Sectorul CIVES
 
 

JEFUIREA AVUTIEI NATIONALE

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

JEFUIREA AVUTIEI NATIONALE

Mesajde Nica Leon » Mie Apr 19, 2006 2:30 pm

La Dosar nr. 2973/2005
Termen 14 12 2005


Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal





Domnule Preşedinte,


Ca răspuns la întîmpinarea formulată de reprezentanţii Guvernului României,
arăt că în mod greşit se afirmă la punctul 1 că aş fi trimis cererea la guvern în data de 13 05 2005, cînd, în realitate, am transmis-o, prima oară, la data de 07 02 2005, prin poşta electronică, existentă la rubrica aflată în pagina web a acestuia, ocazie cînd a fost trimisă şi la mai multe ziare, unele dintre acestea publicînd-o atunci. La data menţionată în intîmpinare 13 05 2005 am făcut o revenire, folosind de această dată serviciile poştei, datorită faptului că îmi era greu să cred că membrii noului guvern erau indiferenţi la o problemă naţională, cum este cea privind înstrăinarea abuzivă a unor bunuri proprietate publică, inalienabile şi nepăsători faţă de respectarea legilor unui stat ce pretinde, în toate ocaziile, că ar fi un stat de drept, cînd, aşa cum se poate constata, acesta, prin reprezentanţii săi, îşi nesocoteşte cetăţenii care sesizează încălcările Constituţiei şi Legii.
În loc ca reprezentanţii noului guvern să constate că sesizarea mea a fost blocată şi de parchetarii de la Parchetul General, unde mă adresasem imediat după apariţia H.G. 1133/2001, după vechiul obicei comunist, pentru a se îngropa problema – care îi viza pe cei ce trebuiau să administreze eficient, nu să înstrăineze bunuri ce aparţin de drept poporului român – neavînd curajul să-şi cerceteze miniştrii, dar nici cheful de a respecta legea şi atribuţiile de serviciu, magistraţii au pasat problema, la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Slatina, unde a fost înmormîntată şi datorită ticăloşiei şi complicităţii primului procuror.
În plină campanie pentru reformarea şi eficientizarea justiţiei, cît şi a acuzelor formulate din ce în ce mai des de reprezentanţii Parlamentului, raportorilor şi comisiilor U.E, reprezentanţii guvernului, nu numai că dispreţuiesc prevederile Constituţiei, pe care nu demult au jurat să o respecte, legile pe care le invocă acum, dar şi Codul Penal, deoarece, ministrul Mihai Alexandru Voicu comite, sub semnătură proprie, mai multe infracţiuni, printre care amintesc:
- Împiedicarea înfăptuirii justiţiei, prin fals în declaraţii, respectiv prezentarea afirmaţiei neadevărate existentă la punctul 1(pag.2 rîndul unu, sus) din prezenta întîmpinare "Totodată, petentul a fost informat că memoriul său a fost repartizat instituţiei respective..." lăsînd în mod fals să se înţeleagă că reprezentanţi ai pîrîtului mi-ar fi transmis un răspuns, fără să facă însă vreo dovadă a acestor afirmaţii. În realitate, adresa nr. 16/7826/A/20 05 2005 a fost pusă la poştă la data de 05 10 2005, abia după ce guvernul a aflat de existenţa acestui proces, fapt pe care îl dovedesc cu copia plicului prin care mi s-a trimis respectiva adresă. Şi pentru a dovedi că mint cu premeditare, în încercarea de a împiedica înfăptuirea justiţie, care, în statele de drept se bazează doar pe adevăr şi dreptate, rog instanţa să observe adresa nr. 16/7826/A, ataşată la întîmpinarea depusă de guvern, transmisă la A.V.A.S. abia la data de 25 10 2005 ora 15:35 la fax 021 3139846, aşa după cum scrie în susul paginii. O altă dovadă o constituie şi scrisoarea A.V.A.S DCP/740, datată 25 10 2005, depusă la poştă în data de 26 10 2005.
În aceste condiţii am demonstrat culpa pîrîtului, în sensul că nu a răspuns la memoriile mele, în termenul prevăzut de lege, iar prin susţinerile sale de la punctul 1 din întîmpinare încearcă să ascundă adevărul, folosindu-se de informaţii false, menite a duce în eroare instanţa.

II Referitor la capătul de cerere privind anularea Hotărîrii Guvernului nr. 1133/2001 invederez instanţei următoarele:
- Am formulat acest capăt de cerere ca test, pentru a verifica buna credinţă, competenţa noilor guvernanţi, cît şi pentru a demonstra falsitatea declaraţiilor făcute în campania electorală. Prin invocarea, de reprezentanţii guvernului, a excepţiei tardivităţii aceştia se fac complici la vînzarea ilegală a unui bun inalienabil – S.C.ALRO S.A. – respectiv cota de participare deţinută de statul român, confundat şi de actualii guvernanţi cu Guvernul României, guvern care nu are nici un titlu legal care să dovedească că a fost sau este proprietarul avuţiei naţionale, din care face parte şi participaţia statului la această societate înstrăinată ilegal.
- Totodată se demonstrează şi incompetenţa actualilor guvernanţi care nu au aflat încă de prevederile art. (107-4) respectiv 108 alin. 4 din noua Constituţie unde scrie că: "Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii", fapt de care ar fi trebuit să aibă habar şi actualul guvern, care, astfel, încearcă să ascundă ilegalităţile şi abuzurile fostului guvern, care a vîndut 10% din acţiunile deţinute de stat la S.C.ALRO S.A. în baza unei hotărîri şi strategii inexistente. În ceea ce priveşte afirmaţia privind "caracterul unui act administrativ individual" reprezentanţii guvernului încearcă să demonstreze că România nu este un stat de drept, întrucît prin acest act o autoritate administrativă anulează dispoziţia constituţională care prevede garantarea proprietăţii inalienabile a statului, iar acceptarea unei asemenea afirmaţii va duce cu siguranţă la distrugerea proprietăţii publice a statului, prin noi şi variate acte administrative!!??
Aşa fiind, excepţia tardivităţii nu îşi are rostul şi datorită faptului că eu arătasem
că am formulat deja o plîngere penală, pentru aceste fapte, în termen legal.
- De asemenea, alegaţiile privind "caracterul administrativ individual" sînt şi în totală contradicţie cu prevederile Constituţiei art. 31 alin. 1 şi 2, guvernul fiind o instituţie publică, a cărui acte sînt eminamente publice, iar S.C. ALRO S.A. era în proprietatea statului român în proporţie de peste 54% şi deci, orice hotărîre care privea acest bun public - inalienabil, era de interes public, pentru a nu mai aminti şi faptul că eu, pe lîngă că sînt cetăţean român, deci proprietar în cotă indiviză asupra celor 54% din capitalul acestei societăţi, mai am şi calitatea de acţionar, care îmi conferă dreptul de a cunoaşte orice decizie pe care o iau reprezentanţii acţionarului majoritar în privinţa societaţii, drept refuzat însă, prin nepublicarea anexei - parte integrantă a H.G. 1133/2001, care a fost transmisă numai persoanelor relevante (cine or fi persoanele relevante, cele care încalcă legea, care produc pagube statului român şi avuţiei naţionale sau cele care dau mită pentru a obţine asemenea favoruri la preţuri de nimic, în condiţii suspecte - pentru a nu le numi secrete, ascunse de ochii contribuabilului român, din banii şi munca căruia a fost realizată şi această societate ALRO S.A.);
- Pentru a ascunde această fărădelege, în întîmpinare se afirmă că:" În aceste condiţii, aducerea la cunoştinţă publică se consideră realizată în momentul publicării" omiţînd să menţioneze dacă şi cînd a fost publicată integral H.G.1133/2001 şi anexa sa, parte integrantă din hotărîre, dar nici nu scot vreo vorbă despre H.G.1092/2002 şi a anexei sale secrete, adică nepublicată, deci inexistentă, prin care se modifică anexa la H.G. 1133/2001.
- Nici interpretarea dată art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004 nu este corectă deoarece termenul de 6 luni este doar pentru "anularea unui act administrativ individual", iar în acest caz este vorba de un act inexistent – nepublicat care afectează drepturile a foarte multe persoane, chiar drepturile poporului român, care păgubeşte şi uzurpă şi drepturile statului român prin vînzarea proprietăţii sale publice – inalienabilă, garantată şi ocrotită de constituţie şi, pusă în mare pericol prin asemenea acte.

2. Pe fondul cauzei:

Hotărîrea Guvernului 1133/2001 a fost adoptată de persoane necompetente, interesate să înstrăineze o cotă de proprietate dintr-un bun public, inalienabil, prin încălcarea prevederilor constituţionale - art. (101) 102 - Rolul şi structura
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Art. (107) 108 din Constituţie care prevede la alin. 2: Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, iar la alin. 4: "Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate." de unde rezultă fără putinţă de tăgadă că guvernul nu are dreptul să emită acte ce afectează proprietatea publică, cu încalcarea Constituţiei României, legile ţării (vezi legile care reglementează PSAL I şi PSAL II, art. din OUG 88/1997, noţiunea de persoană relevantă nefiind încă definită sau reglementată de Dreptul român, pentru a nu aminti şi de principiul consacrat de art. (150) 154 alin. 1 din Constituţie "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii" confirmînd faptul că H.G. 1133/2001 modificată de H.G. 1255/2001 şi de H.G.1092/2002 nu a fost şi nu este în vigoare şi pentru că încalcă principiile prevăzute şi garantate de art. 4, art.(48) 52, art. (49) 53, art. (51) 54, art. 51, art. (58) 61, art. (101) 102, art. (103 – 82) 104 – 82, art. (107 alin 2 şi 4) 108, art. (134 alin.1, 2 lit. a şi b) 135 alin. 1, 2, 3 şi 5 (136 alin. 1, 2 şi 4) şi art. (150 alin. 1) 154 alin. 1 din Constituţie.
- Avînd în vedere că nici guvernul şi nici instituţiile sale, din subordine, nu sînt proprietarii avuţiei naţionale sau a aparatului naţional de producţie – din care face parte şi S.C. ALRO S.A., ci exercită doar administraţia centrală, în calitate de putere executivă, acestea nu aveau şi nici nu au dreptul de a mandata A.P.A.P.S. să implementeze strategia de privatizare a S.C.ALRO S.A.- nepublicată, prin încălcarea Constituţiei şi a mai multor articole din OUG 88/1997 art. 1 lit. a, b şi c, din Legea 99/1999 art. 1 alit. a, b şi c.
- În ceea ce priveşte refuzul nejustificat de a publica sau de a-mi pune la
dispoziţie un act public – Anexa la H.G.1133/2001, susţinînd în întîmpinare că: " anexa a fost communicate numai părţilor relevante implicate în procesul de privatizare" fiind astfel excluşi de la acest drept atît cetăţenii români cît şi acţionarii, încălcîndu-se astfel mai multe prevederi legale şi constituţionale arătate mai sus.
- Stupidă este şi susţinerea reprezentanţilor guvernului care motivează refuzul de a publica o parte din conţinutul unui act public, respectiv anexa la H.G.1133/1997 şi de a-mi comunica, la cererea mea, conţinutul acesteia, care nu are caracter militar şi nici nu este încadrată la categoria secret de stat, motivîndu-se infantil că "ar putea leza în drepturi şi interese instituţiile direct implicate" fără să dovedească însă ce interese şi drepturi aş fi putut deranja eu, avînd în vedere că sînt şi proprietar de drept atît în cotă îndiviză cu ceilalţi cetăţeni români, dar şi proprietar al unei cote certe de proprietate asupra S.C. ALRO S.A., fiind deci, direct interesat să nu prejudiciez în nici un fel activitatea societăţii sau drepturile şi interesele legitime, în cazul în care ar fi existat în această cauză. Aceste alegaţii sînd neserioase şi pentru că eu sînt unul dintre extrem de puţinii cetăţeni români care, periclitîndu-şi viaţa şi familia, a scris şi publicat în acele vremuri scrisori şi articole contra dictatorului Ceauşescu, organizînd şi declanşînd apoi şi Revoluţia din Decembrie 1989, tocmai pentru a da libertate, demnitate şi drepturi poporului român, dar şi pentru a apăra ţara, care altfel urma să fie invadată, în scurt timp, de mai multe forţe şi puteri străine.
- Admiţind, prin reducerea la absurd, că H.G. ar fi fost sau este un act legal, chiar dacă este nepublicat integral, prin ascunderea opiniei publice şi a acţionarilor a tuturor prevederilor sale, reprezentanţii guvernului încearcă, mimînd legalitatea, să protejeze de fapt interesele lor personale, interese obscure care nu trebuiesc să fie cunoscute de cetăţenii României, în numele şi în interesul cărora ar trebui să activeze Guvernul României, instituţie publică, care are şi obligaţia, neonorată, prin aceste manopere frauduloase, de a duce la îndeplinire şi prevederile art. (43 -1) 47 - 1 din Constituţie. Acesta fiind în realitate motivele pentru care reprezentanţii guvernelor au refuzat şi refuză evidenţa, chiar prin încălcarea atîtor prevederi constituţionale şi legale, deşi sînt plătiţi din bani publici nu au nici interes sau ştiinţă în a administra eficent bunurile proprietate publică, decît în măsura în care pot obţine foloase personale necuvenite. Ca atare, avînd în vedere cele de mai sus, mă văd nevoit să fiu de acord cu susţinerea guvernului de la finalul întîmpinării unde afirmă: " Astfel, nu este posibilă realizarea unui drept, cu încălcarea drepturilor altor persoane" deşi nu precizează ce drepturi au realizat cei ce au hotărît abuziv să fie duse la îndeplinire prevederile actelor ilegale – H.G.1133/2001 modificată prin inexistenta H.G. 1255/2001 şi H.G.1092/2002 şi, ce drepturi au fost încălcate proprietarilor de drept ai S.C.ALRO S.A., acţionarilor acesteia şi statului român.
- Dar guvernul, crezîndu-se stăpînul unui stat fără legi şi paznici, recidivează şi după atenţionările mele trimise acestuia imediat după apariţia H.G. 1133/2001, motiv pentru care voi demonstra cum reprezentanţii săi a făcut tot ceea ce la-a stat în putere pentru a încălca obligaţia de publicare, aflată la art. (107 alin. 4) 108 alin. 4 din Constituţie. Astfel, pentru a demonstra că nu le pasă de Constituţie şi Lege emit şi publică în Monitorul Oficial nr. 814/18 12 2001 H.G. 1255/2001 şi M.Of. 740/2 10 2002 H.G nr. 1092 pentru modificarea anexei la H.G.1133/2001, anexă care iar face parte din prezenta hotărîre, dar care nici la acele date nu se publică, fiind comunicată doar A.V.A.S. şi Ministerului Finanţelor, act care nu are şi avizul Ministerului Justiţiei. Originală legalitate şi transparenţă, nu-i aşa?!
Faţă de cele arătate mai sus, sper că am dovedit, încă o dată, că acţiunea este întemeiată şi legitimă, pentru că, deşi am solicitat în temeiul art. 1 alin. 3, art. 4, art.(48) 52, art. (49) 53, art. (51) 54, art. 51, art. (58) 61, art. (101) 102, art. (103 – 82) 104 – 82, art. (107 alin 2 şi 4) 108, art. (134 alin.1, 2 lit. a şi b) 135 alin. 1, 2, 3 şi 5 (136 alin. 1, 2 şi 4) şi art. (150 alin. 1) 154 alin. 1 din Constituţie coroborate cu OUG 88/1997 art. 1 lit. a, b şi c, Legea 99/1999 art. 1 lit. a , b şi c, cît şi art. 1, art. 2 lit a şi b, art. 6 alin 1 şi 2, art. 7, art. 13 şi art. 22 din Legea 544/2001 să-mi fie pusă la dispoziţie anexa la H.G. 1133/2001 modificată prin H.G. 1255/2001 şi H.G. 1092/2002, parte integrantă din aceste acte, nu le-am primit pînă în prezent, apelîndu-se la fel de fel de tertipuri, cu intenţia de a ascunde nesocotirea legilor, constituţiei, cît şi o afacere veroasă, extrem de păguboasă pentru statul român şi pentru acţionarii societăţii, motive pentru care vă solicit, ca prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa, să o admiteţi aşa cum a fost formulată şi completată, contribuind astfel la spălarea imaginii extrem de maculate a Justiţiei române, cît şi la respectarea efectivă a principiilor statului de drept, stat pentru care unii tineri şi-au dat viaţa în faimosul, memorabilul şi gloriosul Decembrie 1989.


Nica Leon



Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal




Domnule Preşedinte,


Subsemnatul Nica Leon, reclamant în dosarul nr. 2973/2005, la solicitările instanţei fac urmatoarele precizări:

1. În ceea ce priveşte pretenţia de a achita o taxă de timbru în cuantum de 370.000 lei (37 lei) respectiv timbru judiciar de 3.000 de lei (0,3 lei), arăt că eu nu intenţionez să cumpăr justiţie sau să obţin înfăptuirea actului de justiţie contra cost, într-un stat ce pretinde a fi de drept şi în care Justiţia este putere în stat. Totodată, consider că instanţa avea obligaţia să specifice care este temeiul legal pe baza căruia a făcut respectiva impunere, avînd în vedere şi prevederile Legii 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară republicat în M.Of. nr. 827/13 sep. 2005 care legiferează că:
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe externe.
Accesul la justiţie
Art. 6. - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.

De asemenea, Legea nr.303 din 28 iunie 2004 privind statutul magistraţilor publicată în M.of. nr. 826/13 09 2005 prevede:

Art. 1. - Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Art. 4. - (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.

Ca atare, dacă instanţa consideră că România este un stat de drept şi că legile invocate mai sus sînt obligatorii, iar drepturile fundamntale ale cetăţenilor cît şi obligaţiile fundamentale ale statului român, consacrate de art. 1 alin. 3 şi 5, art. 4, art. 16, art. 20, art 21, art. 53, art. 54 alin. 2, art. 56 şi art 154 alin. 1 din Constituţie, ar trebui să judece cauza fără a pretinde vreo taxă, aşa după cum prevede şi art. 22 din Legea 544/2001.

2. În ceea ce priveşte precizarea obiectului acţiunii arăt că, în principal, datorită refuzului nejustificat de a rezolva cererea mea legitimă formulată şi transmisă de mine Guvernului României, invoc ca temei de drept prevederile art. 1, art. 2 lit. a şi b, art. 6 alin. 1 şi 2, art. 7, art. 13 şi art. 22 din Legea 544/2001, iar în subsidiar, în temeiul Legii 554/2004, am cerut instanţei să anuleze H.G.1133/2001, H.G.1255/2001 şi H.G. 1092/2002 dar şi a tuturor actelor subsecvente care au fost încheiate sau au rezultat ca urmare a adoptării şi impunerii ilegale a hotărîrii, cît şi anularea efectelor produse de aceasta, întrucît nu au fost integral publicate, fiind deci, inexistente;
Totodată am solicitat ca instanţa să constate că Guvernul României deşi nu este proprietarul aparatului naţional de producţie din care face parte şi S.C.ALRO S.A. şi nici al acţiunilor sau activelor acestei societăţi comerciale, a procedat la fel ca în timpul comuniştilor, a luat cu japca o societate de stat pe care apoi a vîndut-o. Pentru a ascunde această acţiune, a adoptat acte ilegale numite hotărîri ale guvernului, în domenii pentru care nu avea competenţă constituţională, recurgînd la aceeaşi metodă care seamănă izbitor cu cea folosită şi în cazul vînzării de către reprezentanţii statului a caselor naţionalizate, cînd a fost adoptată Legea 112/1995. Acum, prin încălcarea art. art. 4, art. 31 alin 1 şi 2, art.(48) 52, art. (49) 53, art. (51) 54, art. 51, art. (58) 61, art. (101) 102, art. (103 – 82) 104 – 82, art. (107 alin 2 şi 4) 108, art. (134 alin.1, 2 lit. a şi b) 135 alin. 1, 2, 3 şi 5 (136 alin. 1, 2 şi 4) şi art. (150 alin. 1) 154 alin. 1 din Constituţie, a adoptat H.G. nr. 1133/2001 şi anexa – parte integrantă din hotărîre – fără să publice însă anexa, modificată apoi prin H.G. 1255/2001 şi H.G.1092/2002 hotărînd abuziv ca anexele să fie transmise numai persoanelor relevante, în primul caz şi al doilea caz, apoi, doar A.V.A.S şi Ministerului de Finanţe nu şi la Monotorul Oficial, anulînd în acest fel dreptul la informaţie, drept fundamental garantat de prevederile art. 31 alin. 1 şi 2 din Constituţie, dar şi pe cele prevăzute de Legea 544/2001, care reglementează tocmai liberul acces la informaţiile de interes publuic. În acest fel, reprezentanţii fostului guvern, dar şi cei ai noului guvern, în cîrdăşie, încearcă să ascundă această acţiune ce frizează Codul penal, prin care s-a decis abuziv încălcarea mai multor legi (pentru a nu aminti decît de cele care au aprobat programele PSAL I şi PSAL 2, OUG 88/1997, art. 1 lit. a, b şi c din Legea 99/1999)
3. Într-un stat de drept, eu nu ar fi trebuit să iniţiez o asemenea acţiune, pentru că autorităţile statului respectiv, în cazul în care unii dintre reprezentanţi săi şi-ar fi permis să desconsidere drepturile inalienabile ale poporului şi să considere prea proaste şi prea umile persoanele plătite să vegheze la apărarea Legi şi la înfăptuirea justiţiei şi, ar fi încercat să vîndă un bun proprietate publică, imediat cei plătiţi să impună şi să vegheze la respectarea principiilor statului de drept ar fi intervenit cu fermitate şi ar fi curmat, din faşă, o asemenea ticăloşie, aplicînd repede şi pedepse pe măsura gravităţii faptelor. Acum dumneavoastră trebuie să demonstraţi că sînteţi reprezentanţii unei puteri care veghează la respectarea drepturilor garantate poporului român, într-un stat de drept.

Nica Leon 07.12.2005






La Dosar nr. 2973/2005
Termen 14 12 2005


Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal





Domnule Preşedinte,


Ca răspuns la cererea de intervenţie formulată de reprezentanţii A.V.A.S. rog instanţa să o respingă pentru următoarele:


MOTIVE

1. În încercarea de a păcăli instanţa şi de a ascunde faptele ilegale pe care le-au comis, reprezentanţii acestei instituţii, subordonată Guvernului României, prin cererea de intervenţie doresc să provoace o diversiune, uitînd faptul că nici ei, cum de altfel nici Guvernul României nu poate vinde, înstrăina, dona etc. bunuri proprietate de stat – respectiv bunuri publice inalienabile, a căror proprietar de drept este numai poporul român, care nu a fost consultat, prin referendum, nici în acest caz.
2. Fără a avea un titlu de proprietate valabil, pentru a justifica manoperele dolosive la care au recurs atunci cînd au vîndut 10% din acţiunile deţinute de statul român şi nu de Guvernul României sau de prepuşii săi, reprezentanţii A.V.A.S. se reped şi invocă aiurea prevederile art. 41 , unde se arată că "guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare" dar nu pentru bunuri ce nu-i aparţin, pentru că altfel se ajunge din nou, acum sau în viitor, la situaţia similară celei din prezent - cazul celor care au vîndut, respectiv cumpărat case "naţionalizate", vîndute din iniţiativa guvernului, cu complicitatea parlamentului şi preşedenţiei, care au adoptat Legea 112/1995. Şi atunci guvernul a vîndut bunuri care nu-i aparţineau, la fel cum a făcut mai nou şi cu acţiunile proprietate de stat la S.C. ALRO S.A.
Pentru că se indică direct,în cerere, art. 41 se uită însă să se invoce, aşa cum ar fi fost normal, dacă nu avea intenţia de a duce în eroare instanţa, pentru că tot este vorba de prevederile Legii 99/1999 şi de ceea ce scrie la:
"Art. 1. - Prezenta ordonanţa de urgenţă(88/1997) stabileste cadrul juridic pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare, în baza urmatoarelor principii:
a) asigurarea transparentei procesului de privatizare;
b) formarea pretului de vanzare, în baza raportului dintre cerere şi oferta;
c) asigurarea egalitatii de tratament intre cumparatori;

3. Din aceleaşi motive necinstite reproduce trunchiat prevederile ART. 4^3., acesta fiind de fapt astfel:
(1) Institutia publica implicata realizeaza intregul proces de privatizare.
(2) In acest scop institutia publica implicată:
A. exercita toate drepturile ce decurg din calitatea de actionar a statului sau a autoritatilor administratiei publice locale, avand capacitatea de a imputernici reprezentantii sai în adunarea generala a actionarilor să actioneze pentru:
a) administrarea eficienta a societatilor/companiilor nationale şi a societatilor comerciale pe care le are în portofoliu, în vederea sporirii atractivitatii, luand măsuri privind:
- pregatirea şi realizarea unor operatiuni organizatorice, tehnice, tehnologice, manageriale şi financiare, destinate sa asigure cresterea realizarilor tehnico-economice ale societatii comerciale şi diminuarea obligatiilor bugetare sau de alta natura;
- restructurarea societatilor comerciale prin fuziune, divizare, vanzare de active şi conversie în actiuni a datoriilor fata de creditorii comerciali, precum şi prin inchidere operationala, totala sau partiala;

Însă, mai înainte de a invoca prevederile art. 43 reprezentanţii A.V.A.S. ar fi trebuit să cunoască dispoziţia de la art. (107 alin. 4) 108 alin 4 şi prevederile art. 102 din Constituţie. Calitatea de acţionar – greşit exprimată şi rău înţeleasă de nişte slujbaşi ai statului, formulată la 43 alin. 2, nu este echivalentă cu cea de proprietar al acţiunilor statului ci doar de administrator al acestor cote de proprietate, exprimate în acţiuni, în cazul nostru, pentru trebuia să vegheze bunul mers al activităţii, să supravegheze în numele şi în interesul proprietarului de drept, ca valoarea lor să crească, să producă venit suficient pentru îndestularea bugetului statului, astfel încît să fie îndeplinite şi prevederile art. (43 alin. 1) 47 -1 din Constituţie.
4. Dar, pentru că în cererea de intervenţie se tot foloseşte greşit expresia "faţă de prevederile legale" arăt că imediat după Revoluţie, membrii guvernului ajuns la putere ca urmare a terorii, propagandei mincinoase şi a furtului şi a falsificării voturilor cetăţenilor chemaţi la urne, într-o atmosferă viciată, la 20 mai 1990, au impus Legea 15/1990 privind reorganizarea unutăţilor economice de stat ca regii autonome şi în societăţi comerciale. Prin această lege, la art. 20, se recunoaşte proprietatea statului român asupra bunurilor publice existente, componente ale aparatului naţional de producţie. Legea 15/1990 doar reorganizează această proprietate de stat nu o desfiinţează.
5. Ca atare, legile care au urmat şi prin care s-a stabilit să se vîndă bunurile industriale sau de altă natură - proprietate inalienabilă ale statului sînt lovite de nulitate, fapt confirmat în anul 1991 cînd poporul, prin referendum, a aprobat şi prevederile art. 1 alin.3, art. 31 alin. 1şi2, art. 43 alin 1, art. 49, art 51, art 134, art. 135 alin. 1, 2. 3 şi 5 şi art. 150 alin. 1 din Constituţie.
6. Pentru ca intervenientul, în calitatea lui de angajat al statului, plătit din banii contribuabilului român, nu putea, decît cu rea credinţă, să ducă la îndeplinire prevederile unor hotărîri inexistente - datorită nepublicării lor integrale, impuse abuziv de guvern, acum nu are dreptul să caute scuze ascunzîndu-se după nişte texte arbitrare şi neconstituţionale. Prin această atitudine reprezentanţii intervenientului dovedesc că au primit plată de la poporul român în mod nemeritat, deoarece, în loc să administreze eficient şi cu mare grijă bunurile statului, acestia au preferat scuza din ce în ce mai des invocată în ultimul timp, care spune că "statul este cel mai prost proprietar" cînd de fapt, dacă e vorba de proştii aceştia nu pot fi căutaţi în semantica noţiunilor limbii române ci doar printre angajaţii statului, indivizi cu demnităţi publice, care nu au dovedit a fi buni specialişti, patrioţi şi buni administratori. Acest caz, aflat acum în dezbaterea instanţei fiind o dovadă clară că aşa stau lucrurile.
7. Reprezentanţii intervenientului confirmă, dacă mai era cazul, valabilitatea zicalei celebre, dovedind în ultimul paragraf al paginii 2 din cererea de intervenţie, că sînt şi fuduli, lansîndu-se în demonstrarea transparenţei, impusă expres de chiar şi de art. 1 din O.U.G 88/1997, dar şi de legile care au urmat-o sau modificat-o, prin recomandări stupide întrucît art. (107 alin. 4) 108 alin. 4 pentru orice cunoscător al limbii oficiale de stat, cu oarece brumă de carte, fiind cît se poate de clar: Nepublicarea atrage inexistenţa actului. Conform art. 107 alin. 2 din Constituţie hotărîrile se dau pentru organizarea executării legilor şi nu pentru "implementarea unor strategii" ilegale, imorale şi neconstituţionale". Că aşa stau lucrurile ne-o dovedeşte şi art. 58 din Constituţie care spune că: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare", ori prin art. 3 recomandat de A.V.A.S. se vorbeşte de norme metodologice adoptate de guvern pentru o O.U.G.88/1997, act elaborat în limba română, impus neconstituţional tot de guvern, care consideră că ar trebui modificat, interpretat şi tradus în limba oficială a statului, tot de el – guvernul, prin aşa-zise norme metodologice – neprevăzute de constituţie şi impuse abia în 1999 cînd a catadicsit să emită H.G. nr. 450. Dar reprezentanţii A.V.A.S. uită sau nu ştiu şi de existenţa H.G.1255/2001 şi de H.G.1092/2002, care la încurcă iţele şi dau apă la moară adevărului arătat de mine, acte în care anexa modificată este tot nepublicată, deci secretă şi d.p.d.v. legal, inexistentă.
8. Pentru că poporul suveran a hotărît, prin Constituţia României, că cei ce administrează Guvernul României au obligaţia să publice toate actele, chiar şi actele guvernului, pentru ca cei care doresc să le cunoască, să potă avea dreptul să le citească în Monitorul Oficial, singurul organ oficial de presă al statului român, îmi este greu să înţeleg de ce reprezentanţii intervenientului mă trimit la alte publicaţii neoficiale, contrazicînd prin aceasta poziţia guvernului, care, în întîmpinarea formulată afirmă: "Comunicarea către reclamant a oricăror acte care vizează activitatea unor terţe persoane juridice, ar putea leza în drepturi şi interese instituţiile direct implicate în punerea în executare a H.G.1133/2001". De unde se deduce că încă în România nu ştie stînga ce face dreapta şi că, de frică, pentru a-şi salva pielea, demnitarii şi subalterii lor, implicaţi în această tîlhărie, răspund fiecare la aceeaşi problemă aşa cum îi taie capul, dovedind că nu au publicat încă anexa la H.G.1133/2001 modificată de H.G.1255/2001 şi de H.G.1092/2002 acte a căror anexe au fost tot nepublicate, pentru că ele conţin din start prevederi periculoase, ilegale, pe care au dorit să le ţină departe de ochii poporului, dar şi de cei ai acţionarilor, acesta fiind motivul real pentru care se contrazic acum.
9. Găsesc stranie calificarea reprezentanţilor intervenientului la tema anexa secretă, pentru că un document nepublicat pînă astăzi şi pe care, chiar şi atunci cînd îl solicit expres să-mi fie transmis, îmi este refuzat acest drept constituţional fundamental şi legal. Cum poate fi numit, în afară de inexistent, aşa după cum specifică art. (107 alin.4) 108 alin 4, dacă nu sectet, fiind ascuns de ochii opiniei publice.
Şi pentru a vă convinge cum stau lucrurile, rog instanţa să ceară reprezentanţilor intervenientului să depună la dosarul cauzei o copie a anexei la H.G. 1133/2001 cît şi a anexelor la H.G.1255/2001 şi la H.G.1092/2002, acte publice, părţi integrante din hotărîri.
Faţă de cele de mai sus rog instanţa să nu încuviinţeze cererea de intervenţie pentru că nu a dovedit interesul legitim, încercînd doar să păcălească instanţa, avînd în vedere şi că A.V.A.S., căruia i-am solicitat, în scris, de nenunărate ori, să-mi transmită copia anexei la H.G.1133/2001, atunci cînd a catadicsit să respecte prevederile Legii 544/2001 şi mi-a răspuns cu mare sau foarte mare întîrziere, totdeauna mi-a refuzat acest drept fundamental – liberul accesul la informaţii de interes public, drept garantat şi de Constituţia României.

Nica Leon 08.12.2005

Către,
Tribunalul Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ






Domnule Preşedinte,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, cod 021791, chem în judecată şi personal la interogatoriu Guvernul României, din Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, pentru ca prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa să constataţi că reprezentanţii acestuia au încălcat prevederile constituţionale şi Legea 544/2001, prin refuzul de a-mi răspunde la solicitarea mea legitimă, respectiv de a-mi transmite o copie a contractului de vînzare-cumpărare încheiat de reprezentanţi din subordinea pîrîtului, care au decis să înstrăineze abuziv S.N.P PETRON S.A.Bucureşti;
Să obligaţi pîrîtul, prin sentinţă, să îmi pună la dispoziţie contractul de vînzare-cumpărare încheiat de reprezentanţi săi cu firma O.M.V. privind înstrăinarea ilegală a S.N.P. PETROM S.A.;
Să constataţi că, prin Legea 70/1998 pct.4 Art. 9 din anexa 1 se prevede că: "Salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom"-S.A.Bucureşti au drept de preemţiune pentru cumpărarea de acţiuni ale societăţii comerciale, la valoarea nominală a acestora, pînă la concurenţa limitei de 10 % din capitalul social", prevedere aflată în vigoare, dar modificată însă de guvern, prin Ordonanţa nr. 55/2003 art.V pct. 2, care schimbă neconstituţional o lege şi stabileşte, cu de la sine putere, micşorarea procentului la doar 8 % din acţiunile S.N.P.Petrom S.A., prevederi care însă afectează atît statutul proprietăţii acestui bun proprietate publică inalienabilă, conform art. 135 (1,2,3 şi 5)/136 (1, 2 şi 4), raportat la art. 134(2) lit. b/135(2) lit. b, coroborat cu art. 1 alin. 3 şi 5 şi 154 alin. 1 din Constituţia României, pentru că sînt discriminaţi astfel ceilalţi cetăţeni români, care, deşi au contribuit financiar şi au fost nevoiţi să îndure condiţiile de trai inumane, din timpul dictaturii comuniste, cînd se motivau astfel de practici prin nevoia de dezvoltare a ţării, acum, cînd această societate de interes naţional a devenit profitabilă, a fost vîndută, prin înstrăinare, la O.M.V., iar cele 8 % din acţiunile societăţii au fost împărţite numai anumitor cetăţeni, fiind încălcat şi art. 16 alin.1 din Legea fundamentală, motive pentru care vă rog, ca prin sentinţă, să îndreptaţi această nedreptate, prin anularea tuturor actelor care au adus atingere proprietăţii de stat, proprietate inalienabilă;
Să anulaţi, prin sentinţă, atît contractul de "privatizare" a Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom"-S.A.Bucureşti, cît şi toate actele subsecvente acestuia;
Să obligaţi pîrîtul, prin sentinţă, să îmi plătească daune morale în sumă de 150.000.000 lei noi ca urmare a încălcării drepturilor, a ofensei şi desconsiderării mele ;

MOTIVE

În fapt, aflînd din presă că reprezentanţi ai Guvernului României şi ai M.E.C. au început să înţeleagă că datorită vînzării pripite, abuzive, a celei mai mari societăţi din România, S.N.P. PETROM S.A., fără a avea vreun titlu legal şi fără să aibă dreptul constituţional şi rolul să vîndă bunuri proprietate publică a statului, bunuri inalienabile confrom art. 136 alin. 2 şi 4, bunuri ce aparţin de drept numai poporului român suveran, au din ce în ce mai multe probleme cu preţurile exorbitante la care sînt vîndute pe piaţa românească produsele petroliere şi gazele naturale extrase de Petrom.
Cu intenţia de a verifica care este realitatea palpabilă în care trăim şi pentru a vedea dacă România a devenit, după instalarea acestui guvern, un stat de drept şi, bazîndu-mă şi pe prevederile art. 31 din Constituţie, am cerut primului ministru Călin Popescu Tăriceanu să dispună să-mi fie transmisă copia contractului de vînzare – cumpărare încheiat în numele Guvernului României de reprezentanţii săi pentru S.N.P. PETROM S.A., vîndut ilegal la O.M.V. AKTIENGESELLSCHAFT din Austria.
Deşi reprezentanţii pîrîtului aveau obligaţia să-mi răspundă la solicitarea mea formulată şi transmisă la data de 21 12 2005 şi să-mi trimită copia contractului legitim solicitat şi legal datorat, aceştia au refuzat să îmi răspundă.
Refuzul de a-mi răspunde şi de a-mi transmite copia contractului solicitat este folosit ca scuză, pentru a ascunde jefuirea poporului român, obligat să plătească acum preţuri exorbitante pentru gazul metan şi combustibilii necesari economiei naţionale, cît şi pentru cei folosiţi de populaţie, produşi de această societate.
Avînd în vedere şi prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art. 2, art. 4, art. 16, art. 31 alin. 1 şi 2, art. 52, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57, art. 102, art. 104 raportat la art. 82, art. 108, art. 131, art. 135 alin. 1 şi 2, lit. a, b, d şi f, art. 136 alin. 1, 2 şi 4 şi art 154 alin. 1 din Constituţie, am cerut în scris pîrîtului, ca în conformitate cu Legea 544/2001, să dispună să-mi fie transmisă o copie a contractului de vînzare – cumpărare încheiat de reprezentanţi ai M.E.C, în numele Guvernului României, cu firma O.M.V. din Austria.
Contrar Constituţiei şi legilor, pîrîtul, pînă la data prezentei, nu mi-a transmis actul legitim solicitat, motiv pentru care îl chem în judecată, pentru ca prin sentinţa pe care o veţi pronunţa în cauză să obligaţi reprezentanţii acestuia să îmi transmită o copie a contractului de vînzare – cumpărare a S.N.P. PETROM S.A.
Prin încălcarea idealurilor Revoluţiei române din decembrie 1989 şi a art. 1 alin.3 şi 5 din Constituţie reprezentanţii statului român, în cîrdăşie, mînaţi de interese străine şi potrivnice ţării şi poporului român, interese ce-mi afectează şi mie, dar şi familiei mele, nivelul de trai şi viaţa, a impus o serie de acte normative, emise cu încălcarea Legii fundamentale, cu scopul de a jefui patrimoniul naţional şi de a păgubi poporul român, singurul proprietar de drept al avuţiei naţionale, adus din aceste motive din nou, la sapă de lemn, nevoit să trăiască iarăşi în condiţii mai mult decît precare şi fără speranţa unui trai mai bun. Astfel, prin Legea 70/1998 pct.4 art. 9 din anexa 1 se prevede că: "Salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom"-S.A.Bucureşti au drept de preemţiune pentru cumpărarea de acţiuni ale societăţii comerciale, la valoarea nominală a acestora, pînă la concurenţa limitei de 10 % din capitalul social", prevedere aflată în vigoare, dar modificată însă de guvern, prin Ordonanţa nr. 55/2003 art.V pct. 2 care modifică neconstituţional o lege şi stabileşte, cu de la sine putere, un procent de doar 8 % din acţiunile S.N.P.Petrom S.A., prevederi care însă afectează atît statutul proprietăţii acestui bun proprietate publică inalienabilă, conform art. 135 (1,2,3 şi 5)/136 (1, 2 şi 4) raportat la art. 134(2) lit. b/135(2) lit. b din Constituţia României şi care discriminează ceilalţi cetăţeni români, care deşi au muncit pentru a o realiza şi au mai contribuit şi financiar, au mai fost nevoiţi şi să sufere şi să îndure, ei şi familiile lor, condiţiile de trai inumane, din timpul dictaturii comuniste, cînd se justificau astfel de practici prin nevoia de dezvoltare a ţării, iar acum, cînd această societate de interes naţional a devenit profitabilă, ea a fost vîndută prin înstrăinare la O.M.V. şi 8 % din acţiunile sale au fost împărţite doar unora, fiind încălcat art. 16 alin.1 din Legea fundamentală.
Totodată, aceste privilegii acordate doar unei minorităţi, sînt în totală contradicţie şi cu principiile Legii marii privatizări, unde se prevedea că toţi cetăţenii români, majori, să beneficeze de cele 30 de procente din capitalul social al societăţilor din România.
Ca atare, vă rog să anulaţi, prin sentinţă, atît contractul de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom"-S.A.Bucureşti cît şi toate actele subsecvente, întrucît, acesta, a fost negociat şi senmat de persoane fără calitate şi fără a avea un titlu legal asupra acestei societăţi strategice, de importanţă naţională, cea mai mare societate din ţară şi cel mai mare contribuabil ce participa cu peste 25 % la formarea şi îndestularea bugetului de stat, buget care ar trebui să-mi asigure şi mie, în calitate de Luptător cu merite deosebite în Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, drepturile conferite prin lege, dar de care nu mă bucur, cu toată cinstirea enunţată şi datorată mie prin lege, de acest stat, pe motiv că nu sînt fonduri, permanent fiind pus să-mi plătesc medicamentele şi tratamentele care mi se cuvin de drept şi pe care ar trebui să le obţin gratuit. Nu beneficez de nici un suport material din partea statului, a căror autorităţi după ce m-au lipsit de libertate în mod abuziv, după ce m-au torturat şi ţinut ilegal în închisoare, pentru a-şi arăta "cinstirea şi recunoştinţa" pe care mi le datorează, prin Lege, pentru faptele mele benefice, mi-au furat paşaportul şi cartea de muncă, dar şi cea mai însemnată parte din averea mea şi, fără a aplica legea, în cazul meu şi fără să-mi facă dreptate, în prezent sînt nevoit să trăiesc fără nici un fel de salariu sau indemnizaţie de la stat.
De asemenea, vă rog să obligaţi pîrîtul să îmi plătească suma de 150.000.000 lei noi cu titlu de daune materiale şi morale pe care reprezentanţii pîrîtului mi le-au pricinuit ca uramre a refuzului acestora de a-mi răspunde şi de a-mi trimite contractul de vînzare – cumpărare, act prin intermediul căruia pîrîtul, prin reprezentanţii săi, cît şi cei din subordinea sa au decis abuziv să vîndă pachetul majoritar de acţiuni deţinut de statul român la S.N.P. PETROM S.A. şi nu de Guvernul României, Parlamentul României sau de Ministerul Economiei şi Comerţului la cea mai mare societate din România - Societatea Naţională a Petrolului "Petrom"-S.A.Bucureşti. Datorită acestui refuz eu nu am putut să îmi realizez la timp drepturile gerantate de constituţie, pierzind astfel sume mari de bani, unele daune fiindu-mi produse şi ca urmare a creşterii permenente, fără justificare economică, a preţurilor comulustibililor şi a gazelor naturale, care au determinat creşterea generală a preţurilor de consum şi, în general a vieţii mele şi familiei mele.
În drept prevederile Legii 544/2001 art. 1, art. 2, art. 7 alin.1, art. 22 alin.2, cît şi cele invocate mai sus.


Anexez copia scrisorii pe care am adresat-o pîrîtului.


Nica Leon 17 .02. 2006






Către,
Guvernul României,








Domnule Prim-ministru,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, avînd în vedere prevederile art. 1 alin. 3 şi 5 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Constituţia României, cît şi prevederile Legii 544/2001, vă rog să dispuneţi să-mi fie transmisă copia contractului de vînzare a S.N.P. Petrom, document semnat de reprezentanţii guvernului cu firma O.M.V.
Cu speranţa că voi primi cît mai curînd copia documentului solicitat vă urez mult succes în activitatea dumneavoastră, menită sper pentru binele României şi propăşirea poporului român.


Cu mulţumiri,


Nica Leon 21 12 2005

Către,
Parchetul Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie,




Domnule Procuror General,



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, în termen legal, contest rezoluţiile adoptate de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică la data de 9 12 5005, rezoluţii pe care nu le-am primit încă, dar prezentate succint în scrisoarea nr. 3865/C/03/35/2004 formulez:


PLÎNGERE

Împotriva soluţilor Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a căror succintă prezentare le-am primit la data de 14 12 2005, prin intermediul unei scrisori. Rezoluţiile şi motivarea acestora nu le-am primit pînă în prezent, deşi eu am sesizat comiterea unor fapte de o mare gravitate într-un stat de drept, care, în mod normal ar fi întreprins cercetarea în regim de urgenţă a celor vinovaţi, care ar fi fost de mult trimişi în judecată pentru că şi-au permis să nesocotească legea.
În schimb, în România, parchetarii care ar fi trebuit să cerceteze operativ faptele penale sesizate de mine au ţinut în nelucrare cauzele respective, favorizînd infractorii, făcîndu-se complici cu infractorii protejaţi, iar eu, deşi păgubit, nu am fost niciodată chemat de vreunul dintre cei obligaţi de lege să efectueze cercetări temeinice şi legale, pentru aflarea adevărului, în vederea înfăptuirii actului de justiţie.
Datorită acestor cauze, pînă în prezent nu am primit rezoluţiile succint anunţate în scrisoarea din 9 12 2005.
Ca urmare a scrisoriilor primite, semnate de un procuror şef de secţie, am adresat în temeiul art. 275 –278 o nouă plîngere, adresată Procurorului General al României, datată 20 12 2005, prin care contestan soluţiile de care am fost informat, de la care ar fi trebuit să primesc o rezoluţie, dar, aşa cum le este obiceiul, pînă la data prezentei nu am primit nici un răspuns, termenul prevăzut de lege fiind depăşit.

MOTIVE

După ce am aflat că imobilil în care se afla sediul central al Partidului Liber Democrat, situat în Bucureşti, Bdul Mihail Kogălniceanu nr. 25, sector 5 a fost vîndut ilegal de numiţii Todoran Pavel şi Minică Boajă am formulat mai multe plîngeri penale şi, pentru că am constatat că parchetarii nu întreprindeau cercetările legale care s-ar fi impus, am înregistrat în vara anului 1997, direct la cabinetul Procurorului General, un memoriu în care reclamam faptele penale comise de cei învinuiţi, dar şi lipsa de interes, chiar protecţia de care beneficiau făptuitorii din partea celor care aveau obligaţia legală şi de serviciu de a-i cerceta pentru a fi trimişi în judecată.
Că aşa stau lucrurile o dovedeşte şi faptul că nici acum, la sfîrşitul anului 2005 nu am primit măcar rezoluţiile respective, parchetarii aşteptînd probabil să se împlinească termenele de prescriere a faptelor penale incriminate de mine.
Un alt argument îl constituie şi desfiinţarea contractului de vînzare-cumpărare incriminat de mine, ca urmare a unei acţiuni în instanţă, dar cu toate că parchetarii cunoşteau acest lucru încă din mai 2001 nu au efectuat cercetările legale pentru trimiterea în judecată a celor care şi-au permis să vîndă clădirea fostului senat, situată în centrul Capitalei.
Pentru a reuşi să evacueze imobilul în care îşi avea sediul central Partidul Liber Democrat condus de mine, în calitate de preşedinte, imobil în care se aflau şi sediile unor societăţi comerciale, învinuiţii, folosind relaţiile politice pe care le-aveau în calitate de curea de transmisie de la sindicatul CNSLR-Frăţia la P.D.S.R., pentru comiterea acestor infracţiuni au apelat şi de slugărnicia unor magistraţi, care au dat soluţii nelegale, unele lovite de nulitate absolută, pentru că hotărîseră, la fond, într-o zi declarată zi liberă de Guvernul Radu Vasile, să desfiinţeze contractul de închiriere al Partidului Liber Democrat, fără ca în dosarul cauzei să se afle un singur document sau o singură dovadă că reclamantul şi intervenientul ar fi avut vreun drept legitim asupra imobilului din Bdul. Mihail Kogălniceanu nr. 25, sector 5 şi fără a-şi demonstra calitatea în proces.
Că nu aveau nici o dovadă că respectivul imobil, pe care îl şi vînduseră cu complicitatea notarului Ilie Şaimovici, fusese demonstrat de mine încă din 1991, cînd instanţa Judecătoriei Sectorului 1, imparţială şi dreaptă, hotărîse că C.N.S.L.R. nu avea nici un drept legal asupra clădirii în care noi ne desfăşuram activitatea legal, în baza contractului nr. 29/1990, sentinţa rămînînd definitivă prin nerecurare.
Văzînd abuzul, nedreptatea şi complicitatea instanţei la realizarea aceastei mascarade ticăloase, am declarat apel, dar la apel nu am mai fost citaţi legal, toate actele dosarului făcîndu-se pe numele Partidul Liberal Democrat, persoană juridică ce avea alt sediu, reprezentată şi condusă atunci de avocatul Niculae Cerveni.
Pe numele Partidul Liberal Democrat instanţa de apel a reconfirmat soluţia pronunţată în fond, dînd astfel posibilitatea unor persoane fără calitate legală, dovedită în proces, să ceară abuziv evacuarea noastră, evacuare făcută de îndată, fără ca noi să fi aflat de procesul de evacuare nelegal.
Cu complicitatea şi ajutorul preşedintelui Judecătoriei Sectorului 5, Caramihai Iancu, al judecătorului Bădoi Cătălin şi al executorilor judecătoreşti Drăgănescu Gabriel şi Ionescu Nicolae, din ordinul celor aflaţi la putere – Ion Iliescu, Adrian Năstase, Rodica Stănoiu şi Ioan Rus, demersurile noastre legale au fost refuzate sau blocate, fiind evacuate, cu forţa trupelor de poliţie, DIAS şi SPIR, înarmate pînă în dinţi şi cu cîini ucigaşi, atît încăperile ocupate de Partidul Liber Democrat, cît şi pe cele ocupate legal de S.C.NOEL COM SRL, S.C.NOEL PROD SRL, Cabinetul de avocatură Cristian Ionescu, împotriva cărora nu exista şi nu există nici un fel de document din care să rezulte că ar trebui evacuaţi sau ar putea fi jefuiţi de banii, bunurile, marfa, aparatura, piesele de schimb, sculele şi documentele lor, proprietate privată exclusivă a acestora.
A urmant pătrunderea efectivelor de la Poliţie cu forţa armelor în imobil, care i-a aruncat în stradă pe cei aflaţi în interior, au ocupat clădirea şi, sub ameninţarea cîinilor şi armelor, au furat toate bunurile, banii, aparatura, mobilierul, marfa şi documentele aflate într-un imobil de 4 (patru etaje şi subsol), fapte petrecute la data de 7 martie 2001, proprietatea noastră ne mai fiind inviolabilă conform art. 135 alin 6 din Constituţie.
De atunci şi pînă în prezent imobilul din care am fost evacuaţi ilegal este folosit de o bancă din Rusia, fără ca autorităţile statului să se întrebe cu ce drept legal îl ocupă şi folosesc.
În 22 05 2001 instanţa "a dispus anularea contractului şi a actului adiţional în Dosarul nr. 2920/2001 al Tribunalului Bucureşti Secţia Comercială", de unde rezultă că aveam şi avem dreptate, reprezentanţii C.N.S.L.R-Frăţia reclamaţi şi cei care i-au ajutat în aceste manopere frauduloase nu aveau şi nu au nici un drept legal asupra imobilului pe care îl vînduseră, dar nici asupra banilor, bunurilor, aparaturii şi documentelor noastre, motive pentru care rog instanţa să anuleze rezoluţiile incriminate, să dispună continuarea cercetărilor în vederea trimiterii în judecată, pentru faptele comise toţi cei învinuiţi cît şi acoliţii lor.
Avînd în vedere cele de mai sus, vă rog ca prin sentinţă să anulaţi rezoliţiile pronunţate de parchetarii care aveau obligaţia de serviciu să cerceteze şi să-i trimită în judecată pe cei găsiţi vinovaţi de comiterea unor astfel de fapte flagrante şi, ca urmare, să dispuneţi continuarea cercetărilor în vederea aflării adevărului, înfăptuirii actului de justiţie, pe care mi-l datorează statul român, dacă este un stat de drept.
În drept: îmi întemeiez plîngerea pe prevederile art. 2781 din Codul de Procedură Civilă.cît şi pe prevederile Constituţia României art. 1 alin. 3 ŞI 5, art. 44 alin. 1 şi 2 şi art. 131.
Anexez la prezenta copia scrisorii nr 3865/C/03/35/2004 din data de 9 12 2005 şi copia scrisorii din 20 12 2005.

Nica Leon 24 01 2006



Catre,
Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie






Domnule Procuror General,





Subsemnatul Nica Leon domiciliat în Bucuresti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, avînd în vedere principiile care stau la baza unui stat de drept, prevederile Constituţiei şi ale legii de organizare judiciară ce vă revin, vă rog să-mi comunicaţi care este stadiul cercetărilor în cauza formată ca urmare a plîngerii penale pe care v-am înaintat-o la data de 09 03 2001, pentru o justă şi competentă soluţionare de procurorii secţiei militare, împotriva poliţiştilor care au consimţit, ordonat, coordonat şi executat evacuarea abuzivă a sediului partidului nostru şi a unor firme private, ocazie cînd forţele de poliţie s–au făcut vinovaţi de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevazută şi pedepsită de art. 246 din C.P. şi de comiterea infracţiunii de tîlhărie şi organizare în vederea comiterii de infracţiuni.
Anexez la prezenta copia plîngerii depusă la acest parchet de la care nu am primit pînă în prezent niciun răspuns.


16.09.2005
Nica Leon








Către,
Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,




Domnule Procuror General,



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, în termen legal, contest rezoluţiile adoptate de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi pe cele ale Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţii pe care eu nu le-am primit încă, dar enumerate succint la data de 9 12 2005 în scrisoarea nr. 3865/C/03/35/2004, cu care evident nu sînt de acord, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 275 –278 din codul de Procedură penală, a Legii 303/2004 şi 304/2004, cît şi a art. 1 alin 3 ŞI 5, art. 44 alin. 1 şi 2 şi art. 131 din Constituţia României, vă rog să dispuneţi infirmarea rezoluţiilor amintite în scrisoare şi, prin sentinţă, să dispuneţi efectuarea de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor cercetări temeinice şi legale, pentru aflarea adevărului, în vederea trimiterii în judecată a vinovaţilor în vederea înfăptuirii actului de justiţie.


MOTIVE

După ce am aflat că imobilil în care se afla sediul central al Partidului Liber Democrat, situat în Bucureşti, Bdul Mihail Kogălniceanu nr. 25, sector 5 a fost vîndut ilegal de numiţii Todoran Pavel şi Minică Boajă am formulat mai multe plîngeri penale şi, pentru că am constatat că parchetarii nu întreprindeau cercetările legale care s-ar fi impus, am înregistrat în vara anului 1997, direct la cabinetul Procurorului General, un memoriu în care reclamam faptele penale comise de cei învinuiţi, dar şi lipsa de interes, chiar protecţia de care beneficiau făptuitorii din partea celor care aveau obligaţia legală şi de serviciu de a-i cerceta pentru a fi trimişi în judecată.
Că aşa stau lucrurile o dovedeşte şi faptul că nici acum, la sfîrşitul anului 2005 nu am primit măcar rezoluţiile respective, parchetarii aşteptînd probabil să se împlinească termenele de prescriere a faptelor penale incriminate de mine.
Un alt argument îl constituie şi desfiinţarea contractului de vînzare-cumpărare incriminat de mine, ca urmare a unei acţiuni în instanţă, dar cu toate că parchetarii cunoşteau acest lucru încă din mai 2001 nu au efectuat cercetările legale pentru trimiterea în judecată a celor care şi-au permis să vîndă clădirea fostului senat, situată în centrul Capitalei.
Pentru a reuşi să evacueze imobilul în care îşi avea sediul central Partidul Liber Democrat condus de mine, în calitate de preşedinte, imobil în care se aflau şi sediile unor societăţi comerciale, învinuiţii, folosind relaţiile politice pe care le-aveau în calitate de curea de transmisie de la sindicatul CNSLR-Frăţia la P.D.S.R., pentru comiterea acestor infracţiuni au apelat şi de slugărnicia unor magistraţi, care au dat soluţii nelegale, unele lovite de nulitate absolută, pentru că hotărîseră, la fond, într-o zi declarată zi liberă de Guvernul Radu Vasile, să desfiinţeze contractul de închiriere al Partidului Liber Democrat, fără ca în dosarul cauzei să se afle un singur document sau o singură dovadă că reclamantul şi intervenientul ar fi avut vreun drept legitim asupra imobilului din Bdul. Mihail Kogălniceanu nr. 25, sector 5 şi fără a-şi demonstra calitatea în proces.
Că nu aveau nici o dovadă din care să reiasă că respectivul imobil, pe care îl şi vînduseră cu complicitatea notarului Ilie Şaimovici, fusese demonstrat de mine încă din 1991, cînd instanţa Judecătoriei Sectorului 1, imparţială şi dreaptă, hotărîse că C.N.S.L.R. nu avea nici un drept legal asupra clădirii în care noi ne desfăşuram activitatea legal, în baza contractului nr. 29/1990, sentinţa rămînînd definitivă prin nerecurare.
Văzînd abuzul, nedreptatea şi complicitatea instanţei la realizarea aceastei mascarade ticăloase, am declarat apel, dar la apel nu am mai fost citaţi legal, toate actele dosarului făcîndu-se pe numele Partidul Liberal Democrat, persoană juridică ce avea alt sediu, reprezentată şi condusă atunci de avocatul Niculae Cerveni.
Pe numele Partidul Liberal Democrat instanţa de apel a reconfirmat soluţia pronunţată în fond, dînd astfel posibilitatea unor persoane fără calitate legală, dovedită în proces, să ceară abuziv evacuarea noastră, evacuare făcută de îndată, fără ca noi să fi aflat de procesul de evacuare nelegal.
Datorită complicităţii şi ajutorul preşedintelui Judecătoriei Sectorului 5, Caramihai Iancu, al judecătorului Bădoi Cătălin şi al executorilor judecătoreşti Drăgănescu Gabriel şi Ionescu Nicolae, din ordinul celor aflaţi la putere – Ion Iliescu, Adrian Năstase, Rodica Stănoiu şi Ioan Rus, demersurile noastre legale au fost refuzate sau blocate, fiind evacuate, cu forţa trupelor de poliţie, DIAS şi SPIR, înarmate pînă în dinţi şi cu cîini ucigaşi, atît încăperile ocupate de Partidul Liber Democrat dar şi cele ocupate legal de S.C.NOEL COM SRL, S.C.NOEL PROD SRL, Cabinetul de avocatură Cristian Ionescu, împotriva cărora nu exista nici un fel de document din care să rezulte că ar trebui evacuaţi sau ar putea fi jefuiţi de banii, bunurile, marfa, aparatura, piesele de schimb, sculele şi documentele lor, proprietate privată exclusivă a acestora.
A urmant pătrunderea efectivelor de la Poliţie cu forţa armelor în imobil, care i-a aruncat în stradă pe cei aflaţi în interior, au ocupat clădirea şi, sub ameninţarea cîinilor şi armelor, au furat toate bunurile, banii, aparatura, mobilierul, marfa şi documentele aflate într-un imobil de 4 (patru etaje şi subsol), fapte petrecute la data de 7 martie 2001, proprietatea noastră ne mai fiind inviolabilă conform art. 135 alin 6 din Constituţie.
De atunci şi pînă în prezent imobilul din care am fost evacuaţi ilegal este folosit de o bancă din Rusia, fără ca autorităţile statului să se întrebe cu ce drept legal îl ocupă şi folosesc.
În 22 05 2001 instanţa "a dispus anularea contractului şi a actului adiţional în Dosarul nr. 2920/2001 al Tribunalului Bucureşti Secţia Comercială", de unde rezultă că aveam şi avem dreptate, reprezentanţii C.N.S.L.R-Frăţia reclamaţi şi cei care i-au ajutat în aceste manopere frauduloase nu aveau şi nu au nici un drept legal asupra imobilului pe care îl vînduseră, dar nici asupra banilor, bunurilor, aparaturii şi documentelor noastre, motive pentru care vă rog să anulaţi rezoluţiile enumerate în scrisoarea dvs, pe care însă nimeni nu mi le-a trimis niciodată şi să dispuneţi continuarea cercetărilor în vederea trimiterii în judecată, pentru faptele comise, pe toţi cei învinuiţi cît şi pe acoliţii lor, ce vor rezulta ca urmare a efectuării cercetărilor.


Nica Leon 20 12 2005




Către,
Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie






Domnule Procuror General,





Subsemnatul Nica Leon domiciliat în Bucuresti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, avînd în vedere principiile care stau la baza unui stat de drept, prevederile Constituţiei şi ale legii de organizare judiciară ce vă revin, vă rog să-mi comunicaţi care este stadiul cercetărilor în cauza formată ca urmare a plîngerii penale pe care v-am înaintat-o la data de 09 03 2001, pentru o justă şi competentă soluţionare de procurorii secţiei militare, împotriva poliţiştilor care au consimţit, ordonat, coordonat şi executat evacuarea abuzivă a sediului partidului nostru şi a unor firme private, ocazie cînd forţele de poliţie s–au făcut vinovaţi de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevazută şi pedepsită de art. 246 din C.P. şi de comiterea infracţiunii de tîlhărie şi organizare în vederea comiterii de infracţiuni.
Anexez la prezenta copia plîngerii depusă la acest parchet de la care nu am primit pînă în prezent niciun răspuns.




16.09.2005
Nica Leon
Ultima oară modificat de Nica Leon pe Mar Oct 17, 2006 11:51 am, modificat de 2 ori în total.
Nica Leon
 
Mesaje: 795
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009