Sectorul CIVES
 
 

Alex Stoenescu - popularizat de Evenimentul Zilei

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Alex Stoenescu - popularizat de Evenimentul Zilei

Mesajde Marius » Dum Sep 03, 2006 1:31 pm

Un articol din Evenimentul Zilei din 3 septembrie 2006 despre Alex Stoenescu:

http://evz.ro/article.php?artid=270746

Misterele unui scriitor
3 Septembrie 2006
Florian Bichir

Cel mai bine platit autor roman, Alex Mihai Stoenescu, a fost pe rand inginer, ofiter in armata romana, om politic, iar acum s-a dedicat istoriei.

Alex Mihai Stoenescu este un scriitor fericit. Retras in linistea casei de la Valenii de Munte s-a dedicat exclusiv scrisului. Crede ca aceasta este menirea sa, la care nu a ajuns deloc intamplator.

"Primele incercari literare au inceput in 1981, cu proze scurte, nepublicabile. In anul 1984 l-am cunoscut intamplator pe scriitorul Constantin Turturica. Dupa ce i-am citit cateva din scrierile mele, m-a acceptat intr-un cenaclu improvizat pe care il tinea in Soseaua Stefan cel Mare, impreuna cu Iosif Naghiu, Mircea Nedelciu, George Banica, Constantin Abaluta.

Am fost cooptat in Grupul optzecist, dar am refuzat stilul acestui curent, fara sa-mi pierd admiratia pentru scrierile lui Cristian Theodorescu, Hanibal Stanciulescu, Mircea Nedelciu, Bedros Horasangian. In cenaclu am citit saptamanal din 1985 si pana in 1989."

A reusit abia dupa Revolutie sa publice "Drumul Olandei" (1991), o carte dedicata tatalui sau, Ioan Stoenescu, care, aflat la o bursa la Scoala Superioara Tehnica de Aviatie (Charlottenburg), a fost arestat in 1944 de Gestapo, iar dupa evadare a luptat in Rezistenta Olandeza.

Dupa succes au aparut calomniile

Totusi, consacrarea o va cunoaste cu "Patimile Sfantului Tommaso D’Aquino", pe care a terminat-o de scris in 1994 si care a luat Premiul Academiei Romane.

"Am luat o scena de 15 pagini si am dus-o la Humanitas. Secretariatul nu mi-a primit fragmentul. Dupa insistente, fragmentul a fost inregistrat ultimul pe lista manuscriselor. La cinci minute dupa ce am ajuns acasa m-a sunat Thomas Kleininger, intrebandu-ma daca exista si restul. A doua zi, domnul Liiceanu, caruia ii sunt dator si astazi, ma astepta pe hol. I-am predat manuscrisul si restul se cunoaste. Nu a fost nimic suspect, misterios, niciun aranjament. Pur si simplu le-a placut cartea."

Viata lui Alex Stoenescu este, in sine, un roman. "Imediat dupa Revolutie am fost angajat la Uniunea Scriitorilor, unde am facut primul numar din revista "Memoria". Odata cu schimbarea profilului acestei publicatii din revista literara intr-una a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici am fost destituit, fiind insa imediat angajat ca secretar general de redactie la "Viitorul romanesc".

Din redactor-sef, ofiter

In octombrie 1991 eram redactor-sef. In acel moment s-au prezentat la mine acasa doi generali care mi-au solicitat angajarea in armata pentru a sprijini infiintarea structurii de relatii publice a institutiei. In urma unei consultari cu liderii PNL (domnul Quintus, cunostinta a tatalui meu, Radu Boroianu, Dinu Patriciu si Viorel Catarama) am acceptat sa devin consilierul de presa al ministrului Spiroiu.

Propus secretar de stat civil al MApN, cu conditia sa ma inscriu in FSN, am refuzat, pierzand si postul. Pentru ca nu puteam supravietui in MApN, fiind primul civil cu acces la conducerea armatei, ministrul a fost nevoit sa-mi acorde un grad militar. Asa am ajuns ofiter".

Evident ca in 1995, ca urmare a succesului literar deosebit, a avut parte de o multime de calomnii. "Nimeni nu stia de unde a aparut in literatura ala care mai lucra si la MApN. Am fost, de nenumarate ori, atacat in presa postrevolutionara ca securist, ofiter de contrainformatii militare, informator etc.".

CARTE DE VIZITA

Inginer, ofiter, scriitor si istoric

> Alex Mihai Stoenescu s-a nascut in Bucuresti, pe 2 octombrie 1953. In 1978 absolva Facultatea de Utilaj Tehnologic din Bucuresti.

> In aprilie 1992 este chemat in cadrele active ale armatei, consilier de presa al ministrului apararii. Devine sef Birou informare internationala M.Ap.N. pe relatia NATO, iar in 1997 ocupa postul de subsecretar de stat in guvern (Departamentul Informatiilor Publice).

> Intre 1997 si 1998 este seful Directiei de Relatii Publice a Armatei, avand functia de general de divizie. In 1999 intra in politica, fiind membru fondator al Uniunii Fortelor de Dreapta, vicepresedinte. Publica studii si articole despre istoria dreptei romanesti. In august 2000 se retrage din viata politica. Intre 2003-2004 este director general adjunct al Teatrului National "I.L. Caragiale" - Bucuresti.

MARTURIE

Scriitorul, specialist astazi in lovitura de stat din decembrie 1989, nu neaga o legatura cu Securitatea

Alex Mihai Stoenescu a devenit o figura cunoscuta dupa ce, prin interventiile sale, dar si prin bestsellerul "Istoria loviturilor de stat in Romania - Revolutia din decembrie 1989", a demonstrat ca rolul principal in evenimentele din 1989 l-a detinut KGB-ul.

Trimis in Suedia

Specializat in servicii secrete, scriitorul nu neaga ca a avut un fel de contact cu Securitatea. "In primavara anului 1984 am calatorit in Olanda, la invitatia directoarei Bibliotecii Regale din Haga. In absenta, am fost declarat fugit, masina a fost rechizitionata, iar sotia mea a primit cereri in casatorie. In foarte scurt timp am fost convocat la Securitate, unde mi s-a spus textual: "Un nationalist nu fuge niciodata din tara" si mi s-a oferit o deplasare cu intreprinderea la un contract in Suedia.

Marturisesc ca am fost ametit, pentru ca eram un proscris, nemembru de partid. Ofiterul de securitate era un intelectual, cu lecturi si umblat prin strainatate. Acesta mi-a explicat ca este vorba despre demontarea si transportarea in tara a unei uzine de armament. Eu aveam pregatire de specialitate (pe hartie) pentru aceasta actiune.

Desi aveam serioase strangeri de inima ca ma voi descurca intr-o misiune tehnica de o asemenea importanta, am acceptat. Pentru a se asigura confidentialitatea operatiei, in cadrul unui contract legal, dar avand in vedere si problema delicata a transferului de tehnologie intre o tara comunista si un stat neutru, tuturor conducatorilor delegatiei (si cred ca si unora dintre cei 40 de muncitori deplasati in Suedia) li s-a cerut semnarea unui angajament, care prevedea colaborarea cu Securitatea (furnizarea de date si informatii tehnice despre utilajele importate) si pastrarea secretului profesional. Nu s-a pus in discutie vreo alta activitate, pentru ca nu aveam pregatire pentru asa ceva. Acel angajament il semnez si astazi daca e nevoie.

In cursul acelui an, fabrica a fost demontata piesa cu piesa si adusa in Romania, contractul fiind incheiat in conditii legale. Dupa o luna si jumatate de la semnare, termenii angajamentului cu Securitatea au incetat. La foarte scurt timp dupa intoarcere, din motive obscure, aflate abia dupa Revolutie, personalul tehnic al delegatiei a intrat intr-o ancheta a Securitatii economice.

Sub acoperirea activitatilor delegatiei, anumiti trimisi de la Bucuresti pentru controlarea contractului se ocupau si cu alte misiuni. Practic, am cazut in razboiul dintre doua directii ale Securitatii. Dar pe vremea aceea nu stiam. Ca urmare a anchetei, am fost dat afara din serviciu, impreuna cu ceilalti colegi.

Timp de trei luni am incercat sa ma angajez, fara rezultat. In sfarsit, printr-o decizie pe care nu o stiam atunci, am fost angajat la intreprinderea Aerofina, cu conducere militara, in ciuda avizului negativ al Securitatii. In momentul angajarii mele la Aerofina, a fost data afara din serviciu sotia mea. Am angajat-o la Aerofina si pe ea, tot cu ajutorul conducerii militare.
Din acel moment, fara sa existe vreun pretext evident, m-am simtit protejat de armata. Nu mi-au cerut niciodata decat "sa stau in banca mea".

"Nu am fost disident"

Alex Stoenescu admite ca nu a dus activitate de disidenta sau opozitie. "Atunci cand am fost, de multe ori, atacat in presa postrevolutionara, nu am raspuns, pentru ca nu pot denunta un contract secret pe probleme de armament intre Romania comunista si Suedia. Mi-ar fi extrem de usor sa demontez acuzatiile. In ultimii doi ani, pe timpul documentarii pentru volumul IV al "Istoriei loviturilor de stat", am prezentat tuturor martorilor pe care ii intervievam episodul cu Securitatea din trecutul meu pentru a nu avea dubii asupra onestitatii mele."

CARTE

"M-au ajutat Dumitrescu Busulenga si Emil Condurachi"

Mare iubitor de carte, Alex Stoenescu a devenit istoric, fara a absolvi insa facultatea de profil. "Am invatat dupa metoda lui Xenopol, publicata in Analele Academiei Romane. In plus, am avut norocul ca, incepand de la 9 ani, educatia mea a fost dirijata de Zoe Dumitrescu Busulenga, o prietena de familie, care a insistat pe aplicarea unui sistem de invatare, de lecturi sistematizat."

Stoenescu recunoaste ca a avut noroc, din anul 1970 fiind preluat in pregatire de marele istoric si academician Emil Condurachi. "In 1972 am intrat la Facultatea de Istorie, retragandu-ma inainte de inceperea cursurilor, datorita "revolutiei culturale". M-am angajat ca muncitor necalificat intr-o intreprindere." Ambitios, in 1974 intra la Facultatea de Utilaj Tehnologic din Bucuresti, activitatea in industrie fiind destinata exclusiv supravietuirii.

MATANII

"Sunt un om de dreapta, credincios"

In biroul ticsit de carti, un loc aparte il are peretele din est, plin de icoane. El spune ca este normal, ca om de dreapta, sa fie si credincios, iar cel mai mult tine la o icoana si niste matanii pe care le are de la Muntele Athos. "Ca optiune politica sunt un om de dreapta, fara perspectiva aparitiei unui astfel de curent politic autentic in Romania. Cunosc bine istoria dreptei romanesti, ii stiu slabiciunile si forta. Nu avem un sistem care sa educe oamenii in spiritul mentalitatilor de dreapta, care se sprijina pe doua principii: traditie si ratiune."

Sfatul lui Alex Stoenescu

"Nu pierdeti timpul!"

"Nu beau deloc alcool. Programul meu zilnic se imparte intre lecturi, scrierea unui roman si scrierea la proiectele mele
istorice. Nu ma uit la televizor decat foarte rar, nu citesc presa si nu pierd timpul in discutii. Eficienta mea in literatura este data de educatia germana pe care am primit-o de la tatal meu si de la accesul la informatie oferit de cunoasterea limbilor straine, a elinei si latinei. Secretul este ca eu fac munca asta cu pasiune, foarte concentrat, detasat de viata publica."

FATA NEVAZUTA

Familie cu traditie militara
> Fumeaza un pachet de tigari pe zi si bea cam doua-trei cafele. Nu are inhibitii in fata computerului.

> "Nu am citit niciodata o carte cu detectivi, stiintifico-fantastica sau roman de dragoste, cu exceptia celor din marea literatura."

> Toata familia lui Alex Stoenescu are traditie militara: "Bunicul a fost ofiter, erou in Primul Razboi Mondial, decorat cu Coroana Romaniei in grad de Cavaler, la Marasesti. Unchiul meu, generalul Dimitrie Sachelarie, a fost seful de Stat major al generalului Vaitoianu, viitor prim-ministru. Unchiul meu, Eugen Stoenescu, a fost ofiter de prima linie (comando) pe frontul de Est, apoi a luptat pana la Budapesta, unde a fost ranit. Ambii frati, tatal si unchiul meu au fost dati afara din armata la instalarea regimului comunist."

> Tatal sau, Ioan Stoenescu, este cetatean de onoare al mai multor localitati olandeze.

> A primit din copilarie o educatie nationalista, toata familia sa facand in trecut politica Partidului Conservator.

BESTSELLER

"Sunt cel mai bine platit scriitor din Romania"

Alex Mihai Stoenescu este, conform propriei sale declaratii, cel mai bine platit scriitor din Romania. A publicat pana in prezent 12 carti, cele mai cunoscute fiind "Patimile Sfantului Tommaso D’Aquino", care a primit Premiul Academiei Romane, "Armata, Maresalul si evreii", considerat a fi cel mai bun studiu despre Antonescu si Holocaustul din Romania, dar si "Istoria Loviturilor de Stat in Romania" (patru volume).

Programul de lucru este draconic: de la 5.30 la 13.00 lucru pe calculator; masa de pranz si odihna pana la 15.30-16.00; lucru pe calculator pana la 18.00; program de relaxare pana la 21.00, iar apoi din nou la scris. Cu toate acestea, el recunoaste ca e destul de greu sa traiesti numai din scris.

CASA DIN VALENI

Cu binoclul dupa pasari

Nascut in Bucuresti, Alex Stoenescu a jinduit inca din copilarie sa aiba un petic de pamant, o casuta. "Abia in 1999 mi-am putut indeplini visul si mi-am cumparat o bucata de pamant in Valenii de Munte, pentru ca in alta parte, din cauza preturilor, nu ma puteam apropia. Anul trecut m-am mutat definitiv aici si nu mai vin in Bucuresti decat o data pe saptamana pentru a preda studentilor mei", spune scriitorul in timp ce se joaca cu pisica familiei, Miti. Cea mai mare bucurie a sa este de a ingriji gradina si de a se relaxa urmarind cu un binoclu diferite pasari care si-au facut lacasul in livada plantata cu mana lui.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde alin » Mar Sep 19, 2006 7:50 pm

cu vreo 2 saptamani inainte de acest articol, Florian Bichir a scris altul
http://www.evz.ro/article.php?artid=269200

in care aminteste de 'Apelul pentru infiintarea „Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului”':

"Iata un fragment din Apelul pentru infiintarea „Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului”, apel care in mod aproape firesc nu s-a putut regasi in niciun ziar.

Pe cine mai intereseaza astazi un proces al comunismului, este intrebarea pusa aproape arogant de cei interesati. De ce sa mai scormonim trecutul? "


...fara insa a mentiona sursa sau autorul / autorii apelului ....


intre timp aflam ca d-l inginer/general/istoric Stoenescu a primit o oferta foarte suculenta din partea lui Gigi Becali pentru a scrie 'adevarata' istorie a Romaniei.....
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm


Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 17 vizitatori

<<< Piata Universitatii 2009