Sectorul CIVES
 
 

GENERALUL REVOLUŢIEI CU PICIORUL ÎN GHIPS- comentata

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

14 Curs scurt de drept contrarevoluţionar- continuare

Mesajde Ioan Rosca » Dum Dec 30, 2007 2:29 am

GENERALUL REVOLUŢIEI CU PICIORUL ÎN GHIPS- comentată de Ioan Roşca
Dinu Săraru în dialog cu Victor Athanasie Stănculescu
14 IR: Curs scurt de drept contrarevoluţionar-continuare]
RECURS ÎN ANULARE Dosarul „Timişoara"- continuare-

Deşi cele 6 tancuri au plecat spre dispozitiv la ora 15,30, având poziţie de marş (tunul de pe turelă în spate şi huse pe mitraliere), au fost blocate pe Calea Girocului de către manifestanţi şi avariate, iar militarii violent agresaţi, şi determinaţi să abandoneze tehnica de luptă (filele 2-4, volumul X). [IR: Eroism al luptătorilor pentru libertate. Situaţie groznică în care au fost puşi soldaţii, de către conducătorii lor, slujitori umili ai regimului terorist ]
Aceleaşi aspecte sunt descrise şi de martorii Badea Gheorghe şi Bănicioiu Ion (filele 64, volumul XI, 12-16 din volumul XXII şi 131-volumul XII).
Despre distrugerile din 16 şi 17 decembrie 1989, provocate unor obiective economice, inclusiv Comitetului judeţean Timiş [IR: Mare grijă pentru graniţe neatacate de nimeni şi obiective economice- distruse de politica impusă de Comitete judeţene... ] precum şi atacuri asupra militarilor sau tehnicii de luptă în 17 decembrie 1989, în diverse locuri din Timişoara, relatează şi demonstranţii Andrei Ioan, Grigoraş Dinu, Ursan Ilcău Ioan, Andrei Borboni Simion, Buzamet Cezar, Chiriliciuc Constantin, Dragalina Ion Patricia, Farcău Mariana Rodica, Feneşi Francisc, Gavra Dănuţ, Matei Gheorghe, Cucu Valeria, Georgescu Elena, Vinţan Paraschiva, Iepure Gabriela, Puiu Laurenţiu şi Roşea Ilie (filele 4, 5, 6, 7, 27, 54, 60, 73, 75, 95, 100, 122, 127, 165 -volumul XXII şi 51,176,183 şi 192 - volumul X).
Mai mult, martorul Buzamet Cezar a precizat că el a încercat să incendieze un tanc care pătrundea în Piaţa Libertăţii, dar a fost rănit în momentul în care a căzut de pe turela acestuia (fila 54 -volumul XXII). [IR : Probabil martorul spera o diplomă de erou, care a contribuit la eliberarea ţării sale. Dar aşa ceva nu poate veni din partea puterii Contrarevoluţionare, cu care cochetează prezentul recurs. ]
În schimb, martorii Andrei Ioan şi Ursan Ilcău Ioan susţin că, în 17 decembrie 1989, în jurul orei 11,30, respectiv, ora 22,30, participând la demonstraţiile din Calea Buziaş au fost răniţi de către persoane necunoscute care au deschis focul dintr-un autoturism T.V., primul martor fiind dus la spital de militarii aflaţi în acea zonă (filele 5 şi 6 — volumul XXII).
Şi martora Avram Olimpia relatează că, în 17 decembrie 1989, în jurul orei 18,30, soţul său demonstra în Piaţa Libertăţii şi a fost somat de către militarii din acel dispozitiv, fiind împuşcat de o persoană neidentificată (fila 139 - volumul XXIV). [IR O altă farsă: punerea crimelor în sarcina unor persoane neidentificate. Nu am avea deci vinovati. Armata a tras în sus. Alţii au fost, dar nu-i ştim. Ca şi cum victimele nu ar fi fost produse, în ansamblu, de intervenţia forţelor represive. ]
Martorul Ionescu Dumitru, şeful secţiei pregătire operativă al Marelui Stat Major, declară că atunci când a ajuns în municipiul Timişoara din ordinul ministrului Milea Vasile, anterior sosirii inculpaţilor, deja „oraşul ardea".
Informându-şi superiorii despre cele constatate, ministrul a dat ordin să se execute foc de avertisment (fila 234 - volumul XVII).
În Timişoara au fost constituite trei comandamente locale şi anume: la sediul Diviziei 18 Mecanizate - condus de generalul Guşă Ştefan, unde se afla şi subalternul său inculpatul Chiţac Mihai; la Comitetul judeţean — condus de generalul Ion Coman, unde era şi inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, iar altul la Inspectoratul judeţean al Ministerului de Interne - fiind prezenţi aici comandanţii organelor de miliţie şi securitate. [IR Pare simplu de stabilit responsabilităţi globale]
Despre acest ultim comandament, martorul Bunoaica Ion, comandant al trupelor de securitate-miliţie Timişoara, a afirmat că „formal nu a acţionat acel comandament local, dar în realitate el a fiinţat şi a coordonat totul" (fila 219 din volumul V).
Comandant militar unic al operaţiunilor din Timişoara a fost desemnat Ion Coman de către Nicolae Ceauşescu (filele 124 -volumul XXVI, 1 şi 78 - volumul V). [IR Aşadar la cîrmă a fost tocmai echipa "unde era şi inculpatul Stănculescu Victor Atanasie"]
Aşa cum rezultă din declaraţiile lui Ion Coman, stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi teleconferinţa din 17 decembrie 1989, în jurul orei 18,00, Nicolae Ceauşescu a insistat asupra înarmării trupelor şi gărzilor patriotice cu muniţie de război şi a ordonat folosirea acesteia împotriva demonstranţilor (filele 109, 112,114,115,117,124 şi 128 - volumul I). Aceleaşi consideraţii au fost exprimate şi de Elena Ceauşescu (fila 118 - volumul I).
Mai mult, Nicolae Ceauşescu i-a ameninţat pe cei prezenţi, în special pe miniştrii de Interne şi ai Apărării Naţionale, precum şi pe Vlad Iulian — şeful Consiliului Securităţii Statului că, pentru neexecutarea ordinelor sale, ar trebui să-i pună „în faţa plutonului de execuţie" (fila 117 - volumul I).
Aceeaşi teamă de „a nu fi împuşcaţi" de către organele de securitate din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, în caz de ne-executare a dispoziţiilor sale de a se folosi muniţia de război împotriva demonstranţilor, era resimţită şi de către generalii trimişi la Timişoara şi ceilalţi comandanţi locali, inclusiv de Ion Coman şi Pacoste Cornel (filele 15 /verso şi 73 — volumul V).
Această teamă era justificată, deoarece, aşa cum declară Macri Emil, şef în Consiliul Securităţii Statului, Nicolae Ceauşescu a ordonat ca „orice ezitare din partea factorilor de decizie şi execuţie din Timişoara să atragă destituirea imediată şi luarea unor măsuriaspre" (fila 110 - volumul V). [IR: Deci au transmis ordinul să se tragă, deşi era evident un ordin criminal, ca să-şi saleveze lor pielea]
Martorul Ion Coman precizează că Nicolae Ceauşescu era foarte bine informat despre activităţile desfăşurate de fiecare şi evoluţia evenimentelor, direct de miniştrii Vasile Milea şi Tudor Postelnicu, precum şi de organizaţiile de partid reprezentate de Nicolae Mihalache, şeful secţiei organizatorice a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (fila 20 — volumul V).
Cu privire la acest aspect, martorul Ion Deheleanu, şeful Inspectoratului de Interne al judeţului Timiş, a arătat că generalii „Nuţă şi Macri erau aproape la concurenţă care să raporteze primul la Bucureşti" (fila 160 - volumul V).
Ordinul dat de Nicolae Ceauşescu de a se face uz de armă împotriva demonstranţilor a fost transmis direct comandanţilor unităţilor din Timişoara de către miniştrii Apărării Naţionale şi de Interne, respectiv Vasile Milea şi Tudor Postelnicu, precizează Matei Ilie — secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ionescu Dumitru — şef secţie în Marele Stat Major, Caraivan Constantin — şeful artileriei Diviziei 18 Mecanizate şi Zeca Constantin — comandantul Diviziei 18 Mecanizate. Acest fapt este menţionat şi în jurnalul de operaţii al acestei unităţi militare (filele 184 şi 192 — volumul V, 54 -volumul I, 235 - volumul XVII, 410 - volumul XIV şi 204 -volumul V).
Acelaşi ordin de a „trage" în demonstranţi a fost transmis generalului Guşă Ştefan — şeful comandamentului operaţiuni militare de la Divizia 18 Mecanizate şi de către Ion Coman, aşa cum rezultă din declaraţiile acestora (filele 410 — volumul XIV şi 2 - volumul III).
De altfel, Ion Coman a subliniat că ordinul de a trage „a fost dat de Nicolae Ceauşescu şi transmis trupelor Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne de generalul Guşă" (fila 84 - volumul XI).
Toţi comandanţii militari au retransmis ordinul subordonaţilor direcţi aşa cum confirmă Bunoaica Ion, comandantul trupelor de securitate-miliţie al judeţului Timiş (filele 217 şi 218 -volumul V).
Legalitatea acestui ordin putea fi apreciată, susţine Matei Ilie - secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, doar de comandantul suprem, ministrul Apărării Naţionale şi şeful Marelui Stat Major care conducea direct operaţiile. „Este greu de apreciat dacă un ordin este vădit ilegal în stare de necesitate şi dat direct de comandantul suprem şi ministrul Apărării Naţionale. Despăgubirile trebuie plătite de statul român, deoarece în numele statului au acţionat armata şi internele" (fila 410 - volumul XIV). [IR In sfirşit, este atinsă tangenţial problema executării ordinelor vădit anti-patriotice, abuzive si criminale. Aflăm că nu puteau fi analizate şi contestate... decît de cel care le-a dat!! O mostră de "tehnică demonstrativă" falimenatară, asumată obedient de procurorul general, Curtea Supremă etc. ]
Ca atare, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie nu a ordonat (nu avea nici dreptul legal) să se facă uz de armă împotriva demonstranţilor, dar nici nu putea să revoce un astfel de ordin (fila 4 — volumul X). În acest sens, martorul Radu Bălan a precizat că Ion Coman „discuta" cu generalul Guşă Ştefan despre desfăşurarea operaţiunilor (fila 34 - volumul V). [IR Au transmis ordinul. Dar nu au ordonat. Au dus la îndeplinire. Dar nu au executat. Au încercat să înfrîngă revoluţia. Dar au admirat-o. Etc]La rândul său, martorul Macri Emil a precizat că de măsurile privind folosirea forţelor ce acţionau în stradă s-au ocupat „generalii Nuţă şi Mihalea, coloneii Rosin, Gheorcoiaş [Ghircoiaş, n.red.] şi Tudor Stanică, precum şi cei de la comanda diviziei, cel mai implicat fiind colonelul Ion Deheleanu. Generalul Nuţă dădea ordin şi profera ameninţări de a se folosi armele împotriva demonstranţilor (fila 113/verso - volumul V). [IR Noroc că există şi vinovaţi decedaţi, pe care se poate concentra vina. Altfel ar rămîne revoluţionarii singuri, fără adversari. Doar ei... cu morţii lor ]
Generalul Guşă Ştefan primea ordine de la ministrul Milea Vasile şi Ion Coman, precizează Balasz Ştefan, locotenent-colonel la Biroul operativ al Diviziei 18 Mecanizate.
Deşi a stat alături de generalul Guşă Ştefan în biroul acestuia, atât el cât şi subordonaţii săi ştiau că inculpatul Stănculescu Victor Atanasie nu a telefonat la comandamentul diviziei (fila 134 - volumul XII).
Atâta timp cât am fost împreună cu inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, susţine Ion Coman, acesta „doar a transmis ordinele mele". [IR Care doar transmitea ordinele lui Ceausescu. etc] Deşi a ţinut telefonic legătura cu generalii Nuţă şi Guşă în ziua şi noaptea de 17/18 decembrie 1989, a fost informat de către cei doi, după ora 18,30, doar „că acţionează în Timişoara", fără să-i dea detalii. Cei doi generali „nu au aşteptat să-i coordonez şi au acţionat direct, ţinând, după câte ştiu eu, legătura direct cu miniştrii lor" (fila 166 — volumul II).
Ca atare, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a îndeplinit în fapt activităţi de secretariat [IR: !!! ] în timp ce Ion Coman se odihnea sau era plecat din sediu pentru scurte perioade de timp, în rest fiind doar un observator, fără putere de decizie, al dispoziţiilor acestuia, relatează Drăgan Ion - ofiţer la Marele Stat Major şi Ionescu Dumitru - şef secţie în Marele Stat Major şi Dincă Nicolae - şef de stat major (filele 231, 222 şi 234 -volumul XVII).
Aşa cum reţine şi instanţa de fond, cele mai violente acţiuni şi mai multe victime au fost în noaptea de 17/18 decembrie 1989.
Or, în timpul acestor evenimente la conducerea comandamentului din sediul Comitetului de partid a fost Ion Coman, iar nu Stănculescu Victor Atanasie.
Astfel, Ion Coman relatează că, în 17 decembrie 1989, după ce a transmis generalului Guşă Ştefan, prin intermediul generalului Nuţă Ion, la ora 18,30, ordinul dat de Nicolae Ceauşescu de a se face uz de armă împotriva demonstranţilor, „trupele au început să tragă în jurul orei 19 şi până la ora 22, oră la care eu am plecat cu generalul Guşă Ştefan şi Ilie Matei să verificăm situaţia din oraş" (filele 3 - volumul V şi 82 - volumul XI). [IR Adevarul este că nu numai Stănculescsu sau Chiţac meritau denunţaţi şi pedepsiţi. În timp ce alţii o duc bine, sau sînt consideraţi eroi (ca Guşă sau Milea) ]
Inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a fost la sediul Diviziei 18 Mecanizate în 17 decembrie 1989, până la ora 19, după sosirea la aeroport şi deplasarea la Comitetul judeţean, fără a fi dat dispoziţii (filele 9 — volumul II şi 72 — volumul XI).
Cu privire la acest aspect, Ion Coman a relatat că „în cursul procesului de la Timişoara am aflat că inculpatul Stănculescu a fost la sediul Miliţiei judeţului Timiş şi la sediul Diviziei 18 Mecanizate" (fila 18/verso - volumul XI).
Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul Stănculescu Atanasie Victor a dat ordine în timpul deplasărilor făcute în exteriorul sediului Comitetului judeţean. [IR: Cui să le dea? El conducea la un alt nivel. Dar expertiza lui in camuflaj , diversiune şi derobare de răspundere- nu ne poate păcăli]
Mai mult, Drăgan Zena Orlando declară că, în 18 decembrie 1989, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie s-a deplasat la întreprinderea Electrobanat cu „intenţia de a linişti salariaţii şi a le explica distrugerile provocate în Timişoara cu o zi înainte, dar a fost nevoit să se refugieze la maşina armatei cu care venise, reuşind să scape de mulţimea care se luase după dânsul" (filele 398 şi 399 - volumul XIII).
Trebuie precizat că, în 17 decembrie 1989, din ordinul ministrului Milea Vasile au fost scoase în oraş 6 tancuri din U.M. „01115" - Timişoara, la ora 15,30, având echipajul format din două persoane cu scopul de a apăra sediul Consiliului Municipal. Toate aceste tancuri au fost blocate pe Calea Girocului şi echipajele molestate, fiind nevoite să le abandoneze, acestea petrecându-se până la sosirea inculpaţilor în Timişoara (filele 2 -volumul X, 207 - volumul V şi 54 - volumul I).
Din declaraţiile lt. colonelului Badea Gheorghe - comandantul U.M."oni5" - Timişoara şi lt. colonel Dincă Nicolae -şeful de Stat Major al unităţii, reiese că după sosirea în Timişoara a generalului Ion Coman i-au raportat situaţia celor 6 tancuri blocate şi avariate de demonstranţi, iar acesta a dat ordin să fie recuperate, ordin retransmis de colonelul Vişoianu.
în acest sens, au fost folosite alte 4 tancuri, iar operaţiunea s-a finalizat după ora 24 (filele 61 - volumul I, 207 - volumul V, 60 — volumul IV şi 54 — volumul XI). [IR Dacă insurgenţii ar fi ocupat şi folosit tancurile, în lupta cu forţele regimului, cum ar fi fost consideraţi azi?]
Deci inculpatul Stănculescu Victor Atanasie, în calitate de ministru adjunct al ministrului Apărării Naţionale, s-a informat numai cu privire la deblocarea acestei tehnici militare în care se aflau proiectile de război, deoarece în caz de incendiere ar fi produs, în acea zonă populată, pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri imense de bunuri.
Singurul ordin dat în municipiul Timişoara de către inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a fost cel de retragere în cazărmi a trupelor Ministerului Apărării Naţionale din Piaţa Operei, în 20/21 decembrie 1989, ora 3, aşa cum precizează Emil Macri (fila 133 - volumul V).
Despre acest inculpat, Popescu Ion, ofiţer de securitate, a arătat că este singurul care „nu venise cu misiunea de a reprima demonstraţia" (fila 150/verso — volumul V). [IR: Cum şi-o fi dat seama? ]
Pentru lipsa lui de „activitate în restabilirea ordinii", Bobu Emil şi Constantin Dăscălescu l-au ameninţat cu „tribunalul militar" (fila 151 - volumul V).
Deplasarea în Timişoara a trupelor unităţilor militare din Arad, Buzău, Lugoj, Ineu şi Lipova s-a efectuat din ordinul dat de ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, în 17 decembrie 1989, ora 14,25 (filele 108 - volumul I şi 16 - volumul V).
Deci, concentrarea de trupe s-a efectuat pe baza unui ordin dat anterior sosirii inculpaţilor în Timişoara, iar relatarea făcută de inculpatul Stănculescu Victor Atanasie cu privire la acest aspect reprezintă doar o constatare de fapt (fila 168 — volumul II). [IR: Si Milea e bun de paratrasnset, ca orice mort. Se deduce ca Stănculescu lucra la Timişoara ca turist, fără nici o legătură cu ordinele şefului său direct ]
Trebuie relevat că martorul Petrea Cristea, şeful gărzilor patriotice din judeţul Timiş, nu a confirmat susţinerea lui Emil Macri în sensul că după teleconferinţa din 17 decembrie 1989 inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a sugerat ca, după evenimente, să fie înlocuit (fila 168 — volumul II). [IR: Avînd în vederea folosirea intensă a "detaşamentelor de oameni ai muncii" în reprimarea adversarilor Frontului în 1990, situaţia "gărzilor patriotice" trebuie analizată atent]
În schimb, martorul relatează că nu a primit nici un ordin de la inculpat şi că, fiind reprezentant al armatei, „nu s-a implicat să-mi dea ordine... Nu ştiu ce activitate a desfăşurat, dar eu l-am receptat ca pe un subordonat al secretarului Ion Coman" (filele 51 - volumul IV şi 88 - volumul V).
Or, înarmarea gărzilor patriotice a fost ordonată de Ion Coman, în 17 decembrie 1989, după ora 18, precizează Caraivan Constantin, şeful artileriei din Divizia 18 — Mecanizată (fila 204 — volumul 26).
Lipsa de implicare a lui Stănculescu Victor Atanasie în executarea ordinului dat de Nicolae Ceauşescu de înarmare şi folosire a gărzilor patriotice reiese şi din declaraţia lui Drăgan Ion, ofiţer la Marele Stat Major, în care susţine că inculpatul nu a vrut să primească documentele transmise de generalul Guşă Ştefan referitoare la cazarea gărzilor patriotice ce urmau să sosească în Timişoara (fila 231 — volumul XVII).
În dimineaţa de 18 decembrie 1989, generalii Nuţă şi Mihalea au alcătuit o hartă de dispunere a forţelor Ministerului de Interne, securitate şi grăniceri, arată Emil Macri. Această hartă era destinată lui Ion Coman, căruia i-a şi prezentat-o. Cu acel prilej, Ion Coman a dispus sincronizarea ei cu cea privind amplasarea trupelor Ministerului Apărării Naţionale, fiind chemat în acest scop un ofiţer de la Statul Major al Diviziei 18 Mecanizată (fila 113 — volumul V). [IR: Armata şi Securitatea. Strîns unite în jurul partidului. Rămînînd sudate şi după 22 decembrie ]
Întocmirea acestei hărţi comune a fost ordonată de Ion Coman, susţine şi Tudor Postelnicu (fila 170 — volumul V).
Comandantul Diviziei 18 Mecanizată, Zeca Constantin, a confirmat că la comandamentul acestei divizii a fost întocmită o hartă cu dispozitivele forţelor Ministerului Apărării Naţionale şi obiectivele din municipiu (filele 99 — 101 — volumul VII).
Harta comună cuprinzând cele 8 dispozitive ale forţelor Ministerului de Interne şi 20 ale trupelor Ministerului Apărării Naţionale a fost întocmită în mai multe exemplare de Bolosin Traian, ofiţer în cadrul Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne Timiş, din ordinul şefului său, colonelul Popescu Ion (fila 202 - volumul V).
Preexistenta dispozitivelor militare, anterior întocmirii hărţii comune, este susţinută şi de Ion Coman (filele 82 şi 83 — volumul XI şi 14 - volumul V), Cristelecan Roman, ofiţer 2 operaţii la Divizia 18 Mecanizată (fila 19 — volumul IV) şi generalul Guşă Ştefan (filele 2 şi 22 - volumul III).
Şi ofiţerul de securitate Popescu Ion a menţionat că, în dimineaţa de 18 decembrie 1989, la sediul Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne s-a prezentat generalul Mihalea Velicu cu un ghid turistic al municipiului Timişoara, în care erau marcate 8 dispozitive ale trupelor Ministerului de Interne (câte 26 de oameni) în Piaţa Operei, Piaţa Victoriei, Piaţa Măria, Circumvoluţiunii [Circumvalaţiunii, n. red.], Calea Aradului, Spitalul judeţean, Calea Girocului, Calea Lipovei. Acelaşi martor a mai arătat că „cele 8 dispozitive militare de restabilire a ordinii sunt creaţia lui Nuţă şi Mihalea, ca şi amplasarea lor".
Ulterior, generalul Nuţă Ion a dus această hartă la Comitetul judeţean, unde inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a solicitat un alt ghid al oraşului pentru a transcrie dispozitivele.
Toate hărţile întocmite au fost însă preluate de generalul Nuţă Ion (filele 148-153, volumul V şi 97 - volumul XI).
La rândul său, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a relatat că a întocmit situaţia amplasării dispozitivelor pe un plan turistic al oraşului pentru ca Ion Coman să cunoască desfăşurarea forţelor militare (filele 72 - volumul III şi 49-51 - volumul I). [IR: In scopuri evident, turistice]
Este adevărat că, în noaptea de 17/18 decembrie 1989, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a solicitat colonelului Dăescu Dumitru, şeful apărării civile a judeţului Timiş, să-i informeze pe el şi Ion Coman cu privire la numărul victimelor, deoarece aceasta era obligaţia legală a martorului (filele 37 — volumul IV şi 73 - volumul III).
Neutilizarea sirenelor din întreprinderi avea doar scopul de evitare a repetării confruntărilor de mare amploare între manifestanţi şi forţele de ordine, în condiţiile în care Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu ordonau telefonic, cu obstinaţie, uzul de armă împotriva celor dintâi, cum precizează Ion Coman (filele 1-5, volumul V).
Această măsură se impunea cu atât mai mult cu cât în incidentele anterioare au fost „împuşcaţi şi copii", aspect relatat de inculpatul Stănculescu Victor Atanasie martorului Popescu Ion, inspectorul şef al Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne (filele 132 - volumul V şi 97, 98 - volumul XI). [IR: De ce "incidente" şi nu luptă între insureţie şi forţele fidele regimului? ]
Împrejurarea că inculpatul Stănculescu Victor Atanasie a fost prezent în sediul Comitetului judeţean când au fost aduse grenade lacrimogene, din ordinul lui Nicu Ceauşescu, nu-i este imputabilă (filele 88 — volumul II şi 26 — volumul V).
Numirea aceluiaşi inculpat în funcţia de comandant militar unic al garnizoanei Timişoara a fost făcută de Nicolae Ceauşescu, în 20 decembrie 1989, ora 21,30 (fila 23 - volumul V).
Or, aşa cum arată Radu Bălan şi Drăgan Ion, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie încă din 19 decembrie 1989, între orele 7 şi 15,30, s-a deplasat la Spitalul Militar Timişoara, acuzând afecţiuni hepatice sau ortopedice şi a revenit cu un aparat ghipsat la un membru inferior, după care a părăsit municipiul Timişoara în dimineaţa de 21 decembrie 1989, fără a-i anunţa pe superiorii săi (filele 231 - volumul XVII şi 35 -volumul V). [IR:Faptul ca Stanculescu a intuit la un moment dat că poate ieşi mai rău dacă se trage, simulînd boala ca să scape de orice răspundere, nu-l disculpă. Dacă trecea de partea revoluţiei , trebuia să facă gesturile de rigoare ]
Când a fost informat de noua funcţie care i-a fost încredinţată, inculpatul a întocmit un raport prin care refuza această numire, relatează martorul Diaconescu Gheorghe, confirmând astfel susţinerea acestuia (filele 222 şi 71 — volumul III). [IR: Dar raportul respectiv nu mai există...]
Şi martorul Radu Bălan a specificat că, după ce Nicolae Ceauşescu l-a numit pe Stănculescu Victor Atanasie „comandant militar unic nu l-am văzut mai activ" (fila 171 — volumul II), iar Zeca Constantin a afirmat că „Stănculescu nu prea s-a implicat în acţiunea din Timişoara, spunând că nu avea putere să dea ordin. El nu se implica deşi era în comandament" (filele 99-101, volumul XI).
Pe de altă parte, Tudor Postelnicu recunoaşte că el o informa pe Elena Ceauşescu despre derularea evenimentelor din Timişoara (filele 20 şi 170 - volumul V).
Aflând despre continuarea demonstraţiei din Piaţa Catedralei, în 18 decembrie 1989, în jurul orei 17, Elena Ceauşescu a ordonat măsuri extreme pentru dispersarea manifestanţilor, inclusiv „să pună câinii pe populaţie şi în special pe femei, că ele sunt mai sperioase", afirmă Ion Coman (fila 20/verso -volumul V).
Din ordinul lui Ion Coman, transmis generalului Guşă Ştefan, şeful ierarhic al inculpatului Chiţac Mihai, acesta din urmă a fost trimis să se informeze despre situaţia de la Catedrală. Când a revenit, inculpatul i-a raportat că pe treptele Catedralei sunt câteva zeci de tineri cu lumânări aprinse în mână. Fiind informată, Elena Ceauşescu i-a solicitat lui Ion Coman: „Puneţi tunurile pe Catedrală, să se termine odată cu totul" (filele 9 şi 21 volumul V).
Aceleaşi aspecte sunt precizate şi de Popescu Gheorghe, inspectorul şef al Inspectoratului judeţean Timiş (fila 131 —volumul V).
Tot în 18 decembrie 1989, în jurul orei 18,00, inculpatul Chiţac Mihai, din ordinul lui Ion Coman, a fost din nou trimis la Catedrală pentru a folosi gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor (filele 166 - volumul II, 38 - volumul III, 97 - volumul VII şi 186 - volumul V).
Inculpatul a încercat să aibă un dialog cu manifestanţii care se aflau în parcul din apropierea Catedralei, dar aceştia se comportau agresiv faţă de forţele militare din zonă. [IR:Care, în schimb, se comportau tandru, rugînd oamenii să plece acasă, renunţînd la revoluţie ] Când s-a apropiat de ei, demonstranţii au început să-i adreseze injurii şi să arunce cu pietre şi alte corpuri contondente. [IR:Dacă ar fi fost înarmaţi şi autentic revoluţionari, ar fi trebuit să angajeze lupte cu forţele fidele regimului ]
În această situaţie, relatează martorul Burci Ioan, militar al echipajului de pe un transportor blindat, inculpatul s-a deplasat în locul unde era transportorul şi a ordonat unui maior să arunce în manifestanţi cu petarde chimice de instrucţie (G.I.S.T.), pe care le adusese, după care a plecat şi i-a dat dispoziţie să execute ordinul primit de la comandantul său direct (fila 394 — volumul XIII).
Inculpatul recunoaşte că a dispus folosirea G.I.S.T-urilor, deoarece „eram urmăriţi de cei de la partid şi dacă nu executam acest ordin aveam urmări neplăcute" (filele 75-78, volumul XI). [IR: Ei bine , a venit timpul să sufere urmările neplăcute, pentru ce a făcut ]
Martorul Câtea Vasile a susţinut că la Catedrală „s-a pus problema degajării zonei... Nu ştiu cine mi-a spus să tragem în sus şi pentru avertizare" (fila 225 - volumul XVII).
La rândul său, Ciubotaru Pavel a precizat că la Catedrală „erau 8-10 militari, iar printre ei erau şi civili. S-au tras focuri de armă şi o femeie a fost rănită" (fila 226 — volumul XVII).
Din T.A.B-uri s-au aruncat gaze lacrimogene şi tot de aici „s-a deschis focul direct împotriva demonstranţilor". În faţă erau cordoane de militari: „Am auzit că acolo era şi un general", susţine Asaftei Dumitru (fila 228 - volumul XVII).
Ofiţerul Grecu Vasile Constantin menţionează că „din T.A.B.-uri s-a tras şi înainte, şi după plecarea lui Chiţac" (fila 130 -volumul XII).
Totodată, ofiţerul Ilie Nicolae a arătat că inculpatul Chiţac Mihai i-a ordonat să arunce gaze lacrimogene „în partea dreaptă a parcului, unde nu era nimeni. Cred că s-a tras din ordinul inculpatului Chiţac Mihai căci el era cel mai mare în grad" (filele 22-24, volumul IV şi 412, 413 - volumul XIV).
Focurile de armă prin care au fost rănite mai multe persoane ce se aflau pe treptele Catedralei, având lumânări aprinse, s-au executat în timp ce inculpatul Chiţac Mihai era în zonă, dar anterior ca acesta să fi ordonat executarea somaţiilor legale de avertizare. Martorul Blănaru Gheorghe nu cunoaşte cine a dat ordinul iniţial (fila 232 - volumul XVII). [IR: Un expert in lipsa de scrupule acest Chitac, preferatul FSN ca ministru de interne, dispus sa mature pe oricine i-ar fi deranjat protectorii]
În schimb, Popescu Gheorghe Ion, inspector şef al Inspectoratului judeţean Timiş al trupelor Ministerului de Interne şi de securitate, declară că „generalii Nuţă şi Velicu au avut legătură permanentă cu grupe speciale de securişti şi de poliţie, ordonându-le să tragă în demonstranţii care nu se supun somaţiilor". El este şi mai tranşant când arată că „la Catedrală, în noaptea de 18 decembrie 1989, au fost împuşcaţi şi copii de către trupele de securitate. Trupele de securitate care au deschis focul erau conduse nemijlocit la faţa locului de Velicu Mihalea... Pistoalele mitralieră care sunt în dotarea unităţilor de securitate au amortizor care favorizează împuşcături fără să se audă" (filele 132-134, volumul V). [IR: Amortizorul este un accesoriu important în apărarea ordinii în stat... De aceea îl foloseşte şi justiţia]
Aceste susţineri sunt confirmate de generalul Guşă Ştefan când precizează că „la Catedrală au tras în manifestanţi alte trupe" (fila 3 —volumul III).
Şi comandantul Zeca Constantin relatează că a fost prezent când în faţa Catedralei s-au folosit 4-5 grenade cu efect psihologic şi „aproximativ în acelaşi moment s-a deschis foc de către majoritatea efectivelor din zonă" (filele 99-101, volumul XI şi 86 - volumul XXVI).
Ungur Laurenţiu, Pavel Ciubotaru, Grecu Constantin, Cârstea Vasile, Martin Ion, Roman Constantin şi Gavriliuc Ioan au declarat că, fiind în dispozitivele militare în apropierea cărora s-a aflat inculpatul Chiţac Mihai, au constatat că uzul de armă a fost făcut de către unităţi ale Ministerului de Interne amplasate în altă parte a Pieţei Operei. Ei au mai precizat că unităţile Ministerului Apărării Naţionale au executat numai foc de avertizare (filele 103 - volumul XI, 128-154, volumul II şi 129-volumul XII).
Martorii Diaconescu Grigore, Gavriliuc Ioan şi Alexandru Mircea au fost mai expliciţi, relatând că au văzut când în demonstranţii aflaţi pe treptele Catedralei „a tras un căpitan de Securitate îmbrăcat în pufoaică şi fără grade", în timp ce armata •trăgea în sus, „securiştii îmbrăcaţi civil trăgeau printre soldaţi în populaţia de pe treptele Catedralei", respectiv că „în civilii care erau pe trepte cu lumânări în mână a tras o grupă de 10-15 civili şi militari cu pistoale cu pat scurt" (filele 140, 141, 155 şi 156 -volumul II). [IR: Cu cine cooperau aceşti securişti misterioşi? Cine-i conducea? Cum de nu pot fi găsiţi de către cei care vor să se disculpe? De ce am admite că nu a tras armata, dacă ea nu divulgă securiştii criminali ? ]
Aceste relatări sunt susţinute şi de Bolbi Petru şi Diaconescu Grigore (filele 72, 73 - volumul IV, 140 - volumul II şi 93 -volumul XI).
Nereuşind să-i disperseze pe manifestanţi prin folosirea G.I.S.T-urilor, trimise din Sibiu de Nicu Ceauşescu şi a focurilor de avertizare, aceştia revenind după regrupări în Parcul Central şi Catedrală, inculpatul Chiţac Mihai a dat dispoziţie să fie reţinuţi de către militari (filele 10,18,19 - volumul II, 51 -volumul IV şi 26 — volumul V).
Această măsură, precum şi folosirea gazelor iritante, nu era de natură să afecteze integritatea corporală sau să genereze decesul unor persoane. [IR: Era o adevărată măsura de protecţie, de grijă faţă de om.... Cei care au murit acolo, nu au inteles-o bine...]
Mai mult, aceste activităţi s-au impus în condiţiile în care .conducerea politică şi militară a ţării din acea perioadă insista, sub ameninţarea unor măsuri extreme, în folosirea armelor de foc împotriva demonstranţilor, iar militarii erau tineri recruţi, încorporaţi de numai două luni şi având o singură şedinţă de tragere, motiv pentru care executau foc şi fără ordin „de frică" (filele 134 - volumul XII şi 73 - volumul IV). [IR: Uite unde erau criminalii...Soldatul neinstruit, un pericol public. El, cel pus să tragă în fraţii lui. Nu acela care-i dă ordin să inăbuşe revoluţia. ] De altfel, procedând în acest mod, precum şi ordonând efectuarea de manevre ale trupelor, au fost evitate alte pierderi de vieţi omeneşti, civili şi militari, în contextul în care, aşa cum susţine şi Ionescu Dumitru, şef secţie a Marelui Stat Major, „erau sute de mii de oameni care se luptau şi nu se ştia cine cu cine. Dacă unităţile ar fi executat ordinul lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost o calamitate" (filele 234 şi 235 - volumul XVII). Martorul Elek Gyula a precizat că inculpatul Chiţac Mihai a „intervenit" pentru eliberarea a doi manifestanţi reţinuţi (filele 85 - volumul XI). [IR:Ciudat, o fi fost agenţi provocatori ]
Referitor la atitudinea inculpatului Chiţac Mihai, relevante sunt şi mărturiile ofiţerilor Dumitru Ionescu şi Răducanu Aurelia care l-au auzit în şedinţa cu comandanţii de unităţi, respectiv în convorbirile telefonice cu aceştia, când le solicita „să-şi păstreze calmul şi să nu facă uz de armă împotriva demonstranţilor" (filele 234-236,volumul XVII).
Totodată, inspectarea dispozitivelor de militari amplasate în oraş era obligaţia legală a tuturor comandanţilor, inclusiv a inculpatului Chiţac Mihai.
Pe de altă parte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, din nici o probă a dosarului nu rezultă că martorii Vasile Ceucă, Cristelecan Roman, Nicolae Predonescu, Ion Gherman şi Stroia Ion au fost determinaţi, direct sau indirect, de către inculpatul Chiţac Mihai să-şi retracteze declaraţiile făcute la urmărirea penală (filele 41, 42, 54, 15-19,173, 181 - volumul II; 66 - volumul III, 18,19, 27, 28, 50 - volumul IV; 105,106,108,109,111 -volumul XI; 224-volumul XVII, 1 - volumul XXIII şi 128-131, volumul XXIV). [IR: Asta mai lipsea , să aduci probe care arată cum au fost determinaţi martorii să-şi retragă depoziţiile supărătore ]
Astfel, relatarea martorului Ion Stroia la organele de urmărire penală că „personal generalul Chiţac a aruncat o grenadă lacrimogenă înspre intrarea de la Parcul Central, unde erau demonstranţii mai gălăgioşi" nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză (filele 105 - volumul XI şi 27 -volumul IV). [IR: Ca şi cum vina majoră a generalilor care au condus represiunea, ar fi că au tras ei, personal]
Împrejurarea că Ion Gherman a susţinut în faţa instanţei de fond că nu a perceput personal injuriile adresate manifestanţilor de generalul Chiţac Mihai aşa cum s-a consemnat la urmărirea penală, reprezintă obligaţia sa de a relata în calitate de martor cât mai fidel şi în orice fază a procesului penal faptele pe care le cunoaşte (filele 50 - volumul IV şi 106 - volumul XI).
La fel, prin probele administrate în cauză mi era confirmată declaraţia martorului Roman Cristelnicu că inculpatul „s-a deplasat la Catedrală pentru a scoate nişte tineri din interior" {filele 19 - volumul IV şi 108 -volumul XI). [IR: Ce eufemism!]
De asemenea, sunt credibile susţinerile martorilor Vasile Ceucă şi Nicolae Predonescu, la 8 ani după evenimentele în care au fost implicaţi, că „nu mai reţin" să fi declarat că inculpatul „a dat ordin de transportare a reţinuţilor la penitenciar", respectiv dacă inculpatul „avea sau nu pistol mitralieră în mână" şi dacă „a dat sau nu" ordinul de a fi folosite G.I.S.T.-uri (filele 18 şi 28 -volumul IV şi 112,109 - volumul XI). [IR: Dar unde au fost dusi arestaţii, dacă nu la penitenciar. Poate la spital, ca să fie arşi?]
Mai mult, aprecierea instanţei se bazează numai pe adresa nr.89/P/1998 a Secţiei Parchetelor Militare din care rezultă că s-a dispus, în 10 martie 1999, neînceperea urmăririi penale faţă de cei 5 martori „cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 260 alin. 1 din Codul penal".
În aceeaşi adresă se mai precizează că această soluţie „s-a dat ca urmare a faptului că sus-numiţii şi-au retras mărturiile depuse la Curtea Supremă de Justiţie, menţinând în totalitate cele declarate la Parchetul militar" (fila 1 -volumul XXIII).
În cauză, este de netăgăduit că în dimineaţa de 21 decembrie 1989, din ordinul lui Ion Coman, inculpatul Chiţac Mihai a citit de la balconul Comitetului judeţean decretul privind instituirea stării de necesitate în municipiul Timişoara (fila 23 - volumul V).
Totodată, cu aprobarea lui Ion Coman, [u]inculpatul i-a atenţionat pe cei prezenţi că, dacă nu se retrag, într-un termen de 1-3 ore, este „ordin să se facă apel la folosirea armelor de foc", [/u]ceea ce era adevărat în raport de dispoziţiile date de Nicolae şi Elena Ceauşescu (filele 172 - volumul II şi 72 - volumul V).
Despre eficienţa acestui decret, inculpatul Stănculescu Victor Atanasie s-a exprimat că „este o prostie" şi de „o totală inutilitate", declară Cornel Pacoste (fila 72 - volumul V).
Trebuie menţionat şi că, în seara anterioară, respectiv 20 decembrie 1989, fiind informat că este chemat la Bucureşti, inculpatul Chiţac Mihai era foarte „speriat" şi convins că „urma să fie ucis", arată martorul Cioară Vasile, şef al geniului la Divizia 18 Mecanizată (fila 90 - volumul XI). [IR: Noi avem militari care intră în lupte cu propriul popor, dar care nu admit riscul de a fi ucişi ]
În sfârşit, aşa cum s-a mai menţionat, începând cu după-amiaza de 17 decembrie 1989, pe Calea Girocului au rămas blocate mai multe tancuri cu muniţie de război, ale căror echipaje au fost molestate (filele 54 - volumul XI, 12, 16 - volumul XVII, 2 -volumul X).
În aceeaşi noapte, Zeca Constantin, şef al Diviziei 18 Mecanizate, a fost informat că, în acea zonă, persoane necunoscute au tras focuri de armă împotriva militarilor în termen care asigurau tancurile abandonate de echipaje, fiind în schimb „împuşcate şi persoane civile care se aflau în scara blocurilor din vecinătate". Deşi a fost „scotocită" zona, nu au fost identificaţi acei trăgători. În împrejurări similare, precizează martorul, numai din cadrul militarilor din subordinea sa au fost „doi militari împuşcaţi şi 14 cadre molestate până la 22 decembrie 1989, iar după 22 decembrie alţi doi militari au fost împuşcaţi mortal şi 26 răniţi prin împuşcare" (filele 190-192, volumul V).
În consecinţă, în raport de toate probele administrate in cauză rezultă că activităţile desfăşurate în Timişoara de către inculpaţii Stănculescu Victor Atanasie şi Chiţac Mihai nu au cauzat moartea celor 72 persoane şi rănirea altor 253, ceea ce constituie motivul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. 1 partea I pct. 2 teza I din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive, cer admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei, în limitele arătate.
PROCUROR GENERAL,
Tănase Joiţa

[IR: O semnătură pusă pe un text care poate constitui izvor de inspiraţie, pentru justiţia contrarevoluţionară ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: GENERALUL REVOLUŢIEI CU PICIORUL ÎN GHIPS- comentata

Mesajde Marius » Lun Dec 31, 2007 2:42 am

Ioan Rosca scrie:Dinu Săraru în dialog cu Victor Athanasie Stănculescu
GENERALUL REVOLUŢIEI CU PICIORUL ÎN GHIPS
RAO International Publishing Company 2005

Dialogul lui Dinu Săraru cu Victor Athanasie Stănculescu ne ofera citeva informatii despre evenimentele din decembrie, invăluite în acea ambiguitate si dedublare care e marca generalului-actor (regizor?).

Mai important, este redată motivaţia recursului în anulare, un adevărat îndrumător de... drept contrarevoluţionar.
Ioan Roşca 29 decembrie 2007


Motivaţia recursului în anulare am publicat-o şi eu în cartea "Curtea Supremă - procesele revoluţiei din Timişoara" http://procesulcomunismului.com/marturi ... 00cupr.htm

Cartea asta iniţial n-am cumpărat-o pe ideea că nu vreau să încurajez cu banii mei producţia de maculatură despre revoluţie. Poate totuşi o s-o cumpăr.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Ian 02, 2008 6:32 pm

Parerea mea am spus-o de mult, o repet.

Stanculescu a fost implicat pâna in gât in multe murdari si crime, eu am convingerea (si câteva semnale concludente), ca el este asasinul lui Milea, fara de care cuplu Ceusescu este foarte posibil sa fi inbusit cu suces revoltele declansate ce atinsesera si Bucurestiul.

Conform unor declarati (le am in copie), al serviciilor secrete francez-german si maghiar dar si lideri politici ai vremi, intelgem ca revolutia ce urma avea loc în România trebuia avea si victime. În August 89 la Bucuresti cu ocazia întâlniri la nivel înalt al membrilor Tratatului de la Varasoiva, s-a tras concluzia ca Ceausescu nu poate fi daramat decât prin varsare de sânge. Seucritatea româna ar fi trebuit sa bage de seama semnul discret dintre Gorbi (exista filmat momentul, il am pe caseta incare ambi recunosc faza), ministru maghair si cel est german, Krenz care ramâne uimit de frica si slugarnicia tovarasilor românii (este vb de caderea subita a lui Honeker), de unde s-autras concluzii foarte serioase ce vor culmina cu asa-zisa revolutie. Angalia trimite si ea mesaje destuld e clare spre Ro, activul de partid si securitate. Asa cum stim nu bine ci foarte bine, acest aparat nu credea a fi posibil sa fie daramat se credea vesnic, doar prin o lovitura gen revolutie sângeroasa a putut fi dat jos, acum revenim la Stanculescu.

Stanculescu (cf declaratiilor oficialitatilor maghaire), se pare ca este un foarte bun cunoscator al limbi maghiare, se afla in relati foarte bune cu omologi sai din Ungaria ce fi fost exact informat daca nu chiar racolat a juca rolul central in lovitura, ceea ce s-a si întâmplat.

Daca nu il asasina pe Milea, nu prelua puterea de la Ceausescu, dand ordine contrare celor pe care Milea (contramanbat) si Ceusescu le dadusera, situatia arata altfel, de departe Stanculescu este singurul care are curajul opera la vârf, nici un alt militar, sau lider politic nu a avut curajul lui Stanculescu, aspect care nu trebuie sa ne scape din vedere, absolut totii au fost supusi lui Ceausescu, aparat pâna la moarte,au ucis bestial pentru acest clan mafiot, comunismul lor. Il gasim si pe Stanculescu implicat in prima faza, insa daca nu exista ordine precise, este greu de acuzat, ba mai mult;

Stanculescu are meritul central in reusita alungari de la putere al cupulului Ceusescu, nu al comunismului , prin urmare al victoriei revolutiei ,nimeni nu are meritul lui, ptr care motiv ma indoiesc ca cineva sa isi permita condamna.

Vad ca timisoreni îl hartuiesc pe Stanculescu, dar Tinu al lor fusa oare fata-mare, acum cica ar fi mare om de afaceri la Timisoara. In fiecare an de peste 18 ani se fac show-uri revolutionare in fiecare decembrie, cum ca se vrea adevarul, ce adevar nu se stie?! Stim totul despre ce a fost in acel decembrie si de ce a trebuit sa fie asa ci nu altfel.

Varianta expusa in discutia cu Sararu o cunosc de mai multa vreme, este varianta cosmetizata care a fost aruncata pe piata in ultimi doi ani de zile, sigur ca Stanculescu nu poate spune deschis relatia via Ungaria,pe care o recunoaste (il am pe caseta) , cât si necesitatea varsari de sânge intr-o revolutie, pe care nu o recunoaste decât printr-un zâmbet complice,asigurând ca inca nu este timpul marturisirilor.

Indiferent ce legaturi externe vor fi existat cert este un lucru, Stanculescu este singurul din vârful puteri ce intoarce machazul, daca nu ar fi contramandat ordinul lui Milea si armata venea sa curete piata in 22 Dec 89, nu stiu ce iesea, dar de fapt; daca nu "mierlea Milea la timp" el nu putea opera lejer, din aceea clipa Stanculescu preia puterea,il debarca pe Ceausescu, este singurul care are curaj sa faca acest pas destul de periculos.

Stanculescu a ucis si jefuit cu sânge rece si dupa 89, dar asta este o alta fateta ascunsa a vieti sale de fost tovaras ce nu se dezminte nici pe patul de moarte.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Anterior

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 16 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009