Sectorul CIVES
 
 

Portite prin care judecatorii ii apara pe coruptii de la put

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Portite prin care judecatorii ii apara pe coruptii de la put

Mesajde Nica Leon » Mar Mai 25, 2010 2:59 pm

La dosar nr. 1609/1/2010




Către,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,





Domnule preşedinte,



Subsemnatul Nica Leon, petent în cauza de faţă, avînd în vedere idealurile Revoluţiei române din Decembrie 1989, principiile ce guvernează statele de drept şi prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art. 126 alin. 1 şi art. 146 lit. d din pîngărita Constituţie a României, precum şi modul intolerabil în care instanţa, ce a dovedit, la termenul trecut, total dispreţ faţă de supremaţia şi obligaţia de a respecta întocmai textul constituţional şi-a permis, ca în vremurile de tristă amintire, să îşi aroge privilegiul de a interpreta şi normele constituţionale, invocate de mine, respectiv textul de la art. 146 lit. d şi abuziv a decis să respingă excepţia de neconstituţionalitate invocată, în loc să respecte întocmai textul constituţional, aşa cum era şi este obligată şi să trimită excepţia la Curtea Constituţională, singura abilitată să se pronunţe în astfel de situaţii, nicidecum o instanţa, fie ea alcătuită din trei sau din nouă judecători de la Î.C.C.J.
Întrucît instanţa, prin decizia sa, mi-a dovedit că România nu este încă un stat de drept, în care într-adevăr dreptatea şi demnitatea să fie valori supreme şi garantate, ci doar un biet stat abuziv, în care pînă şi unii judecători de la Î.C.C.J. în loc să respecte întocmai normele consacrate de terfelita Lege fundamentală, preferă încă să fie apărători ai intimaţilor, fiind astfel prigonitori ai dreptăţii, ce dispreţuiesc nu numai obligaţiile supreme de la art. 146 lit. d raportat la art. 1 alin. 3 şi 5, dar şi pe cele prevăzute de Legile nr. 303 şi 304/2004, decizie pe care şi-au întemeiat-o, nu pe dreptate sau pe adevăr, nu pe norma supremă şi obligatorie din constituţie ci pe o normă conţinută de Legea nr. 47/1992, la art. 23 alin. 2, care nici măcar nu se află în vigoare, pentru că aşa stă scris la art. 154 alin. 1 din siluita Constituţie a României, situaţie ce mă obligă ca la termenul de mîine, 26 05 2010, chiar şi în lipsa mea din sala de judecată, întrucît mă aflu la Suceava, să ridic excepţia neconstituţionalităţii prevederilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 302 din C.p.c.
Precizez încă o dată că încheierea instanţei, prin care a decis să îmi respingă excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 406/2001 este nu numai nedreaptă şi ilegală, pentru că a fost nesocotit nu numai rolul şi menirea sa, ca reprezentanţă a Puterii judecătoreşti, dar şi profund ilegală pentru că încalcă efectiv prevederile aflate la art. 6 din Convenţie, art. 1 , art. 2 şi art 12 şi art. 23 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, art. 1 din C.p., art. 3, art. 4 şi art. 287 din C.p.p. , fiind şi în totală contradicţie cu prevederile art. 146 lit. d din batjocorita Constituţie a României, motiv pentru solicit instanţei ca după ce revede textele invocate mai sus, supreme şi obligatorii, ca şi cel de la art. 126 alin. 3 unde scrie:
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. – ceea ce nu înseamnă că ar avea şi privilegiul să îşi permită să interpreteze şi normele constituţionale, aşa cum şi-a luat libertatea să o facă, la termenul trecut, instanţa de fond, în cazul de faţă.
să binevoiască să o anuleze sau să o corecteze, în sensul de a trimite dosarul la Curtea Constituţională, pentru a se pronunţa asupra excepţiei ridicate legal, la termenul din data de 14 04 2010.
Faţă de cel de mai sus, la acest termen, ridic excepţia neconstituţionalităţii prevederilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 302 din C.p.p., motiv pentru care, vă rog, să suspendaţi judecată şi să trimiteţi sesizările de neconstituţionalitate ridicate de mine la termenu trecut şi la termenul din data de 26 05 2010, la Curtea Constituţională, singura instituţie ce are dreptul să se pronunţe asupra lor, conform art. 146 lit. d din pîngărita Constituţie a României.
Nica Leon Suceava, 25 05 2010
Petent

Sesizare de neconstituţionalitate,

Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, formulez prezenta:

EXCEPŢIE de NECONSTITUŢIONALITATE

a art. 23 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 302 din Codul de procedură penală, articole ce sînt în vădită contradicţie cu prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art. 21 alin. 1, şi 3, art. 52, art. 53, art. 61alin. 2, art. 126 alin. 3, art. 146 lit. d şi art. 148 alin. 2 şi 4 din pîngărita Constituţie a României.
MOTIVE de NECONSTITUŢIONALITATE
Ar fi trebuit să fie bine cunoscut că într-un stat de drept, respectarea constituţiei, a supremaţiei sale, a legilor şi a tratatelor şi convenţiilor internaţionale este obligatore.
La noi, însă, în acest stat condus de comunişti-criminali, care îl umilesc, batjocoresc şi îl jefuiesc sistematic, indivizi care acum 20 de ani se credeau a fi însăşi statul şi care şi azi se mai fac că îl conduc, de fapt doar tîlharii care îl distrug, deşi cei aleşi şi numiţi în funcţii de criminalii ce deţin puterea, doar în baza principiului rotaţiei cadrelor, tovarăşi, jură să o respecte, nici măcar nu îi cunosc conţinutul.
Aşa se face că a fost posibil ca nişte judecători angajaţi la Curtea de Casaţie şi Injustiţie să nu cunoască şi să nu respecte nici textile de la art. 126 şi nici pe cel de la art. 146 lit. d din siluita Constituţie a României, dar care, din dorinţa de a îi proteja pe cei reclamaţi de mine, au respins, fără drept, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 406/2001 ridicată de mine, excepţie ce conform art. 146 lit. d competentă să se pronunţe era numai Curtea Constituţională, încheiere bazată însă, prin nesocotirea flagrantă atît a normelor consecrate de textul constituţional, cît şi a art. 1, art. 2, art. 12, art. 13 alin. 1 lit. c şi art. 23 alin. 1, din Legea nr. 47/1992.
Încheierea prin care instanţa a hotărît de a îmi fi îngrădit accesul la Curtea Constituţională s-a bazat numai pe prevederea inexistentă în textul terfelitei Constituţii a României, respective cel de la art. 23 alin. 2, ce este deci o adăugare nepermisă nici măcar legiuitorului, care la data cînd a strecurat o astfel de şopîrlă, menită să îi apere pe cei din conducerea statului de a fi traşi la răspundere pentru faptele lor criminale, dictatoriale, prin care au nenorocit, umilit şi jefuit statul roman, nu avea dreptul să încalce prevederile Legii fundamentale, aflată în vigoare la data impunerii Legii nr. 47/1992.
Deşi la data adoptării Legii 47/1992, la art. 1 alin. 3 se prevedea că dreptatea reprezinstă o valoare supremă şi garantată de Constituţia României, care la art. 51 susţinea că respectarea supremaţiei sale ar fi fost obligatore, parlamentul şi-a permis, abiziv, să adauge la constituţie terxtul aflat azi la art. 23 alin 2 – Daca, in cursul judecatii, instanta, din oficiu, sau una dintre parti invoca neconstitutionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, exceptia ridicata se trimite Curtii Constitutionale, spre a se pronunta asupra constitutionalitatii acelei prevederi.- adăugare ce anulează efectiv un drept cîştigat, respective cel prevăzut atunci la art. 144 lit. c, care sporeşte însă rolul şi puterea instanţelor judecătoreşti, prevăzute atunci la art. 123 şi următoarele din Legea fundamentală.
Cu toate că Legea nr. 47/1992 are însă mai multe articole care prevăd explicit care este rolul şi competenţa Curţii Constituţionale, unele instanţe, cum este şi cazul de faţă, cu dorinţa de a îşi demonstra că au mai multă putere decît le este garantată de constituţie şi de Legile nr. 303 şi 304/2004 (r1) recurg, atunci cînd vor să îi apere pe cei din structurile de putere ale statului, la a da la spate articolele de la începutul Legii nr. 47/1992, cum ar fi art. 1, art, 2 şi următoarele şi se opresc numai la prevederea de la art. 23 alin. 2, cînd se substituie efectiv rolului rezervat numai Curţii Constituţionale, uzurpîndu-i astfel menirea şi statutul şi, încalcînd vădit şi art. 146 lit. d, ca şi semantica limbii oficiale, pronunţă încheieri de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de justiţiabili, ce au avut în vedere dreptul prevăzut şi garantat la art. 146 lit. d din terfelita Constituţie a României.
Introducerea în art. 23 alin. 2 a posibilităţii abuzive ca instanţa să poată să îşi dea cu presupusul dacă excepţia de neconstituţionalitate ridicată ar avea sa nu legătură cu judecarea cauzei, reprezintă în fapt, pe lîngă o adăugare nepermisă la textul constituţionale aflat la art. 146 lit. d şi o anulare concretă a prevederilor acestuia, întrucît crează posibilitatea ca instanţele să capete şi rolul de a interpreta nu numai legile ci şi prevederile constituţionale, rol rezervat însă, prin pîngărita Constituţie a României, numai Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, prin impunerea şi prin menţinerea în cuprinsul textului art. 23 alin. 2 a cuvintelor …, de care depinde judecarea cauzei , se încalcă flagrant norma constituţională prevăzută la art. 146 lit. d.
La o analiza mai atentă, Curtea Constituţională, avînd în vedere prevederile atîtor articole din siluita Constituţie a României, menţionate de mine mai sus, ar putea constata, cu uşurinţă, că întregul text de la alin. 2 al art. 23 din Legea 47/1992 ar putea fi scos din această lege, fără ca prin aceasta legea să aibă în vreun fel de suferit, textul constituţional fiind mai mult decît suficient, iar într-un stat de drept nu cred că ar mai fi cazul să se facă precizări care să întărească normele consacrate de textele constituţionale.
Dar, văzînd prevederile art. art. 1 alin. 3 şi 5, art. 21 alin. 1, şi 3, art. 52, art. 53, art. 61alin. 2, art. 126 alin. 3, art. 146 lit. d şi art. 148 alin. 2 şi 4 din pîngărita Constituţie a României şi pe cele de la art. 23 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 orice ştiutor de carte are posibilitatea să constate, chiar fără prea mult efort, că alin. 2 al art. 23 din Legea nr. 47/1992 nici nu se află în vigoare, avînd în vedere prevederea art. 154 alin. 1 din terfelita Constituţie a României, pentru simplul motiv că textul din lege criticat adaugă la textul constituţional norme şi roluri inexistente la capitolul VI Autoritatea judecătorească, din pîngărita Constituţie a României, act fundamental care nu prevede că instanţele ar avea dreptul să reinstituie cenzura, cum fac în present, cînd iau rolul Curţii Constituţionale şi se folosesc de prevederea alin. 2 … de care depinde judecarea cauzei – şi astfel împiedică efectiv Curtea Constituţională să îşi realizeze scopul ce îi este rezervat prin siluita Constituţie a României.
Faţă de cel de mai sus rog Curtea Constituţională să constate şi să declare ca fiind neconstituţională prevederea de la art. 23 alin. 2 - de care depinde judecarea cauzei şi, extinzîndu-şi analiza să declare ca fiind neconstituţional sau inutil întregul alin. 2 de la art. 23, întrucît am în vedere că textul suprem de la art.146 lit. d ca şi celelalte articole din cuprinsul Legii nr. 47/1992 sînd mai mult decît suficiente şi lămuritoare.
Continund însă critica de neconstituţionalitate sînt nevoit să atrag atenţia şi asupra prevederilor din C.p.p. art. 302 - Rezolvarea chestiunilor incidente
Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile aratate in art. 301 sau exceptiile ridicate din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.
Astăzi, după cum se poate constata, unele instanţe, abuzează de prevederile neclare ale acestui articol şi, de foarte multe ori fac ca dreptatea şi adevărul să umble încă cu capul spart, iar cenzura, corupţia şi hoţia să triumfe, pentru că acest articol, interpretat cu rea credinţă crează instanţelor posibilitatea să se pună în locul Curţii Constituţionale atunci cînd, prin încheieri, îşi permit să decidă să nu “admită” excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor, în temeiul art. 146 lit. d din pîngărita Constituţie a României.
Procedînd astfel, cum este şi în cazul de faţă, instanţa a preferat să încalce nu numai textul constituţional suprem şi prioritarul text al art. 6 din Convenţie, pe lîngă numeroasele art. dinC.p. sau din C.p.p. cum este şi cel de la art. 287 - Indatoririle instantei de judecata
Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii. – ceea ce se cam bate cap în cap cu posibilitatea creată acum de textul art. 302, care permite ca instanţele să îl invoce atunci cînd îşi depăşesc atribuţiile şi rolul şi hotărăsc, prin încheieri, să respingă excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa lor, de justiţiabili, în temeiul art. 146 lit. d.
În mod normal, într-un stat de drept, legea ar trebui să fie clăra şi sufficient de lămuritoare, ceea c ear impune ca la textul art. 302 să se scrie în mod expres astfel: Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile aratate in art. 301 sau exceptiile ridicate din oficiu, si sa se pronunte asupra lor, , prin incheiere motivată, mai puţin a excepţiilor de neconstituţionalitate, care vor fi trimise Curţii Constituţionale pentru o competentă soluţionare.
Faţă de cele de mai sus vă rog să analizaţi şi să decideţi şi asupra constituţionalităţii şi a caracterului restrictive şi dubitabil al art. 302 din C.p.p.
În încheiere solicit Curţii Constituţionale să declare ca fiind neconstituţionale textile de lege criticate, pentru a demonstra astfel atît că este singura instituţie abilitate prin Constituţie să vegheze şi să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor, dar şi că România este un stat de drept şi nu de drepţi, în sens cazon, desigur.

Nica Leon 25 05 2010
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 7 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009