Sectorul CIVES
 
 

Aşa este ne înfiinţata/ne constituita justiţie din România!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Aşa este ne înfiinţata/ne constituita justiţie din România!

Mesajde Nica Leon » Sâm Dec 24, 2016 3:26 pm

La dosar nr.10521/3/2016



Către,
Curtea de Apel Bucureşti



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str.Tîmpa nr. 5, bl. 3C, at. 4, ap. 23, Sector 2, reclamant –recurent în cauza dosarului nr. 10521/3/2016, văzînd comunicarea pe care mi-aţi trimis-o, dar şi prevederile teribil de originalei şi de pîngăritei Constituţii a României, de la art. 1 alin. 3 şi 5, art. 16 alin. 1 şi 2, art. 20, art.. 21 alin. 1, 2 şi 3, art. 31 alin. 1şi 2, art. 52 alin.1, art. 53, art. 57 şi art. 154 alin.1, cît şi prevederile Legii nr. 303/2004 unde scrie: Art. 1. - Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Art. 4 alin. (2) Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.
ca şi prevederile preamblulului şi ale articolelor Legii nr. 304/2004, unde se scrie aşa: Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.

CAPITOLUL I
Principiile organizării judiciare
Art. 2. - (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Accesul la justiţie
Art. 6. - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.

CAPITOLUL III
Dispoziţii generale privind procedura judiciară
Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii. - prevederi obligatorii pentru orice judecător adevărat, care şi-a înţeles rolul, menirea sa în societate şi obligaţiile de serviciu pe care le are, respectiv să judece, pentru a face dreptate şi a apăra astfel drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale oricăui justiţiabil, ceea ce tembela cu robă, de la instanţa de fond, nu a fost în stare nici să priceapă şi nici să facă, efectiv şi pentru că nu a dovedit ca fusese în stare să înţeleagă nici prevederile supreme şi obligatorii ale nestruşnicei şi terfelitei Constituţii a României, aflate la act. 31 alin. 1 raportate la art. 1 alin. 3 şi 5 şi nici pe cele aflate la art. 1 . art. 6 şi art. 7, art. 22 din Legea nr. 544/2001, fiindu-i total străină pînă şi semantica limbii oficiale a României, adevăr dovedit prin contradicţiile pe care le-a pus acea fiinţă jalnică, aflată şi într-o totală lipsă a capacităţii de a judeca, ceea ce dovedeşte, cu prisosinţă, Sentinţa civilă nr. 6201/2016, pe care am recurat-o.
Avînd în vedere prevederile constituţionale şi legale de mai sus, supreme şi obligatorii, cît şi adevărul care confirmă faptul că în aceste zile s-au împlinit numai 27 de ani de cînd eu, înfruntînd bestiala dictatură, criminal, comunistă, gloanţele şi mortea, am dăruit şi judecătoarei care va judeca, sper, recursul declarat, pe fondul său, pentru că aşa o obligă legea, în loc să mă bucur de rezultatele excepţionale a faptelor mele, care m-au pus în situaţia de a putea să dăruiesc nespus de mult bine, libertate drepturi şi democraţie românilor, ca şi României, sînt şicanat cu asemenea prostii, cum sînt cele din comunicarea pe care mi-a trimis-o, pentru a îmi arăta, astfel, care este gradul de înţelegere dar şi preţuirea, recunoştinţa, cinstirea, gratitudinea unui om cu multă carte,aşa cum ar trebui să fie astăzi un judecător căruia eu, în mod direct şi personal i-am făcut un imens bine, cum nu i-a mai făcut şi nu îi va mai face nimeni, niciodată, în această viaţă.
Fiind conştient că facerea de bine la români înseamă întotdeauna doar acea vorbă golănească, fiind încă tot o rara avis, dar şi că diamantele nu sînt preţioase pentru porci, revin la impunerile din comunicare şi arăt că:
1. Obiectul cereri este recurarea năroadei, nedreptei, originalei şi nulei de drept Sentinţe nr. 6201/2016, din motivele arătate şi în cererea de recurs, dar şi în prezenta;
2. Avînd în vedere cauza Lauder contra Polonia, a C.E.D.O., sarcina de a multiplica şi de a transmite copii după cererea de recurs tuturor părţilor revine instituţiei ne înfiinţate încă, de drept, ce poartă numele: Curtea de Apel Bucureşti, care are şi obligaţia de a îmi asigura egalitatea în drepturi cu orice alt justiţiabil, amintind astfel şi de privilegiile de care beneficiază minoritarii şi cetăţenii străini care au dreptul ca, pe cheltuiala instanţei, să aibă traducători autorizaţi, pentru a fi ajutaţi sprea le fi judecate, pe fond, procesele lor, în timp ce mine, binefăcătorul românilor şi al României, mi se cer bani, pentru a fi copiate foile pe care instanţa vrea să le trimită la pîrît, cu toate că eu sînt teribil de persecutat şi de sărac, după ce am avut proasta inspiraţie de a lupta contra bestialei dicaturi criminale, comuniste, în vremurile de foarte tristă amintire, cînd nici un alt roman nu avea măcar curajul să murmure fără aprobare expresă, de la partid şi în loc să accept generoasele lor oferte, am mai înfruntat şi gloanţele, dar chiar şi moartea, cînd am declanşat şi am condus la victorie minunea numită de cunoscători Revoluţia Română, a cărit adevăruri şi crime nici astăzi nu sînt cercetate de originalii procurori şi judecători din România, fiind rostogolite şi ţinute în nelucrare de numai 27 de ani, spre calandele greceşti. Din aceste motive sînt încă persecutat nu doar de cei ce au beneficiat direct de libertatea, de drepturile, de idealurile şi de democraţia pe care eu am dăruit-o în însîngeratul şi teribil de ruşinosul Decembrie 1989, în rîndul celor care mă persecută şi mă nedreptăţesc fiind chiar şi magistraţii, care în loc să mă înţeleagă, să mă ajute, ba chiar să pună şi singuri umărul la transpunerea efectivă în practică a idealurilor Revoluţiei Române, mă dispreţiuesc, mă persecută şi mă obligă, încălcînd chiar şi prevederile art. 21 alin. 1, 2 şi 3 din originala şi terfelita Constituţie a României, ca şi a prevederilor art. 6 alin.1 din Convenţia europeană supreme, prioritare şi obligatorii, dar şi cele de la art. 22 pct. 5 din Legea nr. 544/2001, să plătesc o taxă de timbru, taxă care nu a fost, însă, niciodată în vigoare şi pentru că aşa stă scris în textul năstruşnicei norme constituţionale, la art. 154 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 1, 2 şi 3, art. 1 alin. 3 şi 5, art. 20 şi art. 53, considerînd, în acest fel, că doar astfel ar îndeplini condiţia de a judeca, cu celeritate şi de a soluţiona, cu dreptate, fondul cauzei, ce îl constituie refuzul unor penali, puşi în funcţii de autoritate publică de nişte criminali comunişti, alogeni, nu demult arestaţi, iar alţii recent inculpaţi pentru comiterea de crime împotriva umanităţii, de îmi pune la dispoziţie, în cel mult 10 zile, informaţiile publice solicitate, informaţii care, dacă le voi obţine, le va deschide şi mai larg porţile temniţei, pentru a locui acolo pentru foarte mulţi ani, pe măsura faptelor penale pe care le-au comis şi a grevităţii lor, încearcînd şi acum să tragă de timp, cu scopul de a mă împiedica, chiar şi cu ajutorul unor judecători complici, dujmani ai adevărului, de a obţine actele solicitate, datorate şi cuvenite legal.
Aşa fiind, la pretenţia cel puţin stranie, nedreaptă, a unei instanţe din blestemata Românie, care vrea să mă forţeze să accept să îmi vîndă justiţie, doar contra cost şi doar după ce plătesc taxa de 18 lei, arăt că eu, ca persecutat politic, pentru vina de a fi luptat împotriva criminalilor comunişti, pe care am reuşit să îi răstorn de la putere, în mai puţin de 24 de ore, fapt unic în lume, după mai mult de 45 de ani de teroare criminal, comunistă, nu primesc de la acest stat, aflat tot sub puterea şi la cheremul criminalilor comunişti, alogeni, nici un fel de plată şi deci, nu am nici un fel de venit, aşa cum au fost , însă, cadorisiţi ilegal, ilegitim, anacronic şi ruşinos, fel de fel de criminali comunişti, cu titluri de onoare şi cu drepturi de “revoluţionari” cu rol determinant, motive pentru care anunţ instanţa că nu înţeleg să plătesc nici un fel de taxă, sperînd ca, prin continuarea luptei mele drepte, să pot să o fac să regrete amarnic şi aceste persecuţii.
Avînd în vedere toate cele de mai sus, dar şi Legea nr. 134/2010, care prevede că:
Obiectul şi scopul Codului de procedură civilă
Art. 1 (1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.
(2) În înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.
ART. 3
Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului
(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.
ART. 4
Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene
În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.
ART. 5
Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor
(1) Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii.
(2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

ART. 6
Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil
(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.
ART. 6
Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil
(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.
ART. 7
Legalitatea
(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

ART. 22
Rolul judecătorului în aflarea adevărului
(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
faţă de pretenţia instanţei de a mă obliga să indic obiectul cererii de recurs, arătat deja pe nu mai puţin de 18 pagini, recurs amînat astfel, de a fi judecat cu celeritate şi pentru că instanţa e total indiferentă că şi în această zi bugetul acestei ţări e temeinic şi sever dijmuit de nişte posesori de titluri de onoare nemeritate şi necuvenite, nişte neica nimeni care habar nu au ce e aceea onoare, dar care au fost declaraţi a fi “revoluţionari,” chiar şi cu rol determinant, de alţi infractori, învederez şi obligaţia pe care o are, de a judeca recursul, obligaţie aşa cum este ea precizată în prevederila art. 6.1 din Convenţia europeană, prioritară, superioară, supremă şi obligatorie faţă de orice altă prevedere din dreptul intern, instanţă pe care o somez şi aşa să o aplice întocmai.
De asemenea, arăt şi că pînă şi C.p.c. o obligă să judece cauza, pe fondul său, pentru a face dreptate, arătîndu-i, totodată, deşi nu trebuia să o fi făcut eu, ce am doar studii inginereşti, că Sentinţa nr.6201/2016, pe care am recurat-o, e lovită şi de nulitate absolută, nu doar de prostie şi pentru că năroada purtătoare de robă, ce s-a crezut a fi judecătoare, deci instanţă, nu a verificat nici dacă avea competenţă, conform art. 131 din C.p.c. şi nici dacă pîrîtul îndeplinea întocmai cerinţele legii, respectiv prevederile C.p.c. Verificarea competenţei
ART. 56
Capacitatea procesuală de folosinţă
(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. – condiţie pe care pîrîtul nu o îndeplineşte şi pe care nu a dovedit-o în nici un fel, pentru că purtătoarea de robă nu a fosc nici măcar curiosă să verifice dacă ar îndeplini-o.
Pentru că purtătoarea de robă, de la fond, nu a verificat dacă pîrîtul se încadrează în prevederile de mai sus, sîntem în situaţia prevăzută expres de art. 56 alin. 3 din C.p.c. unde e scris că:
(3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea, arăt instanţei care mi-a cerut să-i transmit şi alte motive pentru a lămuri obiectul cererii de recurs şi că purtătoarea de robă, de la fond, nu s-a străduit, din graba dovedită, menită să îl protejeze doar pe pîrît, prin a mă împiedica să obţin informaţiile publice solicitate şi nu a mai catadicsit să facă şi aplicaţiunea prevederilor C.p.c.
ART. 57
Capacitatea procesuală de exerciţiu
(2) Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare.
3) Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului.
(4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile.
(5) Când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu va acorda un termen pentru confirmarea lui.
Aşa fiind este neîndoielnic că pîrîtul nu a fost încă înfiinţat de drept, că nu i s-a atribuit, prin lege, nici sediu, că nu i s-a acordat nici personalitate juridică, aşa cum prevede obligatoriu legea şi nici nu este o entitate care să fii fost constituită conform legii, motiv pentru care nu are nici capacitate de exerciţiu şi nici capacitate procesuală.
Prin cele de mai sus am dovedit deja că purtătoarea de robă, de la fond, nu a respectat deloc nici obligaţiile sale de serviciu, în calitate de prestatoare de serviciu public, nu de putere, aşa cum aiurea au scris unii în art. 1 alin. 4 şi art. 488 alin. 4, ceea ce însă se bate cap în cap şi cu prevederea de la art. 1 alin. 2 din C.p.c. dar şi cu altele asemenea, în care s-a stability că judecătorii, ca prestatori de serviciu, să fie daţi jos de pe peidestalul nemeritat şi necuvenit, de putere şi să fie aruncaţi în rîndul gunoierilor, vidanjorilor, cizmarilor etc. care şi ei sînt tot prestatori de servicii, “judecătoare” care şi-a depăşit cu mult atribuţiile, prin a îşi aroga dreptul de a se alia cu pîrîtul, cu scopul de a îmi anula mie, astfel, drepturi fundamentale, garantate atît de acte superioare celor din dreptul intern, obligatorii pentru orice instanţă, fie ea şi atît de originală, cum a fost cea de la fond, care a urmărt doar să apere şi să acundă de ochii mei şi prin mine a publicului şi avantajele ilicite obţinute abuziv şi de pîrît, care a fost astfel privilegiat, nerespectînd, aşa, nici principiile egalităţii prevăzute de art. 16 alin. 1 şi 2, din suprema şi obligatoria normă constituţională şi nici prevederile art. 6 alin. 1 din C.p.c. unde scrie: Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege.
Aşa fiind, arăt că un alt motiv de recurs e şi acela că instanţa de fond nu a dovedit şi nici nu a luat în discuţie, pentru a se pronunţa asupra competenţei sale de a judeca respectiva cauză, avînd în vedere că pînă la data prezentei nu există nici o lege care să fii înfiinţat/constituit, de drept, instanţa de judecată numită Tribunalul Bucureşti, obligaţie constituţională prevăzută, dar niciodată respectată de aleşii nedrepţi ai prostimii fudule, supremă şi obligatorie conform art. ARTICOLUL 155
Dispoziţii tranzitorii

(2) Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi.

(4) Dispoziţiile cu privire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.
- termen care s-a împlinit în anul 2005, dată de cînd românia nu mai are înfiinţate/constituite, de drept, nici un fel de instanţă de judecată.
Din această cauză, ne constituita/ne înfiinţata, de drept, instanţa de fond, nu a verificat, aşa cum avea obligaţia de serviciu, impusă prin art. 131 alin. 1 din C,p.c. unde scrie: (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.-nici dacă avea competenţa de a judeca vreo cauză, atîta timp cînd nu fusese înfiinţată/constituită, cerinţă impusă şi prin Capitolul III din Legea nr. 304/2004, art. 10 unde scrie: ….. constituită potrivit legii.
Avînd în vedere solicitarea expresă, de a mă referi şi la prevederile art. 488 din C.p.c., care e scris şi a fost impus de nişte tembeli, ce se credeau a fi profesori universitari, care apoi au fost impuse abuziv de nişte ilegalişti, criminali comunişti, aflaţi nedrept, ilegitim, nedemocratic şi anacronic în funcţii ne înfiinţate, de drept, în instituţia ne înfiinţată şi ne constituită, de drept, care poartă numai numele de Parlament al României, articol ale cărui prevederi încalcă, însă, flagrant atît notiunea de dreptate, dar şi multe alte prevederi prioritare, supreme şi obligatorii, unele dintre acestea fiind amintite mai sus, arăt şi că instanţa, care era constrînsă de prevederile constituţionale, de tratatele internaţionale, de reglementările convenţiilor internaţionale, prioritare dreptului intern, de legile menţionate mai sus, cît şi de C.p.c., şi-a depăşit cu mult atribuţiile şi în loc să judece, pentru a face dreptate şi pentru a îmi apăra drepturile legitime, a preferat să nu judece, făcîndu-se astfel complice cu pîrîtul, dornică astfel să îmi ascundă şi adevărul, ceea ce înseamnă o încălcare flagrantă şi a alin. 1 din art. 488 a C.p.c.
Procedînd astfel, purtătoarea de robă a încălcat şi prevederile alin. 5 pentru că: prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii – din motivele pe care le-am menţionat mai sus.
Totodată, e lesne, pentru orice ştiutor de carte, care ştie ce este dreptatea şi înţelegerea noţiunilor: a judeca şi justiţie, să priceapă măcar că purtătoarea năroadă, de robă, de la fond, a dat Sentinţa nr. 6201/2016 care nu cuprinde nici măcar motivele pentru care a refuzat să îşi facă datoria, pentru care a primit un salariu nesimţit, necuvenit însă şi, totodată, mai cuprinde şi motive contradictorii, total străine de realitate şi de natura cauzei cu care o investisem legal, impunînd astfel o hotărîre care este total stranie şi mult prea străină cauzei, deşi avea obligaţia legală de a constata că pîrîtul nu şi-a respectat şi a refuzat să îndeplinească întocmai obligaţia de a îmi pune la dispoziţie copiile actelor solicitate de mine constituţional şi legal.
A preferat să încalce astfel atîtea prevederi internaţionale, constituţionale şi legale doar pentru a ajuta nişte penali, aflaţi nedrept, neconstituţional, anacronic, imoral, ilegitim şi total nedemocratic în funcţii de autoritate public, să nu îmi transmită copiile unor documente publice, deşi aveam şi am şi astăzi acest drept, ce este o obligaţie de serviciu pentru pîrît, obligaţie prevăzută atît de originala şi de siluita Lege fundamentală, prin art. 31 alin.1, ca drept fundamental, dar e şi reglementată şi de Legea nr. 544/2001.
La fel a preferat purtătoarea de robă să nu îşi făcă datoria, niciodată, în cadrul acelui proces, deşi o împuternicisem, în scris, să judece în lipsă, refuzînd şi să verifice dacă reprezentantul pîrîtului ar fi avut vreo dovadă legală prin care să îşi probeze calitatea de reprezentant, aşa cum e ea prevăzută de art. 82 alin.1 din C.p.c.
Avînd în vedere toate cele de mai sus, rog înstanţa de recurs să dezlege, iniţial, toate problemele de drept invocate de mine şi, pe cale de consecinţă să constate dacă are este competent generală să judece această speţă, iar în cazul în care va constata că nu a fost încă înfiinţată/constituită, de drept, să trimită cauza la o altă instanţă care să fii fost înfiinţată/constituită, de drept, din România, iar în cazul în care va constata că nu există încă nici o instanţă care să îndeplinească întocmai şi această obligaţie constituţională şi legală, o rog să trimită recursul la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în temeiul Tratateler de aderare, la care România este parte.
Faţă de cele de mai sus, vă recomand, pentru binele dvs., să procedaţi numai în temeiul dreptăţii, spre a nu regreta amarnic la un moment dat.
În încheiere menţionez că ultima persoană care a reuşit să mă supere, deşi pînă atunci avusese puterea absolută, a murit, ciuruită de gloanţe de mitralieră, alături de consoartă, lîngă un zid, la Tîrgovişte, ca un vierme, acum 27 de ani!

Nica Leon
Reclamant-recurent 24.12.2016
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009