Sectorul CIVES
 
 

Parchetarii participa si sprijina jefuirea bugetului de stat

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Parchetarii participa si sprijina jefuirea bugetului de stat

Mesajde Nica Leon » Joi Ian 07, 2010 12:41 pm

Către,
Parchetul Curţii de Casaţie şi Justiţie,






Doamnă Procuror General,





Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, văzînd nedreapta, netemeinica, neserioasa şi ilegala rezoluţie din 11 12 2009, adoptata în dosarul nr. 612/P/2007, în termen legal, formulez următoarea:


PLÎNGERE


Împotriva acestei rezoluţii neadevărate şi abuzive, întocmită de un parchetar profund infestat de practicile, obiceiurile şi mentalităţile odioasei dictaturi comuniste, gata orcînd să facă totul pentru a-i favoriza pe învinuiţi, spre a îngropa adevărul, dreptatea şi legea.
În rezoluţia criticată parchetarul Cornescu Gheorghe pentru a îi proteja pe vinovaţi se face că nu ştie prevederea de la art. 107 alin. 2 din Constituţia Rmâniei din 1991 şi nici pe cea de la art. 108 alin. 2 din pîngărita Cnstituţie a României unde se prevede clar că:
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. – nu pentru risipirea banului public, chiar dacă el se află în administrarea Sectetariatului General al Guvernului.
Parchetarul, din dorinţa de a favoriza infractorii reclamaţi, dă uitării atît obligaţia sa de a afla adevărul şi de a apăra legea şi, după ce calcă în picioare principiile transparenţei şi a eficienţei cheltuirii banului public, deşi scrie, la pag. 3, că “ Pînă la adoptarea Legii nr. 208/24 10 2008 proiectul Reprezentantul special al Guvernului României … a fost finanţat prin hotărîri de guvern succesive” – adică prin acte emise ilegal, fără să existe o lege în acest sens, acte emise abuziv deci de reprezentanţii puterii executive, care nu au, într-un stat de drept, un alt rol decît cel prevăzut la art. 101 alin. alin. 1 – cel de administrator al administraţiei publice centrale şi nu pe cel rezervat doar legiuitorului.
Tocmai pentru că ştia că hotărîrile incriminate de mine au fost adoptate ilegal, fără să existe, în prealabil, o lege care să permită adoptarea unor astfel de acte, lege care să prevadă înfiinţarea, selectarea, prin licitaţie publică şi finanţarea unui asemenea proiect, prin încălcarea normelor constituţionale şi, chiar şi pe cele din Legea nr. 90/2001 art. 11, de care aminteşte totuşi, deşi nu o înţelege, parchetarul refuză să priceapă că învinuiţii au emis abuziv hotărîri, cu scopul de a jefui bugetul public, încălcînd astfel şi principiul separaţiei puterilor în stat.
Cînd a adoptat o asemenea monstuazitate, act ce dovedeşte complicitatea magistraţilor cu corupţii aflaţi la putere, parhetarul s-a făcut că nu înţelege că a organiza executarea unei legi nu este nici pe departe sinomim cu a împărţi, cu dărnicie şi a deturna astfel, banii publici, aflaţi în bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Tocmai emiterea şi existenţa unor astfel de hotărîri constituie o dovadă clară a săvîrşirii faptelor prezăzute de art. 248 din C.P. “…îndeplinirea defectuasă a unui act material de funcţionarul public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu avînd drept urmare atît tulburarea bunului mers al organului – ce s-a crezut legiuitor – producînd şi importante pagube meteriale bugetului public de stat, bani oferiţi fără drept, fără o finalitate concretă, palpabilă şi fără eficienţă, în mod netransparent, unui neisprăvit ce se visează principe, individ ce nu are absolut nimic de-a face cu vreo organizaţie de prestigiu a aşa zisei societăţi civile.
În argumentaţia sa, pentru a ascunde adevărul şi a-i favoriza pe învinuiţi, parchetarul amestecă, de-a valma, grupurile de reflecţie prestigioase din S.U.A. cu societatea civilă, formată, de obicei din pupincuriştii tîlharilor de la putere, indivizi fără morală şi bun simţ, gata oricînd să participe la ridicarea de osanale celor care jefuiesc şi nenorocesc această năpăstuită ţară.
Rezoluţia este netemeinică şi nelegală şi pentru că, parchetarul, schimbă sensul neîndoielnic al art. 107 alin. 2 (108 alin. 2) din normele constituţiolale, ca şi cel al art. 11 din Legea nr. 90/2001, constatînd greşit, în rezoluţia abuzivă pe care a adoptat-o “că emiterea de hotărîri de guvern se circuscrie atribuţiilor de serviciu ale reclamaţilor … că actele normative contestate îndeplinesc condiţiile specifice de fond şi de formă” - cu toate că au fost impuse fără lege, de un organ executiv, fără a avea la baza lor o lege a cărei organizare să o execute.
Aşa fiind, este evident pentru orice om normal, ştiutor de carte, cu o leacă de bun simţ, că hotărîrile emise de învinuiţi, acte criticate de mine, sînt rezultatul unor intenţii şi acţiuni criminale, ce au dus şi la deturnarea banilor publici şi la risipirea lor pe cai verzi.
Cu toate că parchetarul aminteşte, în rezoluţie, despre infracţiunea de deturnare de fonduri, acesta poate că nu este capabil să înţeleagă că prin Legea Bugerului de Stat guvernul nu a fost abilitat să risipească banii aflaţi în contul Secretariatului General al Guvernului, instituţie publică care are cu totul alte atribuţii decît cea de a jefui, deturna şi risipi banii publici pe care doar îi administrază.
Şi susţinerea tembelă a parchetarului, care invocă Legea nr. 364/2002 constituie o altă dovată a amatorismului cu care a tratat plîngerea mea penală, acesta făcîndu-se că nu ştie de scandalul provocat şi de protestul formulat şi transmis autorităţilor române, de adevărate Case Regale din Europa, care au cerut în scris, guverului diletant de la Bucureşti să nu le mai trimită pe cap maimuţoi ce se cred principi, pentru că astfel vor contribui decisiv la distrugerea iremediabilă a imaginii celor care au uzurpat puterea la Bucureşti, ceea ce s-a şi întîmplat.
La fel de diletant şi ilegal tratează parchetarul şi infracţiunea de fals, deşi este mai mult decît evident că “atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului …” este prezentă şi dovedită în chiar hotărîrile de guvern incriminate, pentru că este neîndoielnic, pentru cunoscători, că cel ce ilegal îşi zice Radu principe de hohenzollern – veringhen nu este decît un impostor, repudiat chiar şi de şeful Casei regale din Germania, care după ce a adresat şi Guvernului României mai multe scrisori de protest, în care repudia impostorul, a obţinut şi o hotărire judecătorească în care scrie că acest tembel, ce-şi zice principele Radu, nu are absolut nici o legătură cu Casa Hohenzollern – Veringhen.
Şi, pentru a se umple de ridicol, dar şi pentru a da apă la moara cîrcotaşilor care susţin că România este un stat original, locuit de prostălăi, care încă nu s-au hotărît dacă trăiesc într-un imperiu, într-un regat ori într-o republică, pentru că aici sînt destui care s-au autonumit împăraţi, regi, principi şi preşedinţi, parchetarul scrie, în rezoluţie, că: “Radu Duda a primit titlul de principe de hohenzollern – veringhen în anul 1999, după căsătoria cu principesa Margareta” – ceea ce este un mare neadevăr sau, poate o nouă dovadă a privilegiilor de care a beneficiat acesta, ştiindu-se faptul că toţi ceilalţi cetăţeni primesc, după căsătorie doar titlul de soţ ori soţie, după caz şi nu cine ştie ce titluri nobiliare, inexistente într-o republică.
Oricum ar fi însă, nici Duda nu putea primi legal, după căsătorie, de la primar sau de la nevastă-sa titul nobiliar invocat şi recunoscut abuziv de învinuiţi şi de parchetarul în cauză, pentru că cei doi soţi nu aveau absolut nici o legătură cu vreo casă regală recunoscută legal în România.
Procedînd astfel, parchetarul nu numai că dă impresia că astfel de rezoluţii pot fi scrise, chiar cu mai mult talent, pînă şi de pacienţii de la balamuc, dar acesta, deşi ia leafă de magistrat, nu numai că dă uitării Constituţia din 1923, dar, pentru a-l crede, nici nu menţionează în ce Monitor Oficial ar fi fost publicată atît investirea ca rege al numitului Argeşeanu Mihai, ce se crede şi el că a fi regele Mihai I, individ ce s-a însurat apoi, în exil, cu una cu care legal nu putea, de iure, constitui o casă regală, căsătorie din care au rezultat mai mulţi copii, care nici ei nu au de iure vreun titlu nobiliar recunoscut de organul reperentativ suprem al poporului român sau de Maria Sa – poporul român, suveran.
Aşa fiind, această Dudă este la fel de principe cum este împărat Iulian sau rege Cioabă ori Mihai, iar folosirea, de tembelii de la guvern a respectivului titlu nobiliar, inexistent şi nedovedit de Monitorul Oficial al României, în actele criticate dovedeşte atît caracterul ilegal şi neserios al hotărîrilor, emise cu scopul de a fi jefuit bugetul de stat, dar şi pentru a se întări convingerea că România nu este un stat de drept, atîta timp cît numai unii, ce se cred regi şi principi, se pot înfrupta nestingheriţi din banul public, fără a fi traşi la răspundere de originalul sistem judiciar din această ţară, sugrumată de hoţi şi de proşti.
Dar, parhetarul este în eroare şi cînd susţine, tot fără dovezi, că după căsătorie respectiva poamă ar fi primit vreun titlu, cînd este cunoscut că după cesătorie cetăţenii României – egali în faţa legii şi în drepturi – primesc numai un certificat de căsătorie. Aşa fiind, nici măcar primarul care a oficiat o astfel de împreunare nu avea legal dreptul să îi dea mirelui un titlu nobiliar, avînd în vedere nu numai Legea administraţiei publice locale, dar şi faptul că România este doar republică şi nu un talmeş balmeş, cum stă ea încă în capul unor cretini.
La fel de aberantă, nedreaptă, netemeinică şi ilegală este şi motivaţia parchetarului privind impunerea abuzivă a H.G. nr. 900/2003, act ilegal, emis tot fără lege, menit să creeze posibilitatea existenţei legale a unui astfel de privilegiu, adică plata din bani publici a salariilor unor angajaţi ai statului care să îl servească pe handicapatuc ce se crede rege şi poamele sale, ca şi a tuturor celorlalte cheltuieli de întreţinere, de deplasare, telefoane etc. pricinuite de locuinţa ocupată acum de aşa zisa familie regală, la Palatul Elisabeta.
Invocarea, mecanică, de către parchetar, a prevederilor legii neconstituţionale nr. 406/2001, art. 4 alin.3 unde scrie nedrept că “persoanele care au avut calitatea de şef al statului beneficiază pe durata vieţii de următoarele drepturi….” arată nu numai existenţa unui dublu standard ci şi incompetenţa celor din sistemul judiciar, ca şi al celor de la Curtea de Conturi a României, care fiind în cîrdăşie, vaşnici apărători ai nedreptăţilor şi a corupţilor, nu au cum să înţeleagă că numitul Argeşeanu Mihai, chair dacă în mintea sa debilă se crede încă rege, el, de iure sau de facto nu a fost niciodată şef de stat în România, funcţie pe care a deţinut-o legal numai Mareşalul Ion Antonescu, statut ce i-a fost acordat de poporul român prin referendum. De asemenea, avînd în vedere prevederile art. 15 din terfelita Constiulti tuţie a României ultimul muritor care s-a autointitulat şef de stat a fost odiosul dictator Ceauşescu, dar cum legea nu se poate aplica retroactiv, este cel puţin revoltător că parchetarul nu a vrut să vadă modul scandalos şi ruşinos în care sînt deturnaţi şi risipiţi banii publici, cheltuiţi ilegal pentru a se asigura o viaţă lipsită de griji unui răufăcător, ce nu are dreptul, retroactiv apariţiei acestei legi nedrepte, deci neconstituţionale, să primească astfel de privilegii nedatorate.
Dacă România ar fi fost într-adevăr un stat de drept, cu oameni normali, nici unul dintre cei care au deţinut funcţia de Preşedinte al României, nu pe cea de şef de stat, nu ar fi trebuit să primească nimic de la buget, pentru că, conform normelor constituţionale româneşti, Parlamentul este, de drept, şeful statului. Că este aşa o dovedeşte şi faptul că parlamentul l-a suspendat, nu demult, din funcţia de preşedinte, pe Băsescu Traian. Dacă Băsescu ar fi fost şef de stat, el ar fi avut dreptul să suspende sau să demită parlamentul, ceea ce însă, de iure, nu este permis.
Aşa fiind, în temeiul art. 21 alin. 5 din O.U.G. nr. 203/2005, tocmai pentru că toate cheltuielile celor care şi acum beneficiază de privilegiul de a trăi pe spinarea şi buzunarul celorlalţi români, din bani publici, de la bugetul de stat, parchetarul avea obligaţia, în temeiul art. 1 alin. 2, 3 şi 5, art. 16 alin. 1 şi 2 raportate la art. 154 alin.1 din terfelita Constituţie a României, să extindă cercetările şi asupra tuturor celor care au impus şi menţin în vigoare încă o lege nedreaptă, într-o republică, care nu are nici şef de stat, ci doar o lege strîmbă, care conferă privilegii şi trădătorului Argeşeanu Mihai, plătite tocmai din buzunarele jefuite ale celor pe care el i-a aruncat nedemn şi condamnabil în bestialul experiment comunist.
Întrucît în cuprinsul rezoluţiei, ilegalistul parchetar scrie de un “rege Mihai”, fără să menţioneze şi temeiul de drept care să sprijine respectiva afirmaţie şi justificare, rog ca magistratul care va avea de rezolvat plîngerea aceasta, să menţioneze, în cazul în care va consimţi să îşi apere colegul şi să sacrifice dreptatea, în ce Monitor Oficial a fost publicată legea de recunoaştere a handicapatului ca rege în România şi apoi, în care act oficial a fost recunoscul acest Mihai ca şef de stat.
Pentru toate aceste motive, ca şi pentru multe altele, rog să se efectueze cercetări temeinice şi legale, în urma cărora am convingerea că toţi cei reclamaţi de mine, dar şi cei vinovaţi de finanţarea de la bugetul de stat, din bani publici, a criminalilor Mihai, Iliescu Ion şi Constantinescu Emil, vor fi trimişi în judecată, pentru săvîrşirea infracţiunilor incriminate în plîngerea mea legitimă.
Am în vedere cele de mai sus, cer să faceţi dreptate şi să vă îndepliniţi obligaţiile care vă revin, impuse atît în normele constituţionale, supreme şi obligatorii, pe care însă le-a nesocotit voit parchetarul incriminat, dar şi să respectaţi prevederile art. 1 şi 4 din Legea nr. 303/2004, preambulul şi art. 2, 4,6, 7 şi 10 din Legea nr. 304/2004, de art. 1, art. 3 şi art. 4 din C.p.p. şi de art. 1 din C.p.

Nica Leon 06.01.2010
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 15 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009