Sectorul CIVES
 
 

Un nou text al domnului Dumitru Dinca

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Un nou text al domnului Dumitru Dinca

Mesajde administrator » Vin Feb 29, 2008 8:58 am

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-1
[21 decembrie]

Am participat în mod activ la revolta populară ce a izbucnit la data de 21.12.1989 în jurul orei 12:00 în Piaţa Palatului iar care apoi în jurul orei 14:00, în Piaţa Universităţii s-a transformat în revoluţie anticomunistă, antidictatorială şi anticeauşistă.
Momentul transformării revolotei populare în revoluţie îl apreciez ca fiind cel al enunţării de către mine a constituirii a unei structuri pe care am numit-o Frontul Unit Muncitoresc. La luarea acestei decizii am fost influenţat de exemplul revoluţionarilor timişoreni care au creat Frontul Democrat. Decizia înfiinţării acestei structuri am luat-o singur şi apoi am adus-o în cadrul unui discurs, la cunoştinţa manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii şi care luînd cunoştinţă despre aceasă decizie a mea şi-au manifestat verbal acordul. Avînd în vedere condiţiile deosebite în care ne aflăm, nu a fost întocmit nici un înscris în care să se consemneze decizia înfiinţării acestei structuri. După ce am făcut anunţul creări Frontului Unit Muncitoresc, Liviu Crăciun Viorel, un bărbat care se afla lângă mine, m-a întrebat cine face parte din structura menţionată şi a cărei creere o anunţasem. Am luat decizia de a anunţa că din structura menţionată fac parte dizidenţi cunoscuţi şi am numit pe Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Dumitru Mazilu, Silviu Brucan, Corneliu Mănescu, Vasile Paraschiv, Constantin Pîrvulescu, la care am adăugat numele unor manifestanţi din Piaţa Universităţii, aceştia fiind Liviu Crăciun Viorel, Petre Ioan, Romeo Raicu şi eu, alte persoane nefiind de acord să îşi spună numele, motivul probabil fiind acela că le era teamă.
Momentul anunţării înfiinţării Frontului Unit Muncitoresc şi a componenţei acestuia precum şi a unor revendicări de ordin politic pe care le-am formulat în faţa mulţimii de manifestanţi adunaţi în Piaţa Universităţii, apreciez că reprezintă momentul transformării revoltei populare în revoluţie. Precizez că pe acei dizidenţi pe care i-am nominalizat ca făcînd parte din structura a cărei înfiinţare o anunţasem, i-am menţionat deoarece erau cunoscuţi şi nu fiindcă în acele momente şi în condiţiile respective ei ar fi avut vreun merit concret în raport cu ceea ce se întîmpla atunci în Piaţa Universităţii. Prin nominalizarea lor am considerat că structura a cărei înfiinţare o anunţasem se va bucura de un plus de notorietate şi eventual de simpatie, deşi ei nu participau în nici un mod la manifestaţia ce avea loc în locul în care mă aflam.
Menţionez că şi în prezent la mai mult de 15 ani de la Revoluţie, convingerea mea este aceea că dacă cei nominalizaţi de mine ar fi preluat conducerea României în decembrie 1989, destinele acestei ţări ar fi fost gestionate cu mult mai bine decît au fost.
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-2

Mesajde administrator » Vin Feb 29, 2008 9:01 am

Un nou text al domnului Dumitru Dinca
[2- Dimineata , 22 decembrie]

În dimineaţa zilei de 22.12.1989 aproximativ în jurul orei 09:00 am ajuns în fruntea unei coloane de aproximativ 10 000 de manifestanţi la Piaşa Rosetti, aceştia fiind angajaţi de la întreprinderi bucureştene, cum ar fi: Electroaparataj, Mecanică Fină, Pompe-Aversa, I.T.B precum şi persoane ce s-au alipit coloanei. Acestor persoane eu ca lider unanim acceptat le-am expus în cuvîntările pe care le ţineam ideile din ziua precedentă cînd am manifestat în Piaţa Universităţii. Lor le-am vorbit despre necesitatea înlăturării sistemului dictatorial comunist şi a lui Nicolae Ceaşescu de la concuderea României. Coloanei pe care o conduceam mi s-a permis de către membrii forţelor armate care formaseră baraje pe itinerariul parcurs de noi, să ajungem pînă în zona intersecţiei străzilor Oneşti cu bulevardul Nicolae Bălcescu. Cînd am ajuns în acest loc, militarii, din dispozitivele de ordine din zonă, au luat cunoştinţă despre moartea ministrului apărării generalul Vasile Milea. Acest fapt apreciez că a fost de natură să îi determine să spună "Suntem de partea voastă" şi să ni se alăture, apoi mi s-a permis intrarea ăn Piaţa Palatului. Arăt faptul că pe tot timpul deplasări, Liviu Crăciun-Viorel s-a aflat lîngă mine şi mi-a acordat sprijin, ţinînd cuvîntări în spiritul ideilor promovate de către mine. Piaţa Palatului s-a umplut cu naifestanţi ce au fost afluiţi pe mai multe direcţii, venind din toate cartierele Capitalei.
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-3

Mesajde administrator » Vin Feb 29, 2008 9:09 am

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-3
[22 decembrie, ziua, CC]

După ora 12:00, imediat după fuga cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, manifestanţii au pătruns în clădirea sediului C.C al P.C.R., între primii pe care mi-i amintesc că au intrat fiind Petre Ioan, persoană care în ziua precedentă se aflase permanent lîngă mine. Împreună cu el se mai aflau mai multe persoane care ulterior am aflat că se numesc Gică Damigeană, Ion Vîlcu ş.a. Aceştia au urcat pe acoperişul clădirii iar apoi au desprins şi aruncat jos stema P.C.R. şi tablourile lui Nicolae şi Elena Ceauşescu şi steagurile roşii ce purtau stema cu secera şi ciocanul.

La acel moment, în Piaţa Palatului a fost adus un microbuz care la poarta superioară avea montate difuzoare. Autovehiculul era de culoare albă, în interior existând instalaţii de amplificare a sunetului şi a fost adus de către un bărbat care ulterior am aflat că se numeşte Adrian Constantin şi că era ofiţer de securitate. Îmi amintesc că vehiculul descris a fost adus în dreptul intersecţiei străzii Emil Boteanu cu strada Oneşti şi i-a fost predat lui Dan Iosif pe care l-a invitat să urce pe acoperiş. De acolo el s-a adresat mulţimii iar ulterior şi eu, şi Liviu Crăciun-Viorel, Tora Cristina şi alţi manifestanţi am ţinut cuvântări. Menţionez că dintre persoanele care s-au aflat în zonă şi pe care le reţin că le-am văzut implicate în activitatea revoluţionară ce avea loc, cu excepţia lui Dan Iosif, nici una dintre acestea nu a avut o evoluţie socială notabilă, nerevăzîndu-i ulterior în prim-planul vieţii social-politice a României. După aceasta am intrat în clădirea sediului Comitetului Central al P.C.R. Apreciez că momentul decolării de acoperişul clădirii a elicopterului în care se aflau Nicolae şi Elena Ceauşsescu este cel al victoriei Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Din acest moment nici un act de violenţă nu mai era justificat avînd în vedere declaraţiile verbale ale reprezentanţilor MApN, MI, D.S.S. şi formaţiunilor de gărzi patriotice conform cărora cu toţii au trecut de partea Revoluţiei.

Cînd am intrat în clădirea sediului C.C. al P.C.R., am constatat că cei ce intraseră nu se cunoşteau între ei, discuţiile fiind purtate în grupuri de 2-3 persoane, necostatînd existenţa nici unei forme de organizare în ceea ce îi privrea pe revoluţionari. În jurul orelor 14:00-15:00, la o oră pe care nu pot să o indic cu exactitate, am aflat că în clădire se află Dumitru Mazilu şi din curiozitate am mers şi eu să îl văd în zona în care am auzit că se află. L-am întîlnit, i-am spus că am înfiinţat Frontul Unit Muncitoresc, cine se află în componenţa sa şi care erau revendicările pe care le formulam. Am fost felicitat de către Dumitru Mazilu care mi-a spus că ideile mele coincid cu ale lui şi mai ales am fost felicitat pentru modul în care formulasem revendicările. Atunci am constatat că el nu se cunoştea cu nimeni dintre cei prezenţi acolo şi el mi-a spus că tocmai a venit de la închisoare, el fiind acceptat în mod tacit ca lider al nostru şi fiind practic singurul organizator şi persoană cu autoritate morală recunoscută şi acceptată de către noi. Eu am rămas apoi împreună cu Dumitru Mazilu şi nu m-am mai despăţit de el. Anterior acestui moment, Ilie Verdeţ care se afla în clădirea sediului C.C. al P.C.R a încercat o formă de organizare, aceasta fiind ulterior cunoscut sub denumirea de "Guvernul celor 20 de minute", tentativa sa de a crea un guvern care să conducă România, fiind respinsă de către revoluţionari care nu au fost de acord ca ţara să mai fie condusă de către comunişti.

Deosebit de important mi se pare momentul apariţiei la sediul C.C. al P.C.R. a lui Ion Iliescu însoţit de un grup de bărbaţi cu o vestimentaţie elegantă, de bună calitate, cu costume şi unii dintre cu pardesie, prin aspect ei deosebindu-se de toţi revoluţionarii. Aceştia aveau un aspect extrem de îngrijit fiind tunşi civilizat, chiar scurt, bărbieriţi şi fiind tineri cu vîrste cuprinse între 25 şi 40 de ani, părînd într-o foarte bună formă fizică. Din comportamentul lor era vizibil faptul apartenenţei lor la unul şi acelaşi grup, al disciplinei de care dădeau dovadă şi că se înţelegeau între ei, fără a fi nevoie să discute mult. Aceştia păreau a fi o structură organizată specific militară şi nu păreau să aibă nimic în comun cu revoluţionarii de care se deosebeau de toţi aceştia. Apariţia lui Ion Iliescu şi a grupului care îl însoţea, apreciez că s-a produs în jurul orei 17:00, afară fiind lumină. Ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenţia a fost faptul că ei au ocupat în întregime balconul clădirii în care ne aflam şi în care pînă atunci se aflaseră aproximativ 20 de persoane dintre care singurul pe care îl cunosc era Dan Iosif şi care a anunţat la microfon "Oameni buni, printre noi a venit Ion Iliescu", tonul pe care l-a folosit fiind în opinia mea, destinat să obţină o susţinere din partea mulţimii de revoluţionari aflaţi în Piaţa Palatului. Din curiozitate am dorit să îl văd pe cel al cărui venire o anuţase în acest mod Dan Iosif şi am încercat să pătrund în balcon, însă am constatat că acesta era ocupat de persoanele ce îl însoţeau pe Ion Ilisescu şi de asemenea că aceste persoane îmi împiedicau accesul în acel lor. Văzînd că mi se obstrucţionează accesul în balcon, am încercat să pătrund în forţă – făcîndu-mi loc cu coatele printre cei ce încercau să mă oprească, însă nu am reuşit să ajung chiar lîngă Ion Iliescu. Acest lucru s-a întîmplat deoarece între mine şi el se aflau mai multe persoane care în mod clar îl protejau şi împiedicau alte persoane să ajungă în imediata sa apropiere. Atunci am observat că dintre persoanele care anterior se aflaseră în balconul clădirii, marea lor majoritate nu se mai aflau acolo, fiind îndepărtate de către cei ce îl înconjurau şi îl protejau pe Ion Ilisescu. Mai arăt faptul că atunci cînd grupul a pătruns în balcon, unii dintre ei i-au scos pe cei ce se aflau deja acolo şi care erau revoluţionari iar pe alţii i-au împins spre pereţi pentru ca în acest mod să creeze spaţiul necesar pătrunderi grupului compact în cadrul căruia se afla Ion Iliescu. De la balconul clădirii, Ion Iliescu s-a adresat mulţimii ţinînd un discurs scurt, apoi grupul care îl însoţea s-a retras din balcon înţelegînd că merg să se întîlnească în interior cu Dumitru Mazilu. În balcon au rămas cîteva persoane care nu făceau parte din grupul lui Ion Iliescu iar un bărbat care ulterior am aflat că era regizor şi se numea Mircea Daneliuc, s-a apropiat de mine spunîndu-mi "Tinere te felicit pentru ce ai făcut ieri". Revin şi arăt faptul că atunci cînd Ion Iliescu se adresa manifestanţilor din Piaţa Palatului, impresia mea a fost aceea că el şi cei care îl însoţeau preluaseră puterea, acest lucru fiind foarte clar pentru mine din felul în care se comportau şi din care rezulta atît din modul în care se derulau lucrurile, din organizarea lor rigidă ce sugera disciplină, cît şi din întraga lor atitudine.

După acest moment m-am deplasat în urma grupului lui Ion Iliescu, la etajul 2 sau 3 unde într-un birou se afla Dumitru Mazilu. Deoarece biroul în care se afla acesta nu era suficient de mare ca să încapă suficient de multe persoane, am intrat într-o sală mare , nedorind să îi lăsăm să discute singuri. Eu şi alţi revoluţionari care simţeam că suntem deja nebăgaţi în seama, am spus că trebuie să participăm la toate discuţiile care se vor purta. Menţionez că nu aveam încredere nici eu, nici ceilalţi revoluţionari în faptul că Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru care îl însoţea şi care era îmbrăcat în uniformă de culoare kaiki şi Dumitru Mazilu, că ar fi procedat corect în ceea ce priveşte modul de organizare a structurii ce urma să conducă în acea perioadă România. Primul revoluţionar care îmi amintesc că şi-a exprimat neîncrederea în acest sens a fost Nicolae Dide, persoană pe care atunci am văzut-o prima dată. Odată cu el şi alţi revoluţionari, inclusiv eu am exprimat aceeaşi idee referitoare la neîncrederea că se va proceda corect în ceea ce priveşte crearea sutrcturii de conducere a României. Văzând că Ion Iliescu, Nicolae Militaru şi Dumitru Mazilu discutau între ei spearat de noi, eu şi ceilalţi revoluţionari ne-am enervat şi am început să vociferăm fiind nemulţumiţi de faptul că nu eram băgaţi în seamă de ei. În aceste condiţii ei şi încă cîteva persoane care apreciez că erau mai îndrăzneţi decît noi ceilalţi, s-au separat de noi şi au intrat într-un separeu al sălii, motivul pentru care au făcut acest lucru fiind acela că Ion Iliescu s-a enervat ăn mod vizibil şi a spus "În aceste condiţii nu se poate lucra".

După ce s-au separat astfel de noi, la un interval de timp pe care nu ă pot preciza, am mers şi în acea încăpere să vedem ce fac acolo. Îmi amintesc că atunci când intrasem în acea sală, Dumitru Mazilu i-a adus la cunoştinţă lui Ion Iliescu despre faptul că noi, respectiv el şi revoluţionarii între care mă număram şi eu, începusem să ne organizăm şi să redactăm un program, însă a omis să menţioneze că la aceste activităţi participasem şi eu şi alţi revoluţionari, lăsînd să se înţeleagă că aceste activităţi ar fi rodul efortului său exclusiv. Impresia mea de atunci a fost aceea că tonul pe care i s-a adresat Dumitru Mazilu lui Ion Iliescu, a fost acela similar unui raport militar. După ce au fost întrerupţi a doua oară de la discuţii, Ion Ilisescu şi Nicolae Militaru s-au enervat şi au plecat. Impresia mea a fost aceea că deşi nici una dintre cele trei persoane, respectiv Ion Iliescu, Nicolae Militaru şi Dumitru Maziu nu aveau nici un merit în comparaţie cu grupul nostru de revoluţionari, în ceea ce priveşte victoria Revoluţiei, totuşi prin atitudinea lor obraznică şi îndrăzneaţă, ei s-au impus în faţa noastră ca lideri, fără ca noi să fim întrebaţi de nimeni dacă suntem de acord cu aceasta. Astfel ei au devenit lideri "de facto" ai revoluţionarilor, fără a fi însă revoluţionari şi profitînd de faptul că noi fiind derutaţi de atitudinea lor, nu ne-am opus la ceea ce au făcut şi astfel au ajuns în poziţia de conducători şi organizatori.

Reţin că în clădirea sediului C.C. al P.C.R. au apărut Ion Caramitru şi regizorul Sergiu Nicolăescu, acesta din urmă fiind îmbrăcat cu o uniformă militară de culoare kaki, cu cizme din piele neagră în picioare şi un chipiu militar pe cap. Atunci mi-am amintit că în aceeaşi costumaţie îl văzusem în fimul "Noi cei din linia întîi", admiţînd posibilitatea ca acea costumaţie pe care o purta atunci, să fie doar una similară celei cu care l-am văzut în film. Cei doi erau în mod vizibil izolaţi de grupurile de revoluţionari din sediul C.C. al P.C.R. iar Sergiu Nicolaescu a spus la un moment dat, fără a fi invitat de nimeni "Măi băieţi, noi trebuie de acum să ne organizăm", apoi văzând că nu sunt acceptaţi de revoluţionari în nici un fel, ai părăsit clădirea. Un aspect pe care îl apreciez a fi deosebit de important este acela că Ion Iliescu şi Nicolae Militaru şi-au motivat plecarea din sediul C.C. al P.C.R. prin necesitatea prinderii dictatorului Nicolae Ceauşsescu şi prin existenţa unor informaţii pe care spuneau că le deţin şi conform cărora, era posibil ca oameni fideli acestuia, să nu accepte preluarea puterii în România de către revoluţionari şi să avem de a face cu acţiuni teroriste comise de către aceştia. Menţionez că acela a fost momentul în care eu am auzit prima dată în acea perioadă termenul de terorism şi de terorişti.
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-4

Mesajde administrator » Vin Feb 29, 2008 9:22 am

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-4
[22 decembrie seara, CC]

După plecarea lui Ion Iliescu şi a lui Nicolae Militaru, la un interval de timp pe care nu pot să îl precizez, din afara clădirii au început să se audă focuri de armă automată, ulterior auzindu-se focuri de armă şi din interiorul clădirii. La acel moment, aproape toţi cei prezenţi în sediul C.C. al P.C.R. fiind înarmaţi cu arme de foc de diferite tipuri, cei prezenţi acolo şi care nu erau înarmaţi, erau extrem de puţini [] Revenind la momentul în care s-au auzit focurile de armă, grupul de cascadori dintre care îmi amintesc pe Vasile Zosim şi Sobi Cseh au deschis focul spre în interiorul sediului C.C. al P.C.R. Ei au urcat pe scara de acces a clădirii de la etajul 2 unde ne aflam , spre etajele superioare ale clădirii de unde se auzeau focuri de armă. Numărul lor îl apreciez la 10 – 15 bărbaţi iar din discuţiile pe care le-am avut cu ei mi-am dat seama că ei în seara zilei precedente, s-au aflat la manifestaţia din Piaţa Universităţii. Această convingere mi-a fost creată de faptul că ei mi-au spus că s-au aflat în ziua precedentă împreună cu mine în Piaţa Universităţii. Cascadorii menţionaţi şi colegii lor au revenit şi au spus că se luptă cu "unii" aflaţi la etajele superioare şi chiar au adus un număr de 3 bărbaţi depsre care au spus că i-au capturat în timp ce executau foc de armă asupra lor. Cei trei bărbaţi capturaţi au fost prezentaţi generalului Guşă Ştefan care era comandantul forţelor militare din clădire şi care ulterior a dispus punerea lor în libertate. Despre eliberearea celor trei bărbaţi ce fuseseră aduşi de către cascadori am luat cunoştinţă atunci atunci cînd aceştia au fost aduşi din nou, tot de către Vasile Zosim care a spus că din nou au tras asupra sa. Îmi amintesc că unul dintre cei prinşi şi care era de statură ateltică, spunea că este şi el revoluţionar şi nu recunoşstea că a tras asupra cascadorilor, motiv pentru care a fost lovit de către cei care l-au adus şi care s-au arătat indignaţi de atitudinea sa. Şi de această dată cunosc că li s-a dat durmul de către generalul Guşă Ştefan după ce au fost aduşi în faţa sa. Îmi mai amintesc că Dan Iosif era înarmat cu o armă automată de dimesiune mari pe care o purta pe umăr, reţinîndu-mi atenţia că era cu o ţeavă foarte lungă.

El aproape tot timpul a vorbit manifestanţilor din Piaţa Palatului, adesându-li-se de la balconul sediului C.C. al P.C.R. Ceea ce îmi mai amintesc este faptul că asupra balconului nu s-a tras, astfel încît de acolo s-a putut vorbi tot timpul revoluţionarilor. Arăt că şi eu am vorbit de mai multe ori pînă pe data de 26.12.1989, fără ca asupra mea să se tragă. Asupra clădirii sediului C.C. al P.C.R. nu s-a tras, existînd câtava cazuri puţine la număr cînd gloanţe rătăcite au atins clădirea. În acea perioadă am văzut că de pe blocurile aflate în jurul sediului C.C. al P.C.R. se execută foc de arme, de acest lucru dîndu-mi seama atît datorită zgomotelor specifice care se auzau, cît şi datorită traiectoriilor luminoase ce se observau plecînd din acele locuri.

În aceste condiţii am văzut cum s-a tras atît asupra clădiri Bibliotecii Centrale Universitare cît şi asupra Palatului Regal, la un moment dat eu fiind solicitat de către un bărbat ce a spus că este directorul Muzeului de Artă din incinta Palatului, să trimit cîţiva revoluţionari care să ajute la salvarea operelor de artă aflate acolo şi care ca urmare a focului de arme executat asupra clădirii erau în pericol de a fi distruse. El mi-a spus că a apelat la persoana care ocupa atunci cabinetul nr. 2 şi care era un bărbat pe nume Haraga şi care a refuzat să îl ajute, motiv pentru care a apelat la mine. Eu am permis cîtorva revoluţionari să îl însoţească pe solicitant şi chiar am rugat să facă acest lucru considerînd că operele de artă se impun a fi protejate. După ce mi-am dat acordul ca un grup de revoluţionari să se deplaseze la Muzeul de Artă din incita Palatului Regal pentru a încearca să salveze operele de artă aflate acolo, nu cunosc ce s-a mai întîmplat cu persoanele aflate în acel grup deoarece nu am mai fost informat despre ele, evenimentul descris avînd loc pe 24.12.1989.

În seara zilei de 22.12.1989, aproximativ în jurul orei 22:00-23:00, Ion Iliescu a revenit în sediul C.C. al P.C.R. fiind însoţit de mai multe persoane, bărbaţi în vîrstă de aproximativ 60 ani, cu păr alb şi un aspect respectabil, din comportamentul lor rezultînd că se cunoşteau. Ei au mers la etajul 2 al clădirii şi au intrat într-o încăpere unde apoi au intrat şi revoluţionarii pentru a vedea ce anume se întîmplă acolo. Între aceştia mă număram şi eu, văzînd cu această ocazie cum Ion Iliescu a dat un telefon şi a spus "Tovarăşu Boştinaru, veniţi aici că avem nevoie de dumneavoastră". Atunci cînd am azut aceasta l-am apostrofat "Ce faceţi domnule? Cine e Boştinaru ăsta? De ce îl chemaţi aici?", nemulţumirea mea fiind preluată şi de alţi revoluţionari. Ion Iliescu a răspuns că Boştinaru "este un tovarăş foarte bun organizator de care este nevoie", apoi discuţiile au continuat pînă cînd el s-a enervat şi a plecat împreună cu personaele împreună cu care venise. Înainte de a pleca a dat dispoziţie să fie făcute legitimaţii şi ştampile cu înscripţia CFSN.
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-5

Mesajde administrator » Vin Feb 29, 2008 9:34 am

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-5
[23 decembrie]

În jurul orei 04:00 în dimineaţa zilei de 23.12.1989, am aflat că Ion Iliescu a înfiinţat o structură intitulată Frontul Salvării Naţionale iar pe listele structuii de conducere a acestei formaţiuni eu am fost înscris la poziţa nr. 68. Îmi amintesc că listele au fost întocmite de către Roda Istrate, care făcea parte din grupul lui Petre Roman a redactat lista iar Ion Iliescu i-a atras atenţia "să nu uite să îl treacă pe listă pe Ioşca". Revin şi arăt că înainte de revenirea lui Ion Iliescu în clădire, un revoluţionar care se afla lîngă un televizor şi urmărea emisiunile TVR a spus "A fost cerut ajutorul armatei soviectice", acest lucru întîmplîndu-se în încăperea de la etajul 2 al clădirii în care se aflau Dumitru Mazilu şi Ştefan Guşă. Eu m-am adresat lui Dumitru Mazilu şi l-am întrebat "Domnule profesor, cine a cerut ajutorul armatei sovietice? Armata română nu este în stare să facă faţă situaţiei?". Atunci am observat pe feţele lui Ştefan Guşă şi Dumitru Mazilu că vestea i-a surprins, apoi acesta din urmă a telefonat la TVR cerînd să vorbească cu Ion Iliescu. Întrucît i s-a răspuns că persoana căutată nu se afla acolo, a întrebat cine a cerut ajutorul armatei sovietice, răspunsul primit fiind acela că nu se cunoaşte acest lucru. Deoarece Dumitru Mazilu părea derutat de ce auziste şi părea că nu ştie ce să facă, eu şi alţi revoluţionari i-am cerut să telefoneze la ambasada U.R.S.S. din Bucureşti şi să transmită că nu avem nevoie de ajutorul armatei sovietice, el dînd curs îndemnului nostru. În încăpere se afla un bărbat în vîrstă de aproximativ 40-45 ani, brunet, cu părul puţin cărunt, tuns normal, înalt de aproxcimativ 1,85m, atletic, îmbrăcat cu un costum de culoare neagră şi cu helancă de aceeaşi culoare. El vorbea mai mult cu Dumitru Mazilu şi nu cunosc ce identitate avea, prin atitudinea sa şi prin faptul că nu făcea parte din nici un grup, el nepărînd deosebit de dispus să stabilească relaţii cu cei din încăpere. Menţionez că cei aflaţi în încăpere nu aveau arme expuse la vedere, deşi toţi cei care au dorit să obţină arme care se aflau în partea stîngă a holului de la intrarea în clădirea sediului C.C. al P.C.R. de unde oricine a vrut a putut să se înarmeze servindu-se singur, a putut face acest lucru.

Precizez că în seara zilei de 22.12.1989 am auzit că Dan Iosif era să fie omorît dar ulterior am înţeles că de fapt el ar fi omorît pe nişte soldaţi pe care tot el i-a dus la subsolul clădirii. Referitor la acest eveniment menţionez că nu cunosc alte detalii dar am cunoştinţă că în clădirea C.C. al P.C.R. au fost ucise mai multe persoane. În acea perioadă celor prezenţi în clădire ne-au fost distribuite uniforme de luptători şi gărzilor patriotice, inclusiv eu îmbrăcînd o astfel de uniformă.
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-6

Mesajde administrator » Vin Feb 29, 2008 9:40 am

Un nou text al domnului Dumitru Dinca-6
[26 decembrie]

La data de 26.12.1989, în cursul dimineţii, în timp ce mă aflam în Cabinetul nr. 1 împreună cu Năstase zis Tase, Cluceru Ştefan, Adrian Ştefănescu, Nelu zis Pluto, Doru Bedreagă, un tînăr student la Facultatea de Teologie şi al cărui nume nu mi-l mai amintesc, Nelu Crăciun şi încă cîţiva revoluţionari între care şi Dan Iosif, în încăpere a intrat căpitanul de armată Mihai Lupoi care era îmbrăcat în uniformă de culoare kaki. Acesta era însoţit de militari în termen înarmaţi cu armament automat şi ne-a ameninţat cu un pistol de dimensiuni mici cerîndu-ne să ridicăm mîinile, ameninţînd că ne împuşcă dacă nu ne supunem. Ne-a spus că armata a preluat puterea şi că noi trebuie să plecăm acasă, acest anuţ declanşînd protestele noastre verbale. Cu pistolul am fost somaţi să părăsim clădirea sediului C.C. al P.C.R., moment în care Dan Iosif care se afla pe balcon a venit în încăpere şi printr-o intervenţie verbală energică şi pe ton ridicat l-a determinat pe căpitanul Mihai Lupoi să renunţe la intenţia sa. După aceasta, de la balconul clădirii, eu şi Dan Iosif am anunţat pe revoluţionarii din Piaţa Palatului că s-a instituit dictatura militară ca urmare a preluării puterii de către armată şi că dictatura comunistă a fost înlocuită cu dictatura militară. De acolo am cerut să fie anunţaţi locuitorii Bucureştiului pentru a veni în Piaţa Palatului să apere Revoluţia. Auzind anunţul nostru, căpitanul Mihai Lupoi a părăsit clădirea împreună cu însoţitorii săi iar după aproximativ o oră, în sediul C.C. al P.C.R. a venit Cozmir Ionescu. Cînd a venit, primul lucru care l-a făcut a fost acela de a-l lua departe pe Dan Iosif ca să discute cu el iar după aceasta el a renunţat la ideea de a se opune celor care au preluat puterea şi voiau să ne evacueze din clădire. Dan Iosif mi-a spus apoi că nu avem ce face şi că trebuie să plecăm, acesta fiind momentul în care împreună cu cei ce se aflau în Cabinetul nr. 1 am plecat fiind hotărîţi să înfiinţăm un partid politic.

Punerea în practică a hotărîrii noastre s-a făcut încă în timp ce ne aflam în clădire, denumirea stabilită fiind aceea de Partidul Democrat Român, iar ulterior am decis să o schimbăm în Partidul Democrat din România. Cozmir Ionescu i-a facilitat lui Adrian Ştefănescu pe care l-am desemnat noi, să meargă la TVR unde a anunţat pe postul de televiziune înfiinţarea partidului nostru. De la fostul sediu al C.C. al P.C.R. am mers la locuinţa studentului în teologie care era pe atunci pe Calea Ştirbei Vodă într-o vilă. Din grupul nostru mai făceau parte Liviu Crăciun Viorel, un bărbat pe nume Nicolae care în prezent deţine un spaţiu comercial pe Calea Victoriei, lîngă Hotelul Bulevard, Mircea Mareş.

La acel moment am considerat că Revoluţia a fost confiscată şi revoluţionarii au fost marginalizaţi, de către grupurile care au ocupat funcţiile de conducere în România. Din cauză că o parte a revoluţionarilor adevăraţi şi-au dat seama că la conducerea României au ajuns persoane ce nu aveau nimic în comun cu Revoluţia şi pe care nimeni nu le-a văzut în Piaţa Universităţii ori în Piaţa Palatului în ziua de 21.12.1989 şi în cea de 22.12 pînă la fuga soţilor Ceauşescu, am decis să mă opun acestor persoane prin toate mijloacele legale şi democratice. Motivele nemulţumirii revoluţionarilor priveau faptul că nici Ion Iliescu, nici cei care alături de el se instalaseră la conducerea României, nu erau revoluţionari, nu fuseseră impuşi pe acele funcţii pe care le ocupau, de către revoluţionari şi nici nu ajunseseră la putere în urma unori alegeri democratice. Practic, consider că aceste persoane erau lipsite de orice legitimitate pentru a conduce destinele României, iar aceasă convingere am exprimat-o în mod constant şi public în stradă.

[ continuare in sectia "Revolutia si Contrarevolutia din 1990"
viewtopic.php?t=919 ]
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Mesajde Nica Leon » Sâm Mar 01, 2008 2:19 pm

Am citit primele patru texte ale lui Dinca si pot spune, fara sa gresesc ca minte la greu.
De altfel, la o analiză mai atentă, oricine, mai perspicace şi-ar putea da seama.
Şi astfel un urmaş a lui Roller, peste 50 de ani, folosindu-se de mărturi minciniase ca acestea, ne va rescrie istoria şi e păcat.
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Nica Leon » Sâm Mar 01, 2008 2:22 pm

Nica Leon scrie:Am citit primele patru texte ale lui Dinca si pot spune, fara sa gresesc, ca minte la greu.
De altfel, la o analiză mai atentă, oricine, mai perspicace şi-ar putea da seama.
Şi astfel, un urmaş a lui Roller, peste 50 de ani, folosindu-se de mărturi minciniase ca acestea, se va apuca să ne rescrie istoria şi e păcat.
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Re: Un nou text al domnului Dumitru Dinca

Mesajde Marius » Dum Mar 02, 2008 1:11 am

administrator scrie:Un nou text al domnului Dumitru Dinca-1
[21 decembrie]
Momentul transformării revolotei populare în revoluţie îl apreciez ca fiind cel al enunţării de către mine a constituirii a unei structuri pe care am numit-o Frontul Unit Muncitoresc.


Seamănă cu teoria lui Lorin Fortuna - "momentul transformării revoltei populare în revoluţie este apariţia Frontului Democratic Român în 20 decembrie". Fiecare încearcă să se declare iniţiator al revoluţiei, tot ce a fost înaintea lui e mai puţin semnificativ. Singurul lucru dobîndit este autocompromiterea.

Revoluţia a început cu primul strigăt "Jos Ceauşescu!", care a arătat că mulţimea din Piaţa Maria din Timişoara nu mai e interesată de cazul particular a lui Laszlo Tokes.
Marius
 
Mesaje: 948
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Nica Leon » Dum Mar 02, 2008 2:52 pm

Vă înşelaţi dle Marius.
Poate astfel o fi început revolta celor cîţiva care se strînseseră în faţa unei clădiri în care nu se mai afla de mult cel pe care doreau să îl sprijine.
Cu Revolutua însă este putin mai complicat
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Marius » Dum Mar 02, 2008 4:55 pm

Nica Leon scrie:Vă înşelaţi dle Marius.
Poate astfel o fi început revolta celor cîţiva care se strînseseră în faţa unei clădiri în care nu se mai afla de mult cel pe care doreau să îl sprijine.
Cu Revolutua însă este putin mai complicat


Domnule Nica. eu sînt lămurit că dumneata, precum Lorin Fortuna şi Dumitru Dincă, faci parte dintre cei care consideră că revoluţia a început cu augusta lor persoană. Ca şi ceilalţi doi sus-pomeniţi, nu vei izbuti să convingi opinia publică de asta, iar dacă stărui mult pe acest subiect, te vei autocompromite (fiecare pasăre pre limba ei piere).

În rest, ai lipsuri în cunoştiinţele dumitale despre ce s-a întîmplat la Timişoara. În momentul cînd s-a strigat prima oară "jos Ceauşescu!", Laszlo Tokes se mai afla în locuinţă (dar nu el a strigat).
Marius
 
Mesaje: 948
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Nica Leon » Joi Mar 06, 2008 10:26 am

[quote="Nica Leon"]Am citit primele patru texte ale lui Dinca si pot spune, fara sa gresesc ca ]
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Nica Leon » Joi Mar 06, 2008 10:27 am

ll
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Octavian Mihaescu » Joi Mar 06, 2008 8:47 pm

Marius scrie:
Nica Leon scrie:Vă înşelaţi dle Marius.
Poate astfel o fi început revolta celor cîţiva care se strînseseră în faţa unei clădiri în care nu se mai afla de mult cel pe care doreau să îl sprijine.
Cu Revolutua însă este putin mai complicat


Domnule Nica. eu sînt lămurit că dumneata, precum Lorin Fortuna şi Dumitru Dincă, faci parte dintre cei care consideră că revoluţia a început cu augusta lor persoană. Ca şi ceilalţi doi sus-pomeniţi, nu vei izbuti să convingi opinia publică de asta, iar dacă stărui mult pe acest subiect, te vei autocompromite (fiecare pasăre pre limba ei piere).

În rest, ai lipsuri în cunoştiinţele dumitale despre ce s-a întîmplat la Timişoara. În momentul cînd s-a strigat prima oară "jos Ceauşescu!", Laszlo Tokes se mai afla în locuinţă (dar nu el a strigat).


Corect, asta este buba rromanesca. In rest Dinca nu minte 100%, ofera fidel multe fapte ptrecute in acel moment. Eu pot afirma;

Dinca si Dan Iosfi s-au remarcat in 21 Dec 89, am fost lânga ei, i-am simpatizat in acel moment ptr curaj mai ales ca mai nimeni nu dorea sa se alature, am fost fff putini si ffffff multi ajunsaram,mama ei de rivulutie bolsevica!
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Tiganu-i tigan si-n ziua de Pasti!!

Mesajde Nica Leon » Vin Mar 21, 2008 4:50 pm

O dovada o gasiti la adresa:

http://www.gardianul.ro/2008/03/21/actu ... 11170.html

Gardianul - Vineri, 21 Mar 2008 l Nr. 1763
«Bastardul» prezidential PD-L resuscitat de magistratii Curtii de Apel Bucuresti
21.03.2008

Reprezentantii Partidului Democrat nu pot candida la alegerile locale si la cele parlamentare din acest an sub denumirea si sigla Partidului Democrat-Liberal (PD-L), deoarece aceasta formatiune politica nu a fost inscrisa in Registrul partidelor politice inainte de finele anului preelectoral, sustine revolutionarul Viorel Ringhilescu, fondatorul Partidului Democrat Roman. Acesta a contestat decizia magistratilor Tribunalului Bucuresti din data de 8 februarie 2008, care au admis cererile reprezentantilor Partidului Democrat prin care au solicitat schimbarea actualei denumiri a partidului in „Partidul Democrat-Liberal“ si inregistrarea protocolului de comasare prin absorbtie intre noua formatiune si Partidul Liberal Democrat.

Desi magistratii Curtii de Apel Bucuresti au respins, ieri, ca neintemeiata actiunea lui Viorel Ringhilescu, revolutionarul este de parere ca democratii trebuiau sa faca aceste demersuri juridice in anul preelectoral, conform Legii 14/2003, iar listele partidului trebuiau depuse pana la data de 31 decembrie 2007. Curtea de Apel Bucuresti a luat in discutie, ieri, contestatia formulata de revolutionarul Viorel Ringhilescu impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti, iar „Gardianul“ a intrat in posesia documentelor prin care revolutionarul isi argumenteaza pozitia prin care se opune infiintarii noii formatiuni politice. Concret, acesta invoca o serie de vicii de procedura privind modul in care democratii au inteles sa-si schimbe denumirea si sigla partidului. Potrivit lui Viorel Ringhilescu, actiunea de comasare prin absorbtie intre o formatiune politica ce nu a fost inregistrata in Registrul partidelor politice, adica PD-L, si o alta formatiune politica, in acest caz PLD, nu poate avea loc, deoarece, conform Legii 14/2003 „partidul politic dobåndeste personalitate juridica de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii instantei privind admiterea cererii de inregistrare“.

Chiar daca in momentul de fata Partidul Democrat Liberal are personalitate juridica potrivit deciziei de ieri a Curtii de Apel Bucuresti, la momentul in care reprezentantii Partidului Democrat, au cerut comasarea prin absorbtie cu Partidul Liberal Democrat, formatiunea politica nu figura inscrisa in Registrul partidelor politice, drept pentru care comasarea nu ar fi putut sa aiba loc. Viorel Ringhilescu a mai cerut magistratior Curtii de Apel Bucuresti sa constate ca reprezentantii PD si PLD „folosesc oficial in mass-media, cat si in aparitii oficiale denumirea de «Partidul Democrat-Liberal», fara a avea acest drept ceea ce constituie o antepronuntare prin presiunea politica la o eventuala pronuntare“. Revolutionarul a mai explicat magistratilor Curtii de Apel Bucuresti ca prescurtarea denumirii Partidului Liberal Democrat este aceeasi cu a Partidului Liber Democrat, care a fost inscris in Registrul partidelor politice, in 1990, de catre un alt revolutionar pe nume Nica Leon, fapt care „contravine articolului 54 din Legea 14/2003“.

Viorel Ringhilescu revendica „paternitatea“ Partidului Democrat, sustinand ca el a fost cel care a fondat aceasta formatiune politica in timpul Revolutiei din 1989, cu denumirea „Partidul Democrat Roman“. El a introdus numeroase actiuni in justitie prin care a cerut instantelor sa constate ca infiintarea Partidului Democrat Roman a fost fraudata, documentele de infiintare fiind furate. „In data de 9 spre 10 ianuarie 1990 am aflat ca Dumitru Dinca a predat toata arhiva noastra, a Partidului Democrat, pe care o luase de la Toma Cartojan unui grup de maghiari veniti din Transilvania si care erau cazati la Hotelul Palas din Bucuresti“, a precizat Viorel Ringhilescu. El il acuza pe un anume Dumitru Dinca de faptul ca a deturnat infiintarea Partidului Democrat asa cum fusese hotarata initial „prin intocmirea unor alte liste, cu un grup numeros din Transilvania, in care au fost trecute persoane inexistente, fara adrese si fara ca cei trecuti pe listele refacute sa le semneze si care, legal, nu trebuiau luate in considerare de catre Tribunalul Municipiului Bucuresti“. La vremea respectiva, magistratii au solutionat dosarul numarul 6/1990 in sensul inscrierii in Registrul partidelor politice a Partidului Democrat, insa Viorel Ringhilescu sustine ca listele depuse in instanta „sunt scrise de aceeasi persoana si nu sunt semnate, ele fiind nule din punct de vedere juridic“. Revolutionarul Viorel Ringhilescu este de parere ca „statutul Partidului Democrat din România si Platforma Program datata 26.12.1989 au fost însusite în mod ilegal de un grup organizat format cu scopul de a denatura adevaratul sens al constituirii primului partid politic din România, înfiintat de revolutionarii anticomunisti“. In momentul de fata, pe rolul Curtii Supreme se afla in stadiul de recurs dosarul prin care revolutionarul cere instantei sa constate ca inscrierea Partidului Democrat in Registrul partidelor politice a fost fraudata, discutiile urmand a fi reluate in data de 28 mai 2008.

CERERE PRECIZATOARE DOSAR 46194 3 2007

Certificat grefa ICCJ

Contestatie PD-L dosar 5633 3 2008

Contestatie PD-L

CERERE INTERVENTIE TRIBUNALUL BUCURESTI

TMB Dosar nr. 6 din 11.01.1990


Ionut Muresan
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Următorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009