Sectorul CIVES
 
 

Apel adresat Academiei Romane

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Apel adresat Academiei Romane

Mesajde Nica Leon » Mie Oct 14, 2009 6:28 pm

Către,
Academia Româna – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti,




Stimate domnule academician Mariul Sala,


Vă adresez această rugăminte, în calitatea pe care o aveţi, de director al acestei prestigioase instituţii.
După cum ştiţi, în 1989 am declanşat lupta de eliberare a acestui popor, luptă care continuă şi astăzi cu reprezentanţii acestui stat ticăloşit, umilit şi jefuit.
Una dintre bătăliile pe care le duc se desfăşoară în justiţie, sistem care încalcă grosolan, de mult prea mult timp, obligaţiile unui stat de drept şi prevederile pîngăritelor norme constituţionale, care garantează că:
- Art. 1 alin. 1 “:.. drepturile omului, dreptatea şi demnitatea sînt valori supreme şi garantate…”;
- Art. 16 alin.1 “Cetăţenii sînt egali în faţa legii…, fără privilegii şi fără discriminări…”
- Art 21, numit “Accesul liber la justiţie”
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. din pîngărita .

Am afirmat că încalcă drepturile cetăţenilor, obligaţiile şi principiile ce ar trebui să stea la baza unui stat care se pretinde a fi de drept, deoarece, chiar şi astăzi se perpetuează nedreptatea ce vine din negura sistemul comunist, prin menţinerea taxelor de timbru şi de timbru judiciar, pe care justiţiabilii, unii oameni cu principii şi coloană vertebrală, ce nu vor să încalce idealurile Revoluţiei române, izvorîte din sîngele copiilor ce s-au jertfit atunci pentru ca ceilalţi să fie liberi şi demni, dar nici supremele şi obligatoriiile prevederi constituţionale, iar alţii oameni sărmani, ce nu îşi permit să achite taxele nedrepte impuse, fără de care judecătorii refuză să judece cauzele cu care au fost investiţi, nu înfăptuiesc din acest motiv actul de dreptate şi în loc să pronunţe hotărîri temeinice şi legale, prin care adevărul şi dreptatea să triumfe, anulează acţiunile ca “netimbrate”.
Din această cauză am sesizat de mai multe ori Curtea Constituţională a României, unde, însă, nişte dinozauri “şcoliţi” în timpul bestialei dictaturi comuniste, ce au trecut prin şcoli ca gîsca prin apă, fără să aibă o brumă de bun simţ şi nici calificarea necesară şi obligatorie, au avut şi au neruşinarea să interpreteze şi să siluiască în mod ”original” semantica noţiunilor limbii oficiale de stat, schimbînd astfel definiţiile şi înţelesul acestora.
Şi pentru a nu lungi vorba, cum se spune în popor, vă voi relata că judecătorii Curţii Constituţionale, ca şi mulţi alţi magistraţi, susţin greşit (în opinia mea) că noţiunea de liber, folosită în siluita Lege fundamentală la art. 21, care în DEX are definiţia: fără restricţii, fără îngrădiri, fără oprelişti, nestînjenit.., nu înseamnă şi gratis, ceea ce spun ei îndreptăţeşte ca reprezentanţii acestui stat să instituie taxe de timbru şi de timbru judiciar, care sînt, o adevărată ruşine şi o insultă la adresa românilor şi a limbii lor materne.
Plecînd de la această concluzie, judecătorii constituţionali, interpreteayă că ar fi corect ca norma constituţională de la art. 21 alin. 1 să fie interpretată a fi numai astfel:
Orice persoană (care plăteşte taxa de timbru impusă prin art. 2 din Legea nr. 146/1997) are dreptul şi se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar cei care nu plătesc pierd automat dreptul de a le fi apărate, printr-o hotărîre pronunţată de un magistrat din sitemul judiciar, drepturile, libertăţile şi interesele legitime, ceea ce în opinia mea este nu numai periculos şi degradant pentru autorităţile unui stat ce clamează că ar fi de drept.
Din această cauză noţiunea de “apărare/a” a căpătat, în mintea odihnită a judecătorilor constituţionali sensul de anulare a acţiunii prin care justiţiabilul cerea judecătorului ruşinos de bine plătit,, ca membru al Puterii judecătoreşti, să îi facă dreptate, ca valoare supremă şi garantată, să oblige statul, prin instituţiile sale, să îi fie respectate proprietatea, drepturile şi libertăţile etc.
Tot la fel de original, dar păgubos, au fost răstălmăcite şi înţelesurile vădite ale noţiunilor folosite în alcătuirea textului de la alin. 2 al art. 21, pentru că, plecînd de la susţinerea că liber nu înseamnă în acest caz şi gratis, fără bani, fără impuneri materiale, deci fără taxe, dar şi că sintagma “orice persoană se poate adresa justiţiei” ar însemna de fapt oricine plăteşte sau numai cine plăteşte va fi judecat pentru a-i fi apărate…, noţiunile din alin 2 au căpătat următoarea semnificaţie:
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, cu excepţia Legii 146/1997.
Prin această înterpretare nocivă, neadevărată şi periculoasă a exercita nu mai înseamnă şi “a valorifica un drept” ci a-ţi fi anulat (ca şi acţiunea), a-ţi fi îngrădit, restrîns, împiedicat, a pune limite, a stăvili, ceea ce zilnic se şi face la toate instanţele de judecată din această blestemată şi subjugată ţară.
Procedînd astfel cetăţenii nu mai sînt egali, doar cei umili, supuşi sau disciplinaţi mai capătă privilegiul de a le fi, chiar dacă ilegal, netemeinic şi extrem de prost, de prea multe ori, pricinile pentru care se adresează angajaţilor statului român din sistemul de justiţie şi astfel, dreptatea este iarăşi considerat un concept retrograd, periculos, prigonit şi exilat de pe aceste năpăstuite meleaguri, ce se află tot mereu, la români, cu capul spart.
Tot prin astfel de procedee nedemne şi textul Directivei europeane nr. 8/2003/CE, tradus foarte prost în O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, a fost interpretat greşit, fiind schimbat înţelesul vădit cunoscut şi împămîntenit al noţiunilor de mai jos:
“îmbunătăţirea accesului la justiţie…” , “asigurînd un acces efectiv la justiţie cetăţenilor…”accesul la justiţie trebuie să fie efectiv…”, act prin care îmbunătîţirea accesului efectiv a devenit, prin ridicarea de nou restricţii, condiţionări şi impuneri, tot un privilegiu, pe care judecătorul are libertatea să ţi-l acorde sau să ţi-l refuze, ceea ce este nu numai nedrept, dar şi în totală contradicţie cu definiţiile şi sensurile noţiunilor ce alcătuiesc textul directivei, ca şi cu cele enumerate mai sus, ce se pot găsi chiar în preambulul respectivului act.
Prin asemenea practici retrograde, anacronice, consider că a fost anulată nu numai voinţa Comisiei Europene, ci şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia europeană, fiind schimbate abuziv pînă şi sensul noţiunii “echitabil”.
Avînd în vedere cele de mai sus, ca şi faptul că în prestigiosul institut pe care îl conduceţi se află cei mai mari specialişti în lingvistică, unii dintre extrem de puţinii îndreptăţiţi să interpreteze calificat, din punct de vedere semnatic, noţiunile limbii române, vă rog să mă ajutaţi prin a-mi transmite un răspuns, în care să precizaţi care este interpretarea corectă a noţiunilor despre care v-am scris mai sus.
Vă adresez această rugăminte şi pentru că am tot văzut la multe manifestaţii sportive, dar şi la uşile de acces ale unor muzee, teatre şi alte aşezăminte de artă şi cultură, afişe pe care scria “INTRAREA LIBERĂ” sau “ZIUA PORŢILOR DESCHISE”, locuri unde după ce îndrăzneai să intri nu îţi sărea un gealat în spate, care să te oblige, dacă doreai să ai acces nestingherit la spectacol, la expoziţie, la manifestarea anunţată, să plăteşti vreo cît de mică taxă, bilet, contribuţie, sumă etc, ceea ce înseamnă, în mintea mea de nespecialist în domeniul filologiei, ca şi în minţile a zeci de milioane de români, că sintagma “intrarea liberă” ca şi “accesul liber” sînt sinonime cu gratuit şi nu cu impunerea de taxe, de condiţionări sau de restricţii indiferent de ce natură sau denumire ar fi ele, dar şi că apărarea drepturilor nu poate însemna şi anularea cererii justiţiabilului, cu menţiunea “ca netimbrată”.
De asemenea, vă rog să îmi răspundeţi dacă accesul liber la justiţie ar pute fi interpretat a însemna “numai după ce te supui unui control antiterorist” efectuat şi în prezent de jandarmi, care în originalul stat de drept România, sînt plătiţi, chiar şi în timpul acestei crize economice şi din banii dvs., pentru a pipăi, percheziţiona, deci pentru a îngrădi accesul în casa oarbei Justiţii române mai ales a justiţiabililor. În acest fel am fost şi sînt forţat să nu mai pot înţelege corect care este totuşi înţelesul corect al noţiunii de liver şi acces liber, atîta timp ce nu eşti judecat decît contra cost, doar daca ai avut norocul să fi lăsat să intri în casa unde ar trebui să se respecte cu sfinţenie legea, obiceiurile, tradiţiile şi idealurile locuitorilor României, ca şi idealurile Revoluţiei din gloriosul, însîngeratul şi prea tristul Decembrie 1989, pomenit pînă şi în art. 1 alin. 3 din terfelita Constituţie a României.
Cu speranţa că prin răspunsul dvs veţi găsi de cuvinţă să sprijiniţi lupta pentru înfăptuirea unui veritabil stat de drept, vă urez mult succes în activitate şi toate cele bune.

Cu stimă,

Nica Leon 14.10.2009
Nica Leon
 
Mesaje: 795
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009