Sectorul CIVES
 
 

Sergiu Nicolaescu.INCEPUTUL ADEVARULUI-comentata de I. Rosca

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

15. Revoluţia din Sibiu: de la inabuşire la confruntare...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:42 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[15 IR: Revoluţia din Sibiu: de la inabuşire la confruntare între securitate şi armată]
12. SIBIU.
[] În ziua de 17.12.1989, orele 16.45, mai-marii judeţului Sibiu, civili şi militari, au fost convocaţi la Comitetul Judeţean de Partid, pentru a audia teleconferinţa condusă de Nicolae Ceauşescu în jurul orelor 17,00. Cu acest prilej s-au stabilit măsurile urgente ce trebuiau luate în condiţiile „stării de necesitate" instituită în judeţul Timiş.
După teleconferinţă, Nicu Ceauşescu, prim-secretar, a luat cuvântul şi, conform stenogramei, a spus: „Tov. Dragomir, Radu, Rotariu - voi în alarmă. Nu avem probleme, dar luaţi măsuri... Din acest moment suntem în stare de război. Intrăm cu toate unităţile în sistem de luptă nu de necesitate... Armata, Internele, Gărzile, acţionaţi fără discuţie, veţi fi pe poziţie cu sistemul care este stabilit. Trageţi fără somaţie... [IR: Nicu exprima, mai clar ca alţii, raportul dintre forţele statului şi poporul român]"
Tot cu această ocazie s-a solicitat comandantului garnizoanei Sibiu să trimită la Timişoara un complet de substanţe chimice ce se utiliza în procesul de învăţământ în cadrul Şcolii de Ofiţeri Activi „N. Bălcescu". De reţinut că aceste substanţe au un efect de scurtă durată şi numai în spaţii închise, în spaţiu liber efectul fiind practic nul.
[] Manifestaţiile de stradă încep în dimineaţa zilei de 21.12.1989, în faţa magazinului Dumbrava, de către un grup de muncitori de la întreprinderea Balanţa, conduşi de Oană Ion, care revendicau îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. [IR: Deci şi la Sibiu revoluţia a izbucnit, înainte de spargerea mitingului de la Bucureşti] Grupul a fost împrăştiat de forţe M.I., iar unele persoane au fost reţinute pentru cercetări la Miliţie.
În jurul orelor 09,45, în Piaţa Republicii şi în faţa sediului C.J.P- Sibiu s-au adunat grupuri sporite de manifestanţi care scandau lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale, ocazie cu care Nicu Ceauşescu a dispus scoaterea forţelor de ordine şi a unităţilor militare în principalele puncte ale oraşului. Ieşirea armatei s-a făcut în baza aprobării ministrului Apărării Naţionale, care a ordonat comandantului garnizoanei, lt. col. Aurel Dragomir: "...Bine, ieşi acolo unde-ţi cere primul secretar. Aperi obiectivele din oraş, dar nu tragi în oameni".
Prima violenţă are loc în Piaţa Republicii, când un ARO al Miliţiei este răsturnat şi incendiat, iar persoanele din maşină agresate. La intervenţia scutierilor sunt reţinuţi circa 20 de manifestanţi şi duşi la sediul Miliţiei.
Între orele 10,30-l2,00, subunităţile M.Ap.N. au ajuns în punctele ordonate, având asupra lor muniţie de război. În jurul orelor 11,30, subunitatea de elevi a Şcolii Militare a ajuns în Piaţa Republicii, unde a fost întâmpinată cu huiduieli, injurii, iar asupra acestora s-a aruncat cu sticle, borcane şi alte obiecte contondente, încercându-se chiar dezarmarea unui militar. [IR: Cum se poate "degrada" în violenţă un protest legitim... Să încerci să pui mîna pe armele cu care eşti ameninţat, e mare păcat... ] La ordinul ofiţerului, s-au executat salve de avertisment. Comandantul subunităţii a strigat: „Nu vă atingeţi de noi că nu tragem în voi!". Spontan, majoritatea demonstranţilor au strigat "Armata e cu noi!". La circa 70 m. de subunitate, în apropierea statuii lui Gheorghe Lazăr, doi tineri au fost răniţi. Din depoziţiile acestora rezultă că asupra lor s-a tras din spate şi puţin lateral, cel mai probabil din podul Cofetăriei Perla. Alţi doi muncitori de la Cooperativa Progresul au fost ucişi. [IR: Au căzut de atîta tras în sus, sau seceraţi de securiştii strecuraţi printre soldaţi? Oricum, în clipa în care, la Bucureşti, o sută de mii de oameni işi mai exprimau o dată adeziunea ... la Sibiu se murea]
În jurul orelor 12,00, în faţa sediilor Inspectoratului M.I. s-au perindat mai multe grupuri de manifestanţi care scandau lozinci „Să arestăm Miliţia", „Vrem libertate nu Securitate" etc.Între orele 18,00-20,00, pe Str. Armata Roşie grupuri de manifestanţi au atacat cu sticle incendiare Inspectoratul Judeţean M.I. [IR: Pînă la 22 decembrie, oamenii au ştiut cu cine se bat.] Au fost incendiate mai multe maşini parcate în apropiere. Către orele 21,00 manifestaţia a încetat.
Sub presiunea evenimentelor ce urmau să aibă loc în ziua următoare, la solicitarea şefului Inspectoratului Judeţean M.I., cu aprobarea comandantului C.I.Tc, către orele 24,00, inspectorul şef, şeful Securităţii şi al Miliţiei au trecut la exercitarea conducerii forţelor subordonate dintr-un birou pus la dispoziţie în incinta Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „N.Bălcescu".
În ziua de 22.12.1989, orele 09,00-09,30, a reînceput demonstraţia în faţa Inspectoratului Judeţean M.I. [IR: Fapt care a cîntărit şi el, probabil, în decizia lui Milea de a părăsi scena] S-a luat măsura creării unui cordon militar de protecţie pe trotuarul din faţa Inspectoratului.
Din Piaţa Republicii, comandanţii subunităţilor din zonă au raportat că pe unele clădiri au apărut persoane suspecte; de asemenea s-au semnalat indivizi suspecţi şi pe clădirea Miliţiei judeţene. Este de remarcat că aceştia erau echipaţi cu salopete negre şi erau înarmaţi. Întrebaţi de comandantul garnizoanei despre existenţa acestor forţe necunoscute lui, inspectorul şef şi şeful Securităţii au spus că nu sunt nici oamenii lor. [IR: Nici aceşti combatanţi nu pot fi cunoscuţi. Şefii lor au căzut la pace, cu cine trebuia]
La orele 10,45, agitaţia din faţa sediului I.J.M.I. a crescut, demonstranţii solicitând, printre altele şi eliberarea arestaţilor.
Au fost controlate încăperile sediului, dar nu au fost găsiţi reţinuţi. Informaţia a fost primită cu neîncredere de demonstranţi, lucru ce a făcut ca cetăţenii să continue forţarea intrăiii în sediu. În această situaţie, din sediul I.J.M.I. s-a aruncat cu grenade lacrimogene, creându-se panică atât în rândul manifestanţilor, dar şi al elevilor care asigurau dispozitivul de protecţie, determinând astfel o afluire a tuturor celor prezenţi spre gardul Şcolii Militare.
La orele 12,00 din sediul Securităţii, al policlinicii cu plată şi de la etajul 4 al blocului aflat în spatele acestei instituţii s-a deschis foc asupra celor masaţi în faţa Securităţii.
În urma acestei acţiuni a fost împuşcat mortal un elev, alţii doi (un ofiţer şi un elev) fiind răniţi. S-au înregistrat mai mulţi morţi şi răniţi din rândul civililor.
În jurul orelor 12,10-12,15, din cele două clădiri ale I.J.M.I. au ieşit în stradă 25-30 bărbaţi, echipaţi divers (ţinută civilă, uniformă kaki de militar în termen, combinezoane), care au executat foc în aer cu armamentul individual şi organizaţi în trei grupuri s-au îndreptat spre gardul Şcolii Militare „N.Bălcescu", pe care au încercat să-l escaladeze.
Forţele din dispozitivul de apărare al Şcolii au deschis foc asupra celor ce încercau escaladarea gardului şi a locurilor de unde se trăgea asupra Şcolii (clădirile din spatele I. J.M.I.).
Persoanele care au sărit gardul, care-şi justificau gestul prin căutare de adăpost în incinta Şcolii Militare, au reuşit să pătrundă în curte, o parte îndreptându-se spre intrarea principală a clădirii comandamentului, iar o parte s-a deplasat pe lângă centrala telefonică, în aceste împrejurări, în mod regretabil, au fost ucise sau rănite mai multe persoane din ambele tabere. [IR: Să fie Sibiul singurul loc în care a avut loc "regretabila" înfruntare între securitate şi armată, din cauza unor erori?]
A doua zi, între orele 13,00-14,00, un grup de revoluţionari au reţinut mai mulţi suspecţi pe care i-au predat la punctul de control al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi. Pe timpul predării, din clădirile de vizavi de cazarmă, persoane neidentificate au deschis foc, ucigând 2 revoluţionari. [IR: Cei predaţi, sînt liberi şi nu ştiu nimic...]Din declaraţiile martorilor oculari a rezultat că în după-amiaza zilei de 22.12.1989, persoane neidentificate au executat foc asupra obiectivelor militare şi social-economice din oraş. Tragerile s-au executat de pe clădiri, din macarale-tum, din diferite case şi curţile acestora şi din autovehicule aflate în deplasare pe străzi. În după-amiaza aceleiaşi zile şi până la orele 23,00 s-au predat sau au fost aduse la sediul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi peste 120 persoane suspecte de acţiuni teroriste. [IR:Dar nici măcar una, nu ştia ceva] Cu ocazia inventarierii armelor rămase în sediul I.J.M.I. şi cu ocazia expertizei balistice efectuate, s-a constatat că armamentul respectiv prezenta urme vizibile de fum şi zgură, lucru ce atesta utilizarea lui. Totodată, în sediul Inspectoratului a fost găsit un număr mare de tuburi de cartuşe trase. [IR: Trase în aer, desigur...][] În ziua de 23.12.1989, pe fondul zvonurilor care circulau, potrivit cărora se aştepta un atac masiv din partea unei brigăzi de paraşutişti cu elicoptere, localurile Şcolii şi Casei Armatei au fost ţinute sub un foc intens din clădirile învecinate. Trageri s-au mai executat şi din autoturismele care circulau pe străzile Ştefan cel Mare, Gh. Gheorghiu Dej, Calea Dumbravei, Calea Oituz, din hotelul Continental, din liceele Industrial şi Agricol. S-au înregistrat victime din rândul militarilor şi civililor.
Cercetarea unor străzi şi imobile a confirmat că din aceste locuri s-a executat foc cu armament individual.
[] În această perioadă au fost reţinute 469 persoane suspecte, asupra unora găsindu-se armament şi muniţie; aceste persoane au fost deferite Procuraturii.
[[ Subunităţile trupelor de Securitate ce au asigurat paza unor obiective au acţionat în direcţia prevenirii unor evenimente negative, evitând folosirea armamentului din dotare şi excluderea acţiunilor violente asupra demonstranţilor. [IR: Noroc de securişti. Putea ieşi urît, fără înţelepciunea lor]În aceste zile s-au remarcat, din păcate, şi unele acţiuni violente, greu de pus în sarcina unor revoluţionari, care au avut ca obiect distrugerea sediilor organelor de Miliţie atât din Sibiu cât şi din oraşul Cisnădie, conform lozincii „Vom veni să vă măcelărim", ca şi eliberarea unor deţinuţi de drept comun. [IR: De ce nu poate fi revoluţionară dorinţa de distrugere a sediilor instituţiilor statului terorist? Se încearcă redefinirea termenului "revoluţie", într-un sens convenabil Contrarevoluţiei securicomuniste. Pînă şi ura deţinuţilor de drept comun, faţă de brutele care îi schinjuiau şi pedepseau arbitrar, pentru a se raporta îndeplinirea planului de încarcerări - ar trebui înţeleasă ]
Din unele cercetări rezultă că, la cererea lui Nicu Ceauşescu şi la ordinul Elenei Ceauşescu, s-au transportat la Sibiu, printr-o cursă TAROM, un număr de aproximativ 80 de cetăţeni din trupele speciale antiteroriste, neluaţi în nici o evidenţă şi care, după unele opinii, ar fi fost trimişi pentru asigurarea protecţiei primului secretar. [IR Nici pe pista aceasta, a forţelor speciale (cele care aplică teroarea de stat în numele combaterii terorismului celor oprimaţi) nu s-a găsit nimic? ]De asemenea, organele Procuraturii vor trebui să elucideze cazul celor 50 de legitimaţii de acoperire, în alb, cu antetul Departamentului Aviaţiei Civile, care urmau a fi utilizate în scopuri necunoscute încă.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

16.Revoluţia din Tărgovişte: Jocul dublu...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:47 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[16 IR: Revoluţia din Tărgovişte: Jocul dublu, avînd ca gaj cuplul Ceauşescu]
13. TÂRGOVIŞTE.
Prinderea şi execuţia cuplului dictatorial
[] În jurul orelor 13,00, au început să apară grupuri de manifestanţi în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid Dâmboviţa, iar în jurul orelor 14,00, o parte dintre aceştia s-au deplasat către sediul Inspectoratului Judeţean al M.I. şi al Miliţiei municipiului Târgovişte, pătrunzând în clădiri.
[] În jurul orelor 14,00, s-a adus la cunoştinţa Miliţiei Judeţene Dâmboviţa că soţii Ceauşescu au fost abandonaţi la Centrul de Protecţie a Plantelor situat în afara localităţii.
După cum este cunoscut, părăsind fostul sediu al CC. al P.C.R., soţii Ceauşescu s-au deplasat la reşedinţa de la Snagov. Ulterior, au solicitat piloţilor de pe elicopter să se deplaseze în direcţia Târgovişte. Sub motivul posibilităţii de a fi loviţi antiaerian, cuplul Ceauşescu împreună cu însoţitorii au fost părăsiţi de către echipajul elicopterului care-i transporta, după care, cu un autoturism particular, s-au deplasat către municipiul Târgovişte. Sub pretextul lipsei de carburant, şoferul autoturismului i-a abandonat şi el în zona Centrului de Protecţie a Plantelor Târgovişte.În baza informaţiilor primite, 5 subofiţeri din Miliţia judeţului Dâmboviţa s-au deplasat în două autoturisme la Centrul de Protecţie a Plantelor, unde soţii Ceauşescu încercau să realizeze o convorbire telefonică. Sub pretextul asigurării protecţiei şi al necesităţii conducerii lor într-un loc sigur, soţii Ceauşescu au fost îmbarcaţi în autoturisme care s-au deplasat cu destulă dificultate către sediul Miliţiei judeţene din Târgovişte, de unde, în jurul orelor 18.30, au fost transferaţi în cazarma U.M. 01417 Târgovişte. Prezenţa soţilor Ceauşescu în incinta unităţii a determinat luarea unor măsuri suplimentare de pază a cazărmilor. [IR: Toate aceste poveşti nu rezistă, dacă se adevereşte faptul că, în anul 1968, colonelul Andrei Kemenici (alias Adrian Kemeveş) era căpitan din garda personală a lui Nicolae Ceauşescu. Chiar Stănculescu scrie, în interviul dat lui Dinu Săraru, că pe 25 decembrie, Kemenici credea că îl apără pe comandantul suprem. Dar tocmai Stănculescu i-l dăduse în grijă. De aici se poate deduce că, pînă la încheirea pactului care a pus capăt ostilităţilor, soarta lui Ceuşescu era indecisă. Dacă nu se obţineau asigurări că Securitatea nu va avea probleme, menţinînd controlul societăţii, comandantul suprem ar fi fost reinstalat. A cîntărit insa numărul mare de oraşe răzvrătite- pe de o parte- şi contextul extern, care nu promitea nimic bun celor care ar fi continuat represiunea. Pe partea cealaltă, au cîntărit demonstraţiile de forţă ale securităţii, care, cu preţul vieţilor irosite în diversiune, au permis şi reabilitarea armatei şi legitimarea FSN, ca fortă revoluţionară]
În aceeaşi zi, în jurul orelor 19,00, fostul şef al Miliţiei oraşului Titu a luat măsuri de reţinere şi predare la unitatea militară din Boteni a lui Manea Mănescu, care se despărţise de Ceauşescu la Snagov. [IR: Şi care, poate, ştia multe...] În ziua de 23.12.1989, orele 00,15, persoane neidentificate au deschis foc asupra U.M.01417 Târgovişte, prilej cu care au fost răniţi 4 militari. Între orele 04,30 - 06,45, unitatea a fost atacată aerian de aeronave ce păreau elicoptere. În urma tragerilor cu artileria antiaeriană a fost doborât un balon luminiscent. La ora 05,45, un mesaj telefonic anonim aducea la cunoştinţa comandantului U.M. 01417 să-i predea de urgenţă pe soţii Ceauşescu, în caz contrar, în termen de 30 de minute, unitatea va fi distrusă şi ulterior întregul oraş. La ora 06,45, persoane neidentificate au deschis foc asupra unităţii, rănind un militar în termen. [IR : Între timp, la procesul lui Kemenici, s-a dovedit că nu a fost nici un atac real. Doar diversiuni şi erori suspecte. ]În jurul orelor 13,00, grupuri mici de persoane (2-4), s-au deplasat din centrul oraşului la U.M. 01417 şi U.M. 01378, încercând să forţeze intrarea, cu scopul verificării existenţei soţilor Ceauşescu în incinta cazărmilor. Utilizându-se o staţie de radioamplificare s-a reuşit evitarea unor incidente care ar fi putut avea urmări grave. La aproximativ 16,30, un.grup de cetăţeni, majoritatea romi, foşti deţinuţi de drept comun şi rudele acestora, au pătruns cu forţa în sediul Miliţiei, au distrus şi sustras diferite bunuri şi 4 pistoale, au pus în libertate 50 persoane reţinute pentru săvârşirea de fapte penale de drept comun. După circa o oră, cu sprijinul unităţilor militare aparţinând M.Ap.N., din apropiere, s-a reuşit evacuarea sediului. Un fenomen similar s-a petrecut şi în comuna Gura Ocniţei, unde un grup de romi a pătruns în postul de Miliţie, lovindu-l grav pe şeful de post. [IR : Răscoala romilor împotriva Miliţiei, ar merita un studiu separat]În ziua de 24.12.1989, persoane neidentificate au deschis foc asupra cazărmii de pe latura de est şi din podul Liceului Industrial nr. 2, prilej cu care au fost răniţi 2 militari.
În baza ordinelor primite de la eşaloanele superioare, în ziua de 25.12.1989, în jurul orelor 12,30, au fost luate măsuri de primire a elicopterelor ce urmau să transporte la Târgovişte membrii completului de judecată, delegaţii C.F.S.N., reprezentanţii M.Ap.N. şi o grupă de paraşutişti.În urma ordinului primit de la ministrul Apărării Naţionale, generalul Militarii, în jurul orelor 09.00, comandantul unităţii de paraşutişti Titu a constituit o grupă de voluntari pentru o misiune de intervenţie şi pază.
În acelaşi timp, din Bucureşti, de pe terenul Ghencea, în două elicoptere s-au îmbarcat generalul locotenent Stănculescu Victor, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, ofiţeri de justiţie, un ofiţer medic şi alţi însoţitori. După decolare, cele două elicoptere s-au îndreptat spre Ploieşti, unde au făcut joncţiunea cu alte trei elicoptere de însoţire.
Cele cinci elicoptere s-au îndreptat spre municipiul Târgovişte, unde două dintre acestea au aterizat în incinta U.M. 01417, iar celelalte trei pe terenul de instrucţie.
În şedinţa C.F.S.N. din 24.12.1989, s-a hotărât constituirea unui Tribunal Militar Excepţional în vederea judecării soţilor Ceauşescu. Din însărcinarea M.Ap.N., de organizarea procesului s-a ocupat generalul V. Stănculescu. Desfăşurarea acestuia este cunoscută, ca urmare voi trece peste acest episod, evidenţiind doar conţinutul rechizitoriului şi al ordonanţelor pe care-l redau în extras.
[] Rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare din 24.12.1989 cu privire la inculpaţii Nicolae şi Elena Ceauşescu constată următoarele: "...în calităţile îndeplinite pe linie de stat şi de partid, au acţionat direct şi premeditat, în scopul de a distruge poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare, supunând întreaga colectivitate de oameni din ţara noastră la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică şi ordonând să se tragă în masele de demonstranţi care au manifestat paşnic în mai multe oraşe din ţară în perioada 16-22.12.1989. Inculpaţii, mai mult decât atât, au ordonat desfăşurarea de acţiuni armate care au slăbit puterea de stat, au distrus şi adus în stare de neîntrebuinţare uzine, instalaţii, căi de comunicaţii, aducând astfel atingere securităţii statului şi au folosit o organizaţie din cele prevăzute în art.145 pentru subminarea economiei naţionale aşa cum rezultă din probele existente la dosar"! [IR : Afirmaţii valide. Dar acest genocid a fost realizat doar de doi oameni? Şi doar în săptămîna 16-22 decembrie?]
În ziua de 25.12.1989, orele 14,50, s-a executat foc fără comandă asupra celor doi dictatori, în urma căruia, medicul a constatat decesul. Din ordinul generalului Stănculescu, cadavrele au fost învelite în foi de cort şi depuse în cele două elicoptere care au decolat imediat. La orele 16,30, cele două elicoptere, împreună cu completul de judecată, au aterizat pe terenul Ghencea din Bucureşti. Neînţelegerea unor dispoziţiuni date a făcut ca cele două colete să fie abandonate în dispozitivul de apărare al unităţii militare din Ghencea. Abia a doua zi, cadavrele au fost duse la Spitalul Militar Central şi în ziua de 28.12. 1989 au fost înmormântate în Cimitirul Ghencea. [IR : Unde nici azi nu se permite deshumarea lor. Ceea ce, combinat cu dispariţia cadavrelor şi cu saltul casetei peste scena execuţiei, dă impresia că încă ni se ascunde ceva] În noaptea respectivă, asupra unităţilor militare din zonă au fost declanşate mai multe atacuri.
Din analiza materialului filmat şi din declaraţiile martorilor, mi-am format următorul punct de vedere asupra modului de comportare a celor doi dictatori.
Până la sosirea elicopterelor din 25.12.1989, cei doi Ceauşescu nu au înţeles exact situaţia în care se aflau. Din comportarea ofiţerilor şi soldaţilor din unităţi cu care au intrat în contact au înţeles că sunt ţinuţi acolo sub protecţie şi aşteptau cu nerăbdare desfăşurarea evenimentelor. [IR : Erau ei nebuni? Au fost păcăliţi ca să stea liniştiţi? Sau e vorba de un joc ambiguu, dublu? Aşa cum putem deduce, din faptul că erau găzduiţi tocmai de fosta gardă personală a lui Ceusescu, un om de incredere] Ceauşescu se comporta ca un comandant suprem, având pretenţii şi încercând să dea chiar ordine. La vederea generalului Stănculescu, Ceauşescu s-a înviorat, sperând că acesta a venit să-l ducă la Bucureşti sau în altă parte. Pe întreg parcursul vizionării casetelor am avut impresia că Ceauşescu nu credea în proces, refuzând să se apere şi sperând în poziţia importantă a generalului Victor Stănculescu, care-i fusese om de încredere. Momentul de panică al celor doi Ceauşescu este atunci când paraşutiştii, la ordin, au început să-i lege. Cei doi îşi pierd firea şi nu mai au nicidecum o atitudine demnă. Mai mult târâţi spre locul execuţiei, el încearcă să cânte Internaţionala, dar de frică vocea îl părăseşte. Deşi cu ani în urmă vizionaseră filmul execuţiei mareşalului Antonescu, cei doi Ceauşescu au căzut sub gloanţe fără demnitate, fără curaj, departe de lecţia fantastică dată istoriei neamului de Mareşal şi de cei trei condamnaţi la moarte de comunişti. [IR : Remarcă de un imbecilism... cinematografic ] Victoria comunismului în ţara noastră este marcată la 1 iunie 1946 prin execuţia mareşalului Antonescu şi se termină pe 25 decembrie 1989, prin execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale. [IR : Nu se termină nici azi, cu aportul lui SN ] Imaginile modului în care au murit cei din urmă caracterizează sfârşitul comunismului în România şi confirmă imensa diferenţa calitativă dintre aceştia şi mareşalul Antonescu. Printr-o ciudată întâmplare, procesul celor doi Ceauşescu a avut loc în fosta clădire a Şcolii speciale de cavalerie din Târgovişte, înfiinţată la 20 octombrie 1909 de Ferdinand I şi unde între cele două războaie Ion Antonescu a fost comandantul şcolii. Camera judecăţii a fost biroul lui Ion Antonescu între anii 1920 - 1922. [IR : Bucuria punerilor în scenă ... ]În ambele cazuri, conducerea superioară a Armatei îşi părăseşte conducătorii, din laşitate sau din credinţă naţională. [IR :? ] În ambele cazuri, procesele au fost înscenări politice. [IR :? ] În ambele cazuri, prietenul nostru de la răsărit a jucat un rol determinant. [IR :? ] Atât Antonescu, cât şi Ceauşescu, au fost două simboluri, la poluri opuse, ce au marcat, prin moartea lor, dispariţia a două sisteme sociale, dar ţara a supravieţuit şi acesta e lucrul cel mai important. [IR :Şi Securicomuniştii au supravieţuit- la putere. Acesta e un lucru şi mai important. ] Printr-un ciudat destin, ca regizor, mi-a revenit dificila sarcină să studiez ultimele lor clipe. Câtă diferenţă. Pentru lecţia pe care ne-a dat-o în faţa morţii şi a responsabilităţii pe care şi-a luat-o singur, curajos, conştient şi demn, mulţumesc lui Dumnezeu că Mareşalul a fost român. În ziua de 26.12.1989, începând cu orele 10,00, elemente rămase neidentificate au deschis foc în diferite puncte ale oraşului. La combaterea lor au participat militari din U.M. 01417, din rândul cărora au fost şi doi morţi. [IR : Exemplu de bojmojeală SN. Ancheta procuraturii a arătat că nimeni nu a atacat. Kemenici a trimis acasă la el cîţiva soldaţi, ca să-i păzească familia. Apoi a trimis alti soldati, in combinezoane speciale, tot la el acasă, cerindu-le sa-i atace pe primii. Aşa au murit cei doi combatanţi ai echipelor organizate de Kemenici. Nu ştim însă de ce ]
În perioada 27-31.12.1989, cu concursul Armatei şi al forţelor de ordine, s-a acţionat pentru restabilirea ordinii în municipiu şi la penitenciarul din Mărgineni, unde începuse o revoltă a deţinuţilor. [IR : Revolta penitenciarelor s-a produs în multe alte locuri. Ea a dus la o presiune extremă, dezamorsată prin eliberarea deţinuţilor. În acest fel erau rezolvate mai multe probleme, simultan: se scăpa de un focar de rebeliune, se inunda strada cu elemente turbulente sau vindicative, se puteau organiza echipe de bătăuşi sau provocatori ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

17. Revoluţia din Tărgu Mureş: de la înăbuşire la răzbunare.

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:49 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[17 IR: Revoluţia din Tărgu Mureş: de la înăbuşire la răzbunare, prin diversiune]
14. TÂRGU MUREŞ.
[] Începând din dimineaţa zilei de 21.12.1989, în municipiul Tg.Mureş au început ample acţiuni protestatare, iniţial în incinta întreprinderilor industriale din oraş şi, ulterior, pe străzile acestuia. În jurul orelor 11,30, coloane de muncitori au început deplasarea spre sediul Comitetului Judeţean P.C.R. La orele 11,35, unele unităţi militare din municipiu au primit ordin de intervenţie, în scopul blocării afluirii coloanelor spre centrul oraşului. [IR : Deci şi Tirgu Muresul a fost cuprins de revoluţie, înaintea Bucurestiului. ]Cu acest prilej, au fost constituite trei detaşamente de intervenţie care au fost trimise astfel: detaşamentul 1 şi 2 pe Str. Gh. Doja şi în zona Gării C.F.R., unde exista un amplu dispozitiv de blocare realizat de forţe M.I. În această situaţie, detaşamentele au fost retrase în cazărmi; detaşamentul 3, format din 173 militari, a întărit dispozitivul realizat de forţele M.I. În jurul CJ.P.C.R.
În jurul orelor 15,30, forţele de ordine aparţinând M.I. au dispersat în forţă manifestanţii, reuşind să elibereze complet zona către orele 19,00. [IR : În martie nu mai aveau energia aceasta ]Au fost luate măsuri de trimitere de noi forţe, care să blocheze căile de acces spre instituţiile aflate în centrul oraşului. Unităţile militare din garnizoană aveau în zonă 340 militari, 9 autocamioane şi 12 T.A.B.-uri.
Deşi împrăştiaţi de forţele de ordine, manifestanţii se regrupează Şi pornesc din nou la acţiune, mult mai numeroşi şi mai decişi.
La orele 21,00, dinspre clădirea Poştei, o coloană de manifestanti s-a apropiat de cordonul realizat de forţele de ordine şi Armată, agresându-i pe militari cu pietre smulse din caldarâm, sticle, cioburi de geam recuperate din vitrinele magazinului "Romarta tineretului", bare metalice şi din lemn, demontate de la băncile din zonă etc.
După somaţii repetate, militarii s-au retras după maşinile de luptă şi au deschis foc de avertisment, din proprie iniţiativă. În urma declanşării focului au fost împuşcaţi mortal 4 cetăţeni şi au fost rănite mai multe persoane. Cazul este în cercetare la organele Procuraturii.
După declanşarea focului, manifestanţii nu s-au lăsat intimidaţi, dar au eliberat strada. Cercetările efectuate asupra persoanelor decedate sau răniţilor au dus la descoperirea în trupurile acestora a unor elemente de muniţie inexistente în evidenţa unităţilor militare, în consecinţă, se impune acceptarea ipotezei potrivit căreia, în acele momente, în zonă au existat şi alţi trăgători care au deschis foc mascat asupra manifestanţilor.
În noaptea de 22/23.12.1989, zona centrală a oraşului a fost interzisă circulaţiei publice.
În dimineaţa zilei de 22.12.1989, căile de acces spre centrul oraşului erau înţesate de coloane de manifestanţi, de astă dată bine organizate şi conduse. Se scandau lozinci anticeauşiste, antidictatoriale. Comandanţii unităţilor militare existente în zonă au discutat cu liderii revoluţionaiilor, ceea ce a determinat realizarea unui spaţiu de siguranţă faţă de dispozitivul militar. La orele prânzului au apărut primele semne de fraternizare a Armatei cu demonstranţii. [IR : Cam tîrziu... ]La orele 12.30, s-a ordonat descărcarea armamentului (dezafectarea) de către militari, determinând un val de entuziasm popular. Este momentul când, parte din revoluţionari au pătruns în C.J.P., iar unele grupuri mari s-au deplasat la Inspectoratul judeţean M.I. Aceştia au pătruns în birourile Securităţii şi Miliţiei, de unde au sustras diferite categorii de armament şi muniţia aferentă, care, în majoritate, au fost recuperate ulterior.
[] Începând cu 23.12.1989, orele 13,00, s-a organizat preluarea organelor M.I. de către Armată, acţiune declanşată în dimineaţa zilei de 24.12.1989.
]] Deşi în municipiul Tg. Mureş nu s-au desfăşurat acţiuni teroriste, unităţile militare au fost, în toată această perioadă, hărţuite de zvonuri şi informaţii false, în special între 22-24.12.1989. În baza cercetărilor efectuate, marea majoritate a acestor zvonuri nu s-a confirmat. [] Este de remarcat faptul că acest oraş a fost scutit de acţiuni teroriste care, de pildă în Bucureşti, au provocat de 8-9 ori mai mulţi morţi decât noaptea de 21/22.12. Este firesc să ne punem întrebarea, de ce ? Poate întâmplarea, poate intenţia de a proteja populaţia... [IR :?! Întorcîndu-i patriotului SN aluzia, să bănuim că securiştii au însîngerat in martie Tîrgu Mureşul, şi ca să se razbune? Credeam că e vorba doar de o manevră, pentru relegitimarea S(ecu)R(ităţI)I ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

18.Revoluţia din Turda: de la înăbuşire la deturnare

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:52 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[18 IR: Revoluţia din Turda: de la înăbuşire la deturnare]
15. TURDA.
[] Primele manifestări anticeauşiste au avut loc la Turda în dimineaţa zilei de 22.12.1989, când au apărut şi primele acţiuni de fraternizare a demonstranţilor cu Armata.În zorii zilei de 22.12.1989, muncitorii de pe platforma industrială a oraşului au început să se grupeze, în vederea organizării unei demonstraţii în centrul oraşului. [IR :Cinste lor! Nu sint dintre aceia ieşiţi după ce pericolul părea trecut ][] În jurul orelor 10,00, coloanele de manifestanţi au ajuns la podul din dreptul I.R.E.C. În urma discuţiilor purtate cu delegaţii muncitorilor, care au dat asigurări că doresc să demonstreze paşnic în centrul oraşului, s-a permis trecerea coloanelor peste pod. Între orele 11,00-l 4,00, toate forţele aparţinând unităţilor militare din garnizoană au fost retrase în cazărmi.
[] În seara aceleiaşi zile, un număr de 12 ofiţeri de Securitate, în frunte cu comandantul, au solicitat protecţia Armatei.
Începând din după-amiaza zilei de 22.12.1989, asupra unităţilor militare din municipiu s-a dezlănţuit un intens război psihologic. Au fost transmise numeroase ştiri false şi zvonuri alarmante care au determinat instaurarea unor stări de derută, confuzie şi nesiguranţă. Au existat informaţii potrivit cărora din direcţia Aiud se îndreptau spre Turda coloane teroriste de blindate, iar Aerodromul Câmpia-Turzii ar fi urmat să fie atacat. Cercetările efectuate au dovedit falsitatea acestor zvonuri.
În noaptea de 22/23.12.1989, unităţile militare din municipiul Turda au fost agresate de elemente teroriste cu foc real sau simulat, în această noapte au fost ucişi în dispozitivul de apărare al unităţilor primii doi militari. În jurul orelor 02,00, un foc intens a surprins U.M. 01291 din direcţia sud şi sud-vest. Intensitatea tirului fiind mai crescută asupra depozitului de muniţie. În cadrul acestei acţiuni, au fost împuşcaţi în cap un ofiţer şi un militar în termen.
De menţionat că din seara zilei de 22.12.1989, asupra municipii ului Turda şi a zonei adiacente s-a lăsat o intensă ceaţă, lucru ce a îngreunat considerabil observarea şi determinarea locurilor de unde se acţiona cu foc asupra militarilor din dispozitiv. În acelaşi timp, acţiunile de foc ale teroriştilor erau foarte precise, vizând în special capul şi gâtul victimei, ceea ce ne conduce la concluzia că aceştia deţineau armament dotat cu posibilităţi de tragere în condiţii de vizibilitate redusă.
In ziua de 23.12.1989, au fost luate măsuri de reorganizare a dispozitivului de apărare şi de efectuare a unor acţiuni de scotocire, care însă nu au avut darul de a clarifica situaţia teroriştilor.O dată cu lăsarea întunericului, atacurile teroriste asupra unităţilor militare au reînceput.La adăpostul ceţii, dintr-un automobil s-a deschis foc de armă automată asupra tancului aflat la Punctul de control al U.M. 01291. În aceeaşi seară, la Cantonul de cale ferată îngustă, asupra U.M. 01343 s-a deschis foc din podurile caselor aflate pe comunicaţia Turda-Mihai Viteazul. Cu acest prilej a fost ucis un subofiţer cu două gloanţe, unul în cap şi altul în gât.
În ziua de 24.12.1989, s-a continuat intoxicarea unităţilor militare cu ştiri false, ce se refereau, în special, la prezenţa unor grupuri de terorişti în diferite zone ale oraşului. O dată cu ivirea zorilor, la adăpostul ceţii, tirurile de armă automată asupra unităţilor militare s-au intensificat. Cu acest prilej, au căzut victime alţi militari din dispozitivul de apărare, loviţi în special în cap.
[]În timp ce un subofiţer împreună cu 6 militari în termen se deplasau cu un autocamion la depozitul de muniţii, în dreptul Staţiei PECO, elemente neidentificate au deschis foc automat asupra camionului, lovindu-l mortal pe şeful de depozit.
În ziua de 25.12.1989, a continuat focul de hărţuire declanşat din diferite locuri (cimitir, parcul Mihai Viteazul, Uzina de apă etc.).
[] În baza ordinelor superioare, în ziua de 29.12.1989 s-a constituit un detaşament de intervenţie la Penitenciarul Aiud. [IR : O altă filă, dintr-un dosar ocultat: revolta penitenciarelor, pline cu subiecţii (in)justiţiei comuniste] La obiectiv, incidentele fiind aplanate, nu a mai fost necesară intervenţia Armatei. Totuşi, detaşamentul a rămas în zonă până în ziua de 10.01.1990. Începând din 29.12.1989, activitatea din municipiu s-a reluat normal.
- [] caracteristic municipiului Turda este că acţiunile de foc ale diversionistilor s-au concentrat în exclusivitate asupra unităţilor militare şi împrejurimilor acestora. În municipiul Turda nu s-a tras nici un foc de armă asupra instituţiilor publice sau persoanelor civile; suntem, evident, în faţa unor acţiuni ale unor specialişti în cercetare-diversiune;
- unităţile militare din municipiu s-au confruntat cu un adversar puţin numeros, dar bine instruit şi dotat cu armament perfecţionat; aşa se explică tragerile precise executate în condiţii de vizibilitate redusă. Focul a fost executat în majoritatea situaţiilor din locuri fixe (poduri, clădiri, parcuri, cimitire etc), dar şi din autovehicule în mers, cu numere de înmatriculare străine. [IR : Şi cum de au părăsit ţara liniştiţi, după ce li s-a văzut numarul? ] În municipiul Turda,din rândul Armatei au decedat 7 militari şi au fost răniţi 3. Focul apărătorilor, deşi prompt, a suferit de lipsă de precizie şi eficacitate. A decedat un singur civil.
[IR : Concluzii. Românii au pornit o revoluţie de eliberare. Se neagă asta, ca să nu credem in posibilitatea şi rostul revoltei, sau ca să nu se ruşineze cei care nu au participat. Revoltaţii au fost atacaţi de forţele represive ale sistemului: securitatea, Miliţia, armata etc. Unii au depăşit frica şi au atacat bărbăteşte trupele şi instituţiile care simbolizau dictatura. Fără acest curaj nebunesc, nu s-ar fi stîrnit unda care a dus la răsturnarea lui Ceuşescu. Este o mirşăvie să fie reproşată eroilor lipsa de civilizaţie şi violenţa. Dacă revoluţionarii ar fi fost înarmaţi, insurecţia ar fi făcut mai multe victime, dar ar fi reuşit eliberarea ţării din ghearele securicomunistilor, pentru că aceştia aveau un context extern nefavorabil represiunii. Eroismul Timişorenilor a fost dublat solidar de eroismul celor care, in multe oraşe din Ardeal, au extins revoluţia, chiar înainte de spargerea mitingului de la Bucureşti. Pe 22 decembrie dimineaţa, Tovarăşii au fost puşi în faţa unei decizii ireversibile. Chiar dacă înăbuşieră în sînge revolta din Bucureşti, aveau in faţă , pe lîngă coloanele pornite din intreprinderile bucureştene, sumedenia de oraşe din Ardeal, cuprinse de rebeliunea împotriva puterii. O reprimare, la asemenea scară, se putea face în anii 50, dar acum nu promitea nimic bun celor care ar fi făcut-o . Era clar că regimul urma să cadă, sub valul schimbărilor din Europa de Est şi previzibilă soarta celor care ar fi inăbuşit revolta în sînge. Aşa că s-a preferat trecerea de la înfruntarea revoluţiei la deturnarea, confiscarea ei. Dar Securitatea şi activul de partid avea nevoie de garanţii de impunitate. Au declanşat diversiuni, pentru a convinge garnitura ce se instala la putere, că nu se poate face nimic făra un pact de neagresiune. Luptele au creat armatei, compromisă fatal, o aură patriotică, revoluţionară. Iar FSN-ului- un capital de legitimitate. In acest timp, Ceuşescu era ţinut drept gaj, ca rezervă. Nu a fost însă nevoie de reînscăunarea lui. Pactul s-a făcut (lucru dovedit de cei 18 ani de impunitate, garantată atunci) şi ostilităţile au încetat. Lăsînd în urmă o mie de morţi, şi mii de răniţi, tribut plătit declanşării Contrarevoluţiei FSN]
Ultima oară modificat de Ioan Rosca pe Sâm Ian 05, 2008 2:57 pm, modificat 1 dată în total.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

19. Urmeză un scenariu fictiv, care trebuie să acopere ....

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:56 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[19 IR: Urmeză un scenariu fictiv, care trebuie să acopere pe cel real]
UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND DEZINFORMAREA ŞI DIVERSIUNEA
PSIHOLOGICA ŞI RADIOELECTRONICĂ DESFĂŞURATE ÎN DECEMBRIE 1989

[] Prin acţiunile de război psihologic şi radioelectronic s-a urmărit în primul rând zdruncinarea moralului populaţiei şi în special al organelor puterii armate a statului, slăbirea potenţialului de luptă al acestora, crearea de confuzie, panică şi dezordine care au condus la numeroase pierderi umane şi importante pagube materiale, toatea cestea realizând condiţiile unei intervenţii armate din exterior. [IR: Unde dai şi unde crapă. Teza pericolului extern ţîşneşte impetuos... fără nici o bază faptică. Ca să uităm cine avea interesul şi puterea, să facă o asemenea diversiune: Securitatea! Care trebuia scoasă din cauză neaparat, pentru că făcuse pace cu noii veniţi ] []
Analiza principalelor acţiuni de dezinformare şi diversiune psihologică şi radioelectronică desfăşurată în perioada amintită conduce la concluzia grupării lor în două categorii:
- transmiterea pe toate canalele de legătură posibile, inclusiv pe cele telefonice ale Armatei, a unor date şi informaţii cu conţinut fals, în scopul dezinformării, intoxicării şi blocării comunicaţiilor telefonice şi neutralizării prin bruiaj a reţelelor radio militare.Această acţiune s-a extins şi asupra unor instituţii importante, inclusiv radioul şi televiziunea. [IR: Cine deţinea numerele de telefon si adresele necesare? ]- executarea diversiunii radioelectronice în sistemele apărării antiaeriene a teritoriului şi ale trupelor, ale aviaţiei şi marinei militare, prin crearea bruiajului de radiolocaţie de imitare a ţintelor aeriene, cu scopul vădit de a determina complicarea situaţiei aeriene generale, îngreunarea luării deciziilor, declanşarea acţiunilor de luptă (lovire) asupra unor ţinte aeriene false sau a altor aparate de zbor (proprii sau neidentificate) aflate în spaţiul aerian al ţării, consumării rapide a rezervei de muniţie de diferite categorii, uşurând astfel o eventuală acţiune de desant sau de lovire aeriană intervenită din exterior. Totodată, s-a urmărit crearea derutei şi confuziei în cadrul forţelor armate, dar şi neîncredere şi panică în rândul populaţiei civile. [IR: Îmi repet disponibilitatea pentru studiul tehnic al dovezilor acestui război electronic. Ca inginer electronist (de telecomunicatii, specialitatea radio) , nu dau mulţi bani pe concluziile domnului regizor ]În afara acestora, a existat şi diversiunea armată care s-a materializat în trei moduri:
- intervenţie externă realizată individual sau în grup de specialişti în această formă de luptă (Turda, Timişoara, Reşiţa, Bucureşti, etc); [IR: Dar nici unul nu a fost prins]- acţiuni executate de profesionişti autohtoni ai unor organisme militare naţionale care au acţionat antirevoluţionar şi pro-comunist şi, probabil, în colaborare cu organizaţii profesioniste de terorişti aflate pe teritoriul ţării în acele zile; [IR: Nici unul prins. Şi fără legătura cu Securitatea... ]- acţiuni individuale sau de grup, neorganizate, ale unor fanaticiai regimului ceauşist. [IR: Praf în ochi. Fanaticii- din care nu a fost prins nici unul- s-au oprit brusc, cînd şefii lor le-au transmis că se căzuse la pace]Existenţa teroriştilor este dovedită de faptele lor şi este recunoscută de rapoartele M.Ap.N., M.I., ale S.R.I.-ului şi ale Procuraturii. De asemenea sunt dovedite de un grup impresionant de martori. [IR: Si in sprijinul OZNurilor sînt argumente similare. Dar nu există nici o justificare pentru dispariţia teroriştilor semnalaţi de martori şi documente ][] Existenţa lor mai este dovedită şi prin morţii neidentificaţi, răniţii fugiţi din spitale, urme materiale. Modul de dispariţie a urmelor dovedeşte profesionalitatea lor. Este naiv să credem că teroriştii aveau costumaţie specială. Cei pe care i-am văzut eu erau civili ca şi noi, iar majoritatea lor aveau şi salopete de gărzi patriotice. [IR: Rîde de noi regizorul...]
Amploarea acţiunilor organizate şi desfăşurate, precum şi efectele obţinute, conduc la concluzia certă că majoritatea lor au fost organizate din timp de un organ specializat aparţinând unor instituţii de informaţii, în baza planurilor puse în aplicare de la începutul lunii decembrie. O primă încercare a fost făcută la Iaşi în 14 decembrie 1989. [IR: Dar nu era Securitatea, este important să credem asta... ]Au fost utilizate mass-media, precum şi căile telefonice şi radio în funcţiune, inclusiv cele operative sau care au aparţinut M.Ap.N. si M.I întrerupte doar de câteva ori din ordinul generalului V. Stănculescu. [IR: Extratereştrii CIA-KGB-Mossad- etc au folosit intens reţelele de comunicaţii ale securităţii şi armatei. Care insă , nu au nici o legătură cu aceste convorbiri.... ]
[] În perioada în care a funcţionat Serviciul operativ al M.Ap.N. de relaţii cu publicul (dimineaţa zilei de 23.12.1989 până la 30.01.1990) populaţia Bucureştiului şi din întreaga ţară a furnizat un mare număr de informaţii (numai în ziua de 24.12. peste 800). În urma analizei şi verificării lor a rezultat clar că peste 50 % din ele aveau un conţinut fals, urmărind dezinformare, derută, panică, confuzie şi dispersarea forţelor.
Pe categorii de informaţii false, acestea se refereau la:
- exagerarea numărului de terorişti care urmau să atace diferite obiective;
- existenţa unor tabere de terorişti de diferite naţionalităţi ce se antrenau în zona Braşov;
- existenţa şi iminenta folosire a unor trupe de desant aerian ce urmau să atace unele obiective importante;
- folosirea de către terorişti a unor tuneluri, bunkere, baze şi depozite subterane etc, în special în Bucureşti;
- pregătirea unui atac chimic ce urma a fi declanşat în zilele de 25 şi 26.12., prin distrugerea unui depozit de materiale toxice în Bucureşti;
- pregătiri pentru declanşarea unor epidemii;
- încercări de contaminare şi otrăvire a apei în diverse oraşe ale ţării;
- crearea de inundaţii prin distrugerea unor baraje ale lacurilor de acumulare;
- provocarea exploziei reactorului atomic Bucureşti;
- minarea mai multor edificii din Capitală şi din alte oraşe;
- ameninţări cu atacul în noaptea Anului Nou 1990 etc.
[IR: Şi asta simultan şi masiv, în fiecare oraş din ţară. Zeci de mii de voci semnalînd piste false, persoanelor din comandamente. Impresionant este terorismul internaţional şi metodele serviciilor secrete străine ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

20.Detalii care nu aduc nimic nou, îmbogăţind ambiguitatea

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:06 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[20 IR: Detalii care nu aduc nimic nou, îmbogăţind doar ambiguitatea ]
VI. MOARTEA GENERALULUI COLONEL VASILE MILEA, MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE
[] 22.XII.1989
Din expunerea faptelor şi a punctelor de vedere personale, cred că a reieşit cu claritate importanţa pe care am acordat-o gestului făcut de Vasile Milea în dimineaţa zilei de 22.12 1989.[]
În seara zilei de 16.12.1989, ministrul Apărării Naţionale, gen. Vasile Milea, la solicitarea lui Radu Bălan, prim secretar al fostului comitet judeţean P.C.R Timiş, şi faţă de informaţiile primite de la unităţile militare din Timişoara, a ordonat aducerea în cazarmă a cadrelor cu funcţii de conducere şi constituirea în acest municipiu a 10 patrule, fiecare a câte 10 militari, conduse de ofiţeri, care împreună cu organele de ordine să asigure paza obiectivelor (magazine şi clădiri) devastate şi incendiate de grupuri de indivizi violenţi, pe fondul tulburărilor cauzate de încercarea organelor de ordine de a împrăştia persoanele din jurul locuinţei pastorului reformat LASZLO TOKES. Spre dimineaţă, patrulele au fost retrase în cazărmi.
Ulterior, datorită intensificării acţiunilor violente în cursul nopţii de 16/17. dec. 1989, la ora 03,30, s-a ordonat de către ministrul Apărării Naţionale ca un grup de ofiţeri superiori din Marele Stat Major, precum şi Şeful Inspectoratului Muzicilor Militare [IR:? ] să se deplaseze în garnizoana TIMIŞOARA pentru a organiza, potrivit ordinului comandantului suprem, defilarea unităţilor niilitare cu fanfara şi drapelul de luptă, în scopul dezamorsării situaţiei tensionate create.
Grupul menţionat a sosit la Timişoara cu avionul la ora 09,30.
Începând cu data de 17. 12. 1989, orele 12, din acelaşi ordin s-a transmis indicativul "TABELA ABC-ANA", cuprinzând măsuri de rutină pentru întărirea pazei şi apărării unităţilor şi obiectivelor militare, precum şi constituirea unor grupe operative, cu ocazia anunţării plecării în Iran a lui Nicolae Ceauşescu, planificată a se desfăşura începând cu ziua de 18 decembrie 1989.
La ora 14,25 s-a transmis indicativul "RADU CEL FRUMOS" (alarma de luptă parţială) pentru marile unităţi şi unităţile militate din judeţul Timiş.
În cadrul acestui indicativ se prevăd a se aplica măsuri de ridicate a capacităţii de luptă a unităţilor şi marilor unităţi, astfel încât acestea să fie în măsură a îndeplini în timp scurt misiunile de luptă ordonate. După cum este cunoscut, la data de 17. 12. 1989 ora 17,00 a avut loc teleconferinţa cu toţi primii secretari ai comitetelor judeţene de partid la care au participat şi comandanţii de garnizoane reşedinţe de judeţ.
Pentru o cunoaştere mai exactă a poziţiei gen. Milea Vasile faţă de ordinele formulate de Nicolae Ceauşescu, este necesar a se analiza unele din discuţiile purtate în cadrul acestei teleconferinţe şi a şedinţei Comitetului Politic Executiv, din care rezulta că generalul Milea Vasile nu a acceptat şi a întârziat deliberat înarmarea cu muniţie reală a Armateişi nici nu a ordonat executarea unor manevre cu tehnica din dotare, permiţând în acest mod amplificarea demonstraţiilor. [IR:Stenograma nu justifică astfel de speculaţii ] Acesta a fost motivul pentru care Nicolae Ceauşescu l-a acuzat de neexecutarea ordinului dat de el, în calitate de comandant suprem.
În cadrul teleconferinţei, Nicolae Ceauşescu a afirmat: "Este stare de necesitate. Am dat ordin să se tragă, se somează şi dacă nu vor să se supună se trage", iar Elena Ceauşescu: "Cei căzuţi să fie duşi în beci, să nu mai iasă niciodată de acolo".[IR: Şi nimeni nu a avut nimic de zis. Conducătorii armatei romane erau mai laşi decît turbulenţii din Timişoara]
Din discuţiile purtate în cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv al P.C.R. la 17.12.1989, orele 17,00, redăm următoarele: NICOLAE CEAUŞESCU "Au avut o atitudine defetistă capitulardă, atât Organele Ministerului Apărării Naţionale, cât şi ale Ministerului de Interne. Aseară am discutat cu ei şi le-am zis ca în cursul zilei de astăzi (17. 12 n.n.) să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţii în centrul oraşului. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru. Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. []] "
GENERAL MILEA VASILE
"Am executat deplasare din est către vest". []
Atacul lui Nicolae Ceauşescu s-a amplificat în momentul în care a aflat că forţele armate nu au executat ordinul de a folosi armamentul.
GENERAL MILEA VASILE
... "Nu le-am dat muniţii".
NICOLAE CEAUŞESCU
"De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii, mai bine îi ţineai acasă.[] Nu aţi spus adevărul, de abia acum spuneţi, până acum m-aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă? De ce aţi dezinformat?!" [IR: De fapt, unele unităţi au fost înarmate. Şi au tras. Încît speculaţiile dlui SN sînt la fel de nejustificate ca nemulţumirea lui NC]Conchizând că situaţia este foarte gravă, Nicolae Ceauşescu atacă verbal foarte dur pe fostul ministru al Apărării Naţionale ca şi pe cel de Interne, considerându-i "trădători", fapt ce demonstrea starea de panică a celor doi dictatori, ca şi încercarea de a-l culpabiliza pe gen. MILEA VASILE şi a-l determina să execute ordinele fără comentarii sau interpretări. Mai mult decât atât, Nicolae Ceauşescu ajunge în situaţia de a-i ameninţa pe cei doi miniştri chiar cu moartea.
CEAUŞESCU ELENA
"Situaţia este foarte gravă şi neplăcută".
CEAUŞESCU NICOLAE
"Este gravă şi voi sunteţi vinovaţi!Pentru că voi aţi împins la această situaţie O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi jocul.Cum putem califica acest lucru, să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, ale poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere ....
Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul Apărării Naţionale şi pe ministrul de Interne şi pe comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment, preiau comanda trupelor Armatei, să-mi pregătiţi Decretul, convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi discutat cu ei din zece în zece minute ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. ]] Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin? Ştiţi ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ce aţi făcut voi, înseamnă pactizare cu inamicul.
Ai făcut armata, Milea? Aşa se cheamă, nu ?!....
" GENERAL MILEA VASILE
"Da, tovarăşe secretar general". [IR: Curată demnitate patriotică şi revoluţionară]Din acest moment, Nicolae Ceauşescu, pentru a se asigura în legătură cu executarea exactă a ordinelor sale, procedează la transmiterea lor directă.
NICOLAE CEAUŞESCU
"Voi da ordin ca imediat să se primească acum armament. Toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta?!...Când am spus stare de necesitate, ce înseamnă pentru voi stare de necesitate, cu bâta?Tu care conduci trupele de Securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate?"
VLAD IULIAN
"Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordine". [IR: Şi s-au şi executat, parţial. Ceauşescu e nedrept cu cei doi slugoi. ]NICOLAE CEAUŞESCU
"Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bâta şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potâmichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia? Am spus să trageţiî în aer, somaţi şi dacă nu, trageţi în picioare. Deci măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atât unităţile Ministerului de Interne cât şi cele ale Apărării Naţionale şi oriunde se încearcă vreo acţiune să fie lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Ce facem cu ministrul Apărării? Ce spui tu Milea?"
Reţine atenţia modul de exprimare a generalului Milea în răspunsul său, care semnifica o neimplicare directă, dar şi un angajament în aplicarea ordinului.
GENERAL MILEA VASILE
"Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După care sunt la dispoziţia dumneavoastră".
Este evident că Nicolae Ceauşescu nici nu se gândea să îl demită pe generalul Milea Vasile, dată fiind complexitatea situaţiei şi perspectiva vizitei în Iran. După cum declara Manea Constantin, şeful de cabinet al lui Nicolae Ceauşescu: "Lucrurile s-au împăcat, ei şi-au luat angajamente, bine, aparent, el avea nevoie să se asigure înaintea plecării în Iran, că nici asta n-a fost probabil prost planificată din punctul meu de vedere, ci să fie sigur că la înapoiere totul e liniştit". Reproşurile adresate gen. Milea Vasile continuă.
NICOLAE CEAUŞESCU
"De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că, cu puşca în mână, fără armament (se referă la muniţie n.n.) nu se poate apăra şi nici bate".
ELENA CEAUŞESCU
'Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor". (Doamne cât erau de analfabeţi şi de răi în acelaşi timp. Notă S. N.)
GENERAL MILEA VASILE
"Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi". [IR: Vrea SN să sărim peste aceste fraze? ]NICOLAE CEAUŞESCU
"De ce nu aţi luat măsuri?"
GENERAL MILEA VASILE
"Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare".
NICOLAE CEAUŞESCU .
"Ce părere aveţi tovarăşi? Trebuie să hotărâm ce facem".
[] NICOLAE CEAUŞESCU
"Ce garanţie există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca până acum?"
GENERAL MILEA VASILE
"Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când aţi spus că este stare excepţională".
NICOLAE CEAUŞESCU
"Bine, să mai încercăm tovarăşi".
Iată cum descrie căpitanul Barbu, aghiotantul gen. Milea, starea în care se afla acesta după şedinţă: "Pe 17. 12. 1989 seara eram cu dânsul în dormitor şi-mi zice: -măi copile ce s-o întâmpla, ce-o fi? Ce se va întâmpla cu copiii, cu nepoţii, cu tine, cu copiii tăi? Ce-o fi?!...." [IR: Le era frică pentru ei şi copii lor, pentru că ştiau că vor plăti şi dacă execută ordinul criminal]La orele 18,00 - s-a ordonat alarma de luptă parţială pentru întreaga armată. [IR: Lupta cu poporul român, aşa cum se vede şi din stenogramă ]
[] În zilele de 18, 19 şi 20 decembrie 1989 gen. Milea Vasile a condus activităţile Armatei atât din sediul Ministerului Apărării Naţionale, cât şi din cel al fostului CC. al p.c.r.
[] Din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, în vederea desfăşurării mitingului de condamnare a evenimentelor de la Timişoara prevăzut pentru orele 12,00, în Piaţa Palatului şi pe căile de acces au fost desfăşurate forţe de ordine pentru blocarea pătrunderii grupurilor turbulente şi interzicerea părăsirii pieţei de către participanţii la miting. ]] Generalul Milea Vasile a primit dispoziţie din partea lui Nicolae Ceauşescu de a da ordine unităţilor militare din garnizoana Bucureşti să sprijine forţele Ministerului de Interne pentru apărarea sediului CC. al P.C.R. şi descurajarea manifestanţilor. (M. Ap. N./S2029R/19. 11. 1991)
În baza acestor ordine au avut loc mişcările de trupe şi desfăşurarea acţiunilor menţionate mai jos:
- începând cu orele 12,00 - au fost trimise forţe pentru apărarea unor obiective, astfel Comandantul armatei 1, gen. mr. Voinea Gheorghe, a ordonat trimiterea în Piaţa Palatului a 100 militari,care au rămas în acest dispozitiv, fără să intervină, până în ziua de 22. 12. 1989 - orele 12,00, când au fost retraşi în cazărmi;
La orele 13,30 - gen. mr. Voinea Gheorghe a transmis mr. Amăriucăi Dorel (cd. subunităţii de pază obiective speciale) .ordinul gen. Milea Vasile de a trimite 2 companii (circa 300 militari) la Intercontinental, iar între orele 14,00 - 16,00, la cererea ministrului, a ordonat trimiterea şi a altor subunităţi şi TAB-uri în Piaţa Palatului pentru apărarea sediului CC. De asemenea, a ordonat să fie pregătite pentru a se deplasa, la ordin, spre Bucureşti şi alte forţe.
La orele 14,30 - primele subunităţi şi TAB-uri care se deplasau spre Piaţa Palatului au ajuns la Universitate, unde au primit ordin de la ministrul Apărării Naţionale să ocupe dispozitiv de blocare în sprijinul forţelor de ordine.
În jurul orelor 15,00 - cele 2 companii au ajuns la Intercontinental. Aici, din ordinul gen. Milea Vasile, au înlocuit iniţial efectivele existente intrate deja în Piaţa Romană şi apoi pe elevii Şcolii Militare de Ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au fost retraşi. Militarii au realizat un dispozitiv de blocare pe 4 rânduri înapoia scutierilor şi TAB-urilor rămase pe loc.
La orele 16,15 - gen. Hortopan Ion a ordonat mr. Amăriucăi Dorel să mai trimită la Intercontinental 10 ofiţeri şi 100 militari cu 8 autocamioane de la Autobaza M. Ap. N. Acestea să se cupleze cu cele 10 TAB-uri existente şi să pătrundă spre Piaţa Palatului. După sosirea în zonă, către orele 16,30 - 16,45, un autocamion DAC a fost blocat de manifestanţi. Şoferul, sold. Cismaru Nicolae, a fost lovit în cap cu o cărămidă, a pierdut controlul comenzilor şi a intrat peste rândurile de demonstranţi şi scutieri accidentând peste 23 civili (6 morţi) şi 3-4 scutieri, după care s-a oprit (evenimentul a fost cercetatde Procuratura Militară, care a stabilit nevinovăţia şoferului). Mulţimea înfuriată a atacat forţele de ordine, a rupt dispozitivul scutierilor şi a ajuns în faţa militarilor. Aceştia, intraţi în panică, au deschis foc de avertisment în aer, fără comandă. O parte din manifestanţi s-au culcat la pământ pentru a se adăposti, iar persoane în civil care acţionau printre militari au început să reţină demonstranţi şi să-i transporte la maşini. S-a raportat imediat gen. Milea Vasile care a ordonat "sa nu se mai execute foc şi să nu mai fie băgaţi militarii în linia întâi. Dacă pleacă scutierii, să plece şi militarii". La orele 17,30 - gen. Milea Vasile a cerut să i se trimită la CC o grupă de transmisionişti cu mijloacele necesare pentru a avea legătura proprie cu subordonaţii şi o grupă de ofiţeri din M. St. M. cu harta municipiului Bucureşti. Au fost trimişi de la Comandamentul Tnipelor de Transmisiuni 4 ofiţeri de transmisiuni(cpt. ing. Tufan Marius, mr. Stan Dănuţ, mr. Răducu Marian şi cpt. Plăvitu Dan). De la M St. M. a fost trimisă o grupă de operatori condusă de col. Folescu Dumitru.
Tot la această oră, a ordonat comandantului Aviaţiei Militare să execute zbor de recunoaştere cu două elicoptere, pentru a stabili mişcările manifestanţilor în oraş.
"În după-masa aceea a fost mereu chemat, mereu admonestat de Nicolae Ceauşescu, acuzat că trage de timp, că nu are putere de decizie, iar seara l-a admonestat foarte dur şi foarte serios, i-a interzis să mai stea în birou cu generalii la pierderea vremii în faţa hârtiilor că nu de aia este ministrul Apărării" (Manea Constantin).
Din declaraţia col. Dumitrescu Nicolae, care în ziua de 21.12. se afla în sediu, rezultă că în jurul orelor 17,00 (gen. Milea Vasile, n.n.) a efectuat o inspecţie a dispozitivelor subunităţilor de gărzi patriotice ce se aflau între hotelul Intercontinental şi blocul Scala. [IR: Trebuie analizată minuţios organizarea şi activitatea gărzilor patriotice, pentru a înţelege tehnicile si forţele folosite de FSN în 1990 ]Luptătorii staţionau în două autobuze şi erau înarmaţi cu cozi de lopeţi. Se subliniază următorul aspect: " noi nu eram subordonaţi gen. Milea Vasile, ci direct lui Nicolae Ceauşescu, prin Ion Coman. Totuşi ne-a chemat gen. Milea pe mine şi încă pe trei ofiţeri (col. Pîrcălăbescu, col. Murariu şi lt col. Dumitru) şi ne-a trimis să vedem dispozitivul".
Privitor la ordinele transmise unităţilor militare de gen. Milea Vasile, reţinem din declaraţia lt. col. Amăriucăi Dorel, ofiţer care s-a prezentat personal la ministrul Apărării, următoarele:
"Am plecat, i-am raportat ministrului şi mi-a spus în mod cert : nu vă apropiaţi voi de linia întâi. Rămâneţi aşa cum sunteţi acum voi şi dă-le încă o dată ordin, să nu tragă decât dacă sunteţi atacaţi şi numai în sus. A spus asta de mai multe ori".[IR: Neîndoielnic, conducătorii armatei şi securităţii , nu aveau interes să reprime revolta în sînge, ştiind ca zilele regimului erau numărate. Dar nici nu au avut curajul să se opună. În schimb brutele din subunităţi, care habar nu aveau de Malta si altele asemenea, au lovit cu cruzime în cei care "voiau democraţie" ]
[]] În acest sens, col. Pîrcălăbescu relatează: "în seara zilei de 21. 12. 1989, în jurul orelor 21,00 - 21,30 am fost chemat de Nicolae Ceauşescu împreună cu gen. Milea Vasile, Postelnicu şi Vlad şi s-a atras în mod deosebit atenţia gen. Milea Vasile pentru modul defectuos în care acţionează Armata pentru răspândirea demonstranţilor de la hotel Intercontinental. Acesta este motivul pentru care i-a ordonat să se deplaseze personal în zona dispozitivului de la Intercontinental". (Procuratura Militară nr. 68P/1990).
În jurul orelor 22,00, ministrul Apărării Naţionale a dat ordin de dislocare a unor efective pentru a constitui rezerva forţelor existente în zona Piaţa Romană - Intercontinental - Universitate.Tot în această perioadă, gen. Milea Vasile s-a deplasat pentru a inspecta dispozitivul realizat de forţele armate. De la balcoane s-a aruncat asupra militarilor, inclusiv a ministrului, cu diverse obiecte. Militarii au răspuns prin foc de avertisment executat în sus. Pe acest fond, din diverse locuri s-a tras asupra manifestanţilor cu muniţie lacrimogenă ce nu exista în dotarea armatei. În această situaţie, gen. Milea Vasile a ordonat să nu se mai tragă nici măcar în sus. Din acest moment, gen. Milea Vasile preia direct comanda acţiunilor unităţilor militare din piaţa Universităţii. [IR: Ceea ce, avînd în vedere rezultatul, nu ar trebui să fi permis ridicarea lui, pe soclu de erou. Macar dacă ar fi trecut de partea revoluţionarilor, în al 12-lea ceas, cînd nu a mai putut executa ordinele criminale. Dar nu a făcut-o ]
Relativ la acest moment, cpt. Vătămănescu declara:
"Către miezul nopţii, l-am însoţit pe gen. Milea Vasile care a mers printre categoriile de forţe ce asigurau blocarea accesului către fostul sediu al CC. al P.C.R. dinspre hotel Intercontinental. Aici gen. Milea Vasile s-a deplasat printre barajele de militari în termen, alături de care se găseau comandanţii de subunităţi cărora le-a ordonat să nu tragă decât foc de avertisment în sus". - La orele 23,30 - gen. Milea Vasile a ordonat mr. Roşca Valentin, comandantul unei companii de tancuri, să înlăture baricada în flăcări de la Intercontinental, după ce se încercase acest lucru, fără succes, cu un TAB condus de lt. Şerban Nicu, TAB-ul care a luat foc şi a fost părăsit de echipaj lângă baricadă, prezentând pericol pentru oameni şi clădiri, datorită explodării muniţiei rămase în interior. [IR: Instrumentele de represiune devin periculoase numai după ce cad in mîinile insurgenţilor ]
O autobasculantă folosită de manifestanţi a parcurs în diagonală spţiul liber din spatele baricadei, îndreptându-se dinspre rondul de la Universitate spre marginea baricadei, şi s-a izbit de un copac, iar un cablu de telefon aflat în ea a luat foc. Nu a fost accidentată nici o persoană. Din ordinul ministrului, 5 tancuri au luat cu asalt baricada revoluţionarilor (cca 60). Tancurile au trecut peste baricadă cu o viteză de 40 km/oră. Dan Iosif aflat pe baricadă susţine că viteza ar fi fost mult mai mare. Primul a trecut tancul condus de plt. maj. Neagu Victor, apoi în ordine: sg. maj. Dumitrescu Cristian, plt. Dobre Gheorghe, mr. Roşca Valentin şi sg. maj. Rusea Alexandra. În afară de mecanicii conductori, tancurile nu mai aveau alţi membri ai echipajelor. Demonstranţii s-au refugiat spre staţia de metrou şi pe străzile laterale. După trecerea tancurilor, 2 TAB-uri ale Ministerului de Interne, care staţionau pe spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional, au intrat pe B-dul 6 Martie pentru a împinge demonstranţii. Două tancuri s-au deplasa pe B-dul Republicii spre Piaţa Rosetti, oprindu-se în dreptul Departamentului Agriculturii. Aici au intrat în dispozitivul unei unităţi de infanterie, blocând accesul pe anumite străzi. Celelalte trei au luat-o spre Piaţa Unirii urmărind manifestanţii intraţi în panică.
După înlăturarea baricadei, în urma tancurilor şi TAB-urilor s-au deplasat forţe de ordine din Ministerul de Interne, unităţi de infanterie şi Academia Militară, care au forţat pe manifestanţi să se împrăştie spre Piaţa Unirii şi străzile laterale. S-au făcut arestări. Acţiunea a fost dură, violentă.
La rândul său, cpt. Tufan îşi aminteşte faptul că: „Gen. Milea Vasile a ieşit (în dispozitivul trupelor n.n.) de mai multe ori, după aceea a ieşit cu mine şi apoi singur de vreo două ori. Prima dată era în jurul orelor '22,00. Am ieşit pe la intrarea D, cu ministrul fiind şi Vătămănescu. Am mers până la baricada de la hotel Intercontinental unde mai erau încă oameni. Personal am stat :„ numai 2-3 minute, după care am revenit la sediu. La 3-4 minute a venit şi ministrul. După un timp ministrul a ieşit din nou şi mi-a spus să vin cu el. Era în jurul orelor 23,00. În continuare mi se pare important de reţinut că ministrul, la această ultimă ieşire, a plecat din zona Intercontinental înainte de a porni tancurile. Tot cu această ocazie a avut loc o discuţie între factorii de conducere, la care au participat şi Dincă şi gen. Hortopan."
Din declaraţia căpitanului Stroe se reţine că la Intercontinental Gen Milea Vasile a stat până la venirea tancurilor şi când primul tanc a trecut peste baricadă, noi am plecat de acolo împreună pe la 1 00 şi ceva noaptea, eu rămânând la parterul CC. Deosebit de semnificativă pentru starea sufletească trăită de ministrul Apărării este şi declaraţia gen. Vlad Iulian care afirma: După miezul nopţii am făcut doar 20 sau 30 de metri spre bulevard şi m-am întâlnit cu gen. Milea Vasile - în timp ce se întorcea la sediul fostului CC - care era extrem de afectat. Pur şi simplu m-a îmbrăţişat. [IR:Şi ce ar trebui să deducem din această efuziune faţă de şeful Securităţii? ] Sub aspectul stării sale psiho-morale era profund afectat, adică aşa cum nu l-am văzut niciodată. M-a întrebat unde am fost de nu m-a văzut, după care a intrat în sediu.
Mai târziu a avut loc o scurtă şed;nţă în care am prezentat situaţia. Era şi Ceauşescu. Aproximativ în jurul orei 1,00 noaptea, ministrul Apărării a făcut o informare foarte succintă. Eu nu am participat personal la această şedinţă, dar după ce s-a terminat, m-am retras cu dânsul şi am stat de vorbă între patra ochi, aproximativ o oră şi jumătate, două. În discuţia cu el mi-a descris stările sufleteşti pe care le trăia ca om şi comandant al Armatei, ca şef al Armatei şi ca tată de familie, ca soţ."Într-una din cele 6 sau 7 întâlniri pe care le-am avut cu gen. I. Vlad acesta mi-a relatat că în acea seară a încercat să-i sugereze lui V. Milea, cu care avea relaţii amicale, că „situaţia ar depinde de ei doi...". Ministrul Armatei a ocolit răspunsul ... [IR: Dacă ar fi putut trece de partea cealaltă, nu s-ar fi sinucis ]„Pe la orele 1,30 - relatează col. Pîrcălăbescu - gen. Milea Vasile, care era cu aghiotantul său, mi-a spus că este foarte obosit şi i-am oferit un ceai. Cu această ocazie, mi-a spus că este posibil ca această demonstraţie să ia amploare şi că se va întâmpla ceva, după care s-a dus în biroul lui Ion Coman şi s-a culcat", lucra confirmat şi de doi dintre aghiotanţii săi (cpt. Barbu şi cpt. Vătămănescu).
In dimineaţa zilei de 22.12.1989, în jurul orelor 07,00, cpL Vătămănescu l-a trezit, comunicându-i să se prezinte la Nicolae Ceauşescu unde a fost chemat.
Imediat după terminarea şedinţei, mr. Rafailescu Alexandru l-a întâlnit pe fostul ministru al Apărării despre care îşi aminteşte: În jurul orelor 08,30 a avut loc o şedinţă fulger a CC. din care genr Milea a ieşit desfigurat. Şedinţa a fost la etajul I. Singur a venit spre noi, a intrat în camera de stat major. Starea sa de tensiune s-a amplificat când i-am spus că în anumite locuri mulţimea s-a urcat pe tehnica militară. [IR: La care trebuie adăugate veştile din Cluj, Sibiu, Braşov, Caransebeş etc]Iată ce declară Manea Constantin, privitor la evenimentele din dimineaţa acestei zile: "Am intrat la mine în birou unde erau de asemenea cu hărţile, cu steguleţele, în orice caz Milea era dărâmat. Am vrut să discut cu el, era marcat de ce a fost în noaptea aceea mi-a zis că toată problema este să nu deschidem foc".
LT. col. Tălpeanu Ion, fost aghiotant prezidenţial, confirmă că în jurul orelor 08,15 Nicolae Ceauşescu a chemat la etajul I, lângă cabinet pe cei din comandament: gen. Milea, Postelnicu, Vlad şi Pîrcălăbescu. De asemenea au fost chemaţi mai mulţi demnitari: Constantin Dăscălescu, Curticeanu Silviu, Bobu Emil, Manea Mănescu şi alţii.
Iată cum descrie atmosfera acelei ultime şedinţe gen. Vlad Iulian: „Ultimul moment când l-am văzut pe gen. Milea a fost în dimineaţa zilei de 22.12.1989, nu mai ştiu exact ora când am fost chemaţi mai mulţi la Ceauşescu, tot în biroul lui. În jurul orelor 08.00 sau 08.30 nu mai târziu de 09,00. În orice caz erau fostul prim ministru, Manea Mănescu, gen. Milea, Postelnicu, Curticeanu şi s-a interesat, mi se pare de fostul secretar (P.C.R., n.n.) al Capitalei... care este situaţia în acest sens, întrebându-l pe Milea dacă are toate forţele, datele cu privire la ce se întâmpla în Bucureşti.
Prima întrebare pe care a pus-o pe un ton răstit era cam aşa: Ce face Armata? Unde sunt unităţile?Starea pe care o avea Milea probabil că se accentuase, în orice caz nu a dat un răspuns care să-l satisfacă. În momentul în care s-a ridicat, a pus mâna pe mâna mea şi a rămas în poziţia aceasta, dând răspunsul care l-a dat. Ceauşescu, nesatisfăcut de acest răspuns, s-a răstit într-un mod deosebit de brutal: - Cum îţi permiţi să vii în faţa mea! Eu trebuie să-ţi dau ţie raportul? Du-te imediat şi vezi să vii să-mi raportezi!
Nu a trecut decât aproximativ o jumătate de oră şi s-a aflat că s-a împuşcat." [IR: Este greu să compui eroism, dintr-o dublă laşitate ]
Imediat după terminarea şedinţei, mr. Rafailescu Alexandru l-a întîlnit pe fostul ministru al Apărării despre care îşi aminteşte: "În jurul orelor 08.30 a avut loc o şedinţă fulger a C.C. din care gen. Milea a ieşit desfigurat. Şedinţa a fost la etajul I. Sngur a venit spre noi, a intrat în camera de stat major. Starea sa de tensiune s-a amplificat când i-am spus că în anumite locuri mulţimea s-a urcat pe tehnica militară.
Eu eram în uşa camerei unde aveam dispeceratul. A început să ţipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat să nu se tragă în mulţime, să nu se răspundă la provocări, militarii să rămînă grupaţi lîngă tehnică. Noi am transmis imediat ordinul." Referitor la această problemă, col. Carp Gh. confirmă că în jurul orelor 10.00 "RONDOUL" a transmis ordinul să nu se execute trageri nici măcar de avertisment. Totodată, din jurnalul acţiunilor de luptă al unei mari unităţi rezultă că începînd cu 10,25 au început acţiunile de retragere a unităţilor ce se găseau în dispozitiv la Intercontinental şi Scala către Piata Romană şi ulterior în cazărmile de dislocare.Col. Carp Gh. declara că , în baza ordinelor primite de la eşalonul superior, în jurul orelor 10,28 sunt oprite coloanele unităţilor mecanizate şi de tancuri ce se deplasau către Capitală dinspre Slobozia şi dirijate către sediile unor unităţi din garnizoana Bucureşti. (M.Ap.N. S2044R/09.03.1992). Acesta este ordinul dat de gen. V. Stănculescu. [IR:Dar cine dăduse ordinul precedent, chemînd aceste unităţi? ]
La rîndul său, mr. Tufan Marius, membru al grupei de transmisiuni ce funcţiona în acea perioadă în fostul sediu al CC al PCR, relatează că, "după ce a ieşit de la şedinţă, gen. Milea a urcat la etajul VI unde, văzându-l împreună cu Rafailescu, a spus: -V-am dat un ordin! - la care i-am răspuns că ordinul dat de a nu se trage a fost transmis. În continuare gen. Milea Vasile a intrat în cameră cu col. Pîrcălăbescu şi o perioadă de timp nu l-am mai văzut".
Referitor la aceste momente, col. Pîrcălăbescu declară: ..Stăteam în birou. Era cam ora 9.30 când am fost anunţat că vine gen. Milea. Am ieşit în faţă, Milea venea către biroul meu. L-am însoţit. Când am ajuns în holul care este la lift zice: Domnule, vreau o centură să merg jos, la unităţi. Cei doi au ajuns în biroul lui Pîrcălăbescu. La ordinul gen. Milea, col Pîrcălăbescu l-a chemat pe cpt. Vătămănescu, iar după sosirea acestuia i-a cerut să părăsească încăperea întrucât avea ceva de vorbit cu aghiotantul său.
In birou, gen. Milea Vasile a rămas singur cu cpt. Vătămănescu, care relatează următoarele: „Şi nici nu a apucat să închidă uşa şi a început să plângă. El a rămas în picioare, iar eu eram în dreptul uşii. Acum pot să realizez mai bine clipele acelea că era o situaţie dramatică şi el spunea: Nu mai pot! Ce, eu sunt călău să trag în popor ? - şi am înţeles eu că aşa ceva îi spusese Ceauşescu, dar nu mi-a precizat. El spunea că suntem tineri, să ne creştem copiii şi atunci am înţeles că i se spusese să tragă. Mi-a spus că dacă se întâmplă ceva să-i spun lui Barbu, care era şeful de cabinet de la minister, că are două cecuri în fişet care să parvină familiei, pentru nepoţii lui, pe care-i iubea mult. Apoi şi-a şters lacrimile şi mi-a spus să-l chem pe Pîrcălăbescu. Până să intre Pîrcălăbescu, generalul a ieşit în holul mare şi a zis: Ia vezi de o centură. Singurul care avea centură era cpt. Tufan. Acesta s-a descheiat şi a vrut să scoată pistolul de pe centură, dar generalul a zis să lase pistolul acolo, apoi a luat centura şi pistolul şi a intrat în birou. Eu m-am deplasat la toaletă, după care am aşteptat pe hol ca gen. Milea Vasile să iasă din cabinet pentru a coborî printre oameni. În hol se aflau şi col. Pîrcălăbescu Corneliu, plt. Manole iar în alte două birouri, ale căror uşi erau deschise, alţi ofiţeri din secţia militară. În acest timp în cabinetul col. Pîrcălăbescu s-a auzit o împuşcătură înfundată". Referitor la acest aspect, col. Pîrcălăbescu declară: „Cum noi nu aveam nici centură, nici pistoale, inclusiv ofiţerul de serviciu, am văzut un ofiţer care era de la transmisiuni, pe numele Tufan, acesta era pe hol şi purta centură cu pistol. I le-am solicitat şi întrucât ministrul insista, col. Dumitrescu, ofiţerul de serviciu, le-a luat repede de la acest ofiţer de transmisiuni..."
Col. Dumitrescu precizează: „Era ora 09,20 când a ieşit din birou. M-am uitat în jur, l-am văzut pe Tufan, care era ofiţer de transmisiuni şi i-am cerut pistolul pentru ministru. El a scos centura pe care era şi tocul de la pistol. Pe holul acela mic era şi ministrul, cam la 10 paşi. Tufan, vrând să dea pistolul ministrului, a vrut să-l scoată de pe centură însă acesta i-a spus să lase şi centura şi pistolul.După ce i-am dat pistolul, a închis uşa. Eu am crezut că se îmbracă, dar la 3-5 minute s-a auzit împuşcătura.Când a cerut pistolul avea o stare de surescitare, era îngândurat, era abătut, o stare proastă".
Tufan Marius, care i-a dat ministrului pistolul, relatează: La un moment dat, după ce am intrat în holul mare de la etajul VI, din biroul lui Pîrcălăbescu a ieşit un grup de ofiţeri care strigau: daţi-ne repede o centură pentru tovarăşul ministru. Erau col. Pîrcâlăbescu, col. Dumitrescu, cpt. Vătămănescu. Eu m-am desfăcut la centură, pistolul este foarte greu de scos. [] Întrucât am avut reţineri, gen. Milea mi-a ordonat să-i dau şi pistolul. Am întins centura cu mâna stângă şi pistolul cu dreapta. Milea a luat întâi centura, iar col. Dumitrescu i-a dat pistolul, deoarece ministrul s-a încurcat în centură. Apoi, având o ieşire nervoasă, întrucât în jurul său erau mai mulţi ofiţeri, ministrul a intrat în birou şi a trântit uşa. Eu mi-am continuat activităţile şi în momentul când eram în uşa de la terasa spre hol am auzit un foc (de armă n.n.) dar nu pot spune că era din afară sau dinăuntru."
După ce a intrat în posesia centurii şi pistolului, în cabinet gen. Milea a rămas doar cu col. Pîrcălăbescu, între ei având loc o discuţie din care rezulta că Nicolae Ceauşescu îi dăduse ordin să tragă în mulţimea aflată în faţa sediului fostului CC. al P.C.R., dar că el nu poate să tragă în propriul său popor, cerându-i totodată să spună aceste lucruri atât familiei, cât şi altor persoane. La un moment dat, relatează col. Pîrcălăbescu „l-am văzut că începe să se agite, l-am întrebat dacă mai e nevoie să rămân cu dânsul, dar mi-a zis că nu. Mi-a cerut să ies, că vrea să dea câteva telefoane, ordonându-mi în acelaşi timp să-l anunţ pe Vătămănescu să îl aştepte că pleacă repede."
Din declaraţia ofiţerului mai reiese faptul că, în momentul părăsirii eroului, [IR: Că Milea şi-a dat seama că intrase într-o capcană fără ieşire, e una. Că sinuciderea sa a avut un efect benefic, e alta. Dar să schimbăm pentru asta sensul cuvîntului "eroism"? ] a observat că centura, tocul şi pistolul preluate de la maiorul Tufan erau pe masa de consiliu, iar pistolul era introdus în toc.
La rândul său, plt. Manole, care se afla chiar la uşa biroului ocupat de gen. Milea Vasile, relatează: „în jurul orelor 9,20-9,30 a venit ministrul Apărării însoţit de cpt. Vătămănescu şi a intrat în biroul în care se afla şi col. Pîrcălăbescu. Apoi a ieşit col Pîrcălăbescu, cerând nişte hârtie pentru ministru. Am adus hârtia după care col. Pîrcălăbescu a părăsit biroul- spunând să nu intre nimeni să-l deranjeze pe ministru. Am auzit apoi că ministrul vorbea la telefon, în biroul lui fiind vreo patru telefoane. Col. Pîrcălăbescu a ieşit spre holul mare, eu rămânând între cele două uşi. În biroul alăturat cu uşile deschise erau Vătămănescu şi col. Dumitrescu. La un moment dat am auzit o împuşcătură şi un geamăt."
Putem aprecia din declaraţiile martorilor că sinuciderea gen. Milea s-a produs între orele 09,25-09,35. (M,Ap.N./S2029R/ 19.11.1991).
Doamna Milea, soţia fostului ministru al Apărării Naţionale, a declarat în ziua de 22 aprilie 1991, referitor la telefoanele primite în staţiunea Predeal în ziua de 22.12.1989 că: „Să ştiţi că l-am primit, atât pot să vă spun, la primul s-a auzit împuşcătura şi vocea aceea care v-am spus (se referea la voci în interiorul încăperii, n.n.)... (Când doamna Milea a spus « alo » n.n.) Nu a răspuns nimeni, a fost un moment de linişte, pe urmă dintr-o dată o luptă, un zgomot de lovituri, după aceea s-a auzit o împuşcătură. Până la un minut a durat toată treaba asta. Lupta era destul de puternică, după aia s-a făcut linişte şi după aia eu ţipând în telefon, pentru că mi-am dat seama ce se întâmplă, o voce foarte liniştită îmi spune: -Doamnă, zgomotele care le-aţi auzit şi împuşcătura sunt înregistrate - şi a închis."
[]] Din analiza faptică rezultă certitudinea că gen. Milea a purtat o convorbire telefonică la Ministerul Apărării Naţionale, folosind în acest scop telefonul „scurt" şi mai puţin probabil o convorbire interurbană cu Predealul. De fapt, în declaraţia din 27 iunie 1990, doamna Milea nu aminteşte nimic despre convorbirile telefonice relatate mai sus. T.O. este cu centrală şi care nu confirmă o convorbire cu Predealul. Precizăm că la acea dată o convorbire telefonică cu Predealul trebuia făcută prin centrala Telefoanelor. Nici aceasta nu se confirmă. Din declaraţiile martorilor care au intrat în încăpere imediat după producerea evenimentului, rezultă că nu a constatat elemente ce ar fi condus la concluzia că în încăpere au avut loc acţiuni violente, între victimă şi un eventual agresor.
[] Primul care a intrat în birou a fost cpt. Vătămănescu care declară: „în momentul în care am auzit împuşcătura, eram pe hol. Imediat am fugit spre birou şi am deschis uşa. Era pe canapea, l-am sprijinit, avea vestonul desfăcut, cu urme de sânge, mâna stângă atârna, gemea, avea ochii închişi, faţa palidă. La un moment dat, o femeie de serviciu sau o dactilografă a spus să-i dăm apă şi i-am tamponat buzele. A deschis ochii, s-a uitat la mine dar nu a vorbit nimic, ...numai gemea."
[] Despre cele întâmplate, cei doi dictatori au fost încunoştinţaţi de col. Pîrcălăbescu în felul următor: „Am coborât la etajul I unde era şeful de cabinet Manea. Am intrat înăuntru şi i-am spus lui Ceauşescu că Milea s-a împuşcat. Neînţelegând iniţial, s-a ridicat de la birou şi s-a îndreptat către mine întrebându-mă ce am spus. Eu i-am explicat că ministrul Apărării s-a împuşcat la mine în birou, moment în care a intervenit Elena Ceauşescu şi m-a întrebat dacă a lăsat ceva scris, eu infirmând. Ceauşescu a deschis uşa şi i-a spus lui Curticeanu, care se afla în anticameră, să meargă cu mine să vadă despre ce este vorba şi apoi să fie informat. Am plecat împreună la mine în birou, unde am observat că veniseră doctoriţe sau asistente, nici eu nu ştiu ce erau. Mâneca dreaptă a vestonului era tăiată, iar una din personalul medical sosit îi făcea o injecţie. Gemea încă. Eu şi col. Condrea le-am întrebat ce şanse de scăpare sunt, la care mi s-a răspuns că foarte minime."
[] Cpt Vătămănescu Ioan: „Respiraţia era la început greoaie, apoi din ce în ce mai stinsă. Paloarea feţei se accentua şi rana îi sângera puternic. Îmi dădeam seama că era aproape mort. La intrarea B era o maşină neagră (Dacia brek) a spitalului Elias. În maşină am urcat eu, cpt. Stroe şi asistenta medicală. La spital a fost dus pe intrarealaterală unde este biroul de internări. Am coborât targa şi am rămas pe hol."
[] În mod evident în dimineaţa zilei de 22.12.1989, gen. Milea Vasile era încunoştinţat prin diferite surse de informare cu privire la iminenta extindere a manifestărilor revoluţionare şi sosirea unor mari mase de revoluţionari în actuala Piaţă a Revoluţiei, cu intenţia de a lua cu asalt fostul sediu al CC. al P.C.R.În momentul în care dictatorul i-a cerut în cadrul şedinţei din dimineaţa zilei respective să ia măsuri urgente de implicare directă a Armatei în reprimarea manifestanţilor şi să se deschidă focul, gen. Milea Vasile a luat hotărârea, pe propria-i răspundere, de a nu da curs ordinului.Fermitatea hotărârii luate este confirmată de persoanele care au fost în contact direct cu ministrul Apărării, atestând în plus starea psihică deosebită în care se găsea în acele momente. Rezultă, aşadar, că din punct de vedere psihologic, actul gen. Milea Vasile de a se sinucide se poate justifica, constituind o alternativă disperată faţă de situaţia gravă în care a fost pus direct- reprimarea din noaptea de 21-22 decembrie soldată cu 49 de morţi şi 599 de răniţi.
[] NU putem accepta nici versiunea potrivit căreia din conduita gen. Milea Vasile din noaptea de 21/22.12.1989 Nicolae Ceauşescu a realizat că acesta i-ar fi trădat interesele, întrucât în acea noapte, în colaborare cu forţele de ordine, a reuşit să împrăştie manifestanţii, eliberând Piaţa Universităţii. Într-un fel, fără a bănui ce va urma a doua zi, operaţiunea din acea noapte a reuşit. Totodată Nicolae Ceauşescu, în dimineaţa zilei următoare, l-a chemat pe el şi nu pe altul să-i dea ordine precise, inclusiv să se tragă în demonstranţi, dacă va fi nevoie. [] Nu putem lua în considerare nici posibilitatea participării gen. Milea Vasile în cadrul grupului de complotişti, deoarece s-a implicat direct în împrăştierea demonstranţilor în noaptea din 21/22.12.1989 şi nu există nici o dovadă care să ateste acest fapt.[] Trebuie avut în vedere faptul că din punct de vedere formal între ministrul Apărării Naţionale, fostul ministru de interne, Tudor Postelnicu şi şeful Departamentului Securităţii, gen. Vlad Iulian, nu a existat nici o contradicţie.
[] La ora 10,59 pe posturile de radio se transmitea, în continuare decretului prezidenţial ce instituia „starea de necesitate" următoarea ştire: „Informăm că ministrul forţelor armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi dându-şi seama că este descoperit s-a sinucis."
Lansarea acestei ştiri către ţară era o nouă greşeală făcută de Nicolae Ceauşescu şi care avea să se întoarcă împotriva lui. Este inadmisibil atunci când faci schimbarea unui ministru al Armatei să nu anunţi şi înlocuitorul. Din modul în care a fost dictat anunţul, toţi ascultătorii şi-au pus întrebarea: pe cine a trădat Milea, Ţara, poporul sau pe Ceauşescu ? Vestea se răspândeşte cu viteza fulgerului, în ferestrele caselor se ivesc receptoare radio, care informează direct strada, unde, de data aceasta, mii şi mii de cetăţeni de diferite profesii şi vârste se îndreaptă spre centrul oraşului.
Este momentul în care trupele marii unităţi mecanizate din Bucureşti (Divizia I, comandată de maiorul Carp) părăsesc locurile de dispunere stradale şi se îndreaptă spre cazărmi. Unii comandanţi militari încep retragerea înaintea primirii ordinului dat de gen. Victor Stănculescu la orele 11,30 şi retransmis Armatei în jurul orelor 14,00. Părăsirea pieţei de către Armată, conştientă că locul ei nu era aici, a permis revoluţionarilor ocuparea acesteia încă din jurul orelor 11,00. [IR: Locul ei nu a fost niciodată alături de opresorii poporului roman. Dar au jucat acest rol, pina in ultima clipa. De unde, tentativa disperată de a-şi salva obrazul, dupa 22 decembrie]
Retragerea Armatei provoacă o retragere şi mai rapidă a celorlalte forţe aparţinând Ministerului de Interne. Este unul din momentele în care se declanşează panica ce conduce la fuga intempestivă a lui Ceauşescu. În acest sens, gestul făcut de generalul Milea devine determinant. Armata rămasă fără comandant, având în faţă sute de mii de civili, refuză în masă ideea confruntării şi acceptă cu uşurare primul semnal de retragere sau lasă liberă trecerea manifestanţilor. [IR: Poate. Dar era şi mai bine dacă armata ar fi anunţat că-l părăseşte pe dictator, arestîndu-l.]În noaptea de 21-22.12.1989 din datele deţinute de Procuratura militară a rezultat că au decedat 49 de persoane, din care 43 prin împuşcare, au fost rănite 599 persoane, din care 22 prin împuşcare şi cca 1200 de arestaţi. Dintre cei care au comandat direct acţiunea a fost şi gen. Milea Vasile, ministrul Apărării Naţionale. Din acest punct de vedere putem afirma că gen. Milea este cel puţin la fel de vinovat ca orice militar ce se supune necondiţionat ordinelor date de comandant.
Analizând însă ansamblul evenimentelor derulate în Bucureşti în perioada 16-22.12.1989, putem aprecia că gen.Milea a executat, în principiu, ordinele primite de la Nicolae Ceauşescu însă, în mod voit, a transmis aceste ordine temperat, reducând la maximum caracterul lor violent. [IR: Normal. Nu avea nici un interes să se compromită, fata de previzibila schimbare de regim]Totodată, în cursul nopţii de 21-22.12.1989 a coordonat dispozitivul forţelor armate din zona Intercontinental şi Piaţa Universităţii, urmărind lichidarea acţiunilor demonstrative, controlat fiind de fanaticul Dincă şi ajutat direct de gen. Hortopan.
Întrucât în dimineaţa zilei de 22.12.1989 a primit ordin de la Nicolae Ceauşescu de a folosi armamentul pentru reprimarea demonstranţilor, a hotărât să nu-l execute, asumându-şi toate riscurile ce decurg din această insubordonare. [IR: ? Dacă nu ar fi fost credincios lui Ceauşescu pînă la capăt, ce-l impiedica , dacă tot se hotărîse să moară, să întoarcă armata împotriva călăilor?] În urma acţiunilor desfăşurate, în care a fost implicat şi ministrul Apărării Naţionale, gen. Milea Vasile, alături de ministrul de Interne, şeful Securităţii Statului şi alte persoane din fosta conducere superioară de partid şi de stat, putem aduce acestuia acuzaţia de implicare directă în lichidarea manifestărilor şi restabilirea ordinii în Capitală.
Insă orice încercare de a aduce învinuiri fostului ministru al Apărării Naţionale, gen. Vasile Milea, trebuie pusă faţă în faţă cu serviciile aduse acţiunilor revoluţionare din Decembrie 1989, prin netransmiterea, pe propria-i răspundere, a ordinului comandantului suprem de a trage în revoluţionari (22 XII), prin tergiversarea luării măsurilor de reprimare şi formarea vărsării de sânge românesc şi, atunci când nu s-a mai putut, pentru a evita dezonorarea sa şi a Armatei noastre, prin sacrificiul suprem. [IR: Putea lupta pentru eliberarea ţării sale, în loc să se sinucidă]Să ne punem întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă gen. Vasile Milea ar fi executat întocmai ordinul lui Ceauşescu şi ar fi deschis focul cu tot armamentul asupra revoluţionarilor. Am fi avut mii de victime şi poate întreaga acţiune ar fi fost înecată în sânge. Aşa s-a întâmplat în China. [IR: Just. Din acest punct de vedere, slabiciunea lui Milea a fost salutară. Dar dacă represiunea ar mai fi făcut un pas, nu mai era loc pentru "reconciliere" şi pentru deturnarea revoluţiei, şi probabil, pînă la urmă, cu jertfe, România s-ar fi eliberat cu adevărat]
În concluzie, sinuciderea gen. Milea Vasile a însemnat o primă breşă în zidul de apărare al cuplului dictatorial, în sensul că Armata al cărui ministru era la acea dată, ar fi avut forţa deplină a le realiza siguranţa nemijlocită şi a garanta menţinerea lui în fruntea statului. [IR: Cum? Călcînd sub şenile Bucureştiul, Timişoara, Sibiul, Clujul, Braşovul etc? Ce ar fi urmat, dacă faceau asta?] Totodată, a însemnat prima lovitură dată din interior întregului sistem politic existent, lipsind conducerea superioară politică şi de stat de unul din suporturile de susţinere de bază, Armata.
[] Sinuciderea gen. Milea Vasile este singurul gest activ [IR:? ] făcut de cei din jurul dictatorului împotriva acestuia. [] Generalul Vasile Milea a fost un produs al erei comuniste, terorizat ca toţi miniştrii de comportamentul celor doi dictatori, dar spre deosebire de ceilalţi el a fost un sentimental, un soldat român care în faţa propriei conştiinţe a ales gestul pe care el, ca om modest ce era, a crezut că este singurul lucru ce putea să-l facă. .
Generalul colonel Vasile Milea m-a sprijinit în mod deosebit la filmele „Mircea" şi „Coroana de foc" pe propria răspundere, fără ştirea partidului. [IR: Ca şi cum filmele lui SN ar fi făcut altceva decît să gîdile megalomania patriotardă a lui Ceauşescu] A ţinut la mine, a iubit arta. [IR: Care artă?] Din păcate, în noaptea de 21-22.XII nu am putut ajunge la el... Păcat. Poate o vorbă atunci ar fi schimbat destinul.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

21. Un accident , sau cineva care a trebuit să dispară?

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:09 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[21 IR: Un accident , sau cineva care a trebuit să dispară?]
VII MOARTEA GENERALULUI LOCOTENENT NUŢĂ CONSTANTIN ŞI A GENERALULUI MAIOR MIHALEA VELICU 23.XII.1989 ALBA - IULIA
În cadrul secţiunii a 2-a a Comisiei din prima legislatură, am căutat să lămurim pe bază de dovezi împrejurările în care au decedat generalii de miliţie Nuţă Constantin - adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, şi Mihalea Velicu - locţiitorul său, la data de 23.12.1989, în jurul orelor 19,30-l 9,40.
Acest material prezintă stadiul cercetărilor la care s-a ajuns în 1992, complexitatea cazului impunând continuarea verificărilor şi investigaţiilor.
De asemenea, nu voi trata modul şi gradul de implicare a celor doi în reprimarea manifestaţiilor din municipiul TIMIŞOARA, aspect ce urmează a fi analizat în capitolul privitor la evenimentele din această zonă şi găsit în dosarele procesului Timişoara.
General-locotenent Nuţă Constantin s-a născut la 23 noiembrie 1929 în comuna Brăneşti, judeţul Ilfov, dintr-o familie de ţărani cu gospodărie mică. În anul 1947 s-a înscris în U.T.C., a fost brigadier pe şantierul Salva-Vişeu, [IR: Ca şi Stănculescu ] activist extrabugetar la fosta Plasă Brăneşti, iar ca profesie a lucrat la un atelier de croitorie şi gestionar la cooperativa din comună. În anul 1952 a absolvit şcoala de Artilerie Sibiu, pe care o termină cu gradul de locotenent de artilerie, iar în anul 1957 a devenit membru p.c.r. În anul 1962 a absolvit Academia Militară unde a lucrat ca lector. În 1963 a fost recrutat în Departamentul Securităţii Statului - contrainformaţij unde, începând de la funcţia de lucrător, a ajuns în anul 1977 şef al Direcţiei de Contrainformaţii Militare. La data de 9 mai 1977 i s-a acordat gradul de general maior, iar în anul următor a fost numit fa funcţia de adjunct al ministrului de Interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei. În perioada cât a condus Miliţia română s-a purtat abuziv, de o duritate rar întâlnită şi se pare că a fost dovedit în final că era un afacerist şi un necinstit. A condus efectivele Ministerului de Interne care au acţionat la Timişoara şi el este acela care a dispus, din ordinul Elenei Ceauşescu, aducerea celor 40 de cadavre la crematoriul din Bucureşti. Era considerat un favorit al Ceauşeştilor.
General-maior Mihalea Velicu s-a născut la 23 iunie 1935 în comuna Cetatea, judeţul Giurgiu, dintr-o familie de ţărani cu gospodărie mijlocie. [] În timpul evenimentelor din Decembrie 1989, general-maior Mihalea Velicu l-a secondat pe general-locotenent Nuţă Constantin la Timişoara în acţiunile ce le-au condus în acest oraş. S-a comportat în funcţia avută abuziv, imitându-l pe generalul-locotenent Constantin Nuţă. [IR: Noroc că au murit cîţiva. Altfel, nu aveam nici un personaj negativ, în filmul ăsta... ]
[] În ziua de 22.12.1989, în jurul orelor 13,00, după fuga soţilor Ceauşescu, cei doi generali s-au deplasat în municipiul Arad, cu intenţia de a reveni în Bucureşti. [] Întrucât cea mai apropiată staţie C.F.R. din traseu se afla în municipiul Deva, lt. col. Rusu Victor, ofiţer al miliţiei judeţului Anid, a solicitat mr. Teodorescu Marin, care la 22.12.1989 a predat comanda I.J. Hunedoara al M.I. În perioada 18-27.12.1989, reţinerea acestor generali suspecţi de comiterea unor acte de violenţă şi crimă, indicând şi cuşeta ocupată de ei.
Faţă de sesizarea făcută, cu aprobarea şefului său, lt. col. Tufeanu Dumitru, care se afla la sediul fostului C.F.S.N., mr. Teodorescu Marin a organizat şi asigurat prinderea generalilor Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu, moment bine fixat de cei angajaţi în această activitate, iar pentru ilustrare cităm din declaraţiile făcute de următorii:
Mr. Teodorescu Marin: "Împreună cu col. Todea, locţiitor şefului miliţiei judeţ Hunedoara, am organizat din lucrătorii de miliţie o grupă de 15 ofiţeri şi subofiţeri. Le-am ordonat să se deplaseze la gară să-i aresteze pe cei doi. În această grupă am ordonat să fie incluşi şi doi lucrători care să-i cunoască pe cei care trebuiau să fie arestaţi. Grupa s-a deplasat la gară cu un microbuz reuşind să se urce în tren la ora 13,50.Între Deva şi Simeria, lucrătorii de miliţie au identificat şi capturat pe Mihalea Velicu în cmpartiment, iar pe Nuţă Constantin în W.C.De la Simeria, cu microbuzul, au venit la Deva şi s-au prezentat cu cei arestaţi în biroul fostului şef al inspectoratului.Acolo, am trecut la identificarea pe bază de documente. A avut documente de identitate numai generalul maior Mihalea Velicu, care a prezentat legitimaţia de general şi permisul pentru baza de agrement Izvorani.Generalul locotenent Nuţă nu a avut nici un document de identitate asupra sa cu excepţia unui bilet de avion, dar pe numele de Negrilă.Am întrebat ofiţerii de miliţie dacă îi cunosc, aceştia răspunzând afirmativ numindu-i pe fiecare".
[] Din afirmaţiile lt.col. Tufeanu Dumitru şi lt. col. Moldovan Petru, comandantul şi respectiv şeful de stat major al unităţii militare respective, reiese faptul că despre reţinerea generalilor a fost informată şi "conducerea C.F.S.N., care la rândul ei a comunicat-o telefonic la Bucureşti însă nu am cunoştinţă şi cui anume". Pe de altă parte, gen. Hortopan Ion declară:
"Fiind în grupa de conducere pe M.Ap.N., în ziua de 23.12. 1989, am fost sunat de mai multe ori de preşedintele Consiliului Salvării Naţionale al judeţului Hunedoara, dl. Poraicu, şi dl. Firtac, din consiliu şi mi-au comunicat că în oraşul Deva se află arestaţi generalul Nuţă şi generalul Mihalea, depuşi la unitatea de geniu, şi au rugămintea să facem tot ce este posibil să fie evacuaţi din acest oraş, deoarece se preconizează eliberarea lor". Astăzi ne întrebăm, de cine ?
Ca urmare a insistenţelor oficialităţilor din judeţul Hunedoara gen. col. Hortopan Ion s-a consultat, cităm, "cu domnul Montanu" din partea Consiliului Salvării Naţionale şi am stabilit împreună ca transportarea să se facă cu elicopterul în oraşul Sibiu. Am raport min istrului Apărării Naţionale, general de armată Nicolae Militaru, şi a aprobat executarea transportului cu elicopterul".În continuare, "am comunicat generalului Rus, comandantul Aviaţiei, aprobarea ministrului Apărării Naţionale însă, fără să le dăm numele persoanelor ce se transportă, precizându-li-se faptul că sunt persoane faţă de care se impun măsuri de siguranţă deosebite".
Referitor la această problemă, gen.lt Rus Iosif, fost comandant al Aviaţiei militare, declară: La data de 23.12.1989 (n.n.) "în jurul orelor 16,20-16,30 am primit un telefon de la gen. col. Hortopan Ion, spunându-mi că este în biroul ministrului Apărării Naţionale, că este ordinul acestuia să transportăm urgent două persoane cu un elicopter de la Sibiu. Persoanele se iau de la regimentul de geniu din Deva şi vor fi duse la Alba-Iulia, în Cetate. Personal, am explicat că este ora târzie, la înapoiere va fi întuneric şi că din acest motiv nu putem ateriza noaptea la Alba-Iulia unde nu avem loc balizat, marcat şi recunoscut pentru echipaj. În consecinţă să amânăm pentru mâine pe timp de zi. Gen. Hortopan a insistat foarte mult, repetându-mi că este împuternicit să execute o acţiune, că este ordinul ministrului (a cărui voce am auzit-o în telefon), moment în care am propus ca transportul să se facă cu o maşină, cu una blindată sau să aducem persoanele de exemplu, la Sibiu, unde avem aeroport balizat, cu mijloace de figurare şi conducere a zborului, nerenunţând la ideea amânării pentru a doua zi. Am insistat să mi se spună cine sunt aceste persoane. A refuzat, explicând că nu poate spune prin telefon şi acest lucru nu are importanţă pentru mine, precizând că revine cu telefonul, iar de acolo persoanele trebuie luate.[]".
Lt.col. Dochinoiu Nicolae, comandantul unităţii de elicoptere Sibiu, relatează: [] Pentru realizarea zborului în bune condiţiuni, comandantul unităţii a stabilit ca echipajul să fie format din mr. Tudor Nicolae şi cpL Moţica Victor, primul comandant de patrulă şi secundul pilot şef patrulă, precum şi maistrul militar Galaftion Nicolae - mecanic de bord, toţi foarte bine pregătiţi profesional şi cu un număr mare de ore de zbor.[] Zborul şi conducerea acestuia au fost asigurate de către punctul de comandă al unităţii, avându-se în vedere varianta de condiţj meteorologice normale şi, fără nici un fel de incident, la orele 17,30 elicopterul a aterizat pe terenul de sport al U.M. 01719 Deva.
[] col. Joitoiu Grigore menţionează că:
"În ziua de 23.12.1989, m-a rugat lt. col. Panaite Vasile să dau un telefon operativ la Bucureşti, la comandamentul Aviaţiei, să mă interesez de ora sosirii elicopterului care trebuia să sosească în U.M.01719 Deva. Am sunat prin telefon la Bucureşti şi a răspuns gen.mr. Rus Iosif, căruia i-am raportat situaţia elicopterului care trebuia să sosească în Deva, solicitându-i numărul elicopterului, componenţa echipajului. [] La aterizarea, fără nici un incident, a elicopterului pe terenul de sport, membrii echipajului au fost întâmpinaţi şi legitimaţi sub aspectul identităţii, iar pe tot timpul staţionării, până la decolare, s-a figurat paza şi securitatea aeronavei cu o gardă, formată din cadre şi militari în termen, dotată şi înzestrată cu armament individual, două mitraliere antiaeriene şi două TAB-uri (conform Raportului Comandamentului Aviaţiei Militare nr. S/Av 2029/ 5.07.1990).
Modalităţile de predare-primire a generalilor Nuţă Constantin şi Mihalcea Velicu şi asigurare a zborului s-au stabilit între mr. Tudor Nicolae şi mr. Moldovan Petru, de faţă fiind şi alte cadre aleunităţii militare respective.
Astfel, mr. Moldovan Petru relatează: "i-am comunicat (mr. Tudor Nicolae n.n.) că nu-i asigurăm paza persoanelor ce le ia în primire. A pretins să li se pună cătuşe la mâini şi să fie legaţi la picioare şi să luăm legătura cu unitatea de artilerie pentru a nu se executa trageri asupra aeronavei ce se va întoarce pe itinerarul pe care a venit. Am luat legătura cu comandantul U.M. 01331 Hunedoara, lt. col. Şerbulescu, şi am comunicat numărul de indicativ al comandantului aeronavei şi al navei. Am executat toate solicitările din partea comandantului aeronavei, mr. Tudor Nicolae, întocmind şi procesul verbal de predare a persoanelor reţinute, în patru exemplare, din care am predat un exemplar la comandantul aeronavei, un exemplar la delegatul Consiliului Judeţean al Frontului Salvării Naţionale, iar două exemplare au rămas la U.M. 01719 Deva."[]
Munteanu Gheorghe: "Eu am lucrat la IGO Alba-Iulia la bazinul de apă potabilă de 10.000 şi 5.000 metri cubi. În data de 23 decembrie, nu mai ştiu exact, eram de serviciu. Aveam puşcă ZB, calibrul 7,92 parcă. Aveam 10 cartuşe. La timpul ăsta vine elicopterul. pe la 19 şi nu ştiu cât a fost. Dintr-o dată s-a auzit zgomot, fără lumini, fără nimic, venind spre bazinele noastre de apă potabilă. Eu atunci am tras un foc de armă de avertisment. După aia, după 2-3 secunde am mai tras unul. Am tras de lângă bazin. Mie mi-a fost frică şi a trebuit să trag. După ce am tras eu, imediat au venit pontonierii conduşi de un ofiţer, maior sau nu ştiu. S-au dispus în formă de potcoavă de cal. Ei nu au tras. Numai din partea de dincolo , din faţă şi după aceea a căzut jos. De dincolo de la vânători. De acolo s-a auzit. Au tras ei. S-a tras, dar nu ştiu cât s-a tras. Da, acolo la ei după deal, că acolo e muniţie şi a căzut jos. (Zbura n.n.) la joasă înălţime. Mai trebuia cam un metru şi ceva şi se lovea de stâlpul de înaltă tensiune. Dar putea să cadă şi la mine acolo pe rezervor. Nu s-a învârtit, a plecat direct (Înainte de trecerea elicopterului de el n.n.). N-am auzit nici un foc de armă".[]
Barbu Mihai - dublură la postul 3: "Fiind de pază acolo, primisem consemnul ca să tragem fără somaţie în tot ce se apropie la 50 de metri de gard. Aveam (muniţie n.n.) amestecată, obişnuită şi trasoare. Nu ajunsese bine schimbul la corpul de gardă când am auzit un zgomot de elicopter, în dreapta, undeva mai sus pe deal, deasupra viţei de vie. Mergea cam înspre noi. Elicopterul a zburat razant cu viţa de vie. Eu eram între postul 4 şi 5 mai aproape de postul 5. La postul 4 era un băiat din Hunedoara, aici (postul 3 n.n.) era un băiat din ciclul meu, Tanul Nicolae, şi aici era Stoica, postul 2 .Elicopterul venea cam dinspre schit, între postul 4 şi (împuşcăturile n.n.) s-au auzit dinspre postul 2 şi 3 şi imediat s-a auzit un scârţâit după care explozia. Se vedea cerul roşu şi deja începuse din elicopter să mai bubuie cartuşele. Se putea trage de la postul 2, 3 şi 4. Dacă trăgea de la postul 4 şi-l nimerea, automat ar fi căzut în viroagă. Acesta din viroagă, Tanul, nu avea cum dărâme aşa uşor, fiindcă erau şi pomi. (În momentul în care a auzit rafalele de arme, elicopterul se afla n.n.)— Cam deasupra virogii, când să ajungă să urce în deal, adică să treacă de viroagă. Deci prima mare şansă, Stoica o avea. Postul 2 era. (S-au auzit n.n.) ... Cam 2-3 rafale aşa după câte îmi amintesc",
[] Se mai apreciază că din punct de vedere tehnic avaria provocată de proiectilele trase nu a condus la căderea imediată a elicopterului. Din momentul lovirii, aparatul a parcurs o distanţă de 18-20 km în timp de 4-5 minute.[]
Analizând documentele de cercetare, constatare şi investigare se desprinde concluzia că asupra elicopterului a executat foc santinela aflată în postul 2 de pază al U.M.01033D, respectiv soldatul Stoica care însă în discuţiile purtate nu recunoaşte acest fapt. Dacă se consideră, organele judiciare interesate în acest caz urmează să continue cercetările cu privire la militarul în cauză. [IR: Mare lucru că a scăpat de pedeapsă soldatul care pare a fi a doborît, accidental, doi generali de securitate ] Cred însă că acestuia nu i se poate reţine în sarcină vreo vină, întrucât încă din cursul dimineţii zilei de 23.12.1989 se vehicula zvonul că unităţile militare vor fi atacate de elicoptere "teroriste"; în municipiul Alba-Iulia se trăgea cu armament de diferite calibre, iar de la comandantul subunităţii se primise consemnul să se tragă fără somaţie 'în tot ce se apropie la 50 de metri de gard".
La baza întocmirii acestei lucrări au stat:
- Dosarul nr. 518/P/1989 al Direcţiei Procuraturilor Militare;
- Raportul C.Av.M. nr. S/Av.999/05.04.1990;
- Raportul C.Av.M. nr. S/Av. 2029/05.07.90;
Documentarul C.Av.M. nr. S/1091/R/19.07.1991;
-Jurnalul acţiunilor de luptă al R.58 el., anexa la documentul nr.S/Av. 1224/02.05.1991;
- Adresa C.Av.M. nr. S/As 1855/12.12.1991, precum şi activitatea practică de investigare în teren desfăşurată de Comisia din prima legislatură, pe care am avut cinstea să o conduc.
[IR: Cita minuţie dovedită în acest caz, în contrast cu celelalte... ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

22.Victime da, vinovaţi nu

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:12 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[22 IR: Victime da, vinovaţi nu ]
VIII VICTIMELE REVOLUŢIEI — CAUZE, EFECTE, DIFICULTĂŢI ÎN ELUCIDARE
CONSIDERAŢII PERSONALE

[] Intre cei 1104 morţi ai Revoluţiei sunt unii care au fost din partea cealaltă. Nu pot să nu dau un exemplu de responsabil de cârciumă rănit accidental în faţa localului pe care-l conducea şi care astăzi este erou-rănit al Revoluţiei. Dar astfel de cazuri nu pot, din păcate, fi evitate şi nu ele merită deocamdată atenţia noastră. Le amintesc în aceste rânduri doar ca semnal pentru obrăznicia acestor indivizi, care nu are limită. [IR: Nu întîmplător au rămas nediferenţiaţi morţii de pe ambele părţi ale baricadei , sau cei prinşi între ele, căzuţi din întîmplare. Nu intimplator au evoluat atît de penibil asociaţiile de revoluţionari. Prin momeli materiale si cultivarea confuziei, s-a evitat afirmarea revoluţionarilor autentici, care au contestat emanaţia FSN][] Analizând statistic rezultă că numărul persoanelor decedate până la 22.12.1989 a fost de 162, iar după această dată de 942, în total 1104. Numărul total al răniţilor a fost de 3321, din care 1107 până pe 22.12.1989 şi 2245 după această dată. Din totalul persoanelor decedate, 214 şi respectiv 633 din rănite erau militari aparţinând M.Ap.N.(19%).
Referitor la repartiţia persoanelor decedate şi răniţilor un număr mai mare se constată, în ordine descrescătoare, în municipiile Bucureşti şi Timişoara. În municipiul Bucureşti au decedat 40 persoane până la data de 22.12.1989 şi un număr de 515 după această dată; numărul răniţilor este de 599 persoane până pe 22.12.1989 şi 1162 după această dată.
În municipiul Timişoara, 73 persoane au decedat până la 22.12.1989 şi 20 după această dată, numărul răniţilor fiind de 296 până la 22.12.1989 şi 77 după această dată.
Procuratura a înregistrat 2912 dosare din care a soluţionat 1694, în special din municipiile Bucureşti, Braşov, Timişoara, Craiova,Constanţa.
Din dosarele soluţionate, 62 au primit soluţii prin rechizitoriu, 1309 prin netrimiterea în judecată, 170 trecute în evidenţa autorilor neidentificaţi, 153 cu alte soluţii. [IR: Asta este "soluţionare"? Cine are nevoie de acari Păun, militari speriaţi şi debusolaţi care au făcut victime, cît timp nu au fost judecaţi marii vinovaţi, cei care au organizat represiunea]
Tot în această perioadă au fost reţinute 1873 persoane suspecte, din care 1024 militari şi 849 civili.
O analiză a situaţiei victimelor ne conduce la concluzia că, în perioada de reprimare, până în 22.12.1989, au decedat 160 persoane din care 150 prin împuşcare şi au fost rănite 1107 persoane,din care 497 prin împuşcare.
Cel mai mare număr de persoane împuşcate, până la 22.12.1989, s-au înregistrat în municipiul Timişoara - 71 din totalul de 73 morţi - urmat de municipiul Bucureşti, cu 41 din 49 morţi, şi municipiul Cluj cu 26 persoane.
Cei mai mulţi răniţi au fost în municipiul Bucureşti: 599, din care 87 prin împuşcare, în municipiul Timişoara, 296 persoane, din care 253 prin împuşcare, iar în municipiul Cluj, 58 persoane rănite.
Au fost trimise în judecată pentru reprimarea demonstranţilor un număr de 121 persoane, din care 35 aparţinând aparatului central de partid şi de stat, 2 din aparatul local de partid, 77 cadre militare din care 4 M.Ap.N şi 73 M.I. De remarcat că deşi asupra unora s-a declarat pedeapsa privativă de libertate, până în prezent marea majoritate a celor condamnaţi au fost puşi în libertate.
Putem aprecia că evenimentele din ţara noastră au cunoscut o anumită particularitate în sensul actelor violente la care s-a recurs pentru reprimarea demonstranţilor. Nu trebuie să uităm că un rol deosebit de important l-au avut imixtiunile dezinformative mascate ce s-au derulat din interior, dar şi din afara ţării. Trebuie să remarcăm şi excesul de zel în reprimarea manifestanţilor din partea unor ofiţeri şi subofiţeri M.I. şi M.Ap.N. şi cadre de partid.
Nu putem încheia acest capitol fără a face o analiză a situaţiei în care s-a produs decesul sau rănirea unor persoane. În acest sens se poate stabili o anume clasificare:
1. Erori provocate sau neprovocate - 160 cazuri: ucideri provocate din eroare în urma unor trageri care au avut loc ca reacţie de ripostă la deschiderea focului de către persoane rămase neidentificate; victime ca urmare a nerespectării consemnelor santinelelor de către alte persoane; ucideri sau răniri în urma schimbului de focuri între unităţi sau militari datorate dezinformării sau stresului;pierderi de vieţi omeneşti generate pe fondul lipsei de cooperare sau al nerespectării itinerarelor de deplasare (exemplul cel mai concludent fiind cazul petrecut în dimineaţa zilei de 22.12.1989 la aeroportul Otopeni).
2. O altă grupare o formează evenimentele petrecute ca urmare a distorsiunilor de apreciere generate de bănuieli mai mult sau mai puţin legitime, care s-au tradus la rândul lor în erori de interpretare la adoptarea deciziilor şi deci la deschiderea focului - 65 de cazuri: bănuieli legitime generate de conduita suspectă a unor persoane; erori generate de lipsă de discernământ distorsionat prin frică, stres, nesomn prelungit.
3. Trageri executate asupra unor autoturisme sau persoane care nu s-au supus la somaţie. În această clasă intră şi tragerile efectuate asupra unor autoturisme din care s-a executat foc asupra apărătorilor -140 cazuri.
4. Un element deosebit de important ce necesită a fi evidenţiat constă în deficienţe grave în organizarea cooperării, materializată în nerecunoaşterea între unităţi, necunoaşterea în detaliu a manilor de luptă, apariţia pe neaşteptate a unor forţe, lipsă de coordonare aer-sol şi sol-aer - 87 cazuri.
5. Apariţia unor accidente aeriene, de mânuire a armamentului, ucideri întâmplate prin ricoşee sau trageri la întâmplare - 467cazuri.
6. Conduita suspectă a unor persoane, treceri prin locuri nepermise, apariţia unor elemente suspecte asupra cărora s-a deschis foc- 86 cazuri.
7. Activităţi cu caracter diversionist. Existenţa cu certitudine a elementelor diversioniste, observate de un însemnat număr de martori oculari. Aceste elemente diversionist-teroriste, dând dovadă de un înalt grad de pregătire, au reuşit să evite capturarea, sau dacă au fost capturate printre suspecţi, prin neîntocmirea actelor deacuzare sau de motivare a reţinerii lor, organele de cercetare au fost lipsite de elementele doveditoare ale acţiunilor lor teroriste. Existenţa acestor elemente este recunoscută şi de organele Procuraturii, care consideră că acţiunea lor a fost urmată de producerea directă sau indirectă de victime - cel puţin 64 cazuri.
De remarcat că sunt multe cazuri în care nu s-au clarificat împrejurările producerii evenimentelor şi pot fi clasate în categoria "autori neidentificaţi".[]
După fuga lui Ceauşescu, parte din populaţie s-a înarmat, scontând pe o anumită reacţie din partea aparatului de constrângere al statului şi a camarilei ce reprezenta vechiul sistem şi care ar fi urmărit înăbuşirea în sânge a Revoluţiei. [IR:Scontind pe ce?]În aceste circumstanţe, în întâmpinarea valului de entuziasm popular a venit diversiunea (acţiunile de război psihologic şi electronic) [] zvonuri în masa populaţiei, altele decât cele dirijate anume şi pe care mulţimea şi le-a însuşit cu deosebită uşurinţă. Dovadă este faptul că populaţia le transmitea pe toate căile unităţilor militare.
O altă cauză constă în înarmarea, uneori fără discernământ a populaţiei. În această mişcare haotică lucrurile au putut fi cu uşurinţă scăpate de sub control, provocând hărţuieli şi conflicte de aceeaşi parte a baricadei.
Vărsări de sânge s-au produs pe fondul reacţiilor individuale, greu de controlat. Unele datorate nepriceperii, a uşurinţei, dar şi mai grav pe fondul lipsei de discernământ şi maturitate, precum şi a unor dorinţe acerbe de răzbunare manifestate de unele elemente au fost sancţionate de vechiul regim.
Avem convingerea că o atare situaţie a fost abil sesizată şi sperată de elemente diversioniste străine şi autohtone. De aceea, nu greşim dacă afirmăm că acţiunile de război psihologic şi radioelectronic, cele de intoxicare a populaţiei s-au constituit într-un factor care a generat o parte din dezastrele ce au urmat.
După moartea generalului Milea Vasile, golul de putere şi de comandă a determinat polarizarea Armatei în jurul mai multor centre de comandă, unele îndreptăţite, altele nu. Aceasta a constituit altă cauză importantă care a făcut posibilă producerea unor evenimente soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale. Dar între acţiunile revoluţionare desfăşurate de o mare parte a populaţiei ce dorea lichidarea regimului totalitar comunist şi înlăturarea de la conducerea statului a clanului ceauşist, au existat şi elemente răuvoitoare, care au recurs la acţiuni distructive asupra sediilor uno organe de stat, asupra Miliţiilor, Securităţii, producând victime omeneşti şi sustrăgând importante bunuri materiale. Avem exemple de acţiuni violente, îndreptate contra unităţilor M.Ap.N., ale M.I. dar şi acţiuni îndreptate împotriva unor cadre militare şi a familiilor acestora. Nu pot să nu amintesc atrocităţile nejustificate îndreptate împotriva unor miliţieni în peste 80 de localităţi, dar în special în oraşele Cugir, Tg. Secuiesc, Caransebeş, în judeţul Harghita şi în alte localităţi. Acestea amintesc de revoluţia ungară anticomunistă din 1956. [IR: Modelul revoluţiei neviolente va fi brand românesc...]Avem dovezi că pe teritoriul României se aflau grupuri profesioniste de cercetare-diversiune şi terorism. Au acţionat unele dintre acestea în favoarea lui Ceauşescu? Este posibil. [IR:? ] Împuşcarea unor cetăţeni în cartiere liniştite, în care nu erau evenimente, sunt semnale clare ale luptei teroriste care urmăreau înspăimântarea populaţiei, derută şi panică. Este de asemenea cât se poate de clar că au existat şi terorişti autohtoni, organizaţi şi pregătiţi pentru astfel de acţiuni. Rămâne de neînţeles ordinul Procuraturii Militare de neautopsiere a cadavrelor la Timişoara şi la Bucureşti (24.12.1989), fapt ce a îngreunat cercetările. [IR: Totul a rămas de neînţeles, pentru SN. Lista sa de cauze ale deceselor nu conţine ... lupta pentru eliberarea poporului român din ghearele Securităţii, Miliţiei etc. A fost un război în care SN, împărţitorul de indulgenţe FSN, nu vede cum puteau apare victime, altfel decit accidental ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

23.După speculaţiile analitice... speculaţiile de sinteza

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:31 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[23 IR: După speculaţiile analitice , urmează speculaţiile de sinteză]
IX. UNELE CONCLUZII PRIVIND ACŢIUNILE REVOLUŢIONARE DIN DECEMBRIE 1989
Din analiza opiniilor exprimate în mass-media, sunt vehiculate patru variante privind acţiunile revoluţionare din Decembrie 1989.
Varianta I: Pregătirea, organizarea şi îndeplinirea acţiunilor revoluţionare din Decembrie 1989 au fost realizate de forţe interne, cu avizul favorabil al U.R.S.S., fără alt amestec străin şi având aspectul unei rebeliuni ce urmărea înlăturarea lui Ceauşescu printr-o lovitură de stat şi păstrarea integrală a structurilor comuniste. [] Evident, această opinie este impusă din afară şi permite celor care o susţin să absolve în mare măsură intervenţia sovietică şi maghiară.
In această versiune, teroriştii ar fi membri ai Securităţii sau ai unor unităţi speciale M.Ap.N., şi care, deliberat, au tras în mulţime creând o diversiune care să permită preluarea puterii de către un anumit grup. Versiunea urmăreşte incriminarea personalilor care, imediat după 22.12., au preluat puterea: Ion Iliescu, Petre Roman, generalul Militaru, generalul Stănculescu, D. Mazilulu, S. Brucan, V. Măgureanu şi alţii. [IR: De ce ar fi impusă din afară prezumţia firească, avînd în vedere situaţia internă ?]
Această variantă respinge ideea de revoluţie, iar o versiune a acesteia neagă existenţa teroriştilor, aruncând întreaga vină pe lipsa de profesionalism a Armatei. [IR: Versiunea firească este că a izbucnit o revoluţie, dar a fost deturnată de amicii dlui SN ]Este o părere încurajată şi de Occident, care consideră că Revoluţia noastră a fost " cea mai mare minciună a secolului". Varianta este susţinută şi de o parte a oamenilor politici care nu au participat la Revoluţie, precum şi de comuniştii care nu au reuşit să preia puterea, între orele 12.30 şi 18.35, în ziua de 22.12.1989, precum şi de unii intelectuali, în prezent oameni politici, care nu au avut curajul să iasă în stradă în Decembrie 1989. [IR: Dar victimele comunismului, care au încercat să răstoarne sistemul cu orice risc.. şi s-au pomenit prinse în farsa contraevolutionară a FSN? ]
Varianta a II-a:
Rolul principal, determinant, ar reveni serviciilor de informaţii americane, care au conlucrat cu cele sovietice maghiare, olandeze, franceze etc., precum şi acoliţilor din interior care urmăreau înlăturarea clanului Ceauşescu, instaurarea capitalismului în România, precum şi ruperea Transilvaniei din trupul ţării. [IR: Unde dai şi unde crapă...] Această variantă a fost vehiculată de Ceauşescu şi susţinută actualmente de o parte a fostei Securităţi, care justifică deschiderea focului prin folosirea trupelor D.I.A. ale M.Ap.N., împotriva propriei armate, ca o încercare de a deculpabiliza Armata pentru acţiunile întreprinse până la 22.12.1989, orele 12.06, care marchează fuga lui Ceauşescu. [IR: Ce legătură este între această ipoteză plauzibilă, serviciile americane şi apărarea Transilvaniei?] Este acuzată Armata de lipsă de profesionalism şi chiar de o anumită fidelitate arătată dictatorului, cât şi de morţii căzuţi între 22 şi 28 decembrie 1989. Unii partizani ai acestei variante susţin că diversiunea radioelectronică ar fi fost provocată de unităţi speciale ale Armatei dotate cu această tehnică sau, pur şi simplu, că ar fi o invenţie a militarilor. [IR: Absolut legitim, atîta timp cît nu se face o analiză tehnică a dovezilor respectivei diversiuni radioelctronice]
Tot această versiune acuză Armata pentru dezarmarea Securităţii şi arestarea comandantului D.S.S., generalul Vlad Iulian, precum şi faptul că anumiţi comandanţi ai M.Ap.N.-ului (generalul Militaru) ar fi agenţi K.G.B. Majoritatea publicaţiilor apărute şi sponsorizate de firme care au aparţinut Securităţii susţin această variantă. [IR: Care variantă? Nu se înţelege nimic din ghiveciul expus mai sus]
Varianta a IIIa: De data aceasta, în organizarea, conducerea şi desfăşurarea Revoluţiei, rolul principal l-au jucat forţele politice interne conduse de personalităţi importante ale vieţii politice şi economice actuale. Se confirmă amestecul extern precum şi cel al iredentismului intern. Aspectele negative înregistrate înainte şi după 22 decembrie sunt puse în sarcina Securităţii, recunoscându-se doar unele greşeli apărute în conducerea operaţiunilor M. Ap.N. Acţiunile teroriste au fost executate de o parte de Direcţiile a I-a şi a V-a, precum şi de unii membri ai USLA sau echipe combinate, acţionând pe baza unui plan bine stabilit şi întocmit de Securitate. O parte a acestui plan s-a declanşat automat prin situaţia de excepţie care s-a creat după orele 18,30 din ziua de 22 decembrie, nemaiputând fi oprită decât cu mari eforturi. Generalul Vlad a încercat să stopeze efectele aplicării acestui plan de care n-ar fi putut fi străin nici generalul Guşă, cei doi aflându-se în clădirea C.C.-ului şi acţionând împreună.
Păstrarea radioului şi a televiziunii în funcţiune în zilele de 22-23.12. şi mai târziu vine să demonstreze şi să susţină această variantă, ca şi amestecul Securităţii care ţinea sub control tehnica acestei instituţii. [IR:?! Detalii? ]
Organele M.I., integrate în M.Ap.N. după 25.12.1989, i-au pus în libertate pe toţi suspecţii reţinuţi de revoluţionari şi de Armată, iar apoi au fost predaţi organelor de Miliţie.
Organele Procuraturii influenţate de D.S.S., cu care colaboraseră şi înainte de Revoluţie, au suspendat majoritatea dosarelor aflate în cercetare. În Decembrie 1989, au acţionat şi cadre ale Securităţii venite din străinătate şi care au părăsit ţara după sau în timpul evenimentelor. Această variantă acordă un rol exagerat intervenţiei străine. [IR: Nu se înţelege nici versiunea 3, in care totul a fost organizat de... noua putere, o parte a securitatii si forţele externe]
Varianta a IV-a este mai degrabă o variantă readaptată care încearcă să împace Armata cu Securitatea şi care împreună devin victimele terorismului şi diversionismului străin. Este incriminat un grup format din agenţi străini ajutaţi direct de trupele speciale de cercetare, diversiune şi terorism ale K.G.B.-ului, M.O.S.A.D.-ului şi ale serviciilor speciale maghiare. Un rol deosebit de important l-a avut de îndeplinit diversiunea psihologică şi radioelectronică. [IR: Pînă aici, e cam ce a expus SN în carte] Deşi revoluţia este recunoscută, susţinătorii acestei variante connsideră că ea a fost deturnată de către un grup pro-sovietic.
Toate victimele de după 22.12., orele 18,30, s-ar datora unei diversiuni, care reuşeşte în final o "lovitură de stat" şi aduce la putere un regim comunist cu faţă umană, pro-sovietic. Această variantă aparţine unui grup de securişti literaţi, care privesc cu respect şi admiraţie realizările ceauşiste. (Nu le contest „naţionalismul", dar el este de tip ceauşist şi trădează fidelitate faţă de comunism). [IR: Si varianta 4 este fără cap şi fără coadă. Revoluţie făcută de armată şi securitatea patriotică, deturnată de servicii KGB, spre mînia securiştilor naţionalisti? Poate că unii securiştii au acuzat FSN-ul că a confiscat revoluţia lor, în slujba URSS. Dar anticomunistii, au observat că această confiscare s-a facut totuşi în folosul securistilor ]
Varianta a V-a, apărută mai de curând (nov.-dec. '94) susţine inexistenţa teroriştilor. Această nouă versiune are un caracter pur politic, încercând să-l implice pe Ion Iliescu în vinovăţia deschiderii focului după 22.12., a ideii aberante că trăim încă într-o ţară comunistă şi totodată a-l face vinovat de „uciderea" nejustificată a lui Ceauşescu (!). Acestei noi formule i se aliază o parte a foştilor comunişti-ceauşişti, o parte a opoziţiei politice şi o parte a Securităţii revanşarde. Această teză îmi aduce aminte de sistemul ceauşist de idiotizare. După ei nu a fost Revoluţie, trăim mai prost într-un sistem comunist în care Iliescu l-a înlocuit pe Ceauşescu, iar în Decembrie 1989 ne-am omorât între noi ca idioţii! Această variantă este îmbrăţişată şi de o parte a presei internaţionale angajate într-o acţiune de denigrare a României. Lupta pentru putere, refacerea unor structuri comuniste şi mai ales revenirea unor foşti activişti de partid în funcţii de conducere,nu mai vorbesc de o clasă de miliardari provenită din partid şi Securitate sunt realităţi care nu pot fi contestate alături de unele progrese spre o lume democrată. Dar tot ceea ce a intervenit după 1.01.1990 este o altă problemă, asupra căreia nu voi ezita la timpul potrivit să-mi expun părerea. [IR: De ce este contrarevoluţia o altă problemă? Cănd va expune SN adevarul? De ce am accepta că au existat terorişti, dacă nu ne sînt aduse dovezi? ]
Varianta a VI-a. Parchetul militar, într-un raport pe care ni l-a pus la dispoziţie, susţine o variantă căreia îi voi acorda o mai mare atenţie, întrucât este susţinută de specialişti foarte bine documentaţi şi cei mai competenţi.
Original în acest raport este aspectul următor: organizarea unor echipe ale Securităţii care au incitat pe manifestanţi la violenţe şi jafuri sau le-au făcut chiar ei, reuşind astfel să atragă din partea militarilor ieşiţi în stradă pentru „restabilirea ordinii" şi a populaţiei rămase în expectativă o reacţie negativă şi hotărâtă. În ajutorul teze aş cita câteva acţiuni în care ar fi putut exista o astfel de participare: Timişoara (17.12.1989); Bucureşti, după-amiaza şi noaptea de 21-22.12.1989; Cluj 21-22.12.1989. Scopul acestor acţiuni ar fi fost compromiterea oricărei revolte. [IR: Ce strategie ! SN lanseză "şopîrla" că numai provocatorii securişti puteau sa atace violent puterea, ca să compromită revolutia! Dar tocmai această teză, moşită- se pare- de procuratura FSNistă, încearcă delegitimarea revoltei active] Deţin în acest sens doar două declaraţii: a unui ofiţer din Târgovişte care a reţinut un civil, ofiţer de Securitate şi care a recunoscut că primise o astfel de misiune. Raportul Parchetului menţionează că Postelnicu ar fi recunoscut astfel de fapte. În această situaţie trebuie să admitem că aceiaşi ofiţeri înarmaţi, râmaşi fără conducere după 22.12.1989, puteau să continue acţiunile de diversiune. Dacă aceasta e părerea procurorilor, mă întreb de ce s-au oprit la mijlocul drumului? Poate că timpul va lămuri şi acest aspect.
[] Concepţia generală a acţiunilor din Decembrie 1989 se înscrie organic în mersul evenimentelor, specifice acelor zile, în zona centrală şi de sud-est ale Europei. Având la bază înţelegerea de la Malta, organele specializate de informaţii, contra-informaţii, spionaj ale ţărilor interesate în spaţiul românesc au trecut la elaborarea unui plan de acţiune asupra ţării noastre conceput integral, cu variante posibile. [IR: Bănuind ce s-a decis la Malta, căpeteniile sistemului securicomunist s-au decis să-l abandoneze pe Ceauşescu la timp, întrerupînd reprimarea revoluţiei şi recurgind la deturnarea ei ] Stat socialist de mărime mijlocie, cu un potenţial economic şi militar însemnat, care deţine o zonă strategică în Balcani şi la gurile Dunării şi care, în plus, avea un important sistem de relaţii, unele chiar de prietenie, cu numeroase state de pe mapamond. De remarcat că datoria externă fusese achitată şi că se realizaseră şi unele rezerve din care, cinstit vorbind, ne-am hrănit o bucată de timp, în criza economică de după Decembrie 1989. [IR: Mai exact, FSN-ul a folosit aceste resurse publice, pentru a cumpăra voturile necesare legitimării contrarevoluţiei ]Occidentul anticomunist, în scopul distrugerii definitive a comunismului totalitar, putea avea trei obiective principale în privinţa României:
1. înlăturarea lui Ceauşescu de la putere;
2. destabilizarea economică, socială, politică, morală şi militară a ţării şi, pe acest fond,
3. dezmembrarea teritorială a României. [IR:? Ce are asta cu distrugerea comunismului totalitar? ]Toate aceste trei obiective puteau conveni şi planului lui Gorbaciov, acceptat de o parte a ţărilor din estul Europei şi unele ţări din vestul Europei. Bineînţeles nu trebuie să uităm interesele „Transilvănene" ale Ungariei. [IR: Ne aflăm la o cîrciumă, cu maestrul SN perorînd, cu halba în mînă...]
De ce înlăturarea lui Ceauşescu? Fiindcă era un dictator de tip stalinist, ultimul exponent al societăţii socialist-comuniste din estul Europei, dar care în acţiunile lui dovedise, într-o perioadă, o oarecare independenţă şi nesupunere faţă de sovietici, refuzând totodată orice formă de democratizare internă şi supunând propriul popor la cele mai grave lipsuri şi privaţiuni, menţinând un sistem totalitar şi de idiotizare cum numai în Albania şi Coreea se mai putea întâlni.
De ce destabilizarea? Pentru a slăbi forţa internă a statului, pentru a lovi în instituţiile sale fundamentale, pentru a oferi condiţii unei intervenţii străine şi în final pentru a realiza cel de al treilea deziderat: dezmembrarea teritorială a ţării, în primul rând în interesul vecinilor.
Care puteau fi obiectivele reţinute prin dezmembrarea teritorială:
- crearea unei Moldove mari, până la Carpaţi, stat independent, dar vasal marelui vecin din Răsărit;
- obţinerea autonomiei Ardealului şi poate ulterior anexare acestuia Ungariei;
- unificarea Banatului, obţinerea autonomiei şi ulterior anexarea acestuia la înlocuitorii fostului imperiu austro-ungar;
- asupra Dobrogei, pretenţiile puteau fi duble: între Ucraina ce-şi doreşte gurile Dunării şi un extremism bulgar ce revendică teritorii "istorice".
[IR: De cîte ori nu am auzit şoptite aceste secrete, de către FSNişti care justificau Contrarevoluţia? Ca să nu poată duşmanii de afară lovi ţărişoara... au făcut-o ei zob, dinăuntru... ]
Posibilitatea unei intervenţii armate a fost evidentă [IR:? ]prin executarea unor aplicaţii şi exerciţii, cu diferite eşaloane în perioada premergătoare acţiunilor revoluţionare din Decembrie, dar şi prin existenţa unor grupări şi manevre de forţe militare în toate punctele finale ale graniţelor româneşti. [IR: Crede şi nu cerceta.]
Cine erau organizatorii? [IR: Organizatorii a ce? A scenariilor din mintea regizorului national?]Ca şi în august 1944, statele occidentale şi S.U.A. au garantat tot sprijinul, dar au lăsat completa iniţiativă U.R.S.S.-ului (similitudine între înţelegerile la nivel înalt de la Yalta şi Malta).
Organele de informaţii, spionaj aparţinând fostei U.R.S.S., în strânsă colaborare cu alte organe de acelaşi specific ale ţărilor vecine, membre ale Tratatului de la Varşovia, au jucat un rol important în desfăşurarea acţiunilor. [IR: Nedovedit prin nimic ] O eventuală intervenţie a Tratatului de la Varşovia dădea şi o anumită legalitate acţiunilor militare. Pentru S.U.A., Revoluţia din România a acoperit intervenţia armată din Panama, mass-media europeană fiind supraaglomerată cu informaţii din Timişoara şi Bucureşti. [IR: Dacă au folosit evenimentele din Romania ca diversiune mediatică, nu inseamnă că le-au şi produs] Îmi aduc aminte de o ofertă a ambasadorului francez la Bucureşti: „80 de antiterorişti francezi vă stau la dispoziţie găsindu-se la graniţa de la Oradea"!? (în noaptea de 22/23.12.1989). [IR: Nu cred acest episod, fără dovezi. ]La toate aceste afirmaţii se poate replica: nu e adevărat, [IR:Mai curînd: "Pe ce te bazezi?" ] Revoluţia aparţine românilor şi a fost spontană. N-a existat amestec străin. Într-adevăr, Revoluţia spontană este românească, făcută numai de poporul român, dar a face pe naivul, nemenţionând cele arătate mai sus, nu-mi stă în caracter şi nu-mi este frică s-o fac. Este de datoria unor instituţii specializate de a face cât mai multă lumină în acest caz. E necesar pentru viitorul ţării. Pericolul a rămas acelaşi. [IR: Care? Să ne fie sfîrtecată ţara dacă dăm jos securicomuniştii de la cîrmă? ]
[]] Între orele 12,06 şi 18,30, regimul comunist a încercat să denatureze Revoluţia, transformând-o într-o simplă lovitură de stat. [IR: În timp ce FSN a făcut asta tot anul 1990... ] Mulţimea a respins încercările acestora de a prelua puterea. Deci din punctul „lor" de vedere trebuia creată o diversiune. La orele 20,00, începe şi războiul psihologic - radioelectronic, după deschiderea focului în Piaţa Palatului şi în alte zone ale Capitalei, în special în jurul obiectivelor militare. Este logic şi firesc că revoluţionarii nu puteau avea nimic cu obiectivele militare, întrucât nu Armatei i se datorau privaţiunile şi greutăţile vieţii poporului român. Asupra acestor obiective acţionau însă alte forţe ce urmăreau cu totul alte scopuri. [IR: Care? Rezultatul a fost confiscarea revoluţiei de FSN ]Acţiunea internă se coordonează cu cea externă şi coincide, repet, cu respingerea, din partea manifestanţilor, a comuniştilor care încercau pe terasa C.C.-ului să preia puterea.
A - Ar fi putut ca această acţiune teroristă să fie făcută pentru a-l readuce la putere pe Ceauşescu? Toate faptele demonstrează că Ceauşescu era părăsit şi de Securitate şi de Armată, [IR: Bluff tipic SN ] mai mult decât atât, la acea ora era deja prizonier la Târgovişte. [IR: Fals. Era ţinut acolo, pentru orice alternativă ] Concluzia este că diversiunea a trebuit creată pentru a împrăştia mulţimea din Piaţa Palatului, permiţând astfel comuniştilor aflaţi şi ei acolo, printre revoluţionari, să preia puterea. [IR: Ceea ce au şi făcut ]
B - Pentru că planul extern nu se realiza datorită maselor populare şi acţiunea trebuia continuată, respectiv, se încerca declanşarea unui război între Armată şi Securitate. Aceasta este cea de-a doua variantă a războiului civil. Deşi Securitatea fusese teoretic desfiinţată încă din 22 decembrie 1989, când generalul Vlad îşi întrerupe comanda până spre orele 20,00, iar o parte din subordonaţii săi se duc acasă, grupuri răzleţe de diversionişti străini şi autohtoni au declanşat o luptă disperată, care avea aspectul apărării regimului ceauşist. Resping categoric ideea, pe unii o susţin, că asa-zişii terorişti urmăreau restabilirea regimului ceauşist. Numai nişte proşti sau inconştienţi puteau lupta pentru o cauză pierdută, în nici un caz Securitatea sau Armata. [IR: Teze prea copilăreşti pentru a fi naive. Securitatea si armata, îmblînzite de Sergiu Nicolaescu si co-emanaţii săi- au fost victimele turiştilor spioni care voiau să le vadă sfîrtecîndu-se... civil. Din ura faţă de poporul român şi cu ochii pe Transilvania, extratereştrii din diverse servicii au simulat o luptă care "avea aspectul apărării regimului". Noroc că românii nu au căzut în această capcană, strînsunindu-se imediat în jurul FSN şi a noului comandant suprem. Războiul civil (adică revoluţia) a fost astfel evitată. ]
C - Nu resping, ca supoziţie, folosirea unor grupuri organizate ale Securităţii într-un eventual plan de apărare al lui Ceauşescu care ar fi intrat automat în funcţiune şi pe baza căruia ar fi acţionat , fiind lipsite de o altă comandă. Aceste acţiuni ar fi putut probabil să fie folosite de forţe străine care cunoşteau existenţa acestui plan [IR: O fi fost si ceva securişti negativi. Dar tot manevraţi de forţe străine] Acţiunile „teroriste" au fost dezamorsate prin execuţia lui Ceauşescu şi de intervenţia categorică a unor cadre de comandă din Securitate (25.12.). Colonelul Ardeleanu nu cred că era străin de posibila intervenţie a unor terorişti internaţional aflaţi pe teritoriul ţării. [IR:? Un nou foc în aer... ]D - Sunt de asemenea sigur de existenţa unor acţiuni izolate provocate de persoane fidele lui Ceauşescu (activişti de partid, pensionari M.I. sau M.Ap.N.), lista se completează cu debili mintali, puşcăriaşi sau criminali, ce urmăreau în exclusivitate profituri materiale sau răzbunări. (Vezi evenimentele ce au urmat imediat după cutremurul din 1977). [IR: Devine tot mai tenebros... ]E - În aceeaşi direcţie nu poate fi negată complet posibilitatea existenţei unui plan extern de ajutorare a lui Ceauşescu din partea unor prieteni arabi, dar a cărui aplicare a fost de asemenea rapid descurajată prin execuţia celor doi dictatori. Nu avem dovezi în acest sens. [IR: Şi atunci? De ce atita grijă "ca să nu negăm complet posibilitatea"?]
Iată deci, pe scurt, coloratura posibilă a teroriştilor care au ţinut sub foc, câteva zile, Capitala şi alte oraşe ale ţării, făcând peste 800 de victime. [IR: Final apoteotic al unui discurs penibil. Cine s-ar preta la asemenea reprezentaţii, dacă nu ar avea ceva grav pe conştiinţă sau sarcini propagandistice imposibile. Dacă nu ar avea în mînă justiţia, FSN nu ar putea scăpa de răspunderi, cu asemenea pledoarii ridicole] O parte din victime se datoresc şi unor greşeli profesionale, aparţinând comandanţilor din M.Ap.N. sau M.I, precum şi erorilor de execuţie ale acestora şi mai ales a civililor înarmaţi şi necontrolaţi.
[] Masele revoluţionare, numai şi numai ele, au aruncat în aer toate planurile autohtone sau externe. Aceste mase nu au putut fi manipulate şi au acţionat într-o singură direcţie - ieşirea din comunism. [IR: Dar nu au găsit-o... ] Lor li s-au alăturat fără ezitare Armata şi o parte a Securităţii şi Miliţiei [IR: Şi o bună parte a nomenclaturii... ] cei pentru care dragostea de ţară era mai puternică decât supunerea oarbă. [IR: De aceea au menţinut ţara în mîinile lor iubitoare]Pe fondul unui riguros plan de dezinformare, declanşat concomitent cu deschiderea focului, se urmărea crearea de victime prin culpabilizarea Securităţii, pe baza unor lozinci ca „moarte securiştilor", „securişti=terorişti" (excelează în această direcţie I. Caramitru, generalul Militaru şi alţii), unii dintre ei fiind aduşi în faţa focului apărătorilor: vezi cazul Otopeni, M. Ap. N. etc. S-au produs grave erori, unele din lipsă de profesionalism, altele din ordin, pentru elucidarea cărora trebuie continuate şi aprofundate cercetările în scopul stabilirii responsabilităţilor. Este sarcina exclusivă a Procuraturii, Justiţiei, dar şi a Armatei, de a învăţa din greşelile comise. [IR: Să fie arestaţi toţi cei care au instigat împotriva securiştilor, în decembrie. O provocare, vizînd degenerarea Revoluţiei. De care FSN a ştiut să se ferească. ]
Din 22.12.1989, până în 26.12.1989, o parte din acţiunile teroriste organizate şi mai ales ştergerea oricăror urme au fost conduse de un stat major intern, din care avem convingerea că făceau parte şi unele personalităţi din viaţa socială şi politică actuală a ţării. Prea erau cunoscute toate mişcările Armatei şi ale forţelor de ordine. Diversiunea nu putea fi aplicată decât prin perfecta cunoaştere a forţelor angajate, prin cunoaşterea dotării lor şi a codurilor de lucru etc. [IR: Pentru orice eventualitate, spre sfirşit, este plasată o remarcă validă .. care anulează tot ce s-a afirmat pină aici] Este un capitol care, cercetat cu profesionalism de Procuratură, Poliţie şi S.R.I., poate da justiţiei elemente pentru a stabili vinovaţii.
Desigur, masele de oameni ieşite în apărarea instituţiilor de stat au făcut să eşueze şi această a doua variantă a planului. Armata s-a dovedit a fi mai raţională şi mai ataşată intereselor poporului iar prin ripostele sale a apărat cuceririle Revoluţiei. Acest lucru scuteşte de răspundere excesul de zel arătat de unii comandanţi până în 22 decembrie orele 12,06 şi care nu a fost suficient scos în evidenţă. [IR: O amnistie semnată (F)SN, profitorii indulgenţelor pentru păcate represive] O parte a Securităţii şi-a dovedit loialitatea faţă de naţiune, cea mai mare parte rămânând însă aparent neutră. Numai păstrarea formelor organizatorice şi funcţionale ale Armatei şi a altor instituţii luate în subordine, precum şi existenţa maselor mari de manifestanţi, hotărâţi să apere Revoluţia, au făcut posibilă dejucarea tuturor planurilor şi în consecinţă evitarea unei intervenţii străine şi păstrarea integrităţii teritoriale. Încercările de a destabiliza Armata au fost continuate şi în anul 1990 [IR: Probabil se referă la CADA? ] şi continuă chiar şi astăzi.
Pentru ştergerea urmelor existenţei diversionisţilor din interior şi a forţelor venite din exterior, au fost luate măsuri de scoatere de sub control a răniţilor, de eliberare a deţinuţilor, iar pentru retragerea acestora în afara frontierelor naţionale au fost deschise graniţele. [IR: Măsuri luate de cine?] Procuratura şi-a dovedit ineficienta în cercetarea dosarelor care i-au intrat în posesie. S.R.I-ul, M.I.-ul nu s-au implicat real în dezlegarea enigmelor rămase după Revoluţie, deşi această obligaţie intra direct în atribuţiunile ce le revin. [IR: Instituţii conduse de cine? ]
„Desfiinţarea" Securităţii, [IR:Ciudată întrebuinţare a ghilimelelor] din ordinul generalului Militaru, constituie una din marile greşeli voite sau nevoite, cu urmări extrem de grave pentru ţară. [IR:Tot mai interesant!! ] Generalii comandanţi de direcţii ai D.S.S.-ului au fost arestaţi sau trimişi acasă, în loc să fie însărcinaţi cu elucidarea faptelor. Singura instituţie care putea şi avea datoria să clarifice evenimentele era redusă la zero. [IR: Logic, din moment ce revoluţia s-a dus împotriva turiştilor planificaţi la Malta, şi nu împotriva Securităţii ] In acel moment de confuzie, numeroase documente şi dovezi au fost distruse sau au dispărut. [IR:De către cine? Că nimeni nu a pătruns în arhivele securicomuniste] Prin desfiinţarea Securităţii, s-au pierdut cel puţin 2 miliarde de dolari aflaţi în întreprinderile înfiinţate şi coordonate de D.S.S. şi care au funcţionat acoperit. [IR: Cum s-au pierdut? Unde au ajuns?]O revoluţie modernă nu are voie să demoleze totul şi în special organele de siguranţă ale statului. [IR: Iar eliberarea dintr-un lagar de concentrare, nu trebuie să ducă la dezarmarea sau epurarea gardienilor, care pot păzi şi mai departe comunitatea, scapată din celule. Cuvîntul cheie aici e "modernă". Nici o Revoluţie istorică nu a păstrat forţele represive ale regimului răsturnat. SN încearcă patentarea unei noutăţi mioritice, produse de FSN ] Nici o ţară nu a procedat astfel-chiar dacă unii conducători au fost eliminaţi. [IR: Fals nonşalant.] Să ne amintim anul 1946 când Eugen Cristescu, şeful Siguranţei statului în timpul lui Ion Antonescu, deşi a fost condamnat la moarte, i s-a comutat pedeapsa şi, mai mult ca sigur, a fost chiar folosit în continuare. Pledoaria mea nu scuteşte de vinovăţii pe cei care au fost torţionarii opresiunii comuniste. [IR: Adică pe cine? Doar călăii unui regim criminal trebuie pedepsiţi, nu şi arhitecţii, conducătorii şi mercenarii lui? ]
Multitudinea de planuri în care s-a acţionat în paralel în acele zile şi lipsa de sinceritate a unor generali din D.S.S. ne fac să trăim acum într-o confuzie care favorizează în primul rând teroriştii ce au acţionat din ordin extern şi care alături de „fanaticii ceauşişti" au creat cele mai multe victime (după 22.12. În Bucureşti). [IR: Nu încercaţi să înţelegeţi. Bate prea adînc... ] Este evidentă tendinţa multora de a nega existenţa teroriştilor sau a diversionisţilor. A recunoaşte existenţa acestora în Decembrie 1989 este totodată acceptarea faptului că ei continuă să fie un pericol pentru ţară şi astăzi, deci instituţiile de specialitate (S.R.I.-ul, S.I.E., Poliţia) ar trebui să se ocupe intens de această problemă. Existenţa teroriştilor şi a diversionisţilor poate fi demonstrată, [IR: Dar nu de comisia condusa lui SN, care nu a lămurit şi demonstrat nimic] iar S.R.I-ul, Parchetul şi Justiţia sunt chemate să-şi exercite atribuţiile în materie, Parlamentul, respectiv Senatul şi Comisia Senatorială, ajunse în această etapă a concluziilor, vor trebui să considere ca fază imediată obligarea instituţiilor statului menţionate mai sus să-şi îndeplinească această datorie de onoare.
Ion Iliescu ar fi, după părerea unora, autorul unei lovituri de stat în decembrie 1989. Am expus punctul meu de vedere asupra loviturii de stat sau puciului, ca moduri de a fi putut fi doborât Ceauşescu în România: cu posibilii adversari ai dictatorului şi cu conducătorii Securităţii şi Armatei de la acea vreme era imposibil. Ion Iliescu era urmărit pas cu pas, telefonul şi locuinţa ascultate. Singurul care se bucura sau mai exact se bucurase de o anumită libertate de mişcare a fost Silviu Brucan, pe care de altfel a ştiut să o folosească din plin, dovedind, ce-i drept, şi mult curaj. Nu l-am cunoscut pe actualul Preşedinte înainte de 22 decembrie 1989; auzisem de el de la Titus Popovici, care mi l-a prezentat ca pe un virtual înlocuitor al lui Ceauşescu, un activist care respectă şi iubeşte intelectualii, el însuşifiind bine instruit. În plus, mi-l prezenta ca pe un prieten al lui Gorbaciov. Atunci când în 22 decembrie 1989 era să-l pocnesc la TV pe I. Caramitru, care vroia să-mi facă morală pentru că m-am adresat Securităţii, cerându-le să treacă de partea Revoluţiei, întrebarea lui Mihai Bujor "să-l aduc pe Ion Iliescu" mi s-a părut o soluţie mult mai potrivită decât variantele care erau acolo. Acest lucru a fost dovedit o oră mai târziu, când, o dată intrat în Televiziune, toţi l-au acceptat ca lider (I. Caramitru şi M. Dinescu printre primii). [IR: Iată deci cîţiva pioni, care au pus umărul la emanarea supremă]
Sunt convins că Ion Iliescu era o variantă posibilă şi pentru Moscova. Mai cred că această variantă a fost uitată datorită unei alte propuneri făcute probabil de Brucan în 1989 la Moscova şi în alte locuri. Din descrierea zilelor de 21 şi 22 decembrie 1989 la Bucureşti, cititorul a simţit, desigur, evidenta "împingere" în faţă a numelui fostului diplomat Corneliu Mănescu, mass-media mondială fiind de asemenea atenţionată asupra acestei persoane. Ce mă face să cred că alesul schimbării era Corneliu Mănescu şi nu Ion Iliescu sau Ilie Verdeţ?
Numele lui dispăruse de mult de pe scena politică a ţării şi aş putea spune că era chiar dat uitării. Reapariţia sa publică prin iscălitura de pe scrisoarea celor şase nu era suficientă, cred eu, ca să-l plaseze în capul listelor tuturor declaraţiilor publice din 21-22 decembrie, în diferite locuri fierbinţi ale Bucureştiului. [IR: Dar pentru I Iliescu, era suficentă şi neapariţia pe acea listă] Puţini erau aceia care ştiau că sănătatea lui nu i-ar fi permis o astfel de aventură. Unul dintre aceştia era sigur Silviu Brucan. Fără excepţie, toate ziarele lumii şi posturile de TV au anunţat prezenţa lui Corneliu Mănescu în fruntea ţării, înlocuindu-l pe dictatorul Ceauşescu. [IR:? ] Imaginea mea de la TV în ziua de 22 decembrie a fost atribuită fostului ministru de externe al României care fusese şi preşedinte al Adunării Generale ONU. Confuzia s-a menţinut 24 de ore; unii nici nu s-au obosit măcar să facă corecţia ce se impunea. Ca prezenţă fizică, domnul Corneliu Mănescu nu-şi face apariţia publică la Bucureşti decât pe 27 decembrie 1989. Comisia de politică externă a F.S.N.-ului a fost însă preluată de Silviu Brucan.
Ilie Verdeţ a fost o prezenţă aproape permanentă în prima linie, încă din 21 decembrie, când îl vizitează pe Nicolae Ceauşescu.Fostul prim-ministru va duce o activitate susţinută, mai ales după fuga dictatorului. El nu se afla însă pe nici una din listele Revoluţiei; fotografia sau numele său nu au fost preluate de nici o agenţie de presă internaţională.
În ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu, voi intra în unele amănunte. De la început trebuie să admitem că nu poţi fi pus în rolul principal al unui scenariu fără ca măcar să fii anunţat. Or, directorul Editurii Tehnice, Ion Iliescu, a fost pe 21 decembrie la birou, iar în dimineaţa zilei de 22 decembrie a venit, de asemenea, la ora obişnuită cu Dacia proprie, ca oricare altul din subalternii săi. În "minunatul edificiu al culturii socialiste" - în care pe lângă multe gunoaie s-au făcut şi lucruri bune - toţi funcţionarii se făceau că lucrează, părând că ignoră cele petrecute la Timişoara sau la Bucureşti, cu o zi înainte şi mai ales noaptea. Ţolescu, şeful cadrelor, ameninţa încă salariaţii ce se bucurau după primele apariţii la TV ale revoluţionarilor. Florin Velicu a urcat la et VII, unde domnul Ion Iliescu se afla într-o discuţie de lucru cu domnul Francisc Făculea. Era în jurul orei 13,00 şi în biroul respectiv nu exista televizor. Informat de cele văzute pe micul ecran de Florin Velicu, Ion Iliescu a dat telefon la Suzana Gâdea, întrebând-o dacă e adevărat că Ceauşescu a căzut. Nemulţumiţi de răspuns, au coborât la etajul II, unde Hegheduş, unul din vicepreşedinţii CCES-ului, aflând că nu cunoaşte pe nimeni la M.Ap.N., face legătura telefonică pe scurt cu generalul V. Stănculescu (orele 13,30-1,00). Acesta îi invită la M.Ap.N. Se ia legătura tot pe telefonul scurt cu TV, respectiv cu dir. general Petre Constantin, anuându-l că vor veni acolo. [IR: Un fragment consitent. Din care , cu sau fără intenţia lui SN , rezultă că Ion Iliescu nu are absolut nici o contribuţie la revoluţia din decembrie. El a declanşat contrarevoluţia la ora 13, prin doua telefoane, date cu multă precizie (inspiraţie). Libertatea a durat o ora. ]
Îpreună şi cu alţii din Editură au părăsit clădirea Scânteii cu două maşini, una condusă de Ion Iliescu, alta de Florin Velicu. Obişnuita maşină a Securităţii, care îl urmărea pe Ion Iliescu, dispăruse. Ajungând în B-dul Aviatorilor au oprit în faţa locuinţei domnului Iliescu. În acest moment apare Dacia lui Mihai Bujor, în care se mai aflau Ioana Pavelescu, soţia lui Mihai Bujor, Gabriela Nicolaescu, care plecaseră de la TV pentru a-l aduce pe domnul Ion Iliescu. Cu această maşină, urmată de cea a lui Velicu au ajuns la sediul TV (14,30-l 4,45). Au apărut, printre alţii şi gen. Militaru , Silviu Brucan şi Petre Roman. În jurul orei 16,00, N. Constantinescu, un cascador venit de la CC, mă anunţa că acolo se formează un guvern condus de Ilie Verdeţ. Am informat şi pe ceilalţi, şi, cu toţii, am plecat spre sediul CC. In maşina cu care am plecat eu, au venit Silviu Brucan, Dan Deşliu şi N Constantinescu. Pentru ora 17,00 se anunţase o întâlnire la sediul CC. [IR: Întîlnire a cui? Cine a dat dreptul micului grup nomenclaturist să convoace noua conducere a ţării?] În maşina condusă de Velicu au urcat în faţă N. Militaru , iar în spate G. Voican, Ispas şi între ei Ion Iiiescu. Această maşină, la propunerea lui N. Militaru , a trecut pe la M.Ap.N., în drum având un accident cu un Trabant. La M.Ap.N., Petre Roman se prezentase ca reprezentantul Revoluţiei şi făcuse "ordine" printre generali. [IR: Regizori profesionişti proşti, actori amatori de calitate. Am putea crede ca e suficent să te declari reprezentantul revoluţiei ca să iei conducerea armatei. Dar depinde şi cine face asta.] De aici, grupul va pleca la sediul CC către orele 17,00. Într-un birou s-au făcut diferite propuneri pentru o formă organizată a Revoluţiei. Printre altele a fost şi "Frontul Salvării Naţionale", pe care îl regăsim enunţat şi într-o emisiune a postului de radio Europa Liberă cu câtva timp mai înainte. Nu există nici o legătură între cele două situaţii. După deschiderea focului, la orele 18,30, Iliescu, Voican şi alţii au plecat la M.Ap.N. Eu m-am reîntors la TV, unde au venit şi ei după vreo două ore. Această noapte şi dimineaţa următoare au fost decisive pentru formarea Frontului Salvării Naţionale, prima şi singura formă organizată a Revoluţiei. [IR: Formă organizată, poate. Dar de ce singura? Şi de ce "a revoluţiei"? ] Gen. Militaru a rămas noaptea de 22-23.XII la sediul CC alături de Vlad şi Guşă. A doua zi spre prânz va reveni la M.Ap.N.
Ion Iliescu îndeplinea toate condiţiile unui lider, lucru pe care l-am recunoscut cu toţii. [IR: Şi Ceauşescu îndeplinea... lucru pe care l-am recunoscut cu toţii ] În acele zile explozive, nu a apărut nici o alta formă politică organizată, fapt ce dovedeşte spontaneitatea acţiunilor poporului român. [IR: ?!] Pentru respectul adevărului trebuie să amintesc faptul că la Timişoara, în balconul Operei, a fost exprimat primul manifest şi anunţată prima formulă organizata a Revoluţiei timişorene: Frontul democralic român. Dar timişorenii nu au beneficiat de un post de Televiziune naţional şi nici de sprijinul militar. Dimpotrivă, generalii din oraşul erou pregăteau un comando pentru a pătrunde în clădirea Operei, ocupată de revoluţionari. Singura forţă politică organizată, partidul comunist, era duşmanul Revoluţiei şi intrase în ilegalitate. În această situaţie, ideea organizării unui FSN pe ţară intra în mentalitatea tuturor şi a salvat, probabil, ţara de un război civil. [IR: Acela dintre Revoluţie şi Contrarevoluţie. Care nu a mai avut loc, FSN-ul permiţînd securicomuniştilor să rămînă la putere şi să prospere, strîns uniţi în jurul noului partid unic şi a noului conducător genial ] Acesta a fost rolul capital jucat de Televiziune. [IR: Măcar recunoaşte ..] După violenţă, nebunie, bucurie, panică şi haos, ţara avea nevoie de ordine. [IR: Marea intoarcere... de 360 de grade, se terminase ] Avem nevoie şi astăzi. Lui Ion Iiiescu destinul îi pregătea o situaţie opusă celei a lui Vasile Milea. Cei care am trăit acele momente trebuie să recunoaştem că amândoi au fost acolo unde ar fi trebuit să fie şi la timpul potrivit. De ce îmi permit să fac această comparaţie? Imaginaţi-vă că în dimineaţa lui 22 decembrie, gen. Milea, în loc să se sinucidă, îl aresta pe Ceauşescu şi clica lui, trecând de partea Revoluţiei. Evident, el devenea Omul nr. 1. Destine...! El, Iliescu, a fost suficient de cunoscut pentru ca mulţimea să-l accepte de conducător. [IR: Dar insuficent de simţit, pentru ca să se sinucidă, văzînd că şi-a distrus ţara. ]
In primele zile după 22 decembrie nu am primit încurajări oficiale din nici o ţară a lumii şi nici mesaje regale. Cred că primul care ne-a recunoscut a fost Gadafi (!). Gorbaciov s-a mulţumit să anunţe evenimentul oficial, primit cu aplauze de concetăţenii săi. Personalităţile politice, victime ale regimului comunist, eroii care au supravieţuit închisorilor şi lagărelor nu erau cunoscuţi, nu puteau fi vârfuri de lance într-o mişcare populară. [IR: Cunoscut de populaţie nu era nimeni. Si nu avea nici o importanţă dacă este. Cine il ştia atunci pe Roman, pe Voican, pe Iliescu etc.? Dar numai securicomuniştii puteau fi "vîrfuri de lance! ...într-o contrarevoluţie.] Trecuse o jumătate de secol de subistorie, două generaţii se născuseră în venerarea comunismului şi nu ştiau mai nimic din trecutul României. Acest lucru e o realitate pe care trebuie s-o recunoaştem. [IR: Poate că regizorul şi amicii săi erau atît de inculţi cum pretinde. Dar de ce nu au vrut , tot anul 1990, sa ia o lectie din stradă? Acolo apăruseră şi restul românilor: nesecurişti, neactivişti, nefsnişti. Protestînd faţă de deturnarea revoluţiei][] Toate victoriile sunt morale. [IR: ! ]
Raportul prezentat de Parchet este incomplet şi vine abia după cinci ani. S.R.I-ul a lucrat de asemenea un raport, care aduce unele elemente noi, dar este departe de a elucida caracterul evenimentelor. Presa a reuşit să aducă printr-un remarcabil efort contribuţii la elucidarea unor evenimente petrecute în Decembrie 1989, fără a avea mijloace profesioniste de cercetare. În căutarea succesului a creat şi multă confuzie şi dezinteres în masele populare. Consider că numai activând specialiştii din M.I. şi S.R.I., bineînţeles susţinuţi de Procurorii care au cercetat dosarele Revoluţiei, se vor putea dovedi şi ceea ce în prezent sunt poate doar supoziţii.[] [IR: După 18 ani, ca o fata morgana, acest obiectiv se îndepărteză]In materialul de faţă, am încercat să prezint opiniile personale privind acţiunile revoluţionare din Decembrie 1989, bazate pe cercetările întreprinse şi pe documentele avute la dispoziţie.[] Această lucrare , alături de cele peste 800 de pagini ale Comisiei Senatoriale cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 (prima legisalatură) pe care am fost însărcinat să o conduc, iar acum, în noua legislatură, în calitate de vicepreşedinte, sunt rezultatul unor cercetări perseverente. [IR: Dar care nu au ajuns nicaieri...]Sergiu Nicolaescu
ora 14.45 - Poiana Braşov - 1 ianuarie 1995

[/i]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

24. Anexe. Dialoguri expresive intre diversionişti

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:34 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
ANEXE
[24 IR: Dialoguri expresive intre diversionişti]

CONVORBIRI INTERCEPTATE PRIN RADIOTELEFOANE CAPTURATE
DE LA MILIŢIE ÎN NOAPTEA DE 24/25.12.1989
-Nu trageţi decât atunci când aţi descoperit ţinta.
- Fraţilor, azi e Crăciunul!
-Să nu adormim.
- Să-i dăm de lucru TAB-ului!
-Acum e linişte.
- Unde te afli, pe clădire, în care parte?
- Voi răspunde pentru SOARE.
- Pilot 707!
[]
- Se văd două semnale luminoase dinspre BRAILIŢA.
- Imediat, culeg date.
-Două semnale luminoase vin dinspre Bl. TURN.
- De la parter.
- COPERTINA pentru BAZA MICA.
- Intensificaţi supravegherea.
- Este ora 03.53 s-ar putea să mai înceapă ceva pe la 4 când mai este întuneric.
- COPERTINA dă-ne date de acolo!
[]
- A intrat pe canalul 2 cineva.
- Cu din alea mici.
- D. 2 să încerce.
- Până ne răspunde COPERTINA, să fim atenţi în celelalte puncte.
- COPERTINA, răspunde pentru SOARE.
- Atenţie, acuma!
- Se aud focuri de armă izolat în prelungirea str. GALAŢI şi Piaţa Centrală.
- încă se mai mişcă sus.
- Da, sunt BAZA MICĂ.
- Acum, imediat.
- Da, s-a anunţat stingeţi focul.
- Da, am notat telefonul.
- [] SOARELE, ce se întâmplă?
- Să fim atenţi să nu fie cineva.
- Atenţie la etajul 2.
- COPERTINA răspunde pentru BAZA MICA!
- Atenţie, daţi mai repede lovitura.
- COPERTINA răspunde pentru BAZA MICĂ!
- -COPERTINA, la mine!
- Viorel, tu eşti?
- Ce s-a întâmplat?
- Te-am căutat şi noi şi nu ştiam ce-i cu tine.
- Care este situaţia? Continuaţi observarea şi ne ţineţi la curent
- COPERTINA, spune care-i situaţia în oraş, se mai trage?
[] -În ce zonă se semnalează?
-Sunt exact pe zonele în care s-au retras cei care ne-au atacat pe noi. S-ar putea să fie sau nu.
- COPERTINA pentru BAZA MICĂ.
-Se aud nişte zgomote în zona GALAŢI.
-Ia vezi, ce-i acolo?
-COPERTINA, pentru BAZA MICĂ.
- Trebuie să mai reziste până la ziuă şi după aceea se vor culca.
- E bine şi aşa.
- În schimb, trebuie să reziste acolo.
- COPERTINA, pentru BAZA MICĂ, ce faci?
- COPERTINA, care-i direcţia de tragere?
- În faţă şi puţin dreapta.
- Unde este un bec puternic.
- Este armata puternică acolo.
- BAZA MICĂ, suntem atacaţi.
- De unde?
-De afară.
- Schimb de focuri
- Reperă edificii!
- Ce edificii? VICTORIEI!
- Este posibil să fie atacată unitatea de la gară.
- Toată lumea la posturi!!!
-COPERTINA, care-i situaţia?
- COPERTINA, ce vezi?
- COPERTINA, pentru BAZA MICĂ, ce vezi?
-Se mai văd trasoarele ricoşate.
-Comunicaţi!
- Foc palid pe str. GALAŢI.
- Aţi auzit apelurile.
- Acolo, stai pe recepţie şi fii cu noi.
- [] BAZA MICA, către toate posturile dinspre Bl. TURN seîndreaptă persoane spre noi.
- Ţineţi sub observaţie str. GALAŢI.
- COPERTINA pentru BAZA MICĂ, răspunde la apel.
- Se aud focuri fiţi pe fază.
- Etajul 2 încercaţi să luaţi legătura cu COPERTINA.
- Unde se aud focurile?
- Bl. TURN str. GALAŢI!
- Poate o reperaţi voi şi ne scăpaţi de grijă!
- Care este situaţia?
- Se apropie inamicul.
- Poţi să ne comunici zona în care se trage?
- În zona gării.
- Se pune în mişcare ceva!
- Etajul 1 către etajul 2, nu pot să iau legătura cu voi.
- Aţi putut repera direcţia de retragere a idioţilor?
- Cine a tras?
- A tras spre noi?
- Da, s-a tras spre noi!
-Din ce zonă?
- Din spate, lateral.
- Mai repetaţi că n-am înţeles.
- SOARELE, SOARELE răspunde pentru BAZA MICA.
- Atenţie, COPERTINA, nu ne auzim bine.
- Repetă COPERTINA mai rar.
- COPERTINA, mai comunică o dată.
- Pe stradă s-au aprins becuri, se semnalizează, nu ştiu ce-i cu ele!
- BAZA MICA pentru etajul 1 şi 2, COPERTINA ne anunţă că se semnalizează pe stradă.
-Etajul 1 şi 2, atenţie, se fac semnale luminoase pe stradă.
-Nu este lumină pe stradă.
-Către toate subunităţile, să tragă în toate persoanele ce se apropie de ei, până se luminează.
NOTĂ
1. Radiotelefoanele au fost capturate de la doi lucrători de miliţie,în ziua de 25. 12. 1989, în zona bisericii Sf. Gheorghe (str.Şcolilor), de către cpt. Mihalcea Ionel şi plt. maj. Spânu Marinică.
2. Convorbirile prin aceste mijloace radio s-au efectuat în noaptea de 24/25. 12. 1989 şi au fost stenografiate de către lL col. GaccuTiberiu (U.M. 01030), fără a avea posibilităţi de imprimare pe benzi magnetice.
3. Mesajele recepţionate de respectivul ofiţer au fost prezentate comandantului şi altor ofiţeri din statul major, prilej cu care au fost văzute şi de col. Soare, şeful Securităţii Brăila, şi mr. Sandu Florea din acelaşi Inspectorat, care se aflau reţinuţi în acel moment la U.M.01030. Ofiţerii M.I. au declarat, în acel moment, că indicativele respective aparţineau lucrătorilor din paza sediului Miliţiei de pe str.Galaţi.
4. Reţinerea celor doi subofiţeri şi capturarea celor două radiotelefoane s-au efectuat în altă zonă, destul de depărtată de zona sediului lor.
5- In luna ianuarie 1990, cele două radiotelefoane au fost predate la Poliţia Brăila împreună cu alte materiale ridicate pe timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

25. Anexe. Un discurs in spiritul cărţii

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:38 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[25 IR: Un discurs in spiritul cărţii]

Discursul prezentat de senatorul Srgiu Nicolaescu la Adunarea Festivă a Parlamentului României, consacrată împlinirii a cinci ani de la Revoluţie
[] În noaptea de 21/22 decembrie, la Bucureşti, ministrul Apărării Naţionale, generalul Milea, conduce direct acţiunile de lichidare a revoltei din centrul Bucureştiului, reuşind pentru câteva ore să dea impresia că a restabilit ordinea. Cu preţul a 49 de morţi, 590 de răniţi, peste 1.200 de arestaţi duşi la Jilava, anchetaţi de ofiţerii Direcţiei SS a VI-a de cercetări penale, bătuţi, maltrataţi.
În dimineaţa lui 22 decembrie, ora 7,15, Milea este informat câ sute de mii de muncitori se îndreaptă spre centrul oraşului. Inima românului nu a lăsat acasă pe nimeni. Au ieşit în stradă. În această situaţie, el primeşte ordin de la Ceauşescu să oprească cu orice mijloace afluirea mulţimii revoltate către sediul CC. Milea nu da nici o dispoziţie în acest sens şi se sinucide. Focul Timişoarei aprinsese în acest timp întreaga ţară: Cluj, Braşov. Sibiu, Arad-Ceauşescu a făcut în lanţ următoarele greşeli, care-i vor fi fatale: în 17.XII., când a plecat din ţară; în 21.XII., când a organizat un miting de condamnare a evenimentelor din Timişoara; pe 22 decembrie, ora 10,30, când a anunţat public sinuciderea "trădătorului de Milea" şi în aceeaşi zi, la 12,06, când, intrat în panică, a fugit din Bucureşti, deşi sediul CC era apărat de 300 de securişti supraînarmaţi. Anunţul la radio al morţii generalului Milea a fost momentul crucial al ruperii oficiale între Armată şi dictator. Apărat de Armată, dictatorul ar fi fost greu de schimbat. La Bucureşti, în faţa mulţimii care se apropia, Armata avea de ales între a deschide focul sau a trece de partea Revoluţiei. Unii fraternizează cu manifestanţii. Alţi comandanţi de subunităţi ordonă retragerea sau lăsarea drumului liber. Posibilitatea unui război civil între Armată şi populaţie cade. Revoluţia pare salvată. Manifestanţii se îndreaptă liberi spre centrul Capitalei, scandând "Armata e cu noi", "Jos Ceauşescu". Dictatorul se pierde, la fel ca şi clica din jurul său. Armata nu are conducător. Generalul Vlad, şeful Securităţii, nu se implică, aparent. În această situaţie, cei doi dictatori fug şi ajung în aceeaşi seară la o unitate militară din Târgovişte. Fuga tiranului îl rupe de Securitate, care părăseşte terenul în faţa curajului maselor revoltate. Dacă ar fi fost apărat de Securitate, am fi intrat într-un dezastruos război civil la Bucureşti.
Se intră în perioada golului de putere care urmează perioadei de decapitare a Armatei, când la cârma ministerului nu era nici ministru, nici adjunct, nici şef de stat major; nu partid, nu Securitate, nu Miliţie. Străzile şi instituţiile publice sunt ocupate de revoltaţi, de manifestanţi. Armata rămasă fără ministru este retrasă în cazărmi. Ceauşescu se află într-o situaţie incertă în mâna Armatei, care-i devenise ostilă după comunicatul cu Milea.
" Din sală: (un revoluţionar)
Când apare filmul ăsta, domnule Sergiu Nicolaescu? (Vociferări, rumoare)
Victoria din dimineaţa de 22 decembrie a dat noi speranţe.
Confirmarea avea să vină de la acei minunaţi oameni adunaţi în Piaţa Palatului şi care au început sa respingă după orele 16,00, prin huiduieli-pe comuniştii care voiau să ia cuvântul de pe terasa Comitetului Central. Se strigă "Fără comunişti" şi "Jos comunismul", din 500.000 de piepturi româneşti. A meritat să trăieşti aceste momente. Ei au hotărât dărâmarea sistemului comunist. Timişoara a trăit aceste momente în zilele de 20 şi 21 decembrie. Revoluţia a fost spontană şi ea nu poate fi atribuită unor grupuri sau persoane. Ea se datorează tăvălugului a sute de mii de manifestanţi, a sacrificiului celor de la Timişoara şi a celor din Bucureşti între 21 şi 22 decembrie hotărâţi să-şi facă singuri dreptate, devansând toate planurile străine sau autohtone. În clădirea CC-ului s-au format grupuri de civili adunaţi în jurul unor foşti miniştri, care făceau toate eforturile să le câştige bunăvoinţa. Dar grupul de tineri revoluţionari nu acceptă colaborarea. Aceştia întocmesc o listă a unui Consiliu al Revoluţiei, îi arestează pe Dincă şi Postelnicu şi obligă pe Dăscălescu să-şi dea demisia. Intre orele 14,00 şi 17,00 pătrund în clădire o serie de nomenclaturişti, care încearcă să formeze un guvern, al cărui scop imediat era "restabilirea ordinii şi reînceperea producţiei", bineînţeles, păstrându-se întreaga structură comunistă. Acestui grup i se alătură şi generalul Guşă şi generalul Vlad.
Un alt loc fierbinte a fost sediul Televiziunii. Ocupat de revoluţionari în jurul orei 11,30. Se formează un grup de intelectuali, muncitori şi militari, care, sub conducerea lui Ion Iliescu, venit la ora 14,30, se organizează sub denumirea de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Se întocmeşte o primă listă, de 39 de membri. Seara se transmite pe post, în 10 puncte, primul comunicat al Revoluţiei pentru libertate, democraţie, demnitate şi pluripartitism. Din acest moment, majoritatea poporului român speră într-o schimbare de sistem-Atitudinea anticomunistă a majorităţii celor prezenţi în stradă şi în sediu provoacă din partea unor fanatici ai regimului comunist o acţiune de diversiune, deschiderea focului în Piaţa Palatului. Această acţiune avea ca scop crearea unei panici, care să împrăştie manifestanţii şi să permită salvarea partidului şi conservarea puterii. Către orele 20,00 au fost atacate, în special, Ministerul Apărării Naţionale, Televiziunea.
În aceeaşi noapte, începe diversiunea radio-electronică şi de dezinformare împotriva Armatei, urmărindu-se crearea haosului şi descurajării. Răspunsul prompt al militarilor a creat, pe de o parte panică şi victime dar, totodată, a confirmat hotărârea Armatei în apărarea teritoriului naţional.
România îşi alege în decembrie 1989 drumul ei original, la fel ca în august 1944. [IR: Chiar că la fel.] [] O revoluţie nu are voie să demoleze structurile unui stat. [IR: O revoluţie "modernă" , care schimbă totul, fără să modifice nimic ] Ce a urmat apoi, este o altă etapă. [] Faptul că viaţa unora s-a schimbat în prea bine şi a altora în prea rău nu este rezultatul revoluţiei, ci al trădării unora.
Dumnezeu să ajute ţara noastră! (Aplauze)
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

26.Stîns uniţi în jurul celor ce porunceau genocid

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:40 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[26 IR: Stîns uniţi în jurul celor ce porunceau genocid]
STENOGRAMA
şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC. al P.C.R. din ziua de 17 decembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Constantin Dăscălescu, Dincă Ion Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Radu Ion, Rădulescu Gheorghe, Totu Ioan, Andrei Ştefan, Curticeanu Silviu, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Stoian Ion, Szasz losif, Toma Ioan, Ursu Ion.
Au fost invitaţi tovarăşii Bărbulescu Vasile, Radu Constantin.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Nu sunt toţi tovarăşii?
Tov. Silviu Curticeanu:
Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sunt la Timişoara şi tovarăşa Suzana Gâdea.
- Uite, tovarăşi de ce am convocat Comitetul Politic Executiv.
La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărât sa-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărârea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj:începând cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt, lucurile sunt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că atât în răsărit cât şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice.
Aseară, organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărâre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal.
Astăzi, spre prânz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi. O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defensivă, capitulardă, atât organele Ministerului Apărării Naţionale cât şi ale Ministerului de interne.
Aseară am discutat cu ei şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru.
Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întâmple ce s-a întâmplat dacă unităţile se găseau în centru. Trebuia lichidat repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate până s-a mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?
Tov. Milea Vasile:
Am executat deplasarea din est către vest.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Nu deplasare de la est către vest! Unităţile transportoare şi de tancuri trebuia să se afle în centru. Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului nu în cazarme. De aceea am spus să fie demonstraţie, că demonstraţi presupune ca toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar când spui să fie demonstraţie trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sunt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi.
Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.
Tov. Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.
Tov. Tudor Postelnicii:
Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi. Cine a dat asemenea ordin? Când am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul? Ce fel de unităţi de interne sunteţi voi!? De unde aveţi asemenea lucruri?
Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian. Cine a dat asemenea dispoziţie?
De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aţi dat asigurări că aveţi 9 plutoane de securitate, ceea ce înseamnă aproape 1.000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi?! Ce înseamnă sistemul acesta?! Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri ferme. Nu mi-aţi spus că îi trimiteţi să se bată cu bastonul! Nu am nevoie de asemenea unităţi de securitate. Şi miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este legea.
Tov. Tudor Postelnicu:
Vă raportez, tovarăşe secretar general, miliţia este înarmată.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută ! Să-i lase să intre în sediul Comitetului judeţean. Două ore le-a trebuit unităţilor ca să ajungă, deşi sunt în centru, când trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă trebuiau să fie în zonă.
Am discutat cu voi şi azi-noapte, am discutat de mai multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de făcut.
Tov. Elena Ceauşescu:
Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman când soseşte acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Curticeanu, ia legătură şi Coman să-mi dea imediat telefon.
Tov. Silviu Curticeanii:
Am înţeles. Iau imediat legătura cu Timişoara.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atât ale Ministerului Apărării cât şi ale Ministerului de Interne.
Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină!?
Tov. Vasile Milea:
Nu le-am dat muniţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii mai bine îi ţineai acasă!
Ce fel de ministru al apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi, până acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă! De ce aţi dezinformat?! Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se bată cu bastonul mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci că mobilizam 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, când au tras eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit.
Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă , acum stau cu băţul în mână, deci nici nu se sinchisesc.
Tov. Elena Ceauşescu:
Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Este gravă şi voi sunteţi vinovaţi, pentru că aţi împins Ia această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate?
A ajuns Coman la Timişoara?
Tov. Silviu Curticeanu:
Încă nu
Tov. NicolaeCeauşescu:
Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului judeţean să ia legătura cu noi.
Toţi comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la tele-conferinţă. În 5 minute să fie găsiţi.
Tov. Elena Ceauşescu:
Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de interne.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialisn şi voi de fapt le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta.
Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament, că au armament? în felul acesta punem oamenii să stea cu mâna în sân, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului
Ţov. Elena Ceauşescu:
Este laşitate.
Ţov. Nicolae Ceauşescu:
Mai mult decât laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea de câteva ori.
Ţov. Tudor Postelnicii:
Aşa este, de cel puţin 15 ori.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Iar în cursul dimineţii, iar de câteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să facă.
Cum putem califica acest lucru. Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere.
Tov. Vlad Iulian:
Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate.
Tov. Vlad Iulian:
Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce nu au mers înarmaţi?
Tov. Vlad Iulian:
Am crezut că nu era cazul.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce n-aţi raportat, să spuneţi, că am vorbit toată noaptea cu voi?
Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale, pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiţi Decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem lotul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai deparle aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă?
Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin?
Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul!
Ai făcut armata Milea, aşa se cheamă, nu?!
Tov. Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Nu se poate una ca asta! Să se convoace Consiliul de Stat, imediat.
Tov. Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.
Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care s-a creiat, acum de fapt îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Când am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bâta?! Când am spus "stare de necesitate", ce înseamnă pentru voi "stare de necesitate", cu "bâta"?
Tu, care conduci trupele de securitate, nu ştii ce înseamnă"stare de necesitate".
Tov. Vlad Iulian:
Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bâta, şi au reuşit să facă faţa. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potârnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia?
Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.
Elena Ceauşescu:
Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atât unităţile ministerului de interne, cât şi cele ale apărării naţionale şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Şi, desigur să atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi tineretului? Ce fel de UTC-işti sunt aceştia, care au fost în rândul huliganilor? De altfel au fost şi câţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?!
Uite tovarăşi, eu pun problema luării unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere vă rog s-o spuneţi aici, că trebuiesc stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că sunt acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest, ce acţionează unit pentru a distruge socialismul, că vor un "socialism (...) capitalist".
Ce părere aveţi voi.
Tov. Manea Mănescu:
Suntem de acord cu dumneavoastră şi cu toate măsurile luate.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi?
Tov. Elena Ceauşescu:
Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cuceresc şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atât sovieticii cât şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mână.
De ce nu apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sînt legile ţării.
Tov. Elena Ceauşescu:;
Acestea sunt legi, care nu se discută.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Că acum aţi discutat voi cum să faceţi şi aţi trimis cu mâna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi.
Ce facem cu ministrul apărării? Ce spui tu Milea?
Tov. Vasile Milea:
Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sunt la dispoziţia dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mână, fără armament nu se poate apăra şi nici bate.
Tov. Elena Ceauşescu:
Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor.
Tov. Vasile Milea:
Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Tu să vorbeşti în numele tău.
Tov. Vasile Milea:
Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce nu aţi luat măsuri?
Tov. Vasile Milea:
Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara, în loc să luaţi măsuri, aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-ai făcut acest lucru şi aţi ajuns până astă seară.
Tov. Tudor Postelnicu:
Mult stimate tovarăşe secretar general,
Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu,
Raportez în faţa Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sunt întrutotul de acord cu măsurile care vor fi luate împotriva mea.
Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă desculp cu nimic. Port întreaga răspundere şi, repet, nu vreau să mă desculp, că nu putem să facem şi mai mult. Vă raportez că sunt un ostaş cinstit şi devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să iasă cu armament, cu cartuşe de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea, aceasta este situaţia. Nu odată am auzit discutându-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de câteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament.
Eu vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putinţă.
Tov. Elena Ceauşescu:
N-ai făcut nimic.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Din momentul când te duci cu bâta la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.
Tov. Elena Ceauşescu:
Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.
Tov. Tudor Postelnicu:
Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de război
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Nici grănicerii nu sunt înarmaţi, că sunt pe graniţa.
Tov: Vasile Milea:
Cei care sunt la paza frontierei au cartuşe de război,
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru?
Tov. Tudor Postelnicii:
V-am raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor noastre sunt cartuşe de război.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci de ce n-au ieşit cu ele?
Tov. Vlad Iulian:
Gândurile noastre au fost că este o acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce n-aţi întrebat.
Tov. Vlad Iulian:
Este o greşeală fundamentală a noastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag trageţi în picioare.
Nu m-am gândit că trageţi cu gloanţe de manevră, apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pământ.
Tov. Tudor Postelnicu:
Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Voi le-aţi dat ordinul acesta.
Tov. Vasile Milea:
Aşa este, noi suntem vinovaţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi le-aţi dat ordinul acesta. Aşa reese acum, foarte clar.
Să hotărască Comitetul Politic Executiv.
Tov. Tudor Postelnicu:
Închei spre a vă spune că sunt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv.
Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, va mulţumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă şi vă asigur că, voi fi în continuare un ostaş credincios al partidului indiferent că voi rămâne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid, rămân în continuare un om, un muncitor cinstit partidului şi patriei, indiferent că voi rămâne în funcţia pe care o am sau nu.
Ţov. Nicolae Ceauşescu:
Ce părere aveţi tovarăşi, trebuie să hotărâm ce facem?
Tov. Gheorghe Rădulescu:
Părerea mea acum, în legătură cu ministrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider că nu este cazul, pentru că nu este acum momentul potrivit pentru acest lucru.
Tov. Tudor Postelnicu:
Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine, vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele.
Tov. Constantin Dăscălescu:
V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu multă grije. Acum s-au auzit indicaţiile şi ordinile date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte măsuri care n-ar fi bine studiate.
Vă rog să analizaţi cu discernământul dumneavoastră acest lucru. Eu sunt pentru măsuri ferme, dar este bine să gândim ceea ce facem.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Ce zici Manea?
Tov. Manea Mănescu:
Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Cu cine să rezolvăm. Este o problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.
Tov. Gheorghe Oprea:
Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sunt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut.
Cred că acum au înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acţioneze aşa cum aţi ordonat dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă.
Ce garanţie există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca până acum?
Tov. Tudor Postelnicul
Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele până ce dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.
Tov. Vasile Milea:
Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când aţi spus că este "stare excepţională".
Tov. Vlad Iulian:
Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultând sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să (...) încrederea dumneavoastră.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Bine, să mai încercăm tovarăşi?
- Toţi tovarăşii sunt de acord.

*

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Să amânăm această hotărâre, să vedem cum acţionaţi şi apoi să reluăm această discuţie.
- Toţi tovarăşii sunt de acord.
Vom vedea cum acţionează în rezolvarea acestei situaţii.
Tov. Vasile Milea: Am înţeles, aşa vom face.
Tov. Tudor Postelnicu:
Am înţeles pe deplin cele spuse de dumneavoastră vă asigur, tovarăşe sedretar general, că aşa vom proceda.
Tov. Vlad Iulian:
Şi eu am înţeles, tovarăşe secretar general, sarcinile ce revin trupelor de securitate şi vom proceda întocmai.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Dacă vom putea pleca mâine în vizita în Iran Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv răspunde de întreaga activitate. Activitatea directă va fi (...) de tovarăşa Elena Ceauşescu şi tovarăşul Manea Mănescu (...) convoace şi hotărârile să le ia împreună întregul Birou Permanent. Nimeni dintre membrii Biroului Permanent nu va pleca din Bucureşti în aceste zile. Ceilalţi se pot duce.
De acord?
- Toţi tovarăşii sunt de acord.
Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţenii români.
Nici din ţările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cuba. Pentru că toate ţările socialiste vecine nu (ne) , prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism.
La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare, ale Ministerului de Interne, ale securităţii sunt în stare de alarmă.
Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.
Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia că nu s-au înţeles la Congres lucmrile cum trebuie. Hotărârile nu au fost de paradă. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria acum şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri orga nizate de Uniunea Sovietică cu sprijinul american şi al occidentu lui.
Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei ţări - R.D.Germană, Cehoslovacia, Bulgaria au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.
Este clar tovarăşi, sunteţi de acord? - Toţi tovarăşii sunt de acord.
Tov. Elena Ceauşescu: În felul acesta vom acţiona.
Tov. Nicolae Ceauşescu:
Voi aveţi altă părere? Niculescu, tu eşti de acord?
Tov. Paul Niculescu: De acord, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să fie clar.
Vom trece de această situaţie. Am mai avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face demagogie, se înşeală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea. Uite, aşa să facem, dacă sunteţi de acord? - Toţi tovarăşii sunt de acord. (Toţi tovarăşii se angajează că aşa vor acţiona.) Cu aceasta ridicăm şedinţa.

Stenografiat şi transcris: Ionescu Maria 2 ex.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

27. Nici măcar după al 12-lea ceas...]

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:43 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[27 IR: Nici măcar după al 12-lea ceas...]
STENOGRAMA
din "22 decembrie 1989" (Şedinţa C.P.Ex. - în sediul Comitetului Central al PCR)

N. Ceauşescu: Ce-ai făcut Radule?
Radu Ion: Am fost, aşa cum aţi ordonat.A fost imposibil să intrăm în discuţii. Nu am izbutit să intrăm în uzină. Plecau de la I.C.E.M. şi de la Turbomecanica din Militari. Au plecat şi de la 23 August. Tov. Avram nu a mai putut să-i mai reţină. S-a oprit toată activitatea la cuptoare.
N. Ceauşescu: Acum reiese că acţiunea este bine organizată şi pusă la punct. Cu puţin înainte Gen. Milea s-a împuşcat. Aveţi armament în întreprinderi?
Ion Radu: Muniţie nu este. Muniţia am scos-o din întreprinderi din ţară, dar în momentul de faţă am primit informaţii că pe şoseaua Kiseleff a fost atacată, sau probabil a cedat o unitate Militară şi s-au dat arme care pot să înarmeze un batalion şi trei unităţi de foc.
N. Ceauşescu: Gen. Milea a plecat de la mine şi după două minute am fost informat că s-a împuşcat. Având în vedere şi comportarea sa în toată această perioadă, reiese că el de fapt, a sabotat aplicarea măsurilor şi a lucrat în strânsă legătură cu străinii. Acest lucru reiese clar. S-a creat o situaţie gravă. In capitală nu au aplicat nici o măsură, nu a aplicat dispoziţiile date şi reiese că tot ce am discutat noi pentru capitală a fost folosit pentru a putea să se organizeze în alte părţi. Sigur, acum nu este timp să facem discuţii. Vreau să-i întreb pe cei prezenţi aici, din C.P.Ex. care este hotărât să lupte, sau care nu?
Cineva: Luptăm toţi ce mai avem de făcut?
N. Ceauşescu: Ce spui, Mizil?
Paul Nicolescu-Mizil: Dacă lupt, sau nu lupt?
N. Ceauşescu: Cine nu se organizează sau s-a angajat faţă de alţii să spună - că nu se poate merge mai departe aşa.
Tudor Postelnicu: Sunt hotărât să lupt până la urmă, tovarăşeSecretar General.
Manea Mănescu: Acesta a fost idealul vieţii noastre, deci vom lupta până la ultima picătură.
N. Ceauşescu: Ce spui Andrei?
Ştefan Andrei: Luptăm, tovarăşe secretar general.
N. Ceauşescu: Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. Aceasta este conform situaţiei şi este dreptul preşedintelui. Nu trebuie să convocam Consiliul de Stat. Sunteţi de acord?
C. Dăscălescu: Eu m-am ridicat în picioare de la început.
Elena Ceauşescu: Dacă eşti de acord cu starea de necesitate?
C. Dăscălescu: Altă soluţie nu mai există.
N. Ceauşescu: Atunci să acţionăm.
C. Dăscălescu: Dacă aceştia au pus mâna pe arme, au dezarmat pe militari, ce vor face?
Silviu Curticeanu: Or să tragă! Tragem şi noi. Crezi că au luat arme ca să se uite la noi?
Gh. Rădulescu: Din informaţii, coloanele de muncitori au pornit către centru şi trebuie luate măsuri ca să fie evitată vărsarea de sânge.
C. Dăscălescu: Am fost şi voi fi alături de dvs. până crap, dar cred că trebuie să chibzuim dacă trebuie să tragem în muncitorii cinstiţi.
Ion Radu: Am fost şi aseară şi acum dimineaţă în zone diferite. Situaţia este deosebit de gravă, au plecat în masă din fabrici.
Suzana Gîdea: A fost totul organizat.
Ion Radu: Ministrul Vlad spune că izolat mai sunt nişte grupuri de militari dezarmate.
Elena Ceauşescu: Nu este timp de poveşti.
Ion Radu: O parte din muncitori sunt înarmaţi.
Tudor Postelnicul Faţă de ceia ce s-a pus în discuţie, ridic şi-eu o problemă. Am înţeles de ieri că împotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum această situaţie creată şi noi suntem convinşi că nu muncitorii cinstiţi sunt aceia care vor deschide focul, ci lepădăturile şi pleava.
Cineva: împotriva acestora nu trebuie să fim indiferenţi.
Ion Dincă: Dacă aceştia dezarmează armata noastră şi vor să intre în sediu.
Vlad Iulian: Armata nu se lasă dezarmată.
C. Dăscălescu: Cei care sunt trădători s-au lăsat dezarmaţi.
N. Ceauşescu: Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi suntem reprezentanţii muncitorilor şi nu putem trage în muncitori, dar sunt şi lichele.
Cineva: Dacă cineva dezarmează armata atunci armata este obligată să se apere.
Elena Ceauşescu: Cine se lasă dezarmat este un ticălos.
C. Dăscălescu: Vom vedea dacă masele vin liniştite, dar dacă vin cu arma în mână, atunci să se tragă în ei.
Ion Dincă: Acest ordin mai trebuie transmis odată.
Tudor Postelnicu: În condiţiile în care se deschide foc împotriva armatei, aşa cum este prevăzut în Constituţie, atunci se deschide focul.
N. Ceauşescu: Aveţi altă părere?
Paul Nicolescu-Mizil: De ce la fabrici activitatea noastră nu s-a simţit?
N. Ceauşescu: Trădătorul Milea este de vină. Şi probabil mai sunt şi alţii.
Silviu Curticeanu: Acum nu avem timp de pierdut.
N. Ceauşescu: Trădătorul Milea a plecat de aicea şi s-a sinucis. Am zis să se ducă să dea ordin să aducă Unităţile Militare şi el s-a sinucis. A intrat în sala de comandament şi s-a sinucis. Şi atunci reiese clar că tot timpul a sabotat, de fapt a acţionat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaşte. Noi am hotărât că împotriva intereselor ţării nu există înţelegere.
Manea Mănescu: Cine îi ia locul?
C. Dăscălescu: Are grijă şeful statului.
N. Ceauşescu: L-am chemat pe primul adjunct, este deja la dispoziţia mea. Şi lucrează aici.
Ana Mureşan: Eu am văzut aseară şi aceşti tineri neînarmaţi putea fi luaţi, pentru că atunci când a început să se tragă, ei au început să fugă. Acum trebuie să avem şi noi bâte să ne apărăm.
N. Ceauşescu: Ce facem?
Vlad Iulian: Procedăm cum aţi spus.
Tudor Postelnicu: Aşa facem.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

28. Sursa multor teze ale cărţii lui SN

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 3:44 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[28 IR: Sursa multor teze ale cărţii lui SN]
TELECONFERINŢA din 20.12.1989 a lui Nicolae Ceauşescu
Teleconferinţa a fost prezidată de Nicolae Ceauşescu secretar general al P.C.R. Au participat Elena Ceauşescu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu, Gheorghe Rădulescu, Ion Radu, Constantin Radu, Silviu Curticeanu, Vasile Milea, Vasile Bărbulescu.
Nicolae Ceauşescu : începem teleconferinţa.
Bună seara tovarăşi, doresc foarte pe scurt să mă refer din nou la evenimentele care au fost la Timişoara şi care de fapt nu au încetat, în seara aceasta mă voi adresa prin postul de radio şi televiziune întregii naţiuni în legătură cu această problemă. Este necesar să se explice tuturor cetăţenilor încă din această seară că toate aceste incidente grave de la Timişoara au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar ,de a provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, de a acţiona în direcţia lichidării independenţei şi suveranităţii teritoriale a României. De altfel cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în această privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea au fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit.
Aşa se explică că cu toate eforturile făcute de organele locale, de unităţile de ordine şi de armată de a linişti lucrurile nu au dus la rezultate. Dimpotrivă, aceste cercuri, aceste grupări organizate au intensificat acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile militare şi de ordine să intervină pentru apărarea ordinii, a bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi şi obligaţiile şi răspunderile prevăzute în Constituţie cât şi legile ţării.
Trebuie să se atragă atenţia tuturor, nu numai comuniştilor, dar tuturor oamenilor muncii că, campania declanşată imediat de diferite cercuri începând cu Budapesta, demonstrează cu putere, inclusiv declaraţiile preşedintelui S.U.A. ştia acest lucru. Chiar preşedintele S.U.A. a declarat că a discutat de problemele României cu Gurbaciov la Malta. Gorbaciov nu a zis nimic, ceea ce înseamnă că l-a aprobat.
Acum după declanşarea atacurilor S.U.A. împotriva Republicii Panama, reiese clar că şi evenimentele acestea de la noi fac parte din planul mai general împotriva statelor care îşi apără independenţa, integritatea şi suveranitatea şi nu doresc să capituleze în faţa dictatului cercurilor imperialiste, reacţionare. Acelor care vor să lichideze independenţa şi integritatea teritorială a statelor. Toate acestea impun, tovarăşi, din partea tuturor cetăţenilor, a tuturor oamenilor de bună credinţă o întărire a independenţei şi suveranităţii, un răspuns ferm tuturor acelora care în slujba diferitelor cercuri străine acţionează împotriva intereselor poporului român. Este necesar să facem totul însăşi oamenii muncii, toţi cetăţenii din toate domeniile, să dea ei răspuns şi să acţioneze pentru a neutraliza orice acţiuni îndreptate împotriva dezvoltării socialiste, a independenţei, a liniştii poporului nostru.
Este necesar ca imediat, chiar înainte de a vorbi, la radio şi televiziune să discutaţi aceste probleme să organizăm după cuvântul meu la televiziune, chiar începând din această seară şi mâine, în întreprinderi adunări unde să se adopte moţiuni de condamnare acelor care s-a pus în slujba străinătăţii, a cercurilor străine, de apărare a independenţei şi suveranităţii României. În mod corespunzător, trebuie să întărim măsurile de ordine în toate domeniile de activitate, în toate unităţile să se organizeze din rândul oamenilor muncii grupe speciale de apărare a ordinei, a întreprinderilor, a instituţiilor pentm a nu fi necesar să se apeleze la unităţile militare decât în condiţiuni deosebite, şi numai cu aprobarea corespunzătoare.
Desigur, acelaşi lucru trebuie discutat cu toţi inclusiv în armată pentru că trebuie să înţelegem bine că ea are astăzi marea răspundere în faţa poporului de a apăra şi respinge orice acţiuni care sunt împotriva independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale, a liniştii, a construcţiei socialiste în ţara noastră. Cel mai bun răspuns trebuie să fie activitatea de realizare în bune condiţiuni a planului în toate domeniile de activitate, de a demonstra că întregul popor este ferm hotărât respingând orice provocări ale cercurilor reacţionare care din păcate mai găsesc sprijin în unele elemente trădătoare, huliganice, declasate, să găsim şi să asigurăm dezvoltarea patriei noastre pe calea socialismului, realizarea programelor adoptate de Congresul al XlV-lea al partidului. Iată tovarăşi ceea ce am vrut să spun în această scurtă teleconferinţă. Dacă aveţi ceva de întrebat sau de spus, tovarăşi vă rog să spuneţi. Nu aveţi întrebări, nu aveţi vreo problemă deosebită de ridicat.
- Să trăiţi tovarăşe secretar general. Sunt primul secretar al comitetului judeţean de partid Dolj. Dacă mi-aţi putea spune cam în jurul cărei ore veţi vorbi la posturile de radio şi televiziune pentru a putea organiza, noi în mod corespunzător vizionarea.
N. Ceauşescu: Voi vorbi la deschiderea emisiunii de televiziune la ora 19,00.
Elena Ceauşescu: Nu s-a înţeles acest lucru.
- Am înţeles să trăiţi.
N. Ceauşescu: Mai sunt ceva întrebări? Dacă nu mai sunt atunci vă rog să treceţi la măsurile necesare şi spor la muncă.
N. Ceauşescu: Noi va trebui să (...) la radio şi ceea ce a spus Bush, că a discutat despre situaţia din România, cu Mihail Gorbaciov, la Malta. Să discutăm aceasta după ce dăm ştirea cu intervenţia din Republica Panama. Reiese clar chiar din declaraţia lui Bush că a discutat despre situaţia din România, că trebuie să se ia unele măsuri împotriva României. Bush a declarat că a discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru. Iar Gorbaciov a ascultat fără să dea nici un răspuns, de fapt a fost de acord. Gorbaciov a spus că nu a dat nici un răspuns.
încheiat
Stenograma a fost refăcută la 01.01.1990 ora 20,00 la M.Ap.N. Stenograma iniţială a fost predată gen. Iamandi Gheorghe la data de 20.12.1989 în 2 ex. Stenografiat şi transcris Ionescu Maria şi Stanciu Elena.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

derutat

Mesajde dariusv » Dum Ian 06, 2008 1:28 pm

In mesajul "3. De la revolutie la contrarevolutie", aliniatul 5 apare textul "La orele 14.15, s-a ordonat „alarmă de luptă parţială" către U.M.0115 (Giroc), iar la orele 18.45, se transmite ordinul de luptă „Radu cel Frumos" pentru tot judeţul Timiş", iar in mesajul "20.Detalii care nu aduc nimic nou, îmbogăţind ambiguitatea", tot aliniatul 5 cred apare textul: "La ora 14,25 s-a transmis indicativul "RADU CEL FRUMOS" (alarma de luptă parţială) pentru marile unităţi şi unităţile militate din judeţul Timiş. "
Nu inteleg ce e indicativul "Radu cel Frumos", alarma de lupta partiala sau ordin de lupta? Si orele nu coincid deloc. Pana la urma la ce ora s-a dat acest indicativ la 14:15 sau la 18:45?
As pune pariu ca daca as lua la purecat tot textul as gasi mai multe neconcordari. Pare foarte nesigura cartea.
dariusv
 
Mesaje: 9
Membru din: Sâm Dec 15, 2007 9:35 am

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 23 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009