Sectorul CIVES
 
 

Pealii-revoluţionari, apăraţi de injustiţia din România!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Pealii-revoluţionari, apăraţi de injustiţia din România!

Mesajde Nica Leon » Lun Dec 05, 2016 5:34 pm

Către,
Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a



Domnule preşedinte,


Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, Sector 2, reclamant în cauza Dosarului nr. 10521/3/2016, văzînd soluţia netemeinică, nelegală, inechitabilă, părtinitoare şi total nedreaptă, pronunţată în Sentinţa civilă nr.6201/2016 la data de 02 11 2016, în temeiul Legii nr. 544/2001 şi ale actelor normative internaţionale şi interne aflate în vigoare, declar:
Recurs

motiv pentru care, vă rog, să trimiteţi dosarul la instanţa competentă să judece recursul, instanţă pe care o rog să constate netemeinicia, nelealtitatea, nedreptatea, inechitatea şi refuzul instanţei de fond de a îşi face datoria, instanţă care nu mi-a asigurat nici dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul de a beneficia de informaţiile publice legal solicitate, inastanţa care a făcut toate aceste abuzuri numai cu scopul de a îi ajuta pe infractorii aflaţi în slujba pîrîtului să menţină în funcţie fabrica de revoluţionari penali, care să prăduiască astfel nestingheriţi bugetul de stat şi să arate lumii cît de străine şi de persecutate sînt şi astăzi, în România, dreptatea, adevărul şi legea, chiar şi de unele aşa-zise instanţe de judecată, care dovedesc şi în acest mod lipsa lor totală de judecată şi interesul pentru ca şi în această ţară să fie instaurtată domnia dreptăţii, a adevărului, a legii şi a normalităţii.
Din aceste motive, rog înstanţa de recurs să admită recursul, să anuleze hotărârea atacată şi să trimită cauza, spre rejudecare, primei instanţe sau să schimbe în tot sentinţa recurată, concomitent şi cu dezlegarea celorlalte probleme de drept invocate de mine în cuprinsul acesteia şi, evocând fondul, întrucît atît considerentele purtătoarei de robă cu mentalităţi, cu obiceiuri şi cu practici pe care şi le-a format încă din vremea odioasei miliţii, cînd era păgubosul, inumanul şi nedreptul obicei de i se pretinde cetăţeanului să aducă dovezi care să confirme că ar spune adevărul şi adeverinţe care să adeverească că primele adeverinţe ar fi fost corecte, apucături şi reflexe care, din păcate, au stat şi la baza acestei sentinţe, aşa cum rezultă şi din contradicţiile existente în considerente, ceea ce a condus ca total greşit, profund nedrept, prima instanţă să refuze să fi soluţionat fondul procesului, neintrînd în judecata fondului, iar judecata s-a făcut fără să se respecte adevărul, dreptatea sau prevederile expres menţionate în Legea nr. 134/2010, rog instanţa de recurs să admită acţiunea aşa cum am formulat-o, cu completările din prezenta cerere de recurs, pentu moti pe care le voi arăta mai jos.

Motive:

În fapt, în încercarea de a verifica, la peste 26 de ani de cînd am declanşat şi am condus la victorie minunea numită de cunoscători Revoluţia Română din însîngeratul şi din teribil de ruşinosul Decembrie 1989, dacă angajaţii autorităţilor publice au înţeles că au obligaţia de a respecta întocmai prevederile supreme şi obligatorii ale foarte originalei şi pîngăritei Constituţii a României, legea, adevărul, dreptatea şi normalitatea, după valul de decrete semnate ca primarul de prostălăul fudul votat de prostime, instalat ilegal în funcţia ne înfiinţată încă, de drept, de Preşedinte al României, am trimis, pe cale electronică, reprezentantului pîrîtului o cerere legală, prin care am cerut să mi se comunice, pe ce format va dori, copiile actelor care trebuiau să stea la baza eliberării cerificatelor ce dăreau dreptul la titlul de Luptător remarcat cu merite deosebite şi pe cel de Luptător remarcat cu rol determinant în victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, situaţie pe care am dovedit-o cu copiile actelor aflate pe computer.
În loc ca instanţa să înţeleagă bine natura infracţională a reprezentanţilor pîrîtului, care ar fi făcut orice ca eu să nu ajung la documentele solicitate, în mod expres şi explicit de mine, natură uşor de constatat şi numai prin citirea preambulului la O.U.G. nr. 95/2014, dar şi faptul că cererea mea era perfect constituţională şi întru totul legală, obligatorie chiar, aceasta scrie în considerente, prima dată, că: „Pîrîtul a formulat întîmpinare prin care a învederat că reclamantul nu figurează cu vreo cerere înregistrată”, pentru ca apoi să scrie aşa: „În prezenta cauză reclamantul nu a dovedit înainterea cererii cu solicitările sale, prin vreun mijloc legal de comunicare iar pîrîta a învederat că reclamantul a formulat o astfel de cerere” ceea ce era şi este perfect adevărat, cerere care însă a rămas, pînă astăzi, tot fără răspunsul legal datorat!
Din dorinţa de a mă persecuta şi de a îmi dovedi că adevărul şi dreptatea sînt încă nişte rara avis, forţate să umble încă, în România, tot în zdrenţe, fiind persecutate şi avînd mereu capetele sparte, chiar şi astăzi, la aproape 27 de ani de cînd am dăruit românilor minunea numită de cunoscători Revoluţia Română, în mai puţin de 24 de ore, fapt unic în istoria lumii, după mai mult de 45 de ani de teroare criminală, comunistă, libertate şi drepturi, originala instanţă, nesimţit de bine plătită de ne înfiinţatul, de drept, stat român, pentru a apăra dreptatea, adevărul, legea şi normalitatea, anulează, fără nici un temei de drept, care să fie explicat şi care să fie conţinut în considerente, dovezile depuse de mine, o dată cu cererea legitimă şi legală de chemare în judecată, dovezi aflate la filele 15 – 20, scriind aşa: „...nu pot fi avute în vedere chiar dacă ar atesta transmiterea unui mesaj tip e-mail către pîrîtă la data de 12 februarie (lipsă an) întrucît nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul de către reclamant” – fără să fii respectat întocmai, ad literam, prevederile mult prea originalei şi înjositei constituţii a României şi fără să fii sesizat parchetul sau să fii respectat prevederile ART. 12 din N.C.p.c.
Buna-credinţă
(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.
(2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2). - în sentinţa recurată purtătoarea de robă cu mentalitate infracţională, de miliţian, nu a dovedit, în vreun fel, deşi avea obligaţia legală şi posibilitatea să o facă, lipsa bunei mele credinţe şi nici buna credinţă a pîrîtului, luînd de bună numai afirmaţia, evident falsă, a infractorilor angajaţi ai pîrîtului, aşa cum voi dovedi cu noi probe, unele devenid chiar şi de notorietate publică acum, după ce parchetul a dispus arestarea secretarului de stat şi a unora dintre subordonaţii săi, toţi aflaţi în slujba pîrîtului de astăzi.
Cînd a decis să nu judece cauza, cu care o sesizasem şi o investisem legal şi legitim, instanţa a încălcat grosolan nu doar prevederile aflate în originala şi terfelita Constituţia a României, la art. 31, care prevede neîndoielnic următoarele:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. –pentru că, în mod total contradictoriu şi hilar a preferat să acrediteze idea că această cauză nu poate exista, pentru motivul că eu nu aş fi cerut niciodată penalilor pîrîţi informaţiile publice menţinate de mine, în cererea depusă la dosar, încerînd aşa să arate că şi computerul ar minţi, cînd a emis probele aflate la dosar, toate acestea constituind dovezi din care rezultă însă părtinirea şi favorizarea infractorilor astăzi aflaţi încă în arest.
Tot ilegal şi nedrept a procedat instanţa şi cînd a menţionat în considerentele sentinţei recurate faptul că: “ În privinţa memoriului adresat Primului Ministru (fila 34 verso- 35) nici acest înscris nu este certificate şi vizează o altă persoană decît cea chemată în judecată, neexistînd nici o dovadă privind transmiterea acestuia şi înregistrarea la pîrîtul din prezenta cauza – dovezi pe care, conform N.C.p.c., instanţa avea obligaţia să le solicite de la cei vizaţi, ce aveau ca atribuţiuni de serviciu şi pe cele de înregistrare a cererilor mele.
Dar, fără să îşi fi făcut datoria legal, cu competenţă, instanţa pune concluzia că eu m-aş fi jucat numai de-a procesul şi că, de fapt, aş fi transmis instanţei doar documente imaginare, care nu ar fi fost niciodată transmise, în realitate, pîrîtului şi şefului său, pe cale ierarhică, aşa cum este primul ministru al ne înfiinţatului, de drept, Guvern al României şi nici nu a luat nici una dintre măsurile prevăzute de lege, pentru ca eu să fiu sancţionat, întrucît aş fi prezentat dovezi inexistente la dosarul cauzei.
În acest mod, mai mult decît condamnabil, care dovedeşte lipsa capacităţii de a judeca şi modul defectos în care sînt aruncaţi pe piaţă asemenea indivizi, ce fac pe judecătorii, compromiţînd astfel această deosebit de utilă şi de necesară breazlă, fără cunoştinţe minime în acest vast, extrem de sensibil şi de important domeniu, în ne înfiinţatul, de drept, stat român, această ne înfiinţată, de drept, instanţă de judecată, mi-a dovedit şi faptul că nu contează, atunci cînd vrei, cu toată puterea funcţiei avute, să protejezi fabrica de infractori cu titluri de „revoluţionari”,dar şi a inutilităţii prevederilor N.C.p.c. care prevăd aşa:
(1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.
(2) În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.
Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului
(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
ART. 5
Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor
(1) Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.
(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.

ART. 6
Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil
(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.
În acest caz rog instanţa de recurs să constate şi faptul că eu, ca persecutat politic, nu am avut nici dreptul expres aflat la alin. 1, fiindu-mi refuzat şi acest drept legal, dar şi că instanţa de fond nu a fost încă înfiinţată, de drept, motiv pentru care vă rog să constataţi şi faptul că instanţa numită Tribunalul Bucureşti se află şi astăzi în afara legii, fiind încă o instanţă ne înfiinţată, de drept, fapt pentru care vă rog să desemnaţi lichidatori, în condiţiile legi, pentru a fi lichidată.
Legalitatea
(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.
Egalitatea
În procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări. – ceea ce mie mi-a fost refuzat în mod vădit, discriminatoriu, fiind favorizaţi doar penalii angajaţi ai pîrîtului, ei fiind crezuţi, chiar şi fără probe, iar eu, binefăcătorul României şi al românilor, am fost considerat şi tratat ca fiind doar un abject mincinos!
De asemenea, vă rog să observaţi şi nedreptatea acestor prevederi, care vor să acrediteze falsa idee că celorlalte părţi, aflate în cauze penale, nu le-ar fi garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără discriminări!
Ştiu, poate veţi avea tendinţa să îmi răspundeţi că aceasta ar fi o chestiune de constituţionalitate, pe care ar trebui să o supun atenţiei şi interpretării reprezentanţii partidelor aflate nedrept, neconstituţional, ilegitim, imoral şi anacronic, în Parlamentul României, instituţie ce e însă sublimă, dar vorba lui nenea Iancu, lipseşte cu desăvîrşire, fiind şi astăzi tot ne înfiinţată, de drept, indivizi trimişi abuziv la Curtea Constituţională a României, instituţie care, de asemenea, este încă ne înfiinţată, de drept, motive suficiente pentru care vă rog să vă pronunţaţi şi să dispuneţi să fie stabiliţi lichidatori, pentru a fi lichidate, de drept.
Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului
(2) Dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare. – ori, în cazul meu, instanţa doar l-a crezut pe cuvînd pe reprezentanul infractorului pîrît şi nu i-a cerit nici o probă, cum ar fi fost registrul de evidenţă a corespondenţei poştale şi electronice, din care ar fi rezultat, fără putinţă de tăgadă, că eu trimisesem respectivele solicitări la pîrît, dar şi pe cele de la terţul indicat, respectiv de la cabinetul primului ministru – funcţie inexistentă însă, de drept, la fel cum e şi instituţia ce poartă numele Guvernul României, care pînă astăzi nu au fost înfiinţate, de drept, motiv pentru care, vă rog, să constataţi faptul că funcţionează ilegal şi să decideţi fixarea unor lichidatori, pentru lichidarea, de drept, a acestora.
ART. 11
Obligaţiile terţilor în desfăşurarea procesului
Orice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.- contrar acestora instanţa de fond a refuzat să ceară expres reprezentanţilor pîrîtului să îi pună la dispoziţie registrele de evidenţă a corespondenţei electronice şi pe cel al înregistrării actelor trimise de ne înfiinţatul Guvern al României, avînd în vedere menţionarea, în considerenta a primului ministru.
ART. 14
Contradictorialitatea
(3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute.
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii. – ceea ce nu a făcut, mie nefiindu-mi niciodată trimise întîmpinarea mincinoasă şi dovezile din care să rezulte, indubitabil, că nu i-aş fi cerut expres, pîrîtului, să îmi transmită copiila actelor solicitate şi nici cea prin care primul ministru – care e considerat de originala instanţă de fond a fi doar un ilegalist aflat într-o funcţie care încă nu a fost înfiinţată de drept, ceea ce este corect din punc de vedere legal – ar fi transmis la sediul pîrîtului copia cererii mele şi instrucţiunile date de acesta.
ART. 16
Nemijlocirea
Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel. – ceea ce instanţa nu a făcut, uitînd să ceară expres dovezi din care să rezulte că probele trimise de mine ar fi fost inventate, fiind, deci, nereale, false, dar şi de la pîrît, care are obligaţia legală de a avea şi registre de evidenţă a corespondenţei, inclusiv electonice.
ART. 20
Respectarea principiilor fundamentale
Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege. . – ceea ce instanţa nu a făcut.
ART. 22
Rolul judecătorului în aflarea adevărului
(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă. . – ceea ce instanţa de fond, evident, nu a făcut!
Interesul de a acţiona
Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. . – ceea ce instanţa nu a făcut.
ART. 203
Măsuri pentru pregătirea judecăţii
Judecătorul, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii. . – ceea ce instanţa nu a făcut.
ART. 211
Scopul judecării procesului
Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.- în acest caz rog instanţa de recurs să constate şi faptul că eu, ca persecutat politic, nu am avut nici dreptul expres aflat la acest articol, fiindu-mi refuzat şi acest drept legal, deoarece copletul de judecată nu a fost constituit protrivit legii, întrucît instanţa numită Tribunalul Bucureşti, în acest caz, ce a avut rolul de instanţa de fond, nu a fost încă înfiinţată, de drept, potrivit legii, fiind şi azi ne înfiinţată, de drept, motiv pentru care vă rog şi stărui să constataţi şi faptul că instanţa numită Tribunalul Bucureşti se află şi în prezent în afara legii, fiind încă o instanţă ne înfiinţată, fără să îi fi fost atribute, prin legea de înfiinţare, sediul, adresa, personalitatea de drept public sau privat etc., motive pentru care, vă rog, să desemnaţi lichidatori, în condiţiile legi, pentru a fi lichidată.

ART. 237
Scopul şi conţinutul cercetării procesului
(1) În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.
7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii;
9. va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale; - ceea ce, evident, instanţa de fond a refuzat să facă!
ART. 249
Sarcina probei
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. – pîrîtul care a formulat întîmpinarea mincinoasă, nu a fost obligat să depună probele necesare, din care să rezulte, indubitabil, că ar fi spus şi ar fi scris adevărul.
Nu e pentru prima oară cînd acest pîrît minte ca o bandă criminală, comunistă, aşa cum a făcut şi într-un alt caz, cînd a afirmat exact aceleaşi neadevăruri, ca şi în cazul de faţă, fiind apoi silit, de instanţă, după ce a pierdut procesul, tot la Tribunalul Bucureşti, să îmi plătească şi despăgubiri morale.
ART. 251
Lipsa îndatoririi de a proba
Nimeni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu. – ceea ce nu a respetat deloc instanţa de fond, care nu a cerut dosarele de evidenţă de la pîrît şi nici pe cele de evidenţă de la primul ministru.
ART. 252
Obligativitatea cunoaşterii din oficiu
(1) Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România. – ceea ce, evident, e total străin instanţei de fond, sentinţa recurată constituind mai mult decît o dovadă în acest sens.
ART. 254
Propunerea probelor. Rolul instanţei
(1) Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.- sancţiunea decăderii este în totală contradicţia cu prevederile art. 21 raportat la art. 1 alin. 3 şi 5, a art.53 şi art. 154 alin.1 din teribil de originala şi de siluita constituţie a româniei, decăderea constituind o îngrădire, o oprelişte, în calea justiţiei adevărate.
Nu mai amintesc aici şi de prevederile Convenţiei europene şi a juristprudenţei C.E.D.O., care a condamnat de mult prea multe ori România, confirmînd şi astfel tembelismul unor judecători din România şi a ne înfiinatului său sistem judiciar, cum la fel sînt şi astăzi şi Ministerul Justiţiei, dar şi Ministerul Public, instituţii cărora nu le-au fost atribute, prin legea de înfiinţare, sediul, adresa, personalitatea de drept public sau privat etc., motive pentru care mă văd silit să cer instanţei de recurs să constate faptul că instanţele din România nu au fost încă înfiinţate, de drept, precum şi faptul incontestabil că nici Ministerul Justiţiei şi nici Ministerul Public nu au fost încă înfiinţate, de drept, motive suficiente pentru care, vă rog, să dispuneţi şi să desemnaţi lichidatori, pentru lichidarea de drept a tuturor acestor instituţii ne înfiinţate încă, deşi exista această obligaţie şi prin nespus de originala şi de înjosita Constituţie a României, la art. 116 alin. 1 şi art. 117 alin 1, care prevăd la:
SECŢIUNEA 1
Administraţia publică centrală de specialitate

Structura
ARTICOLUL 116
(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.
Înfiinţarea ARTICOLUL 117
(1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.
(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.

ART. 254
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea;
(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.
(6) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii. – ceea ce nu s-a făcut,motiv pentru care eu invoc, în această cale de atac şi prevederile aflate în alin. 6, avînd ca temei tocmai prevederile superioare şi obligatorii aflate la art. 21 din înjosita Constituţie a României raportate la art. 1 alin. 3, sunde se garantează locuitorilor acestei ţări următoarele: ...drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea ...reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. – nu o prevedere năroadă, nedreaptă, scrisă de un nimeni tembel, în alin. 6 din acest articol, evident care nu se află în vigoare. S-ar afla în vigoare numai în măsura în care nu s-ar ţine seamă de negaţiea greşit şi nedrept strecurată aiurea în text, pentru că altfel nu se află în vigoare, conform prevederilor supreme şi obligatorii din prea originala şi nerespectata Lege fundamentală.
Învederez aici, instanţei de recurs şi obligaţiile ce decurg, pentru toţi locuitorii României, din idealurile dăruite de mine românilor, în timpul minunii numită de cunoscători Revoluţia Română din 1989, idealuri de care nici măcar unul dintre prăduitorii criminali comunişti, votaţi nedrept, ilegitim, imoral, anacronic şi ilegal de prostimea fudulă, începînd din 20 mai 1990, nu au avut curajul să le fi înscris explicit, pe rînd, aşa cum le-am transmis eu atunci lumii, fiind şi astăzi considerate a fi mult prea periculoase, pentru dujmanii acestei blestemate ţări, aşa că au decis anacronic, ilegitim şi imoral ca şi în prezent să fie date uitării, chiar interzise de a fi explicit enumerate în vreun act normativ, amintite şi astăzi, la aproape 27 de ani de la mîntuire, numai generic, la grămadă, ca idealuri, în ultima teză de la art 1 alin. 3 din teribil de originala Lege fundamentală!
ART. 255
Admisibilitatea probelor
(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.
(2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide, ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.
(4) La cererea instanţei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informaţiile, înscrisurile ori reglementările solicitate. – ceea ce instanţa de fond nici măcar nu a solicitat, pentru că a face dreptate şi a apăra adevărul, dar şi bugetul statului, prăduit intens de infractorii ce se dau a fi revoluţionari, fără să fii dovedit vreodată care le-ar fi fost faptele lor deosebite, excepţionale şi apoi, pe cele care ar fi putut să fie încadrate la categoria determinante, fapte fără de care eu nu nu aş fi înfruntat bestiala dictatură criminală, comunistă, nu aş fi gîndit, nu aş fi plănuit, nu aş fi declanşat, nu aş fi organizat şi nu aş fi condus la victorie Revoluţia Română din 1989, aşa cum sînt ele expres prevăzute în Anexa II a Legii nr. 42/1990, în Legea nr. 341/2004 şi în O.U.G. nr. 95/2014, titluri oricum obţinute abuziv, în pripă, mult mai înainte ca o instanţă înfiinţată, de drept, să fii finalizat de cercetat temeinic, definitiv şi irevocabil, Dosarele Revoluţiei şi pe cele ale crimelor comise în timpul contrarevoluţiei, ceea ce face ca astăzi, să fie posibil, în această ţară locuită încă de mult prea mulţi tembeli, cu porniri infracţionale, să existe ca obligaţii, impuse prin lege, ca prostimea să fie obligată să le acorde cinstire, gratitudine, recunoştinţă, titluri de onoare şi chiar şi drepturi mareriale unor criminali, ceea ce este profund original şi total nedrept, de neacceptrat, pentru orice om adevărat.
ART. 258
Încuviinţarea probelor
(2) Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora.- la dosar nu există, din informaţiile mele, o asemenea încheiere, care să arate, în cuprinsul său, faptele dovedite, miloacele de probă şi obligaţiile ce revin părţilor!
ART. 260
Administrarea probelor
(3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel.
(4) Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă. – ceea ce instanţa de fond nici măcar nu a cerut, aşa cum reiese din sentinţa recurată, afirmaţiile neadevărate ale pîrîtului, cu reprezentanţi aflaţi astăzi în arest, fiind considerate a fi literă de lege, de această mai mult decît originală „judecătoare”!
ART. 264
Aprecierea probelor
(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.
(2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare. – ceea ce această purtătoare de robă nu şi-a mai bătut capul să facă!
ART. 282
Noţiune
(1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.
(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele în care datele au fost înscrise şi de documentul care le-a reprodus. – ceea ce instanţa de fond nu a făcut, considerăd a fi imaginare documentele depuse de mine la dosarul cauzei, necontestate, prin sesizerea organelor abilitate, de comiterea vreunui fals ori de depunerea unor probe mincinoase.
ART. 283
Prezumţia de validitate a înscrierii
Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist. – ceea ce instanţa de fond a ignorat total, dînd o sentinţă profund părtinitoare şi total nedreaptă, în încercarea de a acoperi astfel nişte penali care prăduiesc amarnic bugetul ţării, în care i-au înfipt, nedrept, mîinile lor pline de sînge!
ART. 284
Puterea doveditoare
(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară.
(2) Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă. – ceea ce instanţa de fond a ignorat!
ART. 293
Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul
(1) Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.
(2) Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul. – degeaba am învederat eu instanţei că am transmis respectivele documente, ce constituie probă, că nu a vrut să ţină seama de ele, fiind mult prea neinteresată să apere bugetul prăduit şi astfel de nişte infractori cu aere, pretenţii şi acte ilegale de „revoluţionari”, calitate pe care nu au dovedit-o niciodată, prin faptele lor!
ART. 294
Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisului
(2) Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o menţiune corespunzătoare.- ceea ce instanţa de fond a ignorat total!
ART. 298
Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul
(1) Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare. – instanţa de fond nici măcar nu a dorit să ceară, de la primul ministru sau de la reprezentanţii pîrîtului, aflaţi şi astăzi în arest, înscrisurile care ar fi dovedit numai cele solicitate de mine, respectiv să îmi comunice actele în temeiul cărora acei criminali au fost împroprietăriţi cu tituri de onoare, cînd ei nu au dovedit vreodată că ar fi avut aşa ceva şi nici fapte revoluţionare, deosebite, excepţionale, determinante etc., care să le fi permis să ceară şi să primească drepturi!
Verificarea stării înscrisului denunţat ca fals
(1) Judecătorul va constata de îndată, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului denunţat ca fals, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre neschimbare, şi îl va încredinţa grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier şi de părţi.- ceea ce instanţa de fond nu a făcut, la dosar neexistînd asemenea proces-verbal!
ART. 307
Suspendarea procesului şi sesizarea parchetului
Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.- ceea ce instanţa de fond nu a făcut, deşi avea această obligaţie legală, mai ales şi din cauza menţiuni din considerente, respecti9a cea care arată că ar fi lipsă anul, fără să încerce măcar să vadă ce menţiuni apar într-un sistem informatic, cum a fost cel folosit de mine, pentru a trimite cererea de comunicare a copiilor actelor în care se aflau informaţiile publice de care aveam şi am încă absolută nevoie, spre a dovedi şi autorităţilor U.E. că România nu e nici măcar stat, nu stat de drept, avînd în vedere că prostălăii nespus de fuduli care o locuiesc, nu s-au dovedit a fi în stare şi nici nu au fost încă în stare să îşi înfiinţeze, de drept, pînă astăzi, statul român, situaţie mai mult decît ruşinoasă, nu numai nedreaptă, motiv pentru care, rog, instanţa de recurs să constate pardoxul juridic menţionat, respectiv faptul că nu a fost încă înfiinţat, de drept, statul român, urmînd ca apoi să dispună numirea unor lichidatori, care să procedeze la lichidarea, de drept, a acestuia.
ART. 308
Cercetarea falsului de către instanţa civilă
În cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă.- în cazul de faţă instanţa deşi a avut suspiciuni, aşa cum a scris în considerente, că ar lipsi anul şi că nu am făcut dovada că aş fi transmis, la pîrît şi la şeful lui, primul ministru, cererile despre care au am afirmat şi am confirmat, în scris sub semnătură, că le-aş fi trimis, pe cale electronică, nu a întreprins nici o acţiune penală şi nici nu a făcut vreo cercetare a falsului, ceea ce înseamnă că probele transmise de mine, la dosarul cauzei erau autentice, motiv pentru care avea obligaţia să le aibă în vedere cînd a pronunţat sentinţa, nu să bată cîmpii şi să favorizeze nişte infractori arestaţi şi astăzi, aşa cum a făcut.

ART. 391
Completarea sau refacerea unor probe
Instanţa poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri.- ceea ce nici nu şi-a pus problema că ar putea face, pentru că avea misiunea de a mă împiedica să pot dovedi adevărul şi modul în care zeci de mii de infractori prăduiesc şi astăzi bugetul public, nestingheriţi de aşa-zişii oameni ai legii, ce le sînt de multe ori complici, cum e şi cazul prezent!
ART. 397
Soluţionarea cauzei
(1) Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. – obligaţie total ignorată de purtătoarea de robă, care a refuzat să ţină seama de cererea mea legitimă şi absolut legală, constatînd aiurea, în sentinţa recurată, că ar fi neîntemeiată, deşi era şi e mai mult decît temeinică, justă şi legală!
ART. 398
Luarea hotărârii
(1) Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată şi se dă în numele legii.- instanţa de judecată care a pronunţat sentinţa recurată în dispreţul legii, a avut în vedere, pe lîngă asigurarea liniştii şi a bunăstării obţinută pe căi frauduloase a reprezentanţilor pîrîtului şi a acoliţilor lui, aflaţi în stare de arest şi în prezent, ne înfiinţarea, prin vreun act, de drept, a statului, ne înfiinţarea de drept a Parlamentului României, deşi nişte tembeli vorbesc astăzi de alegeri, în pofida faptului că nu există nici acum măcar o lege electorală constituţională, prin care să fie asigurate drepturile constituţionale, pentru toţi alegătorii şi pentru toţii aleşii, care şi acum sînt trataţi, contrar originalei şi prigonitei Constituţii a României, foarte diferit, unii fiind cu mult mai egali decît alţii!
Avînd în vedere inexistenţa vreunui act legal prin care să se fi hotărît înfiinţarea, de drept, a instituţiei denumită Parlamentul României, vă rog să constataţi faptul că nu a fost înfiinţat, încă, legal, Parlamentul României şi, ca urmare, să desemnaţi lichidatori, care să procedeze la lichidarea aşa-zisului Parlament al României, parlament care şi astăzi a fost ales, s-a constituit şi funcţionează total în dispreţul legii şi al siluitei Constituţii a României.
Avînd în vedere toate cele de mai sus, dar şi multe alte prevederi din Convenţia europeană şi din juristprudenţa C.E.D.O, ca şi prevederile art. 480 din N.C.p.c., rog instanţa de recurs să admită recursul, aşa cum a fost formulat, să se pronunţe asupra tuturor chestiunilor invocate mai sus, prin sentinţă şi ori să trimită cauza spre rejudecare, ne înfiinţatei instanţe de drept, de fond ori să admită recursul, să anulezei sentinţa recurată, ca fiind netemeinică, nelegală nelegitimă, anacronică, imorală şi profund nedreaptă, părtinitoare chiar, inechitabilă şi, evocînd fondul, să oblige pîrîtul să îmi pună la dispoziţie toate copiile actelor pe care eu legal i le-am solicitat, precum şi să îl oblige să îmi plătească, cu titlu de daune morale suma de 10.000.000 de lei, precum şi suma de 900.000.000 de euro, cu titlu de daune materiale, avînd în vedere şi faptul că deşi eu sînt părintele minunii numită de cunoscători Revoluţia Română, nici pînă astăzi nu am primit toate cele care mi s-ar fi cuvenit, prin lege, în urma faptelor mele excepţionale, care au elibarat această năpăstuită ţară, de sub dictatura criminalilor comunisti, alogeni, în timp ce fel de fel de prăduitori analfabeţi au ajuns multimiliardari în euro, fără să fii dovedit vreodată, legal, nici calităţile lor excepţionale, de afacerişti şi nci sursele lor de îmbogăţire, peste noapte sau calităţile lor intelectuale, excepţionale, care să le fi adus, pe drept, asemenea averi.
Avînd în vedere ultima teză de la art. 480 din N.C.p.c., rog judecătorii instanţei de recurs să procedeze la dezlegarea tuturor problemelor de drept, invocate de mine în această cerere de recurs.
În drept, prevederile Legii nr. 544/2001, ale Constituţiei României, ale Convenţiei europene, ale N.C.p.c. şi ale Legilor nr. 303 şi 304/2004.

Nica Leon,
Reclamant-recurent 05.12.2016
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009