Sectorul CIVES
 
 

Delimitare fata de Raportul Tismaneanu

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

E pacat...

Mesajde Ioan Rosca » Mie Ian 03, 2007 2:08 am

Daca si intre putinii luptatori anticomunisti ramasi pe baricada stabilirii adevarului incep frictiunile de la maruntisuri, mergind pina la animozitate. nu avem nici o sansa sa facem ceva impreuna. Domnilor Mioc si Dobre , nu e nimic grav in divergenta de pareri si chiar teluri, dar vedeti si daca nu v-ati putea eventual ajuta cu ceva.
Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Felicitari

Mesajde Nica Leon » Mie Ian 03, 2007 3:34 pm

Domnule Dobre,

Va felicit pentru curajul, daruirea si hotarirea de care ati dat dovada.
Va inteleg problemele si sint de acord cu pozitia dvs.
Aveti dreprate si in ceea ce priveste implicarea avocatilor, pentru ca si eu cred ca bestiile comuniste nu se vor indrepta din proprie initiativa. Cei care cred asta sint cu mintea odihnita. Comunistii si produsele lor, care subjuga, jefuiesc si pingaresc astazi tot ceea ce ating, dar si Romania, nu inteleg nimic daca nu o iau urit direct peste botul lor spurcat si plin de singe.
Din pacate conspiratia impotriva Romaniei este prea mare, motiv pentru care din ea fac parte si multi dintre angajatii C.E.D.O., institutie in care multi napastuiti si nedreptatiti romani isi pun inca mari sperante.
Si pentru ca aveti posibilitati de informare cu mult mai mari decit ale mele, va rog, daca aveti timpul necesar si mai puteti, sa va intrebati avocatii daca, unde si cum am putea chema in judecata C.E.D.O. tocmai pentru ca incalca Conventia Drepturilor Omului, propriul statul dar si Regulamentul sau.
De asemenea, cred ca nu ar fi lipsit de importanta daca ati putea face cunoscute problemele dvs. euro reprezentantilor Angliei in Parlamentului Europei, poate vor incerca si ei sa mai schimbe ceva si sa slujeasca adevarul si dreptatea, exilate din Romania, dar si de la U.E.
In privinta dlui gral. Voinea cred ca ar trebui sa aveti mai multa intelegere. El este angajat, militar cu solda aflata in pixul comunistilor, care string din dinti pentru ca sint nevoiti sa-l tolereze in functia pe care o ocupa.
Din pacate romanii sint invatati sa dea cu pietre numai in pomii care fac roade, iar el este intr-adevar o rara avis, ginditiva. Asa ca va rog sa mai aveti rabdare si speranta.
Cu speranta ca anal-istii, c-analistii si slugile lor, mult prea numerosi in presa din Romania dar si de aiurea, multi apartinatori tribului cu tupeu care ar face orice, indiferent de consecinte, pentru a ajunge sa conduca aceasta lume si care, la fel ca si pe mine, ne-au pedepsit cu conspiratia tacerii, nu v-au ingretosat prea tare, va urez succes in toate si mult, mult bine.
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Felicitari

Mesajde Marius » Mie Ian 03, 2007 4:21 pm

Nica Leon scrie:Domnule Dobre,
Din pacate conspiratia impotriva Romaniei este prea mare, motiv pentru care din ea fac parte si multi dintre angajatii C.E.D.O., institutie in care multi napastuiti si nedreptatiti romani isi pun inca mari sperante.
Si pentru ca aveti posibilitati de informare cu mult mai mari decit ale mele, va rog, daca aveti timpul necesar si mai puteti, sa va intrebati avocatii daca, unde si cum am putea chema in judecata C.E.D.O. tocmai pentru ca incalca Conventia Drepturilor Omului, propriul statul dar si Regulamentul sau.


Care-i problema domnule Nica, ai pierdut un proces la CEDO?
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Re: Felicitari

Mesajde Nica Leon » Vin Ian 05, 2007 12:41 pm

Marius scrie:
Nica Leon scrie:Domnule Dobre,
Din pacate conspiratia impotriva Romaniei este prea mare, motiv pentru care din ea fac parte si multi dintre angajatii C.E.D.O., institutie in care multi napastuiti si nedreptatiti romani isi pun inca mari sperante.
Si pentru ca aveti posibilitati de informare cu mult mai mari decit ale mele, va rog, daca aveti timpul necesar si mai puteti, sa va intrebati avocatii daca, unde si cum am putea chema in judecata C.E.D.O. tocmai pentru ca incalca Conventia Drepturilor Omului, propriul statul dar si Regulamentul sau.


Am aflat recent ca doua plingeri de-ale mele, una din 1995 si o alta din 1997, fiecare cu un numar distinct de inregistrare, fara sa ma consulte nimeni, au fost contopite, judecate si respinsa doar una, nu stiu care, in anul 2002, primind aceasta infomare abia in toamna anului 2006 si doar la insistentele mele. Ciudat nu?
Avind in vedere ca respectiva scrisoare nu contine nici cea mai elementara motivatie, ii banuiesc pe cei din gasca romaneasca ca s-au dedat la matrapazlicuri, asa cum au fost invatati, dar si instruiti de cei din Guvernul Romaniei, care i-au trimis acolo.
Am mai aflat de la alti romani, unii aflati mai demult pe teritoriul U.E., ca si ei ar fi patit la fel, fiindu-le sustrase documente din dosare, care aveau mai multe numere de inregistrare, apoi sterse si tot asa.
Si pentru ca eu cred ca si acolo este loc de mai bine si cazul de un pic de curatenie, am cerut sprijin si informatii.
Asta-i problema.

Care-i problema domnule Nica, ai pierdut un proces la CEDO?
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Marius » Vin Mar 30, 2007 9:12 pm

Alături de Constantin Dobre şi Nica Leon, lista criticilor raportului Tismăneanu s-a îmbogăţit cu Ion Iliescu. Criticile lui Ion Iliescu au fost formulate în cadrul unui simpozion organizat de Institutul Revoluţiei Române.

Articol din ziarul "Cotidianul", de Cristian Pătrăşconiu:

Iliescu scuipa pe Raportul Tismaneanu
--------------------------------------------------------------------------------
Exista oameni linga care ma simt onorat ca le sint contemporan. Dar exista si oameni fata de care simt o imensa rusine ca traim in acelasi timp. Ion Iliescu face parte din a doua categorie.

Ion Iliescu poate fi inteles. Buna utilizare a personajului care raspunde la acest nume presupune ca acesta sa fie inteles pina la capat. Cariera sa publica e subsumata - sa nu ne indoim nici o clipa de asta, indiferent cit de greu l-am digera pe fostul presedinte al Romaniei - unei viziuni. Iliescu e autorul unei viziuni politice vag mistice, profund mistificatoare. E efectul direct al anilor de educatie comunista - nici mai mult, nici mai putin. Daca acceptam asta - si, din punctul meu de vedere, trebuie sa o facem daca vrem sa nu ratam acest personaj -, atunci tot ce a facut Ion Iliescu e logic. Destinul sau public se supune unei logici infecte, dar perfect coerente.

Absenta unei fibre morale, duplicitatea si apetitul neobosit pentru minciuna sint evidente fara nici un fel de umbra atunci cind aparatcikul crescut la Moscova este pus in fata unor adevaruri zdrobitoare. Marti, la intrunirea penibilului Institut al Revolutiei Romane, am avut inca o data prilejul sa constatam cum functioneaza un model de comportament profund iliescian. Pentru cine nu stie: in urma cu doua zile, Ion Iliescu a avut cea mai isterica dintre iesirile sale, fara exceptie, isterice in legatura cu Raportul Comisiei Tismaneanu. Direct spus, a fost in mare forma; a formulat multe enormitati, in bine cunoscutul stil pe care admiratorii il numesc „intelept“ si care, in fond, e dobindit si forjat la scolile inalte ale prostiei. Ca sa nu fiu acuzat ca vorbesc aiurea, iata, in rezumat, ce a scos gindirea „revolutionara“ a tovarasului Ion Iliescu. Unu: Raportul contine „aberatii“, „monstruozitati“, „mirsavii“ si e „lipsit de atentie si respect“ pentru Revolutie. Doi, citat: „Cine sint acesti oameni, ce au facut in timpul Revolutiei, ce riscuri si-au asumat ei, cind altii se jertfeau si isi riscau viata? Vin acum si fac pe speculantii, pe judecatorii. Este revoltator“, spune Iliescu despre autorii Raportului. Trei: e la fel de revoltator ca Raportul elogiaza Proclamatia de la Timisoara si Piata Universitatii. Patru: „scribalaii“ care au facut Raportul critica alegerile din mai 1990 si, de asemenea, modul in care puterea de atunci a rezolvat, cu metode securiste, evenimentele de la Tg.-Mures din 1990. Mai sint si alte formule, din acelasi repertoriu. De fapt, luarile de pozitie ale lui Ion Iliescu in chestiunea istoriei noastre recente - in care a avut un rol foarte important - pot fi reduse la o singura formula: fuga de adevar. Probabil insa ca pentru Ion Iliescu si pentru cei care ii impartasesc perspectiva mistificatoare e cam tirziu; adevarul nu mai poate fi oprit.

E important de repetat si in acest context: Romania detine un patrimoniu impresionant de ticalosie si de ticalosi. Ion Iliescu este unul dintre personajele care au contribuit din plin la acesta.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=1 ... 4bdfcc7231

Au trecut vremurile bune, cînd Iliescu dădea interviu lui Tismăneanu pentru cartea "Marele şoc".

Iată şi o replică la acuzaţiile lui Iliescu, tot din "Cotidianul":

Iliescu ii da lectii „scribalaului“ Tismaneanu
Dan Duca
--------------------------------------------------------------------------------
Fostul presedinte ii acuza pe membrii Comisiei Tismaneanu ca au vazut Revolutia la televizor. In realitate, o parte din acestia erau atunci in beciurile Militiei.

„Aberatii“, „monstruozitati“, „mirsavii“, „minciuni“, „speculatii de ordin politic, partizane“, „scribalai“. Ion Iliescu nu a facut deloc economie de invective la adresa Comisiei prezidentiale de condamnare a crimelor comunismului si a Raportului intocmit de aceasta. Prezent marti la o dezbatere organizata de Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989, al carui fondator este, fostul presedinte s-a dezlantuit. „Vin niste scribalai din astia sa dea lectii celor care si-au pus in pericol viata. Cine sint acesti oameni, ce au facut in timpul Revolutiei, ce riscuri si-au asumat ei, cind altii se jertfeau si isi riscau viata? Vin acum si fac pe speculantii, pe judecatorii. Este revoltator!“, sustine Iliescu.

Ce faceau in ’89 „scribalaii“ lui Iliescu

Unul dintre cei acuzati de Iliescu ca nu si-au riscat viata in timpul Revolutiei este Radu Filipescu, presedintele GDS. Acesta a fost condamnat in 1983 la zece ani de puscarie pentru ca a impartit manifeste anti-Ceausescu. Eliberat in 1986, Filipescu avea sa mai fie arestat de doua ori. Ultima oara, chiar pe 22 decembrie 1989.

Un alt exemplu este Horia-Roman Patapievici. Pe 21 decembrie 1989, Patapievici era aruncat in beciul inchisorii Jilava si batut cu bestialitate.

In decembrie 1989, Vladimir Tismaneanu era, prin intermediul postului de radio Europa Libera, una dintre cele mai vehemente voci critice la adresa regimului comunist.

Tismaneanu: „Expresia panicii nomenclaturii“
Vladimir Tismaneanu ii raspunde lui Iliescu: „Este intristator, insa simptomatic, faptul ca Ion Iliescu si suporterii sai nu se pot angaja intr-un dialog civilizat pe teme atit de importante precum natura regimului comunist si a regimului politic care i-a urmat. Ion Iliescu a petrecut decenii ca activist al PCR si a ramas, se vede limpede, prizonierul formulelor agitatorice pe care le-a utilizat cu perseverenta atitia ani. In atacurile impotriva Raportului Comisiei de analiza a dictaturii comuniste, Ion Iliescu se intilneste pe o platforma comuna cu Corneliu Vadim Tudor, detractor acerb al demersului condamnarii pe baza stiintifica a regimului comunist. Revolta lui Ion Iliescu este de fapt expresia panicii si furiei nomenclaturii demascate direct si fara menajamente de Raport.“

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=9 ... ced8f54dd6
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Niste cacati!

Mesajde Nica Leon » Lun Apr 02, 2007 1:08 pm

Săptămîna trecută am trecut prin faţa sălii numită a Drepturilor Omului şi cînd am văzut afişul cu tema conferinţei, de curiozitate am intrat.
Tocmai vorbea Ioan Scurtu. Am stat doar cîteva minute, pentru că aveam trebuiri importante de rezolvat, iar cei din sală, nu mi-au prezentat nici cea mai mică urmă de seriozitate pentru a mă face să mai zăbovesc.
Imi pare rău că nu l-am văzut şi pe oxiul criminal Iliescu Ion.
Oricum, eu mi-am spus demult părerea şi despre această latrină numită institutul revoluţiei acaparată de comuniştii-criminali, ajutaţi masiv de cretinii şi oportuniştii care i-au pupat în cur chiar din seara de 22 12 1989.
Sînt contrariat că nici unul dintre cei invitaţi să participe, eu nefiind niciodată invitat de asemenea jeguri, nu l-a obrăznicit pe infractorul comunist-criminal,vaşnic mîncător de căcat cu polonicul ce a fost impus ca preşedinte al latrinei cu pricina.
Dovada că adevărul este paralel cu gunoaiele ce au acceptat să facă parte din asemenea tărăşenie, ce-şi zice institut, este că pînă astăzi, încălcînd legea, nu mi-au răspuns la întrebările mele aflate în scrisorile pe care le-am postat deja şi pe site.
Am uitat să vă mai spun că Radu Filipescu este nepotul lui Petru Groza şi, pentru mine, cunoscînd activitatea sa de după Revoluţie, ca şi faptul că se complace în cloaca numită G.D.S. plină de jidani şi de cozi de topor, fii au unor comunişti-criminali, aşa cum i-a numit comunistul-criminal Băsescu Traian, care după ce au crescut şi trăit în huzur, beneficiind, fără să fi protestat, de privilegiile sistemului bestial bolşevic şi comunist, acum, ca la comandă, ascunzîndu-şi teribil trecutul şi originea etnică, ca şi ascendenţii, toţi nişte viermi care au ros adînc din temjelia, tradiţia şi moralitatea acestui popor, acum, prefăcîndu-se a fi reprezentanţii "societăţii civile", la ordin, îşi dau cu presupusul despre ce şi cum ar fi trebuit să fie pe aici, prin România.
Acestor viermi le spun: măi, băieţi, dacă chiar vă pasă, nu credeţi că ar fi trebuit să vă puneţi niscai cenuşă în cap, pentru că aţi complotat şi v-aţi complăcut în barca dusmanilor poporului român, iar acum, dacă vă credeţi competenţi de ce nu vă duceţi voi la neamul vostru, care şi acum se află în mare pericol, nefiind în stare să găsească, cum nu a reuşit în mii de ani, soluţii concrete de a se înţelege cu vecinii şi fraţii lor semiţi - palestinienii, în respect faţă de drepturile universale ale omului.
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Marius » Dum Oct 28, 2007 1:50 pm

O critică a lui Rich Andrew Hall la adresa raportului Tismăneanu, concentrată la partea despre revoluţie a raportului, o puteţi găsi în "Ziua" de ieri, la http://www.ziua.net/display.php?data=20 ... &id=228553

-- Richard Hall, specialist in istoria recenta a Romaniei, considera ca abordarea Revolutiei din 1989 in Raportul Tismaneanu este o incropeala plina de amatorism: "Romanii meritau ceva mai bun"

Credibilitatea controversatului raport Tismaneanu primeste o noua lovitura. De data aceasta de peste Ocean. Richard Andrew Hall, analist CIA si expert in probleme romanesti, este revoltat de superficialitatea cu care raportul prezidential a tratat evenimentele din decembrie 1989. Bizar i se pare si modul in care presedintele Comisiei, Vladimir Tismaneanu, eschiveaza criticile pertinente aduse acestei lucrari, incercand sa pozeze in victima unor atacuri personale.

Rich Hall a studiat la Universitatea din Virginia si si-a luat doctoratul la Universitatea din Indiana. Este angajat al Agentiei Centrale de Informatii (CIA) a SUA din septembrie 2000. Inainte de a se alatura CIA a cercetat in amanuntime evenimentele care au dus la caderea regimului Ceausescu in decembrie 1989 si, recent, a scris un studiu intitulat sugestiv: "Orwellian... chiar orwellian - Campania procurorului Voinea de purificare a revolutiei din decembrie 1989".

Din octombrie 2000 pana in aprilie 2001, Rich Hall a lucrat la CIA ca analist politic pentru Romania. Din octombrie 2001, Hall este analist pe problematici de intelligence. Publicam alaturat cea mai mare parte a analizei sale critice fata de Raportul Comisiei Prezidentiale si fata de aportul personal al presedintelui acesteia, Vladimir Tismaneanu. Intertitlurile apartin redactiei. (Victor RONCEA)

Eschivele lui Tismaneanu in fata criticilor

Pana acum am evitat discutiile despre "Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste din Romania". Insa maniera in care Vladimir Tismaneanu, seful Comisiei Prezidentiale si autorul Raportului - a carui mana si al carui spirit se fac simtite in intregul document -, continua sa refuze, cu aroganta, sa raspunda si sa acorde atentie criticilor academice aduse lucrarii, ma face sa intervin. Desigur, Tismaneanu nu are nici o problema in a se referi - si, de fapt, se pare ca ii face placere sa faca aceasta - la criticii raportului sau, facand aluzie la reputatiile lor indoielnice, la criticii care fac trimitere la radacinile lui evreiesti, la rolul tatalui sau la inceputul regimului comunist, la presupusele sale afiliatii "neo-comuniste" datorate flirtului sau cu revizionismul marxist si lucrarilor elaborate in Romania pana la varsta de 30 de ani, precum si la statutul sau de persoana plecata in exil in Occident, in perioada cea mai neagra a erei Ceausescu, cea din anii '80. Astfel, vocifereaza la adresa lui Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Victor Roncea si Dan Ciachir, si se refera la "Triada Paunescu-Vadim-Iliescu". Cu alte cuvinte: ataca la zid, cautand sa mearga pe cele mai slabe si mai tendentioase argumente.

Astfel ca aceasta strategie a lui Vladimir Tismaneanu de a raspunde prompt si aplicat calomniilor mizerabile, din care si citeaza abundent, dar de a ignora criticile rezonabile (nu am vazut nicaieri vreun astfel de raspuns) poate deveni, voluntar sau nu, o modalitate de impunere necritica a Raportului si a intregului demers care il insoteste, inhiband posibilele dezbateri asupra lui prin crearea senzatiei ca orice critici nu pot fi decat reprobabile. (Ciprian Siulea, "Tentatia unui nou absolutism moral: Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?" Observator Cultural, nr. 379, 5-11 iulie 2007). Dar cand vine vorba despre intrebari academice si critica directa la adresa Raportului, Tismaneanu nu are nici un cuvant de spus. Pur si simplu nu vrea sa se implice. In schimb, recurge la o intreaga suita de eschive relativ evidente.

Tactica omisiunii

Pentru inceput, face aluzii la adresa criticilor respective - raspunzand, de obicei, la o intrebare sau abordand un aspect referitor la acestea, care nu fusese adus in prim-plan pana atunci, ca si cum ar raspunde unui interlocutor imaginar - insa nu mentioneaza numele autorului sau al preopinentului care le-a emis. Sunt multe motive pentru care nu mentioneaza autorul unui critici anume si pot sa afirm ca nu cunosc pe nimeni din lumea academica sau jurnalistica nu ar face aceasta in mod deliberat sau involuntar, daca i se ofera ocazia. Unele recurgeri la aceasta practica sunt mai de inteles decat altele - de exemplu, cand cineva nu doreste sa discrediteze sau sa faca rau unui prieten sau coleg pe care il stimeaza, sau in special pe cineva care tocmai a intrat in disputa (dupa principiul "nu-ti lovi adversarii atunci cand sunt la pamant"). Poate fi, de asemenea, o metoda de maximizare a umorului, a spiritualitatii, ce aduce cu sine un aer de mister, provocand cititorul sa isi mentina atentia treaza. Teama de conflicte si chiar cea de acuzatiile de calomnie poate, de asemenea, sa joace un rol. In fine, ma intreb daca nu cumva acest aspect este mai evident in cazul acelora care au trait sub totalitarism - unde "a scrie in jurul subiectului", auto-conservarea si mentinerea strategica si implicita a unor cercuri de suporteri constituiau o necesitate, in special in lumea ezoterica a intelectualilor...

In cazul lui Tismaneanu, refuzul sau de a-si numi criticii cred ca e provocat de altceva. Aceasta este o tactica veche, pe care multi o folosesc: intr-adevar, trebuie sa fie ceva, deoarece tot timpul politicienii evita sa-si mentioneze oponentii si competitorii. De ce? Pentru ca acest lucru este considerat drept publicitate gratuita pentru oponenti si competitori. Mai mult, aceasta pare sa plaseze oponentul sau competitorul pe picior de egalitate, sa ii ofere acestuia un soi legitimitate, prin simpla invocare, nu prin oferirea unor raspunsuri. A nu mentiona numele unui oponent, competitor sau critic, este, in cele din urma o chestiune de PUTERE si CONTROL, si o tentativa de desconsiderare a persoanei respective. Asta duce la o scadere a nivelului politicii si la o deteriorare a eticii profesionale. Cred, de asemenea, ca mai exista un nume pentru asa ceva: lasitate intelectuala.

Demonizarea criticilor

Cum poate scapa Tismaneanu de asta si cum poate evita sa raspunda la criticile si intrebarile rezonabile si intemeiate? Ei bine, vom lua alt exemplu - cel al modului in care el i-a raspuns lui Siulea - cu mentiunea ca, desigur, de vreme ce nu se refera la Siulea folosindu-i numele, dar ii invoca punctul de vedere, va putea nega oricand faptul ca aluzia sa constituie un raspuns adresat lui.

Reamintesc ca subtitlul articolului lui Siulea era "Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?". Asadar, la o luna dupa aparitia articolului lui Siulea, in editorialul sau intitulat "Din nou despre refuzul de a uita," (Evenimentul Zilei, 15 august 2007), Tismaneanu declara: "Polemicile intelectuale au valoare cata vreme sunt inspirate de devotamentul pentru adevar, nu de vanitati, vendete si resentimente."

Cu alte cuvinte, Tismaneanu asteapta sa stabileasca regulile de baza pentru polemici. Care sunt regulile de baza? "Polemicile intelectuale au valoare cata vreme sunt inspirate de devotamentul pentru adevar, nu de vanitati, vendete si resentimente." Asa ca Tismaneanu urmeaza sa fie arbitrul a ceea ce este o polemica acceptabila.

Michael Shafir critica folosirea termenului de "genocid" in Raport, dar si estimarea incredibil de vaga a numarului victimelor regimului, aproximata intre 500.000 si doua milioane (estimare pe care cineva care nu are acces la arhive ar putea sa o ia drept buna), etc. Oare nu sunt indoielile lui Michael Shafir motivate de o cautare a adevarului, de un devotament fata de adevar? Daca este asa, domnule Tismaneanu, de ce nu sunteti in stare sa-i raspundeti argumentat? In mod similar, ce puteti spune despre argumentele rezonabile aduse de Ciprian Siulea? De, asemenea, este important de subliniat ca utilizarea de catre Tismaneanu a termenilor "vanitate, vendete si resentimente" este incredibil de subiectiva.

Cand Tom Gallagher a criticat cartea de interviuri a lui Tismaneanu cu Ion Iliescu, "Marele soc", Tismaneanu l-a acuzat de "un acces de resentimente"; trei ani mai tarziu Tismaneanu a admis, indirect, ca Gallagher avea dreptate si ca el a facut o greseala. Cu alte cuvinte, acesta este modul de operare a lui Tismaneanu pentru a raspunde la critici.

Intr-adevar, aceasta a devenit problema de baza a modului in care Tismaneanu si-a aparat Raportul si propria munca, scrierile, declaratiile si contributiile, in general. Obiectivele raportului sunt atat de nobile, criticile sunt ilegitime, iar orice erori trebuie iertate. Si criticii raportului sunt, in mod automat, etichetati drept "critici ai liberalismului", "critici ai societatii deschise". Criticii sunt rauvoitori si demonizati prin definitie. Desigur, de unde ne aminim aceasta logica - obiectivele sunt nobile, scopul scuza mijloacele? Nu regimul comunist este sub analiza?

Zelotul ideologic: de la marxism revizionist la "anti-comunism"

Cei care s-au concentrat asupra scrierilor lui Tismaneanu din Romania comunista si, implauzibil, il acuza astazi de "neo-comunism" (scrierile sale din ultimele doua decenii arata ca acest lucru este ridicol) pierd din vedere un lucru. (In mod ironic, dar cat se poate de real, in august, la doua saptamani dupa ce a vociferat la adresa celor care i-au dezgropat articolele scrise in anii '70 si la inceputul anilor '80 in Romania, a adoptat o schimbare de atitudine si a citat pe larg declaratiile lui Ion Iliescu de la sfarsitul anilor '60, insotindu-le cu comentarii prea putin elogioase!). Legatura intre tanarul Tismaneanu si adultul de astazi - altul decat cel despre care se vorbea in raportul Securitatii din 1983, cand Tismaneanu, pe atunci in varsta de 32 de ani, era descris ca avand o slabiciune auto-distructiva pentru lingusire, fiind "sensibil la laudele care i se aduc de catre persoane din anturajul sau, ceea ce il face in multe ocazii sa se ralieze la actiuni nechibzuite care ii sunt sugerate de persoane ce-i speculeaza tendinta spre infatuare..." (Dan Tapalaga, "Turnat de prieteni, demonizat de Securitate," Cotidianul, 24 iulie 2006) - o reprezinta zelotismul ideologic: atunci era revizionismul marxist, astazi e "liberalismul civic anti-comunist" sau "anti-comunsimul ca obligatie morala", asa dupa cum il numeste el. El este un fel de convertit, gasind credinta mantuitoare a liberalismului cruciat, iar dusmanii acestui liberalism, conform lui Tismaneanu, se afla pretutindeni.

Autoportret cu Iliescu pe umar

"Iliescu a fost si ramane un inamic al adevarului istoric. Structura sa mentala este imuna la evidente faptice. El gandeste in termeni bolsevici, conform preceptului leninist: <<care pe care>>. Lumea este divizata pentru el in aliati si adversari, nefiind loc pentru nici un fel de pozitii intermediare." (Evenimentul Zilei, 29 august 2007, "Asa grait-a Ion Iliescu atunci si acum") - Tismaneanu despre Ion Iliescu... intocmind totodata si un portret ingrozitor de apropiat de realitate despre sine...

Vi se va ierta daca, in momentul citirii sectiunii privind Revolutia din decembrie 1989 din "Raportul Tismaneanu" (pg. 618 - 625), veti avea o ciudata senzatie de deja-vu, pe care o veti simti in repetate randuri. De ce? Pentru ca, pe langa alte expuneri ale "Crezului Tismaneanu" - in care raportul abunda - acesta este doar o reeditare, indulcita, a scrierilor de inceput ale lui Tismaneanu, in acest caz referitor la Revolutie. (Unicul lucru bun pe care il pot spune despre asta este ca el include o nota de subsol referitoare la munca lui Marius Mioc - un cercetator din Timisoara care, probabil, nu s-a bucurat de recunoasterea suficienta pe care ar fi meritat-o pentru munca sa despre decembrie 1989. Intr-adevar, gradul acestui exercitiu de reinzestrare intelectuala se regaseste si la nivelul notelor de subsol - multe dintre care sunt aproape cuvant cu cuvant din opera lui Tismaneanu din anii de debut.

Incropeala cu texte vechi

Prima data mi-am dat seama de certitudinea unui deja-vu cand am citit urmatoarea fraza, la pagina 622: "Povestea fugii cuplului Ceausescu si capturarea sa ulterioara, procesul secret si executia din ziua de Craciun necesita insa clarificari suplimentare."

Cititorii sunt trimisi, in nota de subsol (nr.15), la lucrarea elaborata impreuna cu Matei Calinescu si intitulata "Probleme ale comunismului" (aprilie 1991 - lucrare care a fost scrisa la sfarsitul lui 1990!) (Am discutat si in alte ocazii inexactitatile acelui articol, care pretindea ca procesul "a durat noua ore", afirmatie care nu se baza pe nici o sursa si pe care nu am putut sa o gasesc in 17 ani de cercetari din surse engleze, franceze, ungare si romane). Si m-am intrebat: unde am mai citit exact fraza aceasta? Ei bine, am aflat care era sursa, de altfel deosebit de solicitata in cazul sectiunii dedicate Revolutiei din "Raportul Tismaneanu": un articol scris in 1997 de Tismaneanu si intitulat "Exceptionalismul romanesc?", din volumul editat de Dawisha si Parrott pe tema Europei de Sud-Est. Aici, la pagina 417 se poate citi "The story of Ceausescu's flight and his subsequent capture, secret trial, and execution on Christmas day remains to be clarified". Cu alte cuvinte, o traducere cuvant cu cuvant a citatului de mai sus. Iar daca cineva citeste paginile 414-417, va descoperi multe din cele ce apar in "Raportul Tismaneanu" despre Revolutie.

De ce reprezinta asta o problema? Pe de-o parte, "Raportul Tismaneanu" nu face nici o referire la faptul ca, cea mai mare parte a acestei sectiuni, chiar cuvant cu cuvant, provine din scrierile anterioare ale lui Tismaneanu, publicate de catre Cambridge University Press. In plus, cat de mult vi se pare ca s-a straduit Tismaneanu sa ramana la curent cu orice lucru legat de Revolutie, daca, un deceniu mai tarziu, el a putut afirma cu indrazneala ca aceste chestiuni "urmeaza sa fie clarificate". Mai rau este insa ca aceasta afirmatie a sa nici macar nu e adevarata. Interviurile cu personalul de la Targoviste, din decembrie 1990 din Flacara, interviuri ale lui Petre Mihai Bacanu, din decembrie 1993, in Romania Libera si, in special interviurile lui Viorel Domenico si colectia de reviste si alte documente ale celor implicati in elaborarea lucrarii "Ceausescu la Targoviste" (1999) au clarificat in mare masura aceste aspecte.

Note perimate si eronate

Si daca asta nu este suficient, aceste evenimente au fost discutate pe larg in volumul excelent al lui Peter Siani-Davies, publicat in 2005. Poate ca Vladimir a auzit de el. La urma urmei, el insusi si-a adus contributia, scriind o nota explicativa pe coperta pentru a face reclama cartii, insa titlul nu este de gasit in notele din cadrul capitolului dedicat Revolutiei din decembrie 1989 in "Raportul Tismaneanu".

In loc de asta, suntem directionati catre propriul articol al lui Tismaneanu - ce surpriza! - cand, de fapt, Siani-Davies este infinit superior din punct de vedere al detaliilor si preciziei.

Sa o spunem cat se poate de clar: ca intr-un document de importanta unui "Raport prezidential", se aplica doar combinatia dintre vanitate si apatie a lui Tismaneanu cand vine vorba de detalii si literatura altora pe care el o poate publica - si vorbeste despre problema hagiografiei pe care ceilalti din comisie o pot lasa sa treaca, asa cum a si trecut. Slabiciunea culturii politice si intelectuale a Romaniei pentru cultul personalitatii si relatiile clientelare este evidenta in aceasta parte a "Raportului Tismaneanu"... si nu stiu de ce suspectez ca nu numai aici.

Raportul Tismaneanu sau pescuitul in lighean

Asa cum am spus de la bun inceput, combaterea Raportului Tismaneanu in privinta evenimentelor din decembrie 1989 (p.618-625) este oarecum plictisitoare, intrucat ii lipseste provocarea intelectuala: este ca si cum ai pescui intr-un lighean, pentru ca Tismaneanu a facut foarte putine cercetari asupra evenimentelor, a citit extrem de putin literatura si este extrem de vag si de imprecis in raportul sau. Sa vedem un exemplu: discutia lui Tismaneanu asupra rolului Televiziunii Romane (TVR) in timpul evenimentelor.

Multe din cele scrise de Tismaneanu sunt abrupte, in mod nejustificat insinuante, insa, acestea fiind spuse, trebuie sa recunoastem ca nu este singurul motiv pentru care probabil va trece necontestat in unele cercuri - presupunand ca va fi contenstat vreun moment. Spre exemplu, el nu spune atat de explicit dar este clar ca lasa de inteles ca povestea "teroristilor" Securitatii, loiali lui Ceausescu, a fost o "diversiune", un fals perpetuat de catre cei care au pus mana pe putere la priveghiul lui Ceausescu - un lucru care reiese de altfel in mod evident din faptul ca a atribuit Ceausestilor numai 162 din cele 1104 de decese petrecute in acele zile (p. 623).

Fata Morgana Terorista

Aceasta este opinia majoritatii. Intorcandu-ne in timp, in noiembrie 1999, un sondaj publicat de ZIUA arata ca 9 din 10 romani erau de acord cu ceea ce Tismaneanu sugereaza in raport: ei respingeau "minciuna teroristilor Securitatii loiali lui Ceausescu". M-as aventura sa ghicesc ca atunci cand vine vorba de rolul TVR in timpul evenimentelor din decembrie, daca se va cere, un numar egal de romani (90%) ar fi de acord cu opinia ca acele informatii care se difuzau la televiziune in acele zile incercau, in mod cinic, intentionat si premeditat, sa dezinformeze publicul. De aceea, urmatoarea propozitie din Raportul Tismaneanu (p.623) este cel mai probabil primita cu plictiseala, o afirmatie a unui fapt irefutabil:

"Prin televiziune s-au facut majoritatea diversiunilor, cea mai eficienta fiind reprezentata de <<pericolul de moarte>> omniprezent intruchipat de <<teroristii fideli dictatorului Ceausescu>> ".

"Prin intermediul televiziunii, au fost realizate majoritatea diversiunilor, cele mai eficiente fiind reprezentate de omniprezentul <<pericol mortal>> incarnat de teroristii fideli dictatorului Ceausescu".

Nu am nici un dubiu ca multi, poate cei mai multi romani, isi amintesc lucrurile astfel - ca televiziunea a panicat, uniform, populatia.

DAR TRANSCRIERILE A CEEA CE S-A SPUS LA TELEVIZIUNE SPUN O ALTA POVESTE si aici dosarele istorice arata prapastia care se naste din memoria diluata, politizata si selectiva.

Speculatii in loc de informatii

Sa luam un exemplu, la care care Tismaneanu nu se refera in mod explicit mai sus, dar la care se gandeste, in mod evident - citatul deseori invocat din discursul sustinut de Ion Iliescu la TVR in data de 23 decembrie 1989, potrivit caruia teroristii "trag din toate pozitiile". Oamenii se refera in mod frecvent la aceasta declaratie pentru a sugera ca, in mod intentionat, Iliescu, a incercat sa creeze un bau-bau, pentru a speria oamenii de pe strazi si ca a dorit sa zugraveasca un tablou cat mai sumbru.

Transcrierile arata ca aceasta parere si aceste aduceri aminte sunt pur si simplu gresite. In acelasi discurs, Iliescu afirma in mod categoric: "Trebuie sa va spun ca nu avem de-a face cu un numar mare de elemente teroriste, dar ei sunt antrenati special si echipati pentru acest gen de actiuni" (FBIS-EEU-89-246, 23 December 1989, p. 61, "Ion Iliescu anunta capturarea lui Ceausescu", Bucharest Domestic Service, 1616 GMT)

Cand generalul de Armata Tudor vorbeste, se refera "doar la unele unitati speciale... cateva, din punct de vedere numeric, dar extrem de deceptionate" (vezi p.518 din "Scopurile absurditatii", consemnata mai jos). Provoc pe oricine sa imi explice de ce ai face astfel de afirmatii sententioase, incercand sa limiteze imaginea unei amenintari, daca tinta este sa creezi "o diversiune" pentru a stimula artificial amenintarea.

Este important de notat: Tismaneanu nu are nici o scuza pentru ca nu stie acest lucru. Asta apare si in articolul meu din Eastern European Politics & Society din 1999 "Scopurile Absurditatii" la pag. 516-517. Tismaneanu a fost editorul EEPS la acea vreme si a pretins in fata mea ca l-a citit, dar continuu sa am dubii puternice despre faptul ca ar fi facut acest lucru. De altfel, el a glosat, cu aroganta, pe marginea lui si, aparent, s-a straduit destul de putin sa inteleaga articolul, ceea ce este, trebuie sa spunem, pe masura caracterului sau.

In 1989, panica a guvernat ratiunea

Legata de alegatiile despre alimentarea intentionata a amenintarilor "teroriste" este si certitudinea cu care multi romani si romanisti afirma ca personalul televiziunii (in special Teodor Brates) a raspandit in mod deliberat zvonuri despre apa, cum ca ar fi fost otravita, sau cum ca Armata ar fi ramas fara munitie la Sibiu etc. - zvonuri care s-au dovedit nefondate. Iata ceva din ce ar putea sa-si aminteasca: "Un moment, va rog... de la Sibiu s-a comunicat ca armata nu mai are munitii si ca trupele Securitatii continua sa atace unitatile militare... Vrem sa va informam ca la Sibiu, unitatile militare au nevoie urgenta de ajutor... In mod constant primim informatii.... desigur, nu avem posibilitatea de a verifica autenticitatea lor... dar va cerem sa fiti atenti. Se spune ca elemente inamice, securisti, au otravit apa la Sibiu, la Timisoara... apa trebuie sa fie fiarta inainte de a fi consumata (transcriere din "Revolutia romana in direct", din 22 decembrie 1989 (Bucuresti 1990), pp. 47, 48, 51, citat p.324, Richard Andrew Hall, 1997, Ph.D. Dissertation, "Rescrierea revolutiei: Relatiile regimului autoritar de stat si triumful revizionismului Securitatii in Romania post Ceausescu").

Ceea ce ei nu isi amintesc este ca Brates s-a intors mai tarziu pentru a informa audienta: a) cand luptele au incetat la Sibiu, b) cand proviziile de apa imbuteliata se aflau in drum spre Sibiu si c) cand autoritatile competente au verificat ca apa din Bucuresti era buna de baut ("Revolutia Romana in Direct," pp. 71, 72, 75, p. 327, "Rescrierea Revolutiei"). Asta se afla aici... in transcrierea a ceea ce s-a spus la Televiziune... nu este o chestiune de "puncte de vedere diferite", asa cum adeptii lui Tismaneanu sau altii in opozitie ar fi vrut ca noi sa credem. Este o zicala veche din baseball-ul american, cand faimosul manager Casey Stengel obisnuia sa spuna "Puteti sa verificati!" Inca o data: daca scopul tau este "diversiunea", panica si manipularea intentionata, este oare posibil sa revii asupra subiectului si sa spui lucruri menite sa calmeze spiritele? Cu siguranta nu.

Acesta este, bineinteles, doar varful aisbergului cu privire la Raportul Tismaneanu si mare parte din parerea unanima din interiorul si din exteriorul Romaniei despre Revolutia din decembrie 1989. Pentru un document oficial, considerat important, asa cum este Raportul Tismaneanu, imi pare rau, dar abordarea Revolutiei se ridica la gradul de amatorism.

Romanii meritau ceva mai bun.

Richard HALL
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

versiunea tipărită a raportului

Mesajde Marius » Mar Mai 27, 2008 6:11 pm

Editura Humanitas a publicat în 2007 "Raportul final al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România". Între versiunea publicată de Editura Humanitas şi cea de pe situl Preşedinţiei http://www.presidency.ro/static/ordine/ ... CPADCR.pdf (s-ar putea să nu meargă lincul direct şi să trebuiască să urmaţi legăturile de pe situl preşedinţiei) există substanţiale diferenţe. Una din diferenţe este dispariţia capitolului despre revoluţia din decembrie 1989 din versiunea tipărită.

Am trimis pe adresa preşedinţiei un e-mail în care am cerut explicaţii asupra acestor diferenţe. Redau un fragment din acest e-mail:

În temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţii vă rog să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:
- Care este Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România pe care Administraţia Prezidenţială şi-l asumă ca bază teoretică a mesajului prezentat de preşedintele Traian Băsescu în parlamentul României în 18 decembrie 2006, cel publicat pe situl Preşedinţiei României sau cel publicat de Editura Humanitas?
- Care este explicaţia diferenţelor dintre aceste două versiuni ale Raportului, cine şi cu aprobarea cui a schimbat textul Raportului după publicarea acestuia pe situl Preşedinţiei României?
- Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România îşi continuă funcţionarea şi astăzi? Dacă nu, pînă cînd a funcţionat această Comisie?
- Schimbările apărute în Raport ulterior publicării sale pe situl Preşedinţiei României au fost aprobate de plenul Comisiei?
- Vă rog să-mi transmiteţi o copie a regulamentului de funcţionare al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste.
- Administraţia Prezidenţială consideră autentică varianta de Raport Final al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România publicată de Editura Humanitas?
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde alin » Mar Mai 27, 2008 7:17 pm

pe mine m-a mirat ca Tismaneanu@co au inclus si capitolul 'revolutiei' in Raport.
cred ca Basescu nu vrea si nu are interesul sa gireze scenarii, teorii sau povesti precum Iliescu&co, dar cum fac parte din aceelasi club, nu m-ar mira.

cred ca mai curand este dorinta de a lua un pic de distanta si a parea mai credibil in demers decat ilustrii sai predecesori, vezi si ddeclaratia de azi de la lansarea cartii li Ticu Dumitrescu.

pe de alta parte ar si riscant dintr-o perspectiva legala, intr-o ipotetica judecare pe bune a procesului lui DEcembrie 89 : un document prezidential sa fie folosit de una sau alta din parti si chiar sa fie acuzat (autorul) de dezintormare.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde C. Dobre » Mar Mai 27, 2008 9:03 pm

cred ca mai curand este dorinta de a lua un pic de distanta si a parea mai credibil in demers decat ilustrii sai predecesori, vezi si ddeclaratia de azi de la lansarea cartii li Ticu Dumitrescu.


Traian Basescu dixit, la cald:

"Nu imi insusesc valorile raportului "Tismaneanu" dar cred in valabilitatea lui".

Nu-i rau de vazut daca aceasta afirmatie contrazice cele zise de acelasi Basescu in plenul Parlamentului la data de 18 decembrie 2006.

"Am raspuns unui comandament social atat prin deschiderea dosarelor Securitatii cat si prin condamnarea comunismului"

Acum ii zice "comandament social" in loc de "societate civila".

Joaca tare magicianul Basescu; problema este daca mai pacaleste pe cineva.

Cu salutari,
C. Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde alin » Mar Mai 27, 2008 9:28 pm

de pacalit, pacaleste la greu.

diferenta dintre ce spune el si ce spune/spunea Iliescu este diferenta intre coada la salam(sau orice-o baga) dinainte sa cada Ceausescu si mortadella aruncata maselor flamande in primele zile de dupa.

dar in definitiv el este presedintele Romaniei, nu Basescu ... lol..
ca sa parafrazez pe d-l Sangeorzan.

iar institutia prezidentiala, ca si biserica si divizia I de fotbal sunt fundatia solida pe care se sprijina somnul cel sanatos al societatii romanesti.

iar noi ne batem capul aici quadratura cercului:
cine la decorat pe Mazilu, Iliescu sau presedintele Romaniei...??!!
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Re: Memoriile lui Ticu Dumitrescu

Mesajde C. Dobre » Mar Mai 27, 2008 9:58 pm

Apropo de ceremonia de azi la ICR unde s-a lansat cartea de memorii a lui Ticu Dumitrescu (unul din membrii comisiei "Tismaneanu" de condamnare a comunismului), unde a aparut si Traian Basescu, in cotidianul "ZIUA" a aparut un articol interesant intitulat "Marturii din infern" de Ovidiu Banchis. Articolul poate fi citit pe urmatorul link:

http://www.ziua.ro/display.php?data=200 ... &id=237852

dar mult mai interesant si extrem de dur este comentariul dlui Dumitru IUGA la articolul de mai sus, intitulat "nu va cred", care poate fi citit aici:

http://www.ziua.ro/f.php?data=2008-05-2 ... 3&id=53271

Te apuca rasu-plansu.

Cu salutari,
C. Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Re: RECTIFICARE LA POSTAREA DE MAI SUS

Mesajde C. Dobre » Mar Mai 27, 2008 10:07 pm

Scuze, am copiat gresit linkul.

Comentariul dlui Dumitru Iuga poate fi citit aici:

http://www.ziua.ro/f.php?data=2008-05-2 ... 2&id=53271

Cu stima,
C. Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde alin » Mar Mai 27, 2008 10:38 pm

am citit comentariul lui Iuga.
Iuga a facut si el puscarie, e adevarat in alta perioada, si stie ca securitatea stia sa indoaie oamenii in puscarie, ii indoia si afara, in puscarie avea totul la dispozitie.

de asta e greu de dezgropat totul.
pentru trebuie dezgropat de fiecare, si asta e cel mai greu.

Ticu D. parca spune ca a a fost anchetat (si) de Merce (acttualmente in PRM, membru in Parlament)

in 18 ani si cu accesul care il are la arhive , Ticu D. nu putea sa il dea in judecata pe Merce ?

vorbim de pacalit, dar daca toate victimele si-ar fi dat in judecata calaii, sau macar ar fi incercat, poate se scria altfel istoria recenta.
chestiunea e ca in Romania oamenii nici nu cred ca se poate face justitie, li se pare NORMAL sa nu se faca.
e un cerc vicios, nici eu nu cred in institutiile post-ceausiste, cred ca asta e si scopul, sa fim suficient de descurajati sa stam in banca noastra.

in acelasi timp cred ca "plecatul la Bruxelles" pentru dreptate e o solutie, macar ideea ca exista alternativa, acum ca suntem si cetateni europeni nu doar romani.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Re: versiunea tipărită a raportului

Mesajde Marius » Vin Iun 06, 2008 4:30 pm

Marius scrie:Editura Humanitas a publicat în 2007 "Raportul final al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România". Între versiunea publicată de Editura Humanitas şi cea de pe situl Preşedinţiei http://www.presidency.ro/static/ordine/ ... CPADCR.pdf (s-ar putea să nu meargă lincul direct şi să trebuiască să urmaţi legăturile de pe situl preşedinţiei) există substanţiale diferenţe. Una din diferenţe este dispariţia capitolului despre revoluţia din decembrie 1989 din versiunea tipărită.

Am trimis pe adresa preşedinţiei un e-mail în care am cerut explicaţii asupra acestor diferenţe. Redau un fragment din acest e-mail:

În temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţii vă rog să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:
- Care este Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România pe care Administraţia Prezidenţială şi-l asumă ca bază teoretică a mesajului prezentat de preşedintele Traian Băsescu în parlamentul României în 18 decembrie 2006, cel publicat pe situl Preşedinţiei României sau cel publicat de Editura Humanitas?
- Care este explicaţia diferenţelor dintre aceste două versiuni ale Raportului, cine şi cu aprobarea cui a schimbat textul Raportului după publicarea acestuia pe situl Preşedinţiei României?
- Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România îşi continuă funcţionarea şi astăzi? Dacă nu, pînă cînd a funcţionat această Comisie?
- Schimbările apărute în Raport ulterior publicării sale pe situl Preşedinţiei României au fost aprobate de plenul Comisiei?
- Vă rog să-mi transmiteţi o copie a regulamentului de funcţionare al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste.
- Administraţia Prezidenţială consideră autentică varianta de Raport Final al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România publicată de Editura Humanitas?


Am primit răspuns de la Preşedinţie, îl postez aici:
Regimul comunist din România a fost condamnat de către preşedintele României în baza Raportului Final prezentat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR) la începutul lunii decembrie 2006, document postat pe situl Administraţiei Prezidenţiale la momentul 18 decembrie 2006.
În legătură cu documentul elaborat, ca şi în cazul Raportului Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, şi responsabilii CPACDR au făcut precizarea că: "Această formă a Raportului Final ar putea înregistra corecturi, adăugiri şi adnotări pe măsura procesului de redactare".
Funcţionarea Comisiei s-a întemeiat pe principiul consensului, cu posibilitatea exprimării opiniei separate, realitate care se vădeşte şi în textul Raportului. În versiunea care a apărut la Editura Humanitas s-au realizat modificări în ceea ce priveşte ordinea capitolelor, pentru a răspunde sugestiilor unora dintre membri şi experţii Comisiei. De asemenea, acolo unde s-a obţinut bibliografie suplimentară, ea a fost inclusă. Prin celelalte modificări operate, s-a urmărit coerenţa şi rigoarea textului, precum şi eliminarea repetiţiilor.
CPADCR nu a avut nici personalitate juridică, nici regulament de funcţionare şi nici buget propriu. Practic, Comisia a funcţionat pînă la 11 aprilie 2007 cînd, printr-o Decizie a preşedintelui României a luat fiinţă Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Cu deosebită consideraţie,
Gussi Alexandru
consilier de stat
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 18 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009