Sectorul CIVES
 
 

Ne înfiinţata instanţa din România apăra şi azi prăduitorii

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Ne înfiinţata instanţa din România apăra şi azi prăduitorii

Mesajde Nica Leon » Joi Dec 15, 2016 6:32 pm

La dosar nr.11601/3/2016



Către,
Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, et. 4, ap. 23, Sector 2, reclamant în cauza dosarului nr. 11601/3/2016, aflat pe rol la această instanţă ne-înfiinţată încă, de drept, văzînd mizeria pe care am primit-o, în scris, de la această instituţie ne înfiinţată încă, de drept, care îmi dovedeşte astfel că e o altă adunătură pestilenţială, plină de tembeli, care primesc salarii nesimţite doar pentru a contribui la amplificarea violărilor normelor constituţionale şi ale prevederilor drepturilor omului, ale Convenţiei europene şi a juristprudenţei C.E.D.O., dar şi la anularea drepturilor constituţionale ce le sînt asigurate şi chiar le sînt garantate justiţiabililor din România, ţară membră a U.E., care s-a angajat, prin tratate să apere şi să respecte toate cele de mai sus, nu să promoveze idioţi în robă, care să încalce, cu nonşalanţă, iresponsabil, toate aceste prevederi supreme şi obligatorii chiar şi pentru idioţii ce se laudă că ar fi judecători, în România, ţară locuită de tîmpiţi, formulez prezenta cerere de reexaminare.
Motive:
Văzînd toate normele garantate, supreme şi obligatorii, aflate în toate aceste acte, menţionate mai sus, m-am întrebat cît de idioată a putut să fie preşedintele Liliana Cătălina Duţu şi cît de lipsită de bun simţ s-a dovedit atunci cînd şi-a pemis nenernicia de a scrie atît de multe tîmpenii în considerentele de la încheierea dată la data de 10 mai 2016, doar pentru a amplifica persecuţiile la care sînt supus de viermii cărora eu, înfruntînd cu curaj bestiala dictatură criminală, gloanţele şi moartea, le-am dăruit, în mai puţin de 24 de ore, fapt unic în lume, după mai bine de 45 de ani de teroare comunistă, criminală, libertate şi drepturi, inclusiv pe cel de a deveni omeni, ceea ce această purtătoare de robă, nespus de fudulă, îmi dovedeşte doar că ea a preferat să fie şi azi tot o rîmă, apărătoare a penalilor aflaţi ilegal şi neconstituţional în post, în instituţia ne înfiinţată încă, de drept, ce se numeşte Guvernul României, care nesocotesc şi azi normele actelor supreme ş obligatorii şi pentru ei, indicate mai sus.
Aşa fiind, îmi amintesc şi amintesc purtătorilor sau purtătoarelor de robe, salariaţi cu salarii nesimţite, total necuvenite, doar pentru a îşi bate joc de adevăr, de dreptate, de profesia de judecător, de ştiinţa dreptului, de lege şi de justiţiabili, că au obligaţia de serviciu, prevăzută în teribil de năstruşnica şi de pîngărita Constituţie a României, să facă întocmai numai ceea ce este prevăzut, printre altele şi în Legile nr. 303 şi 304/2004, nu să îmi arate cît sînt de proşti şi de ticăloşi şi să îşi permită obrăznicia de a îmi anula mie, binefăcătorul României şi al românilor, o cerere de chemare în judecată, prin care am urmărit să dovedesc doar unul din modurile prin care prăduitorii penali, adunaţi sub cupola instituţiei ne înfiinţată încă, de drept, ce poartă nemele de Guvernul României, încîlcînd dreptatea, adevărul devenit istoric, morala şi legea şi-au permis să dea iama uarăşi, a cîta oară, în bugetul public al acestei blestemate ţări, cu scopul de a îl prădui temeinic, prin repornirea abuzivă, ilegitimă şi ilegală a fabricii de „revoluţionari”.
În loc ca fudula purtătoare de robă să fi fost în stare să înţeleagă care îi este rolul, menirea şi obligaţiile de serviciu, aceasta purcede nedrept, neconstituţional, anormal, anacronic, imoral, ilegitim şi ilegal, la a înşirui, în considerente, tot felul de tîmpenii vădit nedrepte, deci neconstituţionale, care nu se află în vigoare conform prevederilor năstruşnicei şi siluitei Constituţii a României, pentru că aşa scrie la art. 154 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 şi 5, art. 20, art.21 alin. 1, 2 şi 3, art. 52 alin. 1, art. 53, cu scopul de a mă împiedica să obţin o hotărîre judecătorească, pe fondului cauzei.
A procedat atît de josnic cu intenţia de a îi proteja pe criminalii care, încălcînd normele neserioase, contondente, ale Legii fundamentale, morala, dreptatea şi legea şi-au permis să prăduiască masiv bugetul de stat, motiv pentru care, evident, au refuzat să respecte întocmai prevederile aflate mai sus, dar şi cele de la art. 31 alin. 1 din ciudata Constituţie a României, cît şi pe cele din Legea nr. 544/2001, pentru a nu aminti că s-au şters efectiv la cur cu juristprudenţa C.E.D.O., ajutaţi fiind, astfel şi de figuranta cu robă, ce le-a fost complice, ce e plătita ca judecător, la instanţa ne înfiinţată încă, de drept, ce se numeşte Tribunalul Bucureşti, pentru a se ocupa cu apărarea dreptăţii şi a drepturilor legitime ale justiţiabililor.
Pentru a îmi arăta cît e de proastă şi de ticăloasă, purtătoarea de robă se apucă să înşiruie în considerentele încheierii, numai cretinisme neconstituţionale, mai mult decît stranii, dar şi străine ştiinţei dreptului, fără să se pronunţe, însă, dacă a considerat că actele solicitate de mine, în copie, sînt sau nu informaţii publice, scriind astfel:
„Ca urmare a verificării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 200 din C.p.c., instanţa a dispus regularizarea cererii, comunicînd reclamantului obligaţiile de a completa elementele cererii de chemare în judecată introductive, în termen de cel mult 10 zile de la primirea adresei de înştiinţare, sub sancţiunea anulării cererii, faţă de dispoziţiile art. 200 alin. 3 C.p.c.” – sărind astfel, cu indiferenţă, peste primele 200 de articole din C.p.c., în care la primul articol scrie: ART. 1
Obiectul şi scopul Codului de procedură civilă
Art. 1.(1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.
(2) În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.- ceea ce înseamnă, în limba oficială a acestei ţări, regului de competenţă şi de judecare nu de refuz de a judeca sau de a îşi permite obrăznicia de a anula cererea de chemare în judecată a unui justiţiabil!
Aşa fiind, mă întreb cîtă minte le-ar mai trebui unor purtători de robă, ce fac pe judecătorii, pentru a îşi pricepe rolul în această tembelă societate, aşa cum este el foarte bine precizat chiar în art. 1 din C.p.c. care scrie clar, pentru orice ştiutor de carte că: Codul de procedură civilă, …., stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă. – obiectiv pus în el nu cu scopul de a încălca prevederile supreme şi obligatorii ale năstrişnicei şi terfelitei Constituţii a României şi a actelor internaţionale, superioare, supreme şi obligatorii, pentru oricine, chiar şi pentru purtătorii de robă, cu legitimaţii de judecători, care au mintea teribil de fixă, ceea ce nu îi permite să reuşească să priceapă ceva atît de simplu, motiv pentru care preferă să sară mai bine de 190 de articole şi să ajungă la art. 194, apoi la 200, pe care însă le citeşte numai pe sărite, aşa cum ne arată ciudata care şi-a permis neruşinarea de a îmi anula mie, binefăcător al României şi al românilor, cererea de chemare în judecată cu care o investisem legal şi pe care avea obligaţia să o judece, cu celeritate, nefiind în stare să priceapă că acel cod a fost dat „în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă”.- aşa cum bine prevede, nu pentru reinstituirea cenzurii şi a nedreptăţii, aşa cum era obiceiul în vremea de foarte tristă amintire!
Dar, ticăloşia, complicitatea şi prostia acestei purtătoare de robă, care mi-a anulat abuziv cererea cu care eu investisem legal o instanţă, din România, e dovedită şi prin refuzul acesteia de a verifica şi calitatea pîrîţilor, aşa cum rezultă din obligaţia pe care o avea, ce e scrisă în art. 194 lit. a, care prevede că: “De asemenea, cererea va cuprinde şi… numărul de … înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant.”- ceea ce incompetenta şi părtinitoarea instanţă a refuzat să facă, pentru a dovedi buna sa credinţă şi respectarea întocmai a principiului egalităţii de tratament şi nu a cerut pîrîţilor nici dovadă înfiinţării, de drept, a înstituţiei numită Guvernul României, nici dovada atribuirii legale a sediului acestuia, nici dovada conferirii, prin lege, a personalităţii juridice sau dovada de înfiinţare a entităţii, în condiţiile legi, în cazul în care ar putea fi posibil ca în statul roman, ne înfiinţat încă, de drept, să poată să aibă un Guvern al României – despre care numai tembelii mai pretend, în această lume, că ar reprezenta “puterea” executivă, care să funcţioneze deşi nu a fost încă înfiinţat, de drept şi nici nu are încă nici atribuire de personalitate juridică şi deci, nici cod unic de înregistrare în registrul persoanelor juridice – aşa cum prevede expres C.p.c.
Dacă ar fi făcut toate aceste verificări, fără părtinire, cu responsabilitate şi cu respect măcar faţă de normele constituţionale, dacă prevederile tratatelor internaţionale superioare şi obligatorii sau cele ale Legilor nr. 303 şi 304/2004 i se păreau a fi mult prea neinteresante, avea obligaţia să fii încercat să priceapă ceva din prevederile art. 3 din C.p.c. unde este scris, degeaba, însă, aşa:
Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului
(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile. – ceea ce această originală şi complice judecătoare nu a făcut, ea fiind total neinteresată că idiotul penal Julien Dacian Cioloş, pîrît în cauză, aflat nedrept, anacronic, imoral şi ilegal într-o funcţie inexistentă, în ne înfiinţatul, de drept, Guvern al României, prăduia bugetul public la greu, nestingherit nici măcar de magistraţi, cu care eu am avut intenţia să mă aliez, pentru a încerca, după ce am învins şi am răsturnat de la putere odioasa dictatură criminală, comunistă, pentru ca numai cu sprijinul celor cărora prin eroismul, dăruirea, curajul şi competenţa pe care am dovedit-o şi prin fapte pe care le-am făcut efectiv şi în însîngeratul şi în teribil de ruşinosul Decembrie 1989, să scoatem din mocirla pestilenţială în care se afla această biată ţară, după care să înfiinţăm, de drept, statul român, apoi instituţiile sale fundamentale, să înfiinţăm, de drept instanţele de judecată şi astfel să construim o societate dreaptă, bazată pe adevăr, pe dreptate şi pe lege, nu pe abuzuri, pe criminali, pe cenzură şi pe teroare, cum e astăzi în România, ţară locită de tembeli nespus de mîndri că sînt aşa.
Dacă instanţa şi-ar fi făcut datoria şi dacă nu ar fi preferat rolul de complice al ne înfiinţatului, de drept, pîrît, în această cauză, Guven al României, verificînd dacă acesta are acte prin care să dovedească că ar avea număr de înregistrare în registrul persoanelor juridice, dacă are atribuit, prin lege, un sediu, dacă are personalitate juridică, deci dacă a fost înfiinţat, ca instituţie fundamentală în orice stat de drept şi nu tembel, cum e şi acum cazul bietei Românii, ar fi constatat, încă din luna mai a anului 2016, că nu există astfel de acte, deci, nici o astfel de instituţie şi ar fi creat posibilitatea să constate, definitiv şi irevocabi, că pîrîţii în cauză sînt ilegalişti, ceea ce ar fi dus demult la crearea imposibilităţii ca idiotul ilegalist, pîrît în acest dosar, Julien Dacian Ciloş, să nu mai poată stabili abuziv nici o dată a unor aşa zise alegeri, ceea ce ar fi scutit azi ţara şi pe români de această nouă şi mare nenorocire, ce ne e prezentată pe toate ecranele de televiziune, ca un act de normalitate, unde ni se arată nişte ilegalişti penali, ce fac pe învingătorii în „alegeri” – ce sînt tot nedrepte, deci neconstituţionale, ilegitime, imorale, anacronice şi ilegale, ce revendică acum să fie numiţi în funcţii de conducere atît în ne înfiinţatul, de drept, Parlament al României cît şi în ne înfiinţatul, de drept Guvern al României, ceea ce va constitui, a cîta oară, nu doar o mare şi impardonabilă ruşine, pentru acest neam teribil de prost şi de înglodat în necaz şi în datorii ci şi o nouă şi uriaşă nenorocire.
Fără să fie capabilă să înţeleagă sau să vadă toate aceste nefaste consecinţe, pe care avea posibilitatea legală să le curmeze la timp, purtătoarea de robă a trîntit repede nişte considerente aberante, ilegale şi mi-a anulat mie nu numai cererea legală şi legitimă cu care o investisem, pentru a cerceta fondul, asupra căruia avea şi are obligaţia să se ponunţe, printr-o sentinţă motivată în drept, dar şi drepturle prevăzute în tratatele internaţionale, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U., în Convenţia europeană, în originala şi înjosita Constituţie a României şi în jurisprudenţa C.E.D.O., acte supreme şi obligatorii chiar şi pentru o purtătoare de robă, ce face pe judecătoarea, într-o instanţă care nu a fost încă înfiinţată, de drept, în această ţară prăduită şi tare năpăstuită de idioţii săi locuitori.
Procedînd astfel, instanţa s-a pus deasupra tutror acestor acte supreme şi obligatorii chiar şi pentru instanţele ne înfiinţate încă, din România şi a preferat să respecte, urmărindu-şi scopul său ilegitim şi ilicit, de protejare a celor care prăduiau la greu banul public, doar tembelismele ce nu s-au afat şi nu se află nici acum în vigoare, strecurate de nişte minţi bolnave, criminale, în textul unor articole existente în Codul de procedură civilă, act care apoi a fost impus de penalii ilegalişti din ne înfiinţatul, de drept, Guvern al României, colegilor lor la fel de neconstituţional şi de ilegal aflaţi abuziv, ilegitim, imoral, anacronic în ne înfiinţatul, de drept, Parlament al României, care l-au aduptat la plezneală, nefiind în stare să priceapă asemenea fleacuri şi pentru că limba oficială a acesei ţări, ca şi semantica notiunilor sale le sînt mult prea străine, după care a fost trimis la promulgare la ne înfiinţata, de drept, instituţie Preşedintele României, amintită doar generic în mult prea controversata şi prea nerespectata Constituţie a României, după care a fost mîzgălită mult prea multă hîrtie, pentru a vedea lumina tiparului la mizeria ce poartă aiurea numele de Monitor Oficial, instituţie, care, de asemenea nu a fost încă înfiinţată legal, în această prăduită ţară, fiind, deci, nul de drept, prin întrunirea condiţiile prevăzute de prevederile art. 154 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 şi 5, art. 20 art. 116 alin 1 şi art. 117 alin. 1 din năbădăioasa Lege fundamentală.
La fel de năroadă, de neadevărată şi de abuzivă e şi afirmaţia instanţei privind dovezile pe care mi-am întemeiat acţiunea ca şi probatoriul, pe care aveam posilitatea să le invoc şi să le prezint la termenul de probe, instanţa sărind însă şi peste obligaţia sa de serviciu, prevăzută la art. 22 cît şi cele aflate la art. 56, art. 57, art. 75, art. 80, art. 95, unde scrie cît se poate de clar, chiar şi pentru proşti că: Tribunalele judecă:
1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe; - de unde rezultă, fără putinţă de tăgadă, că instanţa nu avea şi nu are dreptul să îmi anuleze cererea de chemare în judecată, fără să fii încheiat, pe deplin, cercetarea judecătorească asupra fondului său şi, desigur, fără să se pronunţe, printr-o hotărîre judecătorească motivată, pe fondul cererii!
Totodată, instanţa complice cu pîrîţii ilegalişti, avea obligaţia să îndeplinească întocmai prevederile aflate la art. 56 şi să verifice dacă pîrîţii au folosinţa drepturilor civile, aşa cum e prevăzut la art. 56 alin.1 sau să le ceară să dovedească, aşa cum e prevăzut la alin. 2 de la art. 56 din C.p.c., pentru a putea sta în judecată, dacă sunt constituite potrivit legii, ceea ce purtătoarea ilegalistă de robă nu a catadicsit să facă.
Prin anularea cererii de judecată, cu care eu am investit legal o instanţă de judecată, din România, purtătoarea de robă a încălcat şi principiul legalităţii, dar şi pe cel al echităţii, fiind şi părtinitoare, deci complice a pîrîţilor, ce au prăduit şi prăduiesc la greu bugetul public, prin fabricarea de falşi revoluţionari, fapt dovedit recent prin arestarea, de către parchet, a secretarului de stat Adrian Sanda şi a complicilor lui, din cadrul SECRETARIATULUI de STAT pentru RECUNOASTEREA MERITELOR LUPTATORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT în ROMANIA în PERIOADA 1945-1989, arestări ce s-a produs atît de tîrziu şi ca urmare a refuzului abuziv al acestei purtătoare de robă de a îşi face datoria la timp, ceea ce a provocat noi şi importante pagube morale, de imagine şi materiale, României şi bugetului public, din care sînt plătite necuvenit drepturi, ilegal şi nedatorat infractorilor cu acte de „revoluţionari”, acordate şi impuse la plată mult mai înainte ca o instanţă adevărată, din România, să se fi pronunţat definitiv şi irevocabil asupra Dosarului Revoluţiei Române, aşa cum ar fi fost drept, dosar tergiversat însă, anume, de 27 de ani, spre ruşinea tuturor celor care se pretind a fi magistraţi în această ţară blestemată, aflată şi azi tot la cheremul criminalilor şi a prăduitorilor nestingheriţi de braţul anemic, hrăpăreţ de multe ori, al acelei curve, ce se recomandă a fi Justiţia, care umbă numai în zdrenţe, cu ochii acoperiţi, spre a îi păcăli pe proşti, făcînd pe oarba, deci doar de formă şi cu o balanţă măsluită, niciodată avizată metrologic, ce ţine la vedere o sabie neascuţită, pe care vrea demult să o dea la fier vechi, pentru a îşi elibera cît mai repede mîna cu care să poată să-şi umple bine buzunarele, desăgile şi conturile, multe dintre ele gonite în paradisuri fiscale.
Pentru a sublinia tembelismul său plenar, tribunalul îşi pune opinia pe hîrtia abuzivei încheieri, scriind aşa: „Propunerea şi administrarea probelor reprezintă momente net distincte în desfăşurarea procesului, cărora li se asociază anumite obligaţii ale părţilor a căror neaducere la îndeplinire poate atrage anumite sancţiuni, de asemenea specific asociate fiecăruia dintre aceste momente.!
Numai că această originală şi nedreaptă purtătoare de robă a tratat cu curul prevederile tratatelor internaţionale, normele originale ale Legii fundamentale, ca şi primele zeci de articole din C.p.c. şi mi-a anulat efectiv cererea, refuzînd să o judece, deşi avea expres prevăzută această obligaţie, judecată pe parcursul căreia ar fi existat şi momentele distincte pentru probe etc., ceea ce mie, în dorinţa sa de a mă persecuta şi de a îi proteja temeinic pe ilegaliştii prăduitori ai banului public, pîrîţi în cauză, dar şi pentru a anula drepturi fundamentale, garantate pînă şi mie, chiar dacă sînt încă pesecutat din motive politice, după ce am avut neruşinarea să înfrunt deschis bestiala dictatură criminală, comunistă, să fac planuri, să declanşez şi să conduc la victorie, în mai puţin de 24 de ore, fapt unic în istoria lumii, minunea numită de cunoscători Revoluţia Română.
Pentru a dovedi, deşi nu cred că ar fi fost necesar, cît e de proastă şi de părtinitoare această purtătoare de robă, a scris, în considerentele încheierii atacate, că: „Propunerea probelor intră în conţinutul unui drept procesul – drept care mie mi-a fost anulat ilegal, complice chiar – „care aparţine celui care face o susţinere în cursul procesului”- care curs, cînd mie nu mi s-a asigurat nici dreptul de a ajunge măcar la primul termen de judecată, aşa cum ar fi fost drept, constituţional şi legal – „în condiţiile art. 194 lit. e) cum se arată expres în art. 254 alin. 1 C.p.c.” – refuzînd însă, total, să vadă ultimele două paragrafe cu care mi-am încheiat cererea de chemare în judecată, în care am scris aşa: “În dovedirea acţiunii anexez la prezenta copia cererii pe care le-am trimis-o în format electornic atît pîrîţilor, primul ministru garantîndu-ne cu ocazie investiturii sale nedrepte, ilegale, anacronice, ilegitime şi ruşinoase, că în mandatul său va fi respectată întocmai textul constituţional şi legea, scrisoare trimisă de mine, spre ştiinţă şi Preşedintelui României.
Apoi am scris, în cererea de chemare în judecată aşa:
Anexez copie acţiune pentru pîrît, copii înscrisuri pentru pîrît, certificate pentru conformitate.” – ceea ce e mai mult decît suficient, avînd în vedere că la art. 194 lit. e din C.p.c. se prevede că:

e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. – ceea ce am făcut deja, dovada făcînd-o cu înscrisuri, aflate la dosarul cauzei, transmise o dată cu cerere de chemare în judecată.
Dar, pentru a îmi dovedi cît e de complice şi de neserioasă, fudula cu robă, ce mi-a încălcat drepturile fundamentale, garantate, în acest dosar, a scris şi că: „Probele nu au fost deloc indicate, nu au fost ataşate cererii de chemare în judecată înscrisuri”. – după care scrie aşa: „A fost depusă doar cererea de solicitare de informaţii de interes public”.
Aşa fiind, avînd în vedere tembelismul şi complicitatea acestei originale purtătoare de robă, care dovedeşte astfel, penar, că nu are capacitatea de a judeca ceva, fie cît de simplu, care nu e sigura asupra celor pe care bănuieşte că ar fi trebuit să le fi pus eu la dosar, pentru a o satisface, pe deplin, în afară de înscrisurile doveditoare deja depuse, poate vroia să fi pus şi un prezerfativ folosit, o bucată de hîtie igienică, utilizată deja, care să îi dovedească situaţia actuala a acestei ţări, căreia ea nu eşti în stare să îi facă cinste, ori poate vroia să o fi pus la dosar, ca probă, pe judanca Zoe Petre, mare mîncătoare de căcat la criminalii comunişti, unde a fost secretar b.o.b., care, după Revoluţia anticomunistă, a fost promovată în funcţia de consilier preşedenţial la criminalul jidan emil constantinescu, zis ţapu, parcat la Cotroceni, doar patru ani, conform înţelegerii din august 1991, după care a fost ridicată la rangul de formatoare de opinie, la tembeleviziunile din România, cu scopul vădit de a umple ţara cu minciuni şi cu fecale?
Apoi, fudula cu robă, scrie: „Nici simpla depunere de înscrisuri – deci depusesem deja, o dată cu acţiunea, înscrisurile doveditoare ce erau probe ale vinovăţiei pîrîţilor, care au refuzat să respecte torsionata şi siluita Constituţie a României cînd au refuzat să îmi dea copiile actelor ce conţineau informaţii publice, pe care eu le crusem expres – „nu este suficientă întrucît probele nu sînt determinate, iar prevederea legală din art. 194 lit. e din Cod nu este îndeplinită”. – deşi era total îndeplinită, dacă ar fi posedat măcar un strop de minte şi oarece cunoştinţe solide, în materie, deoarece scrie aşa: art. 194 lit e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.- arătate deja şi depuse în copie de mine, o dată cu cererea de chemare în judecată, toate aflate la dosar, dar ignorate anume, cu intenţia de a îi proteja şi de a le ascunde faptele penale comise de pîrîţii din această cauză.
Şi pentru a ne confirma această aiurită cu robă, că mama proştilor e tot timpul gravidă, continuă aşa: „Dovada îndeplinirii procedurii prealabile este o chestiune legată de dreptului litigios, poate fi apreciată de instanţă atunci cînd dezleagă aspecte ce ţin de condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ”. – fără să poată bănui măcar că procedura prealabilă a fost impusă de nişte criminali, aflaţi ilegal, nedrept, neconstituţional, anacronic şi imoral în funcţii importante, în acestă ţară locuită de idioţi, procedură ce este total nedreaptă, neconstituţională, ce nu se află în vigoare în România, pentru că aşa scrie şi în art. 154 alin. 1 din aiuritoarea şi pîngărita Constituţie a României, procedură care există numai în ţările în care cretinii dau votul întotdeauna doar celor ce sînt aidoma lor, cărora, după ce le-ai cerut ceva, în scris, hîrtie cu care ei se şterg la tuhăs, apoi la gură, mai trebuie, dacă chiar vrei să îţi realizezi sau să ţi se respecte dreptul legal, să îi reclami şi la şefii lor, ce sînt cel puţin la fel de împiţi şi de penali, dacă nu şi mai şi, ceea ce este, din punct de vedere constituţional şi al tratatelor, declaraţiilor şi convenţiilor internaţionale, nu doar o bătaie de joc la adresa cetăţeanului ci şi o complicaţie nedreaptă, inutilă, consumatoare de timp şi de resurse, prin care se urmăreşte doar îngrădirea liberului acces la justiţie şi la realizarea efectivă a drepturilor solicitate.
Numai că, avînd în vedere această aberaţie a originalei instanţe, teribil de nepregătită profesional, ce nu e conţinută nici art. 31 alin. 1 din ciudata Constituţie a României şi nici de Legea nr. 544/2001, acte care nu impun, ca obligaţie a justiţiabilului, de a îşi pierde timpul cu tîmpiţii, puşi de idioţi, prin alegeri nule de drept, neconstituţionale, în funcţii de conducere, pe care să îi tragă de mîneci, apoi de urechi, după care să se ducă să îi reclame la şefii lor, mai ilegalişti, mai tîmpiţi şi mai puţini interesaţi să rezolve ceva petentului.
O asemenea mizerie a fost impusă numai în Legea nr. 554/2004, art. 7, de idioţi ilegalişti, dujmani ai românilor şi României, care au aruncat pe piaţă, la proşti, aşa-zise legi, care nu s-au aflat însă niciodată în vigoare, cu intenţia de a dovedi astfel lumii, cît de proşti şi de ticăloşi sînt, dar şi cît de puţin îi interesează prevederile textelor constituţionale, dar şi de prostia imensă a vulgului, care nu e în stare să priceapă asemenea căcaturi neconstituţionale, total nedrepte, ce nu au fost niciodată în vigoare, conform prevederilor art. 154 alin. 1 din textul suprem şi obligatoriu al nestruşnicei Legi fundamentale!
La fel de tembelă se dovedeşte a fi purtătoarea de robă şi cînd trage năroada concluzie că: „... lipsurile necomplinite de partea - reclamantă nu au produs pîrîtului nici o vătămare.” – nedurînd-o nici în şpiţ de pagubele pe care le-au provocat, cu intenţie, însă, pîrîţii şi complicii lor, deja arestaţi, aşa cum am arătat mai sus, prăduitului buget public, fudula fiind total indiferentă că în această ţară, în care ea se face că ar fi judecătoare, prin lege şi un un justiţiabil model ca mine e obligat, să acorde respect, cinstire, recunoştinţă, gratitudine şi drepturi unor infractori ce se pretind aiurea că ar fi revoluţionari, fapt, de asemenea, unic în această lume locuită de tembeli!
Fără să fie însă în stare să priceapă cît de ridicolă şi de complice este, această purtătoare de robă dispune, total aiurea, numai după mintea ei nespus de puţină, de odihnită şi de fixă, să îmi fie anulată cererea, cu toate că şi prin C.p.c., dar şi prin Legea, nr. 544/2001, era obligată să judece şi să ipună pîrîţilor să respecte întocmai rigorile legii şi să îmi respecte dreptul de a avea acces neîngrădit atît la orice fel de informaţii publice, aşa cum au fost ele definite în juristprudenţa C.E.D.O., dar şi un acces liber la justiţie, drept fundamental, garantat şi de originala şi terfelita Constituţie a României, care la art. 21 impune, suprem şi obligatoriu, chiar şi celor cu minte teribil de puţină, numai aşa:
Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Avînd în vedere starea de putrefacţie avansată a neuronilor mult prea puţini ai purtătoarei de robă, care a aberat în cauză, după ce s-a scremut să arunce pe piaţă o asemenea mizerie, dar şi complexitatea exagerată a normelor constituţionale arătate mai sus, o îndemn, cu căldură, să încerce să folosească D.E.X.-ul, asta în cazul în care chiar ar vrea să afle ceea ce înseamnă, cu adevărat, cele de mai sus, dar şi dreptatea ori despre idealurile Revoluţiei Române, idealuri de care au scris în textul constituţional la art. 1 alin. 3, supreme şi la fel de obligatoriu, aşa scrie la alin. 5 din acest articol unu, idealuri impuse de mine prostimii, în 22 12 1989, cînd i-am dăruit, pe lîngă libertate, drepturi, o ţară suverană, unită şi independentă şi idealurile despre care nimeni nu a vrut să le enumere vreodată, în vreun act cu putere de lege, pînă astăzi, spre a fi cunoscute.
Totodată, văzînd o asemenea mizerie, numită încheiere, îi amintesc fudulei cu robă ceea ce scrie în art. 174 din C.p.c., ce se numeşte aşa: Nulitatea actelor de procedură
ART. 174
Noţiune şi clasificare
(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. – ceea ce arată care e situaţia încheierii pronunţată de ea, după ce şi-a permis neruşinarea de a încălca prevederile supreme şi obligatorii ale atîtor tratate, declaraţii, convenţii şi hotărîri internaţionale, ca şi juristprudenţa C.E.D.O., atunci cînd a emis această încheiere, borîtă la data de 10 mai 2016, din complicitate şi din prostie, pentru a nu aminti şi de mult prea multele prevederi obligatorii, aflate în C.p.c., pe care le-a încălcat.
Aşa fiind, o informez că încheierea ei este lovită de nulitate absolută, prevăzută de art. 174 alin. 2, unde s-a scris că:
(2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. – aşa cum e cazul de faţă, în care ciudata instanţă nu a vrut să verifice nici capacitatea procesuală a pîrîtului ne înfiinţat încă, de drept, Guvernul României, capacitate pe care avea obligaţia de serviciu să o verifice mai înainte de orice, deoarece, pîrîtul chemat în instanţă, nu a făcut încă dovada calităţii sale procesuale, calitate care trebuie să fie dovedită cu acte certe, din care să rezulte, indubitabil, că pîrîtul îndeplineşte condiţiile expres prevăzute de prevederile Legii nr. 134/2010, ART. 36
Calitatea procesuală
Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
De asemenea, avînd în vere obligaţiile sale de serviciu şi rolul activ pe care trebuie să îl manifeste judecătorul, pe tot parcursul procesului, rog instanţa care va judeca această nelegală şi netemeinică încheiere să verifice dacă persoana care a fost chemată în instanţă, în această cauză, îndeplineşte întocmai cerinţele prevăzute la ART. 36 din C.p.c., respectiv, dacă are Calitatea procesuală.
Totodată, avînd în vedere cele de mai sus, ca şi prevederile exprese ale articolelor următoare, din Legea nr. 134/2010, care prevăd aşa: ART. 37
Legitimarea procesuală a altor persoane
În cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general. - rog instanţa să ceară reprezentanţului legal al pîrutului ne înfiinţat încă, de drept, Guvernul României, să îşi precizeze clar poziţia procesuală.
De asemenea, avînd în vedere cerinţele impuse de prevederile ART. 56 din N.C.p.c., care prevede că:
Capacitatea procesuală de folosinţă
(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. – motive pentru care cer instanţei care va judeca şi va constata nulitatea absolută a întîmpinării criticată de mine, să constate că pîrîtul Guvernul României nu a fost încă înfiinţat legal şi pe cale de consecinţă nici celălalt pîrît, Julien Dacian ciloş nu a avut niciodată calitatea şi funcţia de prim-ministru, nu au dovedit încă, cu acte de înfiinţare legale, din care să rezulte, fără putinţă de tăgadă, că i-ar fi fost repartizat un sediu şi i-ar fi fost atribuită pesonalitatea juridică de drept public sau de drept privat ori de entitate fără personalitate juridică, motive suficiente pentru care îi cer instanţei să constate nulitatea absolută a încheierii şi să purceadă, apoi, la fixarea unui prim termen de judecată, pentru a se începe astfel cercetarea judecătorească în această cauză.
Avînd în vedere faptul că purtătoarea de robă care a impus total nedrept încheierea atacată, ce este nulă de drept, nu a vrut să îţi facă datoria şi a încălcat mult prea multe prevederi supreme şi obligatorii, aşa cum am dovedit aici, precum şi de faptul indubitabil că nu a căutat măcar să afle dacă pîrutul Guvernul României, instituţie ce nu a fost încă înfiinţată, de drept, are sau nu capacitate procesuală, aşa cum este ea prevăzută de C.p.c. la art. 57, unde scrie aşa: Capacitatea procesuală de folosinţă
(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. – situaţie pe care nu a dorit să o verifice instanţa care a pronunţat încheierea şi să constate dacă pîrîţii au personalitate juridică şi dacă s-a aflat legal în funcţia de prim-ministru, ceea ce face ca încheierea să fie lovită de nulitate absolută, tocmai pentru că nu i-a cerut nici unuia dintre pîrîţi să pună la dosarul cauzei actele din care să rezulte, în mod cert, că sînt constituiţi şi ocupă funcţia de prim-ministru, în temeiul legii, nu abuziv, aşa cum e cazul de faţă.
De asemenea, originala şi părtinitoarea judecătoare, care a urmărit doar să îmi anuleze drepturi supreme, obligatorii şi garantate, nu i-a cerit pîrîtului ne înfiinţat încă, Guvernul României, nici un înscris de la registrul persoanelor juridice, în care să îşi fi dovedit, cu siguranţă, situaţia juridică.
Din cauza acestor încălcări impardonabile, ale C.p.c., respectiv art. 57 alin. 2 din C.p.c. care prevede că:
(2) Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
Dar şi pentru că pînă la această dată pîrîţii nu au depus la dosar acte certe din care să rezulte că ar avea capacitatea procesulă de exerciţiu, ceea ce cădea numai în sarcina instanţei să verifice, mai înainte de a emite încheierea atacată şi, ţînînd cont de revederile art. 57 din C.p.c. alin.5, unde scrie că:
(5) Când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. - invoc nultitatea absolută a actului de procedură numit citaţie şi pe al celui numit încheiere, din data de 10 mai 2016, avînd în vedere prevederile C.p.c. art. 174 alin. 1, care stabileşte că:
(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.
(2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public.
Avînd în vedere şi prevederile art. ART. 175
Nulitatea condiţionată
(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.
(2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
, cît şi pe cele de la art. 176 din C.p.c. care reglementează că:
Nulitatea necondiţionată
Nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la:
1. capacitatea procesuală;
2. reprezentarea procesuală;
6. alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
dar şi pe cele de la art. 178 din C.p.c.
Invocarea nulităţii
(1) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.
- cer instanţei să constate că citaţiile transmise pîrîţilor cît şi actul procedural numit încheiere, ce are data de 10 mai 2016, sînt lovite de nulitate absolută, avînd în vedere şi prevederea de la art.56 din C.p.c. care stabileşte că:
(3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
Dar şi pe cele de la art. 57 din C.p.c., care stabilesc că:
Capacitatea procesuală de exerciţiu
(1) Cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
(2) Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
(3) Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului.
(5) Când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.
- rog instanţa care ca judeca, sper, netemeinicia şi nelegalitatea vădită a încheierii din 10 mai 2016, să constate nulitatea absolută a sa, în această fazăprocesuală şi să dea un termen, pentru ca pîrîţii să poată dovedi contrariul.
De asemenea, avînd în vedere prevederile art. 211 din C.p.c. care statilesc că:
ART. 211
Scopul judecării procesului
Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi temeinice a acestuia.
ART. 237
Scopul şi conţinutul cercetării procesului
(1) În etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.
ART. 328
Prezumţiile legale
(1) Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite.
cer, după anularea încheierii atacate, după care solicit să se reia procesul şi invoc, totdată, prevederile art. 125 din C.p.c.
Cererea în constatare
În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului. - cer instanţei de judecată să constate că pîrîtul Guvernul României, nu este înfiinţat, de drept, că nu are nici capacitate procesuală de exerciţiu, motiv pentru care, rog să fie desemnaţi lichidatori, care să procedeze la lichidarea instituţii ce poartă numele de guvernul României.
Totodată, cer să constataţi că pîrîtul Dacian Julien Cioloş nu a deţinut nici o clipă funcţia de prim-ministru, în ne înfiinţatul, de drepăt, Guvern al României şi, pe cale de consecinţă să procedaţi la anularea tuturor actelor emise de acesta, pe care el sau acoliţii săi le-au semnat, pentru pim-ministru, ce poartă menţiunea prim-ministru.
De asemenea, rog instanţa să constate că am dreptul de a avea aces la orice fel de informaţii publice, ceea ce este un drept constituţional, legal, legitim şi firesc într-o societate democratică, acum, în Mileniul III, dar şi că actele pe care le-am solicitat în copie, de la pîrîţi, sînt acte care conţin informaţii de interes public, rezultate din activitatea unor autorităţi, care în mod firesc şi normal ar fi trebuit să se fi aflat în funcţie în mod constituţional şi legal şi pe care aveau obligaţia să mi le fi transmis în termenul expres prevăzut de lege.
Totodată, rog instanţa să încerce să îşi imagineze măcar ce ar fi fost cu această lume dacă inginerii şi medicii ar fi înţeles să îşi facă datoria profesionala în aceleaşi condiţii cum a înţeles să se manifeste purtătoarea de robă, care a impus nedrept, netemeinic, ilegal, imoral şi anacronic întîmpinarea atacată.
Crede instanţa că ar mai fi fost posibil, dacă specialiştii menţionaţi mai sus ar fi fost la fel de urechişti şi de rău intenţionaţi, cum s-a dovedit a fi instanţa care a reintrodus astfel cenzura, deşi cenzura, de orice fel, este interzisă în România, conform art. 30 alin. 2 din normele cidate ale Constituţiei României, să mai fie mulţi bipezi în viaţă, în asemenea condiţii?
Avînd în vedere termenul menţionat de purtătoarea de robă, care evident este doar o altă formă de îngrădire, de condiţionare, de încălcare a drepturilor fundamentale garantate de acte internaţionale şi de contradictoria Constituţie a României, cum e şi dreul de a avea acces liber la justiţie, aşa cum e el scris la art. 21 alin. 1, 2 şi 3 şi avînd în vedere prevederile aflate la art. 13 din aceeaşi năclăită Lege fundamentală cît şi semantica limbii oficiale, existentă în D.E.X., rog instanţa să constate că acest termen este nedrept, neconstituţional, fiind numai o altă îngrădire a acesului liber la justiţie, motiv pentru care o rog să nu ţină seama de el şi pentru că prevederea respectivă, care a impus astfel de termene, fiind nedreaptă şi menită să încalce, să îngrădească şi să oprească exercitarea liberă a unor drepturi fundamentale, fireşti, într-o societate liberă, civilizată, nu se află în vigoare aşa cum este prevăzut în textul constituţional aflat la art. 154 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 şi 5, art. 20, art. 21 alin. 1, 2 şi 3, art. 52 alin. 1 şi art. 53 din neserioasa şi maculata Constituţie a României.
Totodată, văzînd dispozitivul acestei golănii, numită încheiere, întreb originala şi ne înfiinţata de drept instanţă de judecată, cer să precizeze conform cărui principiu şi cărei reguli a logicii, a moralei şi a legii un amărît de prestator de serviciu îşi permite obrăznicia de a anula unui binefăcător al României, al românilor, să anuleze un drept inalienabil, aşa cum e dreptul de a avea acces liber la justiţie şi de a îmi fi judecată, pe fond, cererea de chemare în judecată, cu care eu am investit să se ocupe un judecător competent, aflat, de drept, în acea funcţie?
Ar putea cineva, care nu e suficient de idiot şi de nesimţit, să refuze să judece, pe fond, cererea mea de chemare în judecată vreun român căruia eu, înfruntînd bestiala dictatură, gloanţele şi moartea, i-am dăruit libertate şi drepturi, după 45 de ani de teroare criminală, comunistă?
Poate să îmi fie anulat mie vreun drept care s-a născut, în această blestemată ţară, numai în urma idealurilor pe care eu le-am dăruit românilor, în timpul minunii numită de cunoscători Revoluţia Română din însîngeratul şi din teribil de ruşinosul Decembrie 1989?
Şi cum ar putea să facă o asemenea ticăloşie un absolvent de drept, care s-a dovedit a fi atît de prost, ca şi tagma sa de idioţi nespus de fuduli, care nu au avut suficientă minte pentru a înţelege care a fost scopul criminalilor comunişti, autori ai contrarevoluţiei, care i-au pus în funcţii nesimţit de bine plătite, doar cu scopul de a îi avea mereu sub papuc, ştiind cît de seci le sînt căpăţînile, ce nu au fost în stare să priceapă că au fost, iniţial, păcăliţi spunîndu-li-se că fac parte dintr-o putere, într-un stat inexistent, pentru că nu au fost încă suficient de deştepţi şi de patrioţi să participe, nici pînă astăzi, la înfiinţarea, de drept, a statului român şi cărora le-au dat, ca la curci, spre a le adormi orice urmă de vigilenţă, prevederea de la art. 1 alin. 4 din nespus de şugubeaţa din terfelita Constituţie a României, care prevede aşa:
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. – fără să fie în stare să priceapă că, între timp, atît prin Legea nr. 146/1997 cît şi prin Legile nr. 303 şi 304/2004 care prevăd aşa:
Art. 5. - Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public. – de unde rezultă că voi, fudulilor, purtători de robe, aţi fost daţi jos de pe soclul iniţial, în care fuseseţi cocoţaţi nedrept, cînd aţi fost numiţi putere şi aţi fost aruncaţi în haznaua comunistă, criminală, fiind puşi ca egali în tagma prestatorilor de servicii publice, alături de vidanjori, de gunoieri, de cizmari etc., fără să pricepeţi măcar sau să mişcaţi vreodată în front.
Apoi, voi, fuduli îngîmfaţi, oare cîtă minte v-ar mai fi trebuit pentru a înţelege că soclul pe care aţi fost aruncaţi, cînd v-au numit nişte criminali, comunişti, idioţi, putere, nu vă erea cuvenit, ceea ce ar fi trebuit să fii înţeles imediat, chiar şi singuri, dacă aţi fi posedat un pic de minte, că puterea, într-un stat adevărat, înfiinţat de drept, nu într-o hazna pestilenţială aşa cum e şi astăzi România şi din cauza voastră, aparţine numai populaţiei!
Aşa fiind, voi, care în loc să mă fi înţeles şi să mă fi ajutat, după ce v-am scos din căcat şi după ce v-am dăruit libertate şi drepturi, inclusiv cel de a deveni oameni, aţi participat şi participaţi activ doar la procesul urmărire, de umilire şi de persecutare constantă a mea, dovadă fiind şi persecuţiile din acest proces, crezînd, probabil, că eu aş avea vreo datorie la voi sau la ceilalţi tembeli, care se mîndresc tare că ar fi români, pentru a lupta mereu singur, spre a vă dărui şi prosperitate, dar şi o societate normală, civilizată, în care voi să aveţi numai drepturi, în timp ce pe mine mă obligaţi să îmi pierd timpul cu astfel de idioţenii, în loc să mă fi înţeles, să mă fi ajutat să îmi ating obiectivele, după ce vă dăruisem minunea numită de cunoscători Revoluţia Română, pentru că asta ar fi fost datoria voastră, de intelectuali, pe care trebuia să o fi manifestat plenar şi să o fi îndeplinit exemplar faţă mine, ce sînt binefăcătorul vostru, care acum vă atrage atenţia şi asupra acestei realităţi, care e aratată într-un fel în năstruşnica şi siluita Constituţie a României la alin. 4 al art. 1, unde e scris aşa:
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. – şi total altfel în legile menţionale mai sus, fără ca vreunul dintre voi sau măcar în cadrul organizaţiei voastre, a magistraţilor, să fii avut îndrăzneala să discutaţi şi să vă fi întrebat care stat, atîta timp cît, de drept, nu a fost încă înfiinţat vreunul, pe teritoriul României, care să aibă aşa obrăznicia să atenteze la unica putere adevărată, reală, supremă, care în statele de drept aparţine numai poporului, popor care o deleagă parţial, aşa cum consideră de cuviinţă, celor pe care îi angajează, cu salariu, să îl reprezinte şi să îi apere teritoriul, drepturile şi interesele, în timpul mandatului de reprezentare pe care îl dau angajaţilor săi.
Voi, fuduli din fire, nu aţi fost în stare nici să pricepeţi că încet, încet şi pas cu pas, vi s-a furat nemeritatul şi nedreptul piedestal, pe care scria putere şi aţi fost aruncaţi apoi iar în mocirla în care aţi viermuit umili în timpul odioasei dictaturi criminale, comuniste, fiind puşi iar alături de cei care sînt numai nişte bieţi slujbaşi, meniţi să facă doar un serviciu public, aşa cum a fost scris, de tembelii care au fost în stare să vă ducă de nas şi atunci cînd au strecurat, pînă şi în N. C. p.c. aliniatul 2 de la art. 1, în care au scris aşa:
(2) În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.- articol care se bate însă cap în cap cu revederile din legile amintite, fără ca vouă să vă pese!
Aşa fiind, cum să aibă curajul nişte amărîţi de prestatori de serviciu, să îndrăznească, în aceşti 27 de ani, să îl cerceteze, să îl judece şi să îl condamne pe criminalul care i-a uns în funcţii, unde primesc salarii nesimţite, doar pentru că se face vinovat că a ucis şi a rănit mai multe mii de români, în plină stradă, cu armament de război, în timpul contrarevoluţiei pe care el a declanşat-o şi a condus-o, începînd din data de 22 12 1989, după fuga odiosului, cînd a înţeles, ca urmare a faptului că eu am ordonat atunci să fie arestat, că îşi pierduseră puterea absolută pe care o avuseseră, discreţionar, pînă atunci ?
În situaţia absurdă în care îmi va fi anulat dreptul la un proces echitabil, prin invocarea acestui termen de 15 zile, avînd în vedere prevederile constituţionale de la art. 146 lit. d, ridic excepţia de neconstituţionalitate a articolului care impune abuziv termenul de 15 zile, pentru reexaminarea acestei mizerii, ce a fost numită încheiere, deşi nici instituţia numită Curtea Constituţională a României nu e o instituţie care să fii fost înfiinţată încă, de drept, tocmai pentru a ni se arăta astfel amploarea uriaşă a dezastrului ce distruge şi astăzi ţara idioţilor fuduli, ce poartă numele de România.

Nica Leon
Reclamant persecutat. 13.12.2016
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009