2006 2:27 pm

Un indiciu revelator

Referitor la "femeia de pe tab", din 12 ianuarie 1990, cea care-i cerea socoteală lui Mazilu pentru "trecutul" acestuia, este aceeaşi care, prin aceleaşi răgnete isterice, dădea semnalul în noaptea de 22 decembrie 1989, din balconul C.C., începerii diversiunii "teroriste" din Piaţa Palatului.

Este interesant de aflat că vom găsi aceeaşi persoană în anii 1991-1993, în direcţia Personalului din Ministerul de Externe al guvernului Roman, iar mai târziu, prin anii 1994-1997, în Secţia consulară de la New-York. Pasămite răsplătită de autorii Contra-Revoluţiei "pentru merite deosebite".
Din informaţii indirecte şi neverificate, am aflat că ar lucra astăzi într-o direcţie de contra-informaţii din SRI. Ce ar fi dacă am întreba-o pe dânsa ce făcuse în ultimii 5 ani înainte de 22 decembrie 1989 şi mai cu seamă ce a făcut ea de atunci încoace ? Poate că ar fi suficient să consultăm arhiva CNSAS, dacă nu cumva a fost deja "pieptănată" şi epurată, de 16 ani încoace de când se tot plimbă. Dar, pentru a reveni la subiectul nostru, cine ştie unde se află şi cu ce se ocupă astăzi "femeia de pe tab" ? Că despre Mazilu ştim aproape tot, incluziv că fusese, în 1964-65, directorul Şcolii Nr. 1 a Ministerului de Interne de la Băneasa, angajat ca profesor de drept, în aceeaşi măsură în care fusese în 1965-1968 membru în Comisia specială de reabilitare a victimelor comunismului a anilor 1945-1955 (a "obsedantului deceniu", cum mai era numit din '70 încoace) din România, în momentul în care Ceauşescu, de abea sosit la putere, făcea eforturi să se detaşeze de Gheorghiu-Dej şi condamna abuzurile acestuia cât şi intervenţia de la Praga a trupelor Pactului de la Varşovia din 1968. După cum ştim cu toţii, era perioada fastă a lui Ceauşescu, în care se bucura de favoarea mai tuturor statelor occidentale, începând cu Franţa şi Statele Unite. Cine se gândea atunci, în plin dezgheţ, că Ministerul de Interne va juca peste ani funestul rol pe care îl cunoaştem cu toţii astăzi, mai ales din '80 în '89 ?

Elementele despre care am aflat referitoare la femeia de pe tab sunt doar un indiciu, fără îndoială, dar care poate spune multe asupra culiselor Contra-Revoluţiei. Însă cine doreşte să afle crudul adevăr ?
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Joi Apr 06, 2006 12:56 pm, modificat de 2 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Re: Un indiciu revelator ...

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Apr 05, 2006 10:24 am

Stimate Domnule Emil Sangeorzan

Ma bucur ca ati confirmat si D-vs, complectând cu detali despre acea "femeie"! Aspect pe care il ocolesc mai totii analisti , de fapt de 12 Ian 90, se evita vorbi! Poate ca a sosit momentul al pune in discutie, la rece nu patimas!

Emil Sangeorzan scrie:Un indiciu revelator

Referitor la "femeia de pe tab", din 12 ianuarie 1990, cea care-i cerea socoteală lui Mazilu pentru "trecutul" acestuia, este aceeaşi care, prin aceleaşi răgnete isterice, dădea semnalul în noaptea de 22 decembrie 1989, din balconul C.C., începerii diversiunii "teroriste" din Piaţa Palatului.

Este interesant de aflat că vom găsi aceeaşi persoană în anii 1991-1993, în direcţia Personalului din Ministerul de Externe al guvernului Roman, iar mai târziu, prin anii 1994-1997, în Secţia consulară de la New-York. Pasămite răsplătită de autorii Contra-Revoluţiei "pentru merite deosebite".
Din informaţii indirecte şi neverificate, am aflat că ar lucra astăzi într-o direcţie de contra-informaţii din SRI. Ce ar fi dacă am întreba-o pe dânsa ce făcuse în ultimii 12 ani înainte de 22 decembrie 1989 şi mai cu seamă ce a făcut ea de atunci încoace ? Poate că ar fi suficient să consultăm arhiva CNSAS, dacă nu cumva a fost deja "pieptănată" şi epurată, de 16 ani încoace de când se tot plimbă. Dar, pentru a reveni la subiectul nostru, cine ştie unde se află şi cu ce se ocupă astăzi "femeia de pe tab" ? Că despre Mazilu ştim aproape tot, incluziv că fusese, în 1964-65, directorul Şcolii de Securitate de la Băneasa, angajat ca profesor de drept, în aceeaşi măsură în care fusese în 1968-1969 membru în Comisia specială de reabilitare a victimelor comunismului a anilor 1945-1955 (a "obsedantului deceniu", cum mai era numit din '70 încoace) din România.

Elementele despre care am aflat referitoare la femeia de pe tab sunt doar un indiciu, fără îndoială, dar care poate spune multe asupra culiselor Contra-Revoluţiei. Însă cine doreşte să afle crudul adevăr ?
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mazilu şi Securitatea

Mesajde Emil Sangeorzan » Joi Apr 06, 2006 2:21 pm

Mazilu şi Securitatea

Principala acuzaţie din 13 ianuarie încolo la adresa profesorului Mazilu a fost, precum ştim cu toţii, că ar fi fost "securist". Poate că ar fi util să clarificăm acest lucru, măcar astăzi, când CNSAS promite să se pună înfine pe treabă, după sabotajul a cărui victimă a fost timp de 8 ani.

După informaţiile mele, Dumitru Mazilu, înalt funcţionar în Ministerul Afacerilor Externe (Departamentul juridic) din 1972, diplomat în numeroase delegaţii internaţionale (specializat în Dreptul Mării) şi reprezentant al României la Naţiunile Unite (Geneva, New-York), a fost exclus din structurile securităţii în 1980, ca urmare a temerilor şefilor din structuri de a "defecta", în urma paranoii lui Ceauşescu după defecţiunea lui Pacepa, de la sfârşitul anilor '70.

Numeroasele sale călătorii în Occident, fie chiar şi în funcţia de diplomat al României, aveau de ce să neliniştească regimul lui Ceauşescu bântuit de psihoza conspiraţiilor "agenturilor străine".
Dar ruptura definitivă cu Securitatea a fost consumată în 1985 când s-a aflat despre intenţiile diplomatului român de a-şi îndeplini sarcinile care-i reveneau ca Raportor Special al Naţiunilor Unite în privinţa Drepturilor omului. Mazilu fusese desemnat de Sub-Comisia pentru Drepturile omului, deci fără nici un suport din partea autorităţilor române. Acestea şi-au dat iniţial acordul. Când au aflat însă că Mazilu avea intenţia să nu ascundă nimic din realitatea cu care erau confruntaţi românii, autorităţile române şi-au blestemat zilele. Mazilu a fost exclus din Ministerul de Externe, i s-a ridicat paşaportul diplomatic şi a fost pus sub stare de arest la domiciliu din 1986 în 22 decembrie 1989 (când a fost ridicat, în miezul nopţii, împreună cu familia, şi trimis la închisoarea din Alexandria, din ordinele generalului Iulian Vlad).

Greu de spus, ţinând cont de toate aceste lucruri, că Mazilu ar fi fost în graţiile Securităţii. Paradoxul, neremarcat de nimeni, este că tocmai Şeful şcolii Nr. 1 a Ministerului de Interne de la Băneasa în anii 1964-65, care număra şi elevi ofiţeri de securitate, a ajuns să fie urmărit, ameninţat cu moartea, sechestrat la domiciliu şi până la urmă arestat de Securitatea anilor 1985-89.

Pacepa, în mărturia sa, pretinde că Mazilu ar fi fost subalternul său. Dacă ar fi fost adevărat, Mazilu ar fi fost radiat din Ministerul de Externe imediat de la plecarea lui Pacepa. Ceea ce nu s-a petrecut. Mai verosimil mi se pare a fi că Securitatea, neavând nici o probă în susţinerea unei legături oarecare între Pacepa şi Mazilu, s-a mulţumit cu suspiciunea de posibilă defecţiune a diplomatului român (care ar fi dăunat regimului dacă Mazilu ar fi fost menţinut în grad în structurile siguranţei naţionale).
În rest, mărturia lui Pacepa în această privinţă poate aduce totuşi o confirmare a rolului Securităţii în atentantul de la Geneva din martie 1991, despre care Dl. Marius pare că are încă îndoieli :
"Securiştii menţinuţi în conducerea SRI şi SIE au continuat terorismul Securităţii. Primele trei mineriade, care au devastat Bucureştiul şi imaginea României, au fost organizate de Virgil Magureanu împreuna cu o mână de foşti ofiţeri de securitate pe care i-a promovat apoi în conducerea SRI şi UM 0215. Atentatul împotriva profesorului Dumitru Mazilu, care mi-a fost subaltern în Securitate, a purtat de asemenea amprenta Securităţii. Colonelul Mazilu, fost disident politic, a fost arestat de Ceauşescu şi când a fost eliberat a devenit vicepreşedinte al FSN. Curând, Mazilu a denunţat însă caracterul securist al "noilor" servicii secrete şi s-a refugiat în Elveţia. Acolo a fost atacat de indivizi mascaţi care au intrat cu forţa în locuinţa sa, au luat un manuscris de 311 pagini intitulat "Revoluţia Furată" şi au ameninţat că-l vor omorî dacă va continua să "denigreze ţara". AFP, care a relatat evenimentul (6 martie 1991), menţiona alte două cazuri în care era suspectată mâna serviciilor române : un activist al Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului, care denunţase caracterul comunist al noilor servicii secrete din Bucureşti, fusese bătut crunt în Elveţia; iar preşedintele acestui departament primise ameninţări cu moartea."
Ion Mihai Pacepa, "E timpul ca Securitatea să fie repudiată"(X), articol apărut în Jurnalul Naţional, pe 25 noiembrie 2005

Pentru tot articolul lui Pacepa : http://www.jurnalul.ro/articol_41336/e_timpul_ca_securitatea_sa_fie_repudiata__x_.html

Desigur CNSAS-ul nu deţine documente post-22 decembrie 1989. Altfel, am putea afla cine a fost în spatele atentatului de la Geneva şi a altora, a căror victime au fost personalităţi ale dizidenţei şi a partidelor politice de opoziţie din ţară şi din străinătate. Dar nu ar fi de mirare ca aceeaşi "tovarăşi" care-l ţineau pe Mazilu în arest în 1986-1989 să fie aceiaşi care s-au pus la dispoziţia lui Iliescu din 22 decembrie încolo şi pe care-i găsim astăzi directori de mari societăţi comerciale şi politicieni ultra-democraţi.

Ciudat că Stoenescu nu pare deloc interesat de toate aceste aspecte, a reconvertirii Securităţii şi a culiselor Contra-Revoluţiei, cu atât mai mult cu cât pare că-şi pregăteşte teza de doctorat pe "guvernele Roman". Cum crede domnia sa că poate înţelege ceva din perioada 1990-1992 fără a da nici cea mai mică atenţie rolului fostei Securităţi a lui Ceauşescu, reprofilată şi pusă la picioarele noii Puteri "democratice" ? Dar de fapt nu-i de mirare, dacă principalul său scop în interpretarea Revoluţiei este de a reabilita Securitatea şi de a ridica un piedestal lui Iulian Vlad.

Ne rămâne să sperăm că, odată, după deconspirarea Securităţii, atât promisă de CNSAS, vom afla rolul exact al acestei instituţii în timpul evenimentelor. Probabil că atunci, multe din tezele lui Stoenescu se vor prăbuşi şi ele în mormanul literaturii de mâna a doua.
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Lun Apr 10, 2006 12:05 pm, modificat de 2 ori în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Joi Apr 06, 2006 6:15 pm

Eu cred ca viitoarea teza pe care Dl Stoenescu urmareste publica, respctiv Guvernarile Petre Roman, va face din acesta un super-erou, poate in acest sens sa fie comandata lucrarea, al spala, cosemtiza pe Roman.

In privinta Prof Maziliu, trebuie recunoscut curajul sau, apreciat la justa valoare, pus in contestul vremi, care a dovedit ca pâna in 22 Dec 89, sistemul nu dadea semne a se dezintegra, a fost ciudat de unit, aparând cuplu Ceausescu-PCR, inclusiv Armata!

Dosarele arvhivate dupa 89 in custodia SRI, care se pare ca nu vor vedea luminazilei mai devreme de 50 de ani, sunt de fff mare improtanta. Sunt sigur ca si al meu dosar tot in aceasta categorie intra, astfel pot spune tot ce doresc, fara dovezi nu valoreaza nici doi bani! Ma intreb daca nu sunt parte din aceste dosare deja distruse, posibil, pentru ca sunt prea mizerabile ptr corifei zilelor noastre!
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Unde Stoenescu are totuşi dreptate

Mesajde Emil Sangeorzan » Vin Apr 07, 2006 8:52 am

Unde Stoenescu are totuşi dreptate

Da, Dle Mihăescu, mă bucur că aţi remarcat acelaşi lucru despre camuflajul culiselor guvernării Roman şi despre interpretarea cel puţin stranie a lui Stoenescu a rolului Securităţii în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Ţin totuşi să precizez că întreaga lucrare a lui Stoenescu are anumite merite incontestabile, între care sublinierea unor aspecte lăsate multă vreme în umbră de ziariştii care au scris până acum despre Revoluţia din 1989. Poate că aţi urmărit aseară, pe TVRM, ultimul episod al analizei lui Stoenescu a rolului jucat de armată atunci. Aici a atins el miezul problemei : mare parte din erorile, confuzia şi deruta evenimentelor din decembrie sunt datorate armatei şi conflictelor iscate odată cu sinuciderea lui Milea, înlocuirea cu Stănculescu şi mai apoi cu Militaru în fruntea MApN. Fapt este că puterea instalată din 22 decembrie era bazată aproape exclusiv pe armată şi deci comporta un element politic echivoc : pe de o parte, armata garanta stabilizarea puterii, dar pe de altă parte, prin rolul jucat în crimele din 17 în 22 decembrie, plasa din start noul regim într-un impas în ceea ce priveşte crudul adevăr istoric (acela al armatei române care, la ordinele lui Ceauşescu, a tras în proprii compatrioţi). Până şi astăzi acest adevăr nu poate fi recunoscut de armată.

Doream să fac o precizare de felul acesta pentru a nu fi interpretat greşit. Recunosc meritele, dar nu ezit să mă pronunţ acolo unde lucrarea cam lasă de dorit. Reafirm deci în acest sens ceea ce am spus acum câteva zile în urma comentariului foarte pertinent pe care Marius l-a deschis pe forumul său consacrat Istoriei loviturilor de stat din România (IV, 2) : http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=263. Stoenescu omite o seamă de lucruri esenţiale, trece sub tăcere evenimente-cheie şi dă anumitor atitudini (ale armatei, securităţii şi câtorva lideri politici) o interpretare greu de susţinut din punct de vedere obiectiv. În întreagă această masă de documente de valoare, la fiecare loc pare că Stoenescu ţine să acrediteze cu orice preţ anumite teze care, din păcate pentru domnia sa, nu au nici un fundament istoric şi par a fi cam prea "trase de păr" pentru a le putea lua ca monedă de schimb a adevărului.

Păcat că atâta osteneală (în culegerea şi ordonarea materialelor) nu a dus la un rezultat mai obiectiv (în ceea ce priveşte fondul) şi mai imparţial (în ceea ce privesc tezele avansate).

Ţin să-l încurajez încă odată pe Dl Marius în comentariul său la cartea lui Stoenescu şi în publicarea eventuală a rezultatelor sale. Publicul, în mod sigur, nu va lipsi !
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Sâm Apr 08, 2006 2:06 pm

Eu am convingerea ca Milea trebuia suprimat ptr a da liber miscari Stanculescu. Posibil (banuiesc eu), ca crimnalul sa fie Parcalabescu, nu din ordinul lui Ceausescu ci Stanculescu. Personal nu am absolut nici un sentiment de compasiune ptr Milea, si-a meritat soarta, in plus se pare ca daca nu era suprimat , nu reusea inlaturarea lui Ceausescu. As vad eu cazul Milea.

In privinta tezei lui Stoenescu de acieasi parere sunt si eu, aduce elemente de importanta, insa puse in contextul tezei sale, care adesea se confunda cu cel al securitati, sistemului ceausist. Peste 50 de ani, cine va citi teza lui Stoenescu va concluziona cum ca pcr-ceusescu in fapt era reprezentativ ptr România, find inalturat printr-o cabala internationala, lovitura de stat, un regim care nu era totcmai anacronic, mentinut prin teroarea ruso-româna.

Sigur; Armata Româna are pe constinta nu doar abuzurile din 89 ci si in toata perioada comunista. Timisoreni stiu pe propia lor piele cine îi calca in picoare , ucidea pe granta, soladati sarmani, adusi din fundul Moldovei sau Olteniei, alesi speciali, educati adecvat. Generali armatei de asemeni proveneau din aceasta patura, care de la o posta miroaseau a badarnism, analfabetism, prostie crasa. Stefan Gusa este o mostra , el insusi declara ca si multi alti, ca datortia comunsimului a ajuns el cienva, caruia ramas loial. Era normal ca acestia sa apare sistemul pânain ultima clipa.

Securitatea poate a fost mai abila, ocupat in decembrie 89 doar de strângerea de informati. Doar ca si aici avem o problema foarte serioasa, care reiese si din paginile tezei Dl Stoenescu. Observam ca aceasta super-profesionsita securitate aveau-distribuia, baza pe informati false, intoxicare. Aceste as zise informati sunt pursi simplu calaopd pcr-ceusescu. Bun exemplu este Lagarul de la Seged (Ung), sau Zinndorf (Ger), la care face trimitere lucrarea, conform declaratiilor fostilor securisti. As ceva nu a existat decât in catastivele aparatului de securitate, pe care din pacate si azi se pune baza. Vol IV, care se ocupa de Timisoara, abunda de astfel de teze securist-ceausiste. Ba chair si evenementele de la Bucuresti din 21 dec 89 contin parfum securist-ceausist, bazat pe aceste as zis informati culese de super profesionsita securitate. Unde realitatea infirma aceast slogan, insusi informatiile sunt de cea mai slaba calitate cu putinta.

Personal sunt socat de confuzia care exista in aceste informati standart, mai degraba intoxicare veritabila, care demonstreaza faptul ca aceei ofiteri de informati nu doar ca erau dezinformati, insa nici macar nu erau capabili descfira, analiza informatiile, pe care si azi le mentin, sutin. Mai ciudat imi pare Dl Stoenescu, care pare un fin analist, doreste afisa detasare (necesara), insa este ramas blocat, publicând aceste inepti. Ma indoiesc ca sa nu aibe si alte elemente, pe care si eu le-am trimis, oferit trimiterea exacta la informatie, de care doar in treacat o aminteste , fara a oferi detali. Aceasta chestiune ar fi demolat toata teza lansata, criticata.

Totusi; spre final Stoenescu recunaoste lateral, aprope neobservabil ptr un cititior grabit, faptul ca nici securitatea nu a luat in serios semnalele care sa-u transmis, ramas loiala lui ceusescu pâna in ultima clipa ca si Armata. Este posibil ca faptul ca armata preluase inca de la congres frâiele ordini, securitatea sa nu se mai fii implicat la vedere, maiales in represiune. Nic inu mai era nevoie sa se manjeasca pe mâini, ptr ca; Postelnicu cu a sa Militie a fost un veritabil baston, precum si Armata. Nu securitatea a complotat contra regimului, o gasim complet depasita de evenimente, insusi informatiile de care fac si azi parada,sunt o buna dovada.

la o analiza mai serioasa vom constata o rusine ptr România, acel aparat-sistem, neputincios, blocat, incremenit in lantul ceausist, precum era si CC. Se pare ca singurul care a avut curaj sa se miste (in ultima clipa), a fost Stanculescu, fara de care este greu de crezut ca sa fii fost detronata familia ceusescu, comunismul in cele din urma. Eu as vad lucruile, este posibil sa ma insel!

La toate aceste parari, adaug evenimentele la care am fost martori dupa 89, când constatam ca abia dupa 1996 sistemul a dat semne ca s-a trezit la realitate, cu jumatati de masura, ptr ca in realitate a sabotat CDR, frânat România. De voie de nevoie, in 2000 va acepta schimbarile de fond.

O alta interesanta imagine a realitati o gasim in ministere. Nici dupa 15 ani, acestea nu sunt inca curatate de vechiul aparat birocratic format din munctori, tarani , lispiti de educatie, scoala adecvata. In cele din urma problema României a fost si ramâne adimistratia, pot exista guverne superbe, daca teritorial , minsiterial suntem la pamânt! Unde comunismul a promovat activisti , buni la toate si nimic. Totii acestia era normal sa ramâna loiali comunsimului asemni lui Gusa, motiv ptr care Iliescu a si câstigat sutinere.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mesajde alin » Dum Apr 09, 2006 5:31 am

nu am citit cartile lui Stoenescu dar am avut acces la documentarul 'Sange si catifea' unde apare si Stoenescu.

am citit in schimb multe comentarii despre teoriile lui Stoenescu, sau alte teorii, in special prin intermediul compilarii facute de R. Cesereanu.

In general observ ca Armata si Securitatea sunt privite ca centre de putere si actiune diferite, echipe adeverse.

Eu nu cred ca dupa 25 de ani de ceausism si 45 de comunism, Armata mai avea ceva independenta sau libertate de actiune.
Cred ca ideea ca Armata a facut x si Securitatea y este de la inceput cam subreda.

Apoi ideea ca un x sau y au actionat sub impulsul momentului si independent de un plan mai elaborat.

Faptul ca NC a scos armata pe strazi pentru a speria Timisoara si Bucurestiul arata cum gandea un fost ministru al apararii. Milea a fost la Inter si a condus operatiunile de acolo direct.
Bucurestenii au jubilat (armata e cu noi) dupa comunicatul cu Milea si Romania a uitat totul. Milea este in continuare erou si strazi ii poarta numele.
Dar armata nu putea face nimic fara securitate si nici nu a incercat sa faca.
De fapt armata a fost tot timpul controlata de securitate si Stoenescu nu vine cu nici o noutate cand ne spune 'cine a tras in noi'.
Terosistii, Iliescu si colegii de TVRL sunt acum uzati morali si pot fi aruncati peste bord.

Nici Stanculescu si nici Ilioescu nu au aparut in CC si TVRL de capul lor.

Iar Stoenescu inteleg ca a fost cadru militar si inainte de 1989 si dupa, a primit salariu ani buni de la Armata, chiar pentru un post de Relatii Publice.
Nostim nu ?

Iarasi 'tranzitia' are directa legatura cu rasturnarea puterii in decembrie 89.
Cred ca o ipoteza de lucru mult mai simpla ar trebui sa fie 'qui prodest ?'.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Diversiunea continuă

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Apr 10, 2006 12:57 pm

Diversiunea continuă

Trist este faptul că tocmai autorii confiscării Revoluţiei se prezintă astăzi în postura istoricilor numiţi să aducă lumină în evenimentele de atunci.

Numai că luaţi la bani mărunţi, nici unul din aceşti istorici nu ar fi capabil să justifice teze cât se poate de dubioase pe care încearcă să le acrediteze pentru a servi interesele unuia sau altuia din structurile de ieri şi de azi ale Puterii.

Exemplul-tip al acestei falsificări a istoriei este tocmai cazul pe care m-am gândit să-l iau în discuţie pentru interesul pe care-l reprezintă, acela al profesorului Mazilu. Nu cred că Stoenescu va fi vreodată în stare să răspundă la vreuna din întrebările pe care le-am formulat pe acest forum, ceea ce este revelator pentru intenţiile domniei sale, şi, desigur, nu doar în acest caz singular.

Dacă ar fi să luăm o singură întrebare, şi anume cea referitoare la teza prea scumpă a lui Stoenescu în privinţa lui Mazilu : Pe ce documente se bazează afirmaţia sa conform căreia Mazilu ar fi fost agent dublu ? Ei bine, Stoenescu nu are nici cea mai mică dovadă în acest sens. Dar, ca şi în multe din afirmaţiile sale, se simte obligat să susţină aceste lucruri (fără nici o probă), pentru că altfel teza sa, care a avut un indubitabil succes editorial, s-ar prăbuşi. De altfel, refuzul domniei sale de a răspunde intrebărilor pe care cititorii i le pun doveşte chiar acest lucru.

În ceea ce-l priveşte, Mazilu a răspuns în această privinţă. Vedeţi : Marin Constantin, Convorbiri incomode, Editura Intact, 1993, pp. 118-128 (Dumitru Mazilu, "N-am fost, niciodată, agentul nimănui"). Dar ce elemente aduce Stoenescu pentru această teză a sa : a unui diplomat al Naţiunilor Unite şi Raportor special în privinţa Drepturilor omului - "agent întors de americani" ? Nici una. Şi mă îndoiesc că o va putea acredita vreodată (în afară de "mărturia" lui Nicolaescu, care la rândul său îl invocă pe nimeni altul decât şeful Securităţii lui Ceauşescu, Iulian Vlad, dar care nu a afirmat niciodată public un asemenea lucru). Oare Dl. Stoenescu numeşte această metodă de dare cu presupusul "cercetare istorică" ?

Printre multe alte clarificări, Mazilu mai scrie, în lucrarea sus-menţionată, referitor la şedinţa CPUN din 14 martie 1990 :
Reporter : 14 martie, ziua incidentului din CPUN, când profesorul Dumitru Mazilu a fost nevoit să părăsească sala ...
Dumitru Mazilu : N-am fost nevoit. Am decis eu să părăsesc sala pentru că am înţeles, în acel moment, că mă aflu în faţa unei adunări PCR de excomunicare şi am socotit că nu este locul unui om care a participat la Revoluţie şi care a încercat tot ce i-a stat în putinţă pentru o schimbare adevărată în ţară, mi-am dat seama că nu pot să rămân cu acea echipă care se comportă în felul în care s-a comportat la 14 martie, echipa care se afla la putere. (p. 118)
Ultima oară modificat de Emil Sangeorzan pe Mar Apr 11, 2006 11:00 am, modificat 1 dată în total.
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Lun Apr 10, 2006 1:45 pm

Agent dublu, trebuie citit prin sticla pcr-securitate, ceuasescu! Pacepa si azi este socotit spion,tradator de tara. In fapt daca analizam "tradarea" Pacepa, ce va rezulta? Al sistemului anacornic, terorist (tot este la moda terorismul). R.S.R pentru multi si astazi a fost un Stat , datorita occidentului care la periat, intretinut relati cu acesta.

Din acest punct de vedere am putea "acepta" teza lui Stoenescu. Orcine complota contra RSR-PCR, lucra la subminarea Statului.

pentru noi care nu am recunoscut niciodata sistemul comunist, impus cu baioneta ruseasca, decapitarea brutala a Monarhiei, totii luptatori anticomunisti, sau cei care au întors armele contra sa, din interiorul sau, sunt eroi (din pacate fff putini).

Poate in acest punct Stoenescu&sistemul , reusesc fara dovezi tulbura apele, impune teze aberante, care este posibil sa ramâna si adevar istoric. Arhiva SRI, as cum spuneam intr-un mesaj anterior contin doar astfel de informati, cum ca se lucreaza la subminarea RSR, format o cabala internationala contra conducatorului Statului (ceusescu-pcr).

Un alt aspect mai putin discutat! Observam cum dupa 89, atât in rândul românilor cât si al ungurilor, autentici luptatori, anticomunisti reali, sunt îndepartati, locul fiind ocupat de garnitura progeniturilor , exact ce ne avertizeaza si Pacepa, Planul Dnstr, care in România pâna in zilele noastre este aplicat consecvent. Totii luptatori autentici , au fost abil dezbinati si indepartati, fiind lipsiti de forta. Este normal ca si teza lui Stoenescu sa predomine spatiu analitic al evenimentelor.

Prof Maziliu, pare ca nu mai doreste vorbi atât de direct, una afrima in "Revolutia Furata", alta azi, in fapt astazi nu mai spune absolut nimic. Unde tacerea Dl Maziliu da câstig de cauza tezelor gen Stoenescu. In alta ordine de idei, trebuie aceptat si faptul ca Prof Maziliu reprezenta la ONU, RSR, unde acesta nu putea sa faca declarati contra conduceri politice a RSR, de capul sau! Personal ma indoiesc sa fii fost Maziliu un astfel de curajos, care in mod normal ar fii trebuit sa ceara azil politic în USA dupa aceste declarati contra conduceri RSR, pe care el o reprezenta si era obligat sutine linia acestuia. In clipa când Maziliu a facut acel raport, el nu a mai reprezentat RSR, daca nu ma insel chiar si protocolul a fost incalcat. In acest punct, este posibil ca Maziliu sa fii primit garanti, fost informat, prelucrat nu doar via USA ci si Moscova, de unde si curajul sau. Sa fim seriosi; nimeni nu misca in front fara o garantie si din partea Moscovei. In acest sens, este posibil ca si Maziliu sa poata fii incadrat in categoria agentilor dubli, strict din punctul de vedere juridic al RSR, Stat care întretinea realti diplomatice cu majoritatea statelor, inclusiv membru ONU.

Prin urmare confuzia in care ne aflam se afla in aceasta problema, RSR, era un Stat recunoscut, când acesta in realitate era anacornic, terorist, lipsit de sutinere populara, impus prin forta. Poate înziua care comunismul va fii condamnat si in România, sa putem pune si RSR acolo unde este locul, prin aceasta va urma sa fie lezat si moralitatea occidentului, coautor al crimelor comunismului!

O.M
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 15 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009