Sectorul CIVES
 
 

Sint iarăşi discriminat de statul totalitar!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Sint iarăşi discriminat de statul totalitar!

Mesajde Nica Leon » Joi Apr 02, 2009 2:35 pm

Către,
Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă,






Domnule preşedinte,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, văzînd nedreapta, imorala, amacronica şi ilegala sentinţă civilă nr. 97 din 23 01 2009, pronunţată în dosarul nr. 48563/3/2008, în termen legal, declar apel împotriva acestei sentinţe, motiv pentru care vă rog să trimiteţi dosarul, cu actele sale, la instanţa competentă să judece apelul declarat, instanţă pe care o rog ca în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 din C.p.c. să o caseze şi să trimită cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se putea astfel administra probeîn cauza ce trebuia să fie judecată pe fond, conform art. 129 alin 5 şi 6 din C.p.c.
Declar apel pentru următoarele:

MOTIVE


În fapt, instanţa de fond, dorind să scape repede de un dosar cel puţin incomod, pentru a mă nedreptăţi, s-a făcut că nu pricepe prevederile art. 129 alin. 5 şi 6 din C.p.c. şi, pentru a scăpa de dosar, a preferat să-şi încalce menirea, rolul şi sarcinile de serviciu, dînd astfrel dovadă şi de reacredinţă, a procedat la mi-a anula cererea de chemare în judecată, cu care o investisem să-i soluţioneze fondul. În acest fel instanţa se face vinovată de reînviera şi reinstaurarea cenzurii, ce este însă interzisă în România, de la Revoluţie, conform prevederilor art. 30 alin. 2 din pîngărita Constituţie a României, coroborate cu art. 1 alin. 3 şi 5 şi art. 154 alin. 1.
Prin maniera abuzivă, intolerabilă într-un stat ce se pretinde că ar fi de drept, instanţa, la pronunţarea unei asemenea abuzive sentinţe şi-a permis nu numai să încalce legislaţia în vigoare, situîndu-se deasupra legii, dar a preferat ca în locul actului de justiţie, la care era obligată de lege, să mă persecute, pentru că am avut nesăbuinţa de a înfrunta, cu preţul vieţii, odioasa dictatură comunistă, pe care am răsturnat-o, tocmai din dorinţa de a dărui turmei de vite ascultătoare, trăitoare în această ţară, libertatea, fapte pentru care şi astăzi sînt persecutat, întrucît am avut îndrăzneala de a înfrunta bestiala putere comunistă.
Procedînd astfel, instanţa nu numai că a încălcat prevederile supreme şi obligatorii ale pîngăritei Constituţii a României, art. 1 alin. 3 şi 5, art. 16 alin. 1 şi 2, art. 20, art. 21 alin. 1, 2 şi 3, art. 52 alin. 1, art. 53, art. 124, art. 148 alin. 2 şi 4 şi art. 154 alin. 1, dar a nesocotit chiar şi rolul şi menirea unei instanţe judecătoreşti, plătită de acest stat blestemat tocmai pentru a respecta şi Legea nr. 303/2004:

1. Art. 1. - Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei … precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În cazul meu instanţa nu a înfăptuit justiţia şi nu mi-a apărat dreptul meu absolut, garantat şi inviolabil de a avea aces liber la un proces echitabil, ci l-a favorizat direct pe pîrît, anulîndu-mi nepermis şi dreptul sacru la proprietatea asupra cotei mele de proprietate asupra acţiunilor împărţile ilegal, cu atîta dărnicie de tîlharii reprezentanţi din Guvernul României, care au dăruit cu dărnicie acţiuni la Banca Comercială Română (B.C.R.) numai unora, (mai egali decît ceilalţi cetăţeni oneşti), care au acceptat să pună umărul la jefuirea patrimoniului naţional inalienabil conform art. 136 alin. 4 din siluita Constituţie a României.
Printr-o astfel de sentinţă continuatorii criminalilor comunişti sînt încurajaţi la asemenea
josnice atitudini ilegale, chiar de instanţa de judecată, care protejază şi dă apă la moara hodorogită şi tot mai des contestată a tîlhărilor ce încalcă cu nonşalanţă legea, convinşi fiind că instanţele le vor ţine partea, cum a dovedit-o şi instanţa din această cauză, care nu vrea să ţină cont nici măcar de prevederile paragrafului 2 din preambulul la O.U.G. nr. 51/2008, care a fost adoptată nu numai pentru îmbunătăţirea accesului la justiţie, ci şi pentru a se asigura neîngrădit, fără oprelişti şi fără condiţionări judecarea proceselor, unde scrie că: “ţinînd cont că directiva a cărei transpunere trebuie asigurată prevede standarde minime pentru sistemul de asistenţă judiciarăsă fie considerat ca asigurînd un acces efectiv la justiţie cetăţenilor statelor membre ale U.E….”
Contrar acestor texte obligatorii chiar şi pentru instanţă, aceasta mă persecută şi îi favorizează tocmai pe cei vinovaţi de prejudicierea mea, declarînd ca nulă cererea legitimă de chemare în judecată, deşi avea obligaţia de serviciu să o soluţioneze pe fondul ei şi nu să îmi anuleze abuziv liberul şi efectivul acces la justiţie, la care sînt obligate şi instanţele din România.
Cînd a pronunţat o astfel de dovadă a persecuţiilor politice, la care mă supun autorităţile acestui stat barbar, instanţa a încălcat şi prevederile Convenţiei europene, art. 6 alin. 1, ratificată prin Legea nr. 30/1994, unde scrie: “1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil,…” . Ori, cauza mea nu o reprezenta cine ştie ce semnătură, adică o banală formalitate, ci o cauză serioasă, privind discriminarea la care am fost victima autorităţilor hrăpăreţe din acest stat, ai cărăr reprezentanţi au nesocotit şi art. 16 raportat la art. 53 din terflelita Constituţie a României, unde mi se garantează, nu mi se refuză drepturile fundamentale.
Ori instanţa, prim maniera intolerabilă în care a înţeles să îmi anuleze cererea de chemare în judecată a dovedit că îi sînt indiferente nu numai prevederile textelor constituţionale ci şi conţinutul obligatoriu şi pentru instanţă al Directivei Consiliului Uniunii Europene 2008/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie şi nu cum a făcut instanţa, a perfecţionat metodele de restricţionare, de anulare, de îngrădire a accesului la justiţie a unuia ca mine, căruia instanţa, dacă nu ar fi fost atît de nedreaptă şi de ingrată, trebuia să-mi arate o vie recunoştinţă, pentru că i-am dat posibilitatea, în Decembrie 1989, să facă saltul din rîndul vitelor în cel al oamenilor liberi.
La pronunţarea acestei sentinţe apelate, netemeinice şi nelegale, instanţa a încălcat şi prevederile Legii nr.303/2004 (r1):

Art.2 (3) Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.

Procedînd astfel, instanţa nici nu îmi îmbunătăţeşte accesul la actul de justiţie ci la cel de injustiţie, menţionat clar chiar în textul sentinţei apelate, în care instanţa a fost orientată numai spre a reînvia cenzura, interzisă însă în România, în temeiul art. 30 alin. 2 din siluita Constituţie a României, nici nu îmi apără drepturile legitime, ci efectiv, mă persecută prin declararea ca nulă a cererii mele, ceea ce nu are însă vreo legătură cu sarcinile sale de serviciu sau cu obligaţiile sale prevăzute de art. 129 alin. 5 şi 6 din C.p.c.
Cînd a refuzat să judece cererea cu care o investisem, instanţa nu a respectat nici:
Art. 4. - (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.
Încheierea contestată probează că eu am fost iarăşi nedreptăţit, deşi se afirmă acum că dictatura comunistă a fost răsturnată, pentru că procesul meu tot nu a fost soluţionat pe fondul cauzei dedusă judecăţii, iar în loc de a-mi apăra dreptul absolut, garantat, de proprietate asupra cotei pe care o deţineam înainte de hotărîrile ilegale ale pîrîtului, instanţa contribuie la discriminarea mea, în folosul pîrîtului protejat astfel, ba chiar este încurajat să procedeze la fel şi în viitor.
La pronunţarea încheierii netemeinice, nelegale şi părtinitoare instanţa a călcat şi prevederile Legii nr. 304/2004 (r1), act aflat în vigoare, aprobat de legiuitor pentru a reglementa modul de funcţionare a sistemul judiciar, a cărei menire este:
“Organizarea judiciarã se instituie având ca finalitate asigurarea respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale persoanei prevãzute, în principal, în urmãtoarele documente: Carta internaţionalã a drepturilor omului, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şilibertãţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şiCarta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şipentru garantarea respectãrii Constituţiei şia legilor ţãrii.
Organizarea judiciarã are, de asemenea, ca obiectiv de bazã asigurarea respectãrii drepturilor la un proces echitabil şi judecarea proceselor de cãtre instanţe judecãtoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.
În loc ca instanţa să traducă în fapt finalitatea respectării drepturilor fundamentale ale mele, respectiv să oblige pîrîtul, prin sentinţă, să îmi dea un număr de acţiuni de la B.C.R. cel puţin egal cu numărul de acţiuni date preşedintelui băncii, îmi anulează cererea situaţie prin care evident îl favorizează vădit pe pîrît, a cărui acte şi decizii ilegale nu le-a avut în vedere, nesocotind aşa şi:
Principiile organizãrii judiciare
Art. 2. - (1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii, este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Ori, în cazul refuzat pînă acum judecăţii, pe fondul său, nici o lege nu permite pîrîtului sau instanţei să îi împroprietărască cu o anumită cota de proprietate din capitalului social al B.C.R., numai pe cei care, în dispreţul legii, a principiilor statului de drept şi a drepturilor ce îmi sînt garantate şi mie, prin tratate internaţionale şi prin norme constituţionale, drepturi inviolabile, au decis fără să mă informeze măcar, să îmi ia dreptul de a participa la procesul de vînzare a acţiunilor B.C.R.
Aşa fiind, instanţa a încălcat, la pronunţarea unei astfel de sentinţe strîmbe şi prevederile:

Accesul la justiţie

Art. 6. - (1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului sãu la un proces echitabil.
Ori, eu, deşi m-am adresat justiţiei, care aşa cum am arătat mai sus, era şi este obligată, prin lege, să îmi apere drepturile consacrate de înjositele norme constituţionale la art. 16 alin. 1 şi 2, am fost dispreţuit şi vădit nedreptăţit şi prin sentinţa apelată, chiar de instanţa ce avea sarcina de serviciu să mă apere şi să-mi asigure un proces echitabil, în sensul de a pronunţa o sentinţă prin care pîrîtul să fie obligat să îmi vîndă cep puţin acelaş număr de acţiuni şi la acelaş preţ la care au fost vîndute acţiunile B.C.R. preşedintelui Dănilă.
La pronunţarea sentinţei apelate instanţa nu a respectat nici prevederile Legii nr. 304/2004 (r1):
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Justiţia se realizeazã în mod egal pentru toţi, fãrã deosebire de rasã, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, orientare sexualã, opinie, apartenenţã politicã, avere, origine ori condiţie socialã sau de orice alte criterii discriminatorii.
În cazul meu, profitînd de lipsa unei banale semnături, lipsă care ar fi fost pe deplin înlăturată dacă aş fi primit citaţia de a mă prezenta la respectiva cauză sau dacă instanţa ar fi respectat prevederile art. 133 alin. 2 unde se prevede: “ Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecării.”, instanţa l-a favorizat vădit pe pîrîtul abuziv, care, vezi doamne, a emis decizii pentru a stabili el, ca hoţ calificat, ce se va face cu proprietatea publică a B.C.R., proprietate garantată, supremă, absolută şi inalienabilă. În acest fel instanţa m-a discriminat, pentru că a considerat, fără probe temeinice, care să dovedească că nu aş fi cetăţean al unui stat membru căruia i se garantează, prin Directiva europeană, îmbunătăţirea accesului la justiţie şi nu anularea acestui drept fundamental în orice stat de drept, cum pretinde că ar fi şi România.
Procedînd astfel instanţa nu numai că nu a îmbunătăţit acesul meu liber la înfăptuirea efectivă a actului de justiţie, ci mi-a anulat efectiv, de facto, atît exercitarea garantată a acestui drept, ba chiar şi dreptul, fără să fie însă întrunite condiţiile supreme şi obligatorii prevăzute de art. 53 din pîngărita Constituţie a României, încălcîndu-mi şi dreptul meu la egalitate şi la nediscriminare.
Fată de cele de mai sus, rog instanţa care va fi împuternicită cu soluţionarea acestei cereri de apel să o admită şi să îmi asigure astfel dreptul ce nu poate fi nici îngrădit şi nici anulat altfel decît se prevede la art. 53 din înjosita Lege fundamentală, la un proces echitabil, în urma căruia reprezentanţii statului să fie obligaţi, prin sentinţă, să îmi vîndă cel puţin un număr egal de acţiuni B.C.R., în aceleaşi condiţii şi la acelaş preţ, cum au fost vîndute preşedintelui B.C.R., pentru a dovedi astfel, prin autorităţile sale, că este într-adevăr un stat de drept şi nu unul de drepţi, abuziv, totalitar şi pervers.
De asemenea, rog înstanţa de apel să oblige statul român să-mi plătească şi despăgubiri materiale, dar şi morale, pentru că o persoană relevantă ca mine, ce a dăruit libertate şi drepturi poporului român în gloriosul Decembrie 1989, a fost şi este încă persecutată pentru aceste fapte eroice, fiind permanent discriminată, cum rezultă şi din această cauză dedusă judecăţii.
În drept, prevederile mai sus arătate.

Nica Leon 02 04 2009
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009