Sectorul CIVES
 
 

Hora parchetarilor infractori!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Hora parchetarilor infractori!

Mesajde Nica Leon » Vin Dec 04, 2009 12:16 pm

Către,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,






Domnule preşedinte,





Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, în temeiul prevederilor art. 2781 din C.p.p., în termen legal, formulez plîngere împotriva soluţiei adoptată de procurorul care, în mod netemeinic şi nelegal, a adoptat rezoluţia din data de 09 11 2009 cu nr. 9007/4417/VIII/1/2009.

MOTIVE


În fapt, am formulat mai multe plîngeri penale împotriva a numeroşi aşa zişi revoluţionari, care în total dispreţ faţă de dreptate şi adevăr, nesocotind şi prevederile Legii nr. 42/1990 şi ale Legii nr. 341/2004 au solititat şi au primit certificate de Luptători Remarcaţi prin Fapte Deosebite, deşi respectivii şi foarte mulţi alţii nu aveau şi nici nu au făcut vreodată dovada că ar fi avut fapte deosebite, care să contribuie la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, aşa cum se prevede în Anexa nr. II din Legea nr. 42/1990 şi apoi în Legea nr. 341/2004 art. 3 pct. 3.
Cu toate acestea, în loc ca parchetarii să solicite Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor dosarele celor învinuiţi de mine, pentru a face cercetări temeinice şi legale, ştiindu-se cu musca pe căciulă, datorită faptului că numeroşi colegi şi şefi de-ai lor dobîndiseră deja, la fel de ilegal, astfel de certificate şi titluri, precum şi foloase necuvenite, au preferat să ţină în nelucrare mulţi ani plîngerile mele penale, iar apoi, în urma insistenţelor mele, au adoptat rezoluţia criticată, făra a respecta dreptatea, adevărul sau prevederile C.p.p. unde se prevede că:
Art. 1. - (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
(2) Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.
Art. 3. - În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Art. 4. - Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.

În loc să respecte dispoziţiile de mai sus, din motivul arătat anterior, dar şi pentru că mulţi dintre cei care au solicitat şi au primit certificate şi titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi 341/2004 se aflau şi se află încă în funcţii importante în stat, ca urmare a crimelor, a manipulării şi minciunii din decembrie 1989, cînd s-au autoinstalat la putere, cu pretenţia falsă de “emanaţi ai revoluţiei”, parchetarii au dat la o parte adevărul, dreptatea şi rolul activ pe care aveau şi au obligaţia să îl manifeste şi, fără să mă convoace, măcar o singură dată, în cazul în care ar fi avut ceva nelămuriri legate de plîngerile mele penale, din dorinţa de a îi proteja pe infractorii reclamaţi au preferat să calce legea, invocînd astfel prevederile art. 222 din C.p.p. unde scrie că:
Art. 222. - (1) Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
(2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Or, eu nu numai că scrisesem datele mele de identitate, dar indicasem cu precizie doar o foarte mică parte dintre cei care, în dispreţul legii şi au adevărului, erau deja în posesia certificatelor şi titlurilor respective, fără să fi dovedit vreodată că ar fi fost şi autorii unor fapte deosebite, care să fi dus decisiv la victoria Revoluţiei din decembrie 1989, aşa cum cere legea.
Dacă ar fi respectat legea şi ar fi dorit să afle adevărul, parchetarii ar fi aflat că în, dosarele de la S.S.P.R. ale învinuiţilor, se află chiar şi astăzi toate dovezile necesare, pe baza cărora ar fi putut să probeze că respectivii au obţinut certificate de revoluţionar ilegal, prin fals, uz de fals etc., dar şi că alţii, mai mărunţi, dar foarte mulţi, au creat adevărate reţele infracţionale, prin intermediul cărora a fost şi este păgubit bugetul de stat, indivizi care, contra cost, au obţinut astfel de certificate şi titluri purtătoare de drepturi, acte în baza cărora poporul român şi statul erau obligaţi să le mai acorde şi recunoştinţă, situaţie intolerabilă, unică în lume.
În cazul în care parchetarii şi-ar fi făcut datoria, expres prevăzută pînă şi în pîngărita Constituţie a României, ca şi în legi şi ar fi avut măcar curiozitatea profesională să afle adevărul, aveau posibilitatea să mă convoace la parchet, pentru a le oferi toate informaţiile şi dovezile pe care ar fi pretins că le-ar mai fi necesare, în afara celor aflate în acte oficiale, dar nu au făcut-o pînă în prezent, preferînd să înmormînteze adevărul şi să favorizeze astfel infractorii, împiedicînd astfel şi înfăptuirea actului de justiţie.
Prin invocarea art. 222 a fost anulată justiţia, deoarece, spre exemplu, ei cunoşteau bine şi următoarele:
1. numitul comunist-criminal Iliescu Ion, fost mare nomenclaturist, membru al C.P.Ex. al C.C. al P.C.R., prim secretar de judeţ, ministru etc., şef al securităţii, deşi îşi plătise chiar şi în decembrie 1989 cotizaţia la P.C.R. şi nu a participat la Revoluţia română, a primit totuşi certificat şi tilul de revoluţionar, apoi a emis ilegal Decretul nr. 1168/2004, prin care s-a auto făcut revoluţionar cu certificat preschimbat. Este de notorietate şi faptul că Iliescu Ion a ieşit din bîrlogul său de la Editura Tehnică abia după fuga dictatorului, el participînd activ nu la Revoluţia română, ci numai la lupta pentru putere, pe care a declanşat-o, cu consecinte grave, care a dus la uciderea a peste 950 de persoane şi la ranirea cîtorva mii, fiind astfel întrunite şi prevederile art. 8 din Legea nr. 341/2004 raportate la art. 12 lit. c. din H.G. nr. 1707/2006;
2. numitul Mazilu Dumitru, fost şef al Şcolii de Securitate de la Băneasa şi mare nomenclaturist, fost ambasador al R.S.R. la O.N.U., a apărut în sediul fostului C.C. al P.C.R. abia în după amiaza zilei de 22 12 1989, după orele 17, în plină luptă pentru putere, unde după ce a dat ordine criminale, prin care cerea să se stingă lumina, să se arunce cu grenade şi să se tragă în tot ce mişcă, a mai semnat şi mai multe tabele, ce conţineau fel de fel de nume ale unora care intraseră în sediul respectiv, pentru a îi împuşca pe adevăraţii revoluţionari sau pentru a fura cîte ceva. Ulterior Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a decis, prin mai multe hotărîri, să fie considerate nule adeverinţele şi tabelele semnate de Mazilu Dumitru în perioada respectivă, dar, cu toate că actele semnate de respectivul erau nule el a fost totuşi menţinut ca revoluţionar, în mod ilegal;
3. numita Costea Margareta, soacra preşedintelui Senatului României, deşi nu a participat la Revoluţie, iar în declaraţia sa din dosarul de la S.S.P.R. a scris că fapta sa “revoluţionară”, “deosebită”, ar fi aceea că i-ar fi deschis uşa Studioului 4 al T.V.R., în după amiaza zilei de 22 12 1989, criminalului comunist Iliescu Ion, ajutînd ca aşa respectivul infractor să declanşeze lupta pentru putere;
4. preotul Simion Mehedinţu mi-a declarat şi mi-a şi arătat, în dimineaţa zilei de 22 12 1989, în incinta Bisericii Colţea, un pumn de monede murdare de sîngele unor tineri, ucişi de gloanţele forţele armate, ale celor ce apărau bestiala dictatură comunistă, pe care le adunase din bălţile de sînge aflate în dreptul Teatrului Naţional, bani ce se aflau puşi pe un geam de sticlă. Atunci el mi-a spus că nu a participat la Revoluţia română din Decembrie 1989, pentru că i-a fost frică, dar apoi a solicitat şi a primit totuşi certificat de “luptator”;
5. Cutean Emilian a apărut în sediul fostului C.C. al P.C.R. abia în seara zilei de 23 12 1989, adică în plină luptă pentru putere, dar fiind protejatul criminalului comunist Iliescu Ion a solicitat şi a primit certificat de “revoluţionar”, fără să fie însă întrunite condiţiile prevăzute la Anexa II din Legea nr. 42/199 sau cele de la art. 12 lit. b din H.G. nr. 1707/2006;
6. Niţu Mihai Tiberiu a recunoscut în scris, într-o declaraţie olografă, semnată de el, că a tras la Revoluţie cu puşca mitralieră din dotare, provocînd astfel cel puţin panică, dacă nu chiar şi victime şi pagube materiale, fapta sa fiind prevăzută şi pedepsită de legea penală, dar şi de prevederile art. 8 din Legea recunoştinţei…. Deşi aceste fapte criminale erau de natură să apere şi să perpetueze la putere odioasa dictatură comunistă, contrar prevederilor Anexei nr. II din Legea nr. 42/1990 şi ale Legii nr. 341/2004, a solicitat şi a primit certificat de “revoluţionar”;
7. enumerarea ar putea continua cu mii şi mii de alte exemple, fiind de notorietate publică pînă şi declaraţiile unor primari care, pentru că au consimţit să le atribuie unor astfel de infractori cu certificate de revoluţionar, cumpărate sau primite ca urmare a unor declaraţii şi mărturi false, terenuri şi spaţii comerciale, au primit şi ei certificate de “revoluţionar”, deşi recunoşteau public, în faţa camerelor de luat vederi, că ei nu participaseră la Revoluţia română din Decembrie 1989.
Cu toate acestea parchetarii nici nu s-au autosesizat, cum le cere legea şi nici nu au dat curs plîngerilor mele penale, care au rămas tot în nelucrare.
Au fost făcuţi şi sînt “revoluţionari” cu acte în regulă şi numeroase familii, de la mic la mare, care deşi nu au dovedit niciodată că ar fi făcut fapte deosebite pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, au primit nu numai titlurile respective dar şi toate drepturile materiale prevăzute de lege.
La fel a fost şi în cazul multor activişti comunişti, unii cu studii la Moscova, colegi chiar cu fata lui Stalin, tov. Alilueva, dar şi securişti şi militari care, iniţial, au tras cu armament de război în noi veritabilii revoluţionari, iar apoi s-au implicat în lupta pentru putere, cînd din nou au tras tot în noi, cei ce doream răsturnarea efectivă a bestiilor comuniste de la putere.
De multe ori, pentru a spori panica necesară atingerii scopului lor, aceea de a ne înlătura pe noi, revoluţionarii, de la puterea pe care o preluasem efectiv în România, după ce l-am răsturnat şi gonit pe dictator şi gaşca sa de criminali, au pus la cale şi au îndeplinit ordinele lui Iliescu Ion, care le ordona să declanşeze diversiuni, care să conducă la adevărate şi cumplite lupte între unităţile militare, între militari şi miliţieni sau cu populaţia, în urma cărora au rezultat aproape o mie de oameni ucişi, mii de răniţi şi importante pagube materiale. Atunci au fost atacate nu numai salvări şi spitale , dar chiar case şi blocuri, fapte abominabile, condamnate în orice stat civilizat, nu însă aici în originala Românie, unde respectivii criminali au fost făcuti “revoluţionari” cu acte în regulă, fapte pe care deşi le-am adus la cunoştinţa parchetarilor şi Procurorului Genera, toate au rămas în nelucrare.
Din aceste cauze, parchetarii ştiindu-se vinovaţi, unii dintre ei chiar de dobîndirea ilegală, prin fals şi uz de fals, a unor titluri şi certificate de revoluţionar, iar alţii de săvîrşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, complicitate, îngrădirea exercitării unor drepturi şi multe altele, au decis să nu cerceteze temeinic şi legal plîngerile mele penale, iar mai nou, au invocat impardonabil, fără să mă audieze măcar, prevederile art. 222 din C.p.p., prefăcîndu-se că ei nu ar fi auzit şi nici nu ar fi văzut casetele ce se află de prea muţi ani la sediul Parchetului General, cu imagini filmate la Revoluţie, nici de declaraţiile mincinoase şi evident false aflate în dosarele din arhiva S.S.P.R. şi nici de declaraţiile publice ale infractorilor cu acte de “revoluţionari” deveniţi primari sau miniştrii.
Arăt şi faptul că, într-una din zile, în timp ce mă aflam în clădirea Parchetului Curţii de Casaţie şi Justiţie, pentru a da declaraţie în Dosarul nr. 75/P/1998, am depus la procurorul militat gen. Voinea Dan o nouă plîngere penală, împotriva aşa zişilor revoluţionari, în urma căreia procurorul a chemat un procurar tînăr, din echipa sa, căruia i-a ordonat să se ducă la sediul S.S.P.R. -ului, pentru a copia toate declaraţiile aflate în dosarele celor care obţinuseră certificate de “revoluţionar”.
Ulterior am aflat că totul fusese numai o mascaradă, ca şi aşa zişa anchetă în dosarele Revoluţiei şi mineriadelor, pusă la cale pentru a mă induce în eroare, din cauza faptului că şi respectivul parchetar ceruse şi primise, tot abuziv, certificat de “revoluţionar.
Pentru toate aceste motive, dar şi pentru multe altele, avînd în vedere şi prevederile art. 1 alin. 3 şi 5 din terfelita Constituţie a României ca şi cele ale Legii nr. 303 şi 304 din 2004 (r1) rog instanţa să faceţi aplicaţiunea prevederilor art. 2781 pct. 8 lit. b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
În drept, art. 2781 din C.p.p.

Nica Leon 04.12.2009
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009