Sectorul CIVES
 
 

Text trimis de Ciprian Hangan

Forum: Dedicat relatarilor , discutiilor si actiunilor legate de revolutia sufocata in 1990 de catre Contrarevolutie (12 ianuarie, 24-30 ianuarie, 12-19 februarie, 11 martie, 22 aprilie-13 iunie, 15 noiembrie, 16-22 decembrie etc. )

Text trimis de Ciprian Hangan

Mesajde administrator » Dum Noi 18, 2007 11:53 am

Aş dori să mă înscriu şi eu la Piaţa Universităţii. Mă numesc Hangan Ciprian şi sunt din Năvodari, judeţul Constanţa. În timpul Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989 eram în Bucureşti ca student la Politehnică şi aveam 28 de ani. Părerea mea este că nu tot poporul român s-a ridicat împotriva dictaturii comuniste susţinute şi de clericii şi laicii democraţi şi prosovietici din Biserica Ortodoxă, dovadă stând şi reuşita contrarevoluţiei care nu a fost altceva decât reacţia la înlăturarea tâlharilor necredincioşi şi uzurpatori ai Tradiţiei creştine strămoşeşti prin încremenirea în proiectul comunist şi democrat de factură prosovietică. În ianuarie 1990 am trecut prin faţa sediului P.N.L. din Bucureşti, dorind să mă apropii într-o manieră de reconciliere de toţi cei care au rezistat în faţa urgiei comuniste.
Mărturisesc că eram şi sunt un adept al concepţiilor conservatoare, ţărănistă şi legionară, şi deci un anti-liberal, un anti-socialist şi un anticomunist. Dar atunci gândeam că poate la tirania comunismului am contribuit şi eu indirect prin excesele mele de zel anti-liberale, anti-socialiste şi anticomuniste. Pe 28 decembrie 1989, când am fost în Gara de Nord din Bucureşti, dorind să plec spre casă, mulţi români care se supuneau docil complotişilor Loviturii de Stat mi-au sugerat să-mi arunc ochii pe un afiş pe care scria '' Dreptate, ochii plînşi cer să te vadă ''. Aceştia au dorit să vadă ce reacţie am, pentru a şti ce identitate am, pentru că un fost comunist care făcea controlul la barajul de la intrarea în Gara de Nord lansase bănuiala că aş fi un terorist care fuge de la locul faptei. Acest tip de bănuială era specific complotiştilor Loviturii de Stat şi el era îndreptat în contra anticomuniştilor pentru ca ei să nu reuşească schimbarea regimului comunist. Reacţia mea la acel afiş a fost una de ignoranţă şi rezultatul lipsei de informare din timpul regimului comunist. Nu ştiam ce reprezintă lozinca de pe el, ce valoare istorică are. Şi am afirmat că probabil este un afiş legionar, deşi el era unul ţărănist, susţinând că Legiunea a făcut şi unele greşeli mai ales în privinţa răzbunării. Am susţinut atunci să nu existe răzbunare, după cum aflasem că ne-a poruncit un deţinut politic anticomunist care murise în închisoare, despre care am aflat mai târziu că era Valeriu Gafencu, un legionar remarcabil. Excese de zel anti-liberale, anti-socialiste şi anticomuniste cred că am avut destule, şi cred că din pricina lor în loc ca unii care promovau într-un mod timid, inconsistent şi din formalizare doctrinele acestea ideologice, să scape de ele, mai rău s-au afundat în ele. Însă întâlnirea din faţa sediului PNL din Bucureşti cu unii liberali în vârstă n-a avut sensul căutat de mine, ci imediat am fost catalogat drept comunist, şi am simţit pe pielea mea o afurisire care preciza să fiu la urma tuturor slujindu-le ca un sclav, şi să nu pot să pretind să mă hrănesc din osteneala mea, ci să pot să mă hrănesc numai cu ce eventual ar vrea alţii cărora le slujesc să-mi dea. Acest lucru m-a constrâns să adopt o atitudine anti-liberală. Dar nici sub ţărănişti nu m-am putut aşeza. Pentru că văzând un afiş cu Iuliu Maniu, am fost stigmatizat de către nişte persoane de pe lângă Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, persoane care sugerau că sunt de orientare liberală. În felul acesta nu m-am putut apropia de Piaţa Universităţii, pentru că acolo se aflau liberali ai căror lideri mă afurisiseră . În fond eu am crezut întotdeauna că atât socialismul cât şi comunismul sunt produsele Comunei iudeo-masonice, Comună care a debutat cu liberalismul, cu burghezia care a încercat distrugerea orânduirii patriarhale. Aşa am crezut eu că şi socialismul şi comunismul sunt derivate din liberalism cu acelaşi ţel al Comunei iudeo-masonice de a distruge orânduirea patriarhală, orânduire pe care s-au bazat atât Imperiul Bizantin, cât şi mai apoi Statele creştine inspirate din modelul bizantin. Faţa de Piaţa Universităţii am avut chiar o reacţie de adversiune, socotind că încearcă să aducă un regim care să pună în aplicare afurisirea liberalilor. Mi-a părut rău pentru atitudinea mea aceasta imediat după alegerile din Duminica Orbului, când am observat că în procesul politic românesc nu sunt antrenate alte forţe politice tradiţionale fără numai cele care au susţinut Piaţa Universităţii. Căci pâna la alegerile din Duminica Orbului, constrâns de afurisirea liberalilor, am căutat soluţii tradiţionale în alte părţi ca un orb. Iar pe 28 ianuarie 1990, tot din dorinţa de a evita constrângerile liberalilor, m-am aflat susţinând libertatea tuturor , inclusiv a FSN-ului, de teama de a nu suferi repercusiunile privărilor de libertate, căci este scris '' Cine este nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine este spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult. ''. Am mai avut o reacţie nepotrivită pe 12 ianuarie 1990. În seara zilei aceleia, stăteam în camera mea din căminul studenţesc din Regie, şi ascultam la radio pe postul de radio Romănia Cultural, urmărind şi aşteptând unele schimbări în cultura românească oficială, cultură care pâna atunci era dominată de comuniştii şi democraţii din Biserica Ortodoxă. Ascultând radioul am fost surprins de un tânar care a intrat în cameră , întrebându-mă că de ce nu ascult ştirile, pentru că în piaţa Victoriei au loc evenimente importante faţă de ,ceea ce spunea el , necesitatea triumfului revoluţiei. M-am simţit santajat, pentru că eu eram de părere că populaţia majoritară a României era de factură comunistă, reeducată de catre comunişti şi forţele democrate din Biserică, clericii şi laicii comunişti. Şi consideram că această populaţie , care a apostaziat de la credinţa strămoşească în timpul regimului comunist, care deci a refuzat să poarte drept pe faţă crucea credinţei strămoşeşti, consideram că această populaţie îngrozită de crimele regimului comunist, cele din decembrie 1989, a găsit o nouă formă de eschivare de la a purta crucea dreaptă a credinţei strămoşeşti identificându-i pe Ion Iliescu şi eşalonul comunist al FSN drept nişte comunişti capabili să-i împace pe securiştii criminali în aşa fel încât aceia să nu mai facă crime dacă văd că puterea comunistă s-a restabilit. M-am simţit şantajat pentru că eu nu credeam că ceea ce s-a petrecut la televiziune şi radio a fost o revoluţie, ci pentru că eu credeam că televiziunea şi radioul au susţinut de fapt cea mai mare farsă istorică : o Lovitură de Stat prezentată ca o revoluţie în direct. De altfel tânărul acela a şi insinuat că numai teroriştii doresc eşuarea acelei aşa-zise revoluţii, şi a mai precizat că pe la metrouri sunt afişe care-l arată pe Dumitru Mazilu drept un securist care ar trebui eliminat. Ştirea lui au repetat-o şi cei de la Radio , cănd au precizat că domnul Dumitru Mazilu Doreşte înlăturarea lui Ion Iliescu pentru că este comunist şi împotriva desfiinţării PCR-ului. Constrâns de acel tânar mai întâi să-i spun cum poate ajunge cu metroul până la Piaţa Victoriei, şi mai apoi să-i arăt eu însumi calea, am mers cu el în Piaţa Victoriei. Acolo am văzut pe viu falsificările pe care cei de la televiziune le făceau la adresa atitudinii domnului Dumitru Mazilu, am văzut imaginile deformate pe care le prezentau despre domnul Dumitru Mazilu. Cei câţiva bucureşteni prezenţi acolo nu găseau resurse în ei de a sprijini un regim tradiţional. Şi atunci mi-am zis că nu pot fi eu singurul care să susţină un anticomunist ca şi mine, deşi îl suspectam pe domnul Dumitru Mazilu că nu are convingeri tradiţionale. Iar acestea m-au dus la pătimirea unui rău pe care nu eram în stare atunci să-l biruiesc altfel, la resemnarea faţă iminenta propulsare a lui Ion Iliescu de către televiziune, de către poporul încremenit în proiectul comunist, de către mai ales instituţiile Statului puternic şi profund comunizate. Atâta am sperat totuşi că ororile comunismului , care i-au afectat mai ales pe comuniştii din care au izvorât, vor fi o frână pentru comunişti , ca şi o boală care nu mai are resurse să facă încă o dată aceleaşi orori ; şi că această boală a lor va putea favoriza pe anticomunişti , în sensul că anticomuniştii vor putea găsi în prilejul neputinţelor bolnăvicioase ale comuniştilor de a-i mai oprima posibilitatea de a găsi şi resursele renaşterii tradiţionale. Dar comunismul a ajuns la stadiul de isterie şi fanatism , care se manifestă mai ales prin televiziunea ce practică labilitatea şi mentală şi psihică.
Ciprian Hangan
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Înapoi la Revolutia si Contrarevolutia din 1990

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 14 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009