Sectorul CIVES
 
 

Procesul BCR

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Procesul BCR

Mesajde Nica Leon » Joi Iun 15, 2006 3:38 pm

Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ



Domnule Preşedinte,


Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pîrîtul Guvernul României cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1 pentru ca prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa să hotărîţi, prin sentinţă, anularea Hotărîrii Guvernului nr. 1585 din 11 12 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 1117/12 12 2005, act inexistent, cît si a tuturor actelor care vor urma şi a tuturor actelor subsecvente care au fost încheiate sau au rezultat a adoptării şi impunerii ilegale a actului atacat, cît şi anularea tuturor efectelor produse de aceasta;
De asemenea, vă rog să obligaţi pîrîtul să-mi plătească şi cheltuielile de judecata pe care le voi face cu acest proces pentru următoarele motive:

Motivele actiunii:

În fapt primul pîrît a adoptat la data de 11 12 2005 Hotărîrea Guvernului 1585, prin care se aprobă proiectul final al contractului de vînzare – cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de stat la Banca Comercială Română – S.A. nu de guvern, contract prevăzut în anexă*) care face parte integrantă din prezenta hotărîre, dar care contrar prevederilor art. 108 alin. 4 nu se publică, acest act fiind conform Constituţiei inexistent.
Din dorinţa de a ascunde asemenea manopere frauduloase, de ochii opiniei publice, pentru că a fost încălcată obligaţia de a publica hotărîrea integral, în Monitorul Oficial, se menţionează că "Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii".
Prin maniera în care au înţeles să acţioneze reprezentanţii guvernului au încalcat şi următoarele prevederi constituţionale art. 1 alin. 3, art. 4, art. 31 alin 1 şi 2, art.(48) 52, art. (49) 53, art. (51) 54, art. 51, art. (58) 61, art. (101) 102, art. (103 – 82) 104 – 82, art. (107 alin 2 şi 4) 108, art. (134 alin.1, 2 lit. a şi b) 135 alin. 1, 2, 3 şi 5 (136 alin. 1, 2 şi 4) şi art. (150 alin. 1) 154 alin. 1 din Constituţie, dar şi art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 şi art. 24 alin. 5 din Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Actul atacat încalcă şi prevederile art. 108 alin. 2 din Constituţie întrucît guvernul are dreptul să adopte hotărîri doar pentru organizarea executării legilor nu pentru a aproba proiectul final al contractului de vînzare – cumpărare al pachetului de acţiuni deţinut de stat la B.C.R. S.A..
Va rog sa constatati ca prin adoptarea H.G. 1585/2005 a fost încalcata ordinea publica şi are la baza o cauza ilicita şi imorala pentru un stat de drept, ce aduce atingere patrimoniul statului român şi proprietarului de drept al acestuia – poporul român, motive care justifică constatarea nulitatii absolute a acestui act, cît şi a actelor şi efectelor produse ca urmare a adoptării sale abuzive, publicată trunchiat în Monitorul Oficial nr. 1117/12 12 2005.
În drept, îmi întemeiez actiunea pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 1, 2 art. 4, art. 6 din Legea 544/2001 şi pe prevederile legale invocate mai sus.
Dovada actiunii o fac cu interogatoriu pîrîtilor şi acte.
Depun actiunea în două exemplare, pentru a se comunica pîrîtului.


Nica Leon 17 12 2005

La Doasr nr. 38954/2/2005




Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal



La întîmpinarea depusă de pîrît, la termenul din 18 01 2006, răspund astfel:
I La excepţia lipsei procedurii prealabile ar trebui să acuz reprezentanţii guvernului de port ilegal de cap, pentru că sînt cel puţin la fel de imorali, de imaturi şi de neorganizaţi ca şi înaintaşii lor comunişti, pe vremea cărora circula vorba: "nu ştie stînga ce face dreapta", perfect valabilă şi acum şi pentru că, după cum puteţi observa, eu am respectat legea şi am îndeplinit condiţia procedurii prealabile. Ba chiar, mult mai înainte de comiterea acestei fapte abominabile, încercînd să verific şi dacă România are, la 16 ani de la Revoluţie, în sfîrşit, autorităţi publice, am constatat cu tristeţe că nu avem încă aşa ceva, pentru că altfel ar fi inexplicabil ca nişte indivizi cu pretenţii de "autorităţi" să poată concepe şi să impună asemenea fapte ticăloase, "demne" doar de minţile bolnave ale comisarilor comunişti. Numai atunci Legea era partidul,iar voinţa comuniştilor, lege.
Am încercat şi să văd dacă pot da românului mintea cea de pe urmă şi, am adresat preşedintelui României, primului ministru şi ministrului de finanţe Sebastian Vlădescu, preşedinte şi la Comisia ilegală ce a plănuit jaful, scrisori pe care le anexez în copie;
Prin invocarea acestei excepţii, reprezentanţii guvernului îmi întăresc convingerea şi demonstrează astfel că încearcă să-şi ascundă practicile, obiceiurile şi mentalitatea abuzivă, dictatorială, în spatele unei asemenea prevederi – a plîngerii prealabile, încercînd aşa să evite cenzura normală şi chiar obligatorie într-un stat de drept, într-o asemenea acţiune de fraudare a avuţiei naţionale, cum este înstrăinarea Băncii Comerciale Române. În acest fel se încearcă să fie ascunsă această operaţiune păguboasă, pusă în practică de reprezentanţii unui guvern care nu are nici un fel de titlu legal, prin care să dovedească că sînt sau ar fi proprietarii de drept ai pachetului de acţiuni pe care l-au înstrăinat, proprietate a statului român, a celor 61,8825% din acţiunile Băncii Comerciale Române, bun inalienabil, conform art. 136 alin. 4 din Constituţia României;
Doar în timpul dictaturii comuniste "reprezentanţii guvernelor" jefuiau ţara după "bunul" lor plac, prăduiau şi înstrăinau avuţia naţională şi cea particulară fără să le pese, iar astăzi, într-un stat de drept, cu "aspiraţii" europene, asemenea practici, pe care speram să fie deja apuse, sînt nu numai condamnabile dar, după cum se ştie, sînt, de multe ori chiar îndreptate de instanţele care decid restituirea bunurilor tîlhărite, prin sentinţe, unele date chiar şi de C.E.D.O., făcîndu-se astfel, după atîta timp, dreptate proprietarilor de drept;
În cazul de faţă este fără putinţă de tăgadă că proprietarul de drept al pachetului de acţiuni de la B.C.R. de 69,885 %, ce a rămas în proprietatea inalienabilă a statului român după despăgubirea, în foarte mică măsură, a cetăţenilor care au fost umiliţi, jefuiţi şi obligaţi să trăiască în sărăcie şi minciună în perioada dictaturii comuniste, măsură reparatorie decisă ca urmare a voinţei populare reflectate în parte, în art. 1 lit.b din Legea nr. 58/1991, este proprietate ce aparţine de drept numai poporului român.
Prin modul în care a fost conceput şi redactat conţinutul punctului I reprezentanţii Guvernului României recunosc că au comis o faptă imorală şi condamnabilă, iar acum, prin întîmpinare încearcă să facă tot ce le stă în putinţă pentru a evita sau împiedica cercetarea temeiniciei şi legalităţii actului atacat, de către puterea judecătorească.
II În ceea ce priveşte "apărările pe fondul cauzei" arăt că:

H.G.nr 1585/2005 nu este nici temeinică şi nici legală pentru că, în conformitate cu prevederile Constituţiei, reprezentanţii guvernului au obligaţia să respecte următoarele:

- Art. 1 (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. .
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Într-un stat de drept reprezentanţii guvernului nu se îndeletniciau să vîndă pachetul de acţiuni a celei mai mari banci a ţării fără să aibă vreun titlu de proprietate asupra ei şi fără aprobarea poporului suveran. Dacă ar proceda la fel ca cei din România, în acel stat nedrept nu ar exista nici demnitate, nici dreptate, nici valori supreme, nici idealuri (pentru care unii au fost gata să-şi dea chiar viaţa), iar respectul faţă de Constituţie ar fi la fel de valoros ca cel din timpurile de tristă amintire pe care le trăim şi noi astăzi;

- CAPITOLUL III Guvernul,
ART 102 - Rolul şi structura
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

De unde rezultă că reprezentanţii guvernului nu se ocupă cu acte de comerţ şi nu le stă în putere să vîndă proprietăţile statului, pe care, dacă ar fi oneşti şi competenţi, ar trebui să le conducă şi administreze eficient, prin asigurea conducereii generale a administraţiei publice, pentru a transpune efectiv în practică şi obligaţia prevăzută la art. 47 Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Ori, aici, în România reală, unde oamenii au ieşit în stradă împinşi de lipsuri şi nevoi, numai zevzecii pot vorbi şi susţine că am avea un nivel de trai decent, el fiind în mare pericol să scadă în urma vînzării bunurilor publice aducătoare de profit, deci venit la bugetul statului, nu al guvernului!

- ARTICOLUL 108 Actele Guvernului

(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. – deci, nu pentru a aproba proiectul final al contractului de vînzare – cumpărare al pachetului de acţiuni deţinut de stat (nu de guvern) la Banca Comercială Română – S.A. faptă care este o activitate de comerţ.
După cum este scris, H.G. 1585/2005 ar trebui să conţină măsuri pentru organizarea executării legilor. Ca urmare a acestei constrîngeri supreme şi obligatorii se impune întrebarea: pentru care lege se organizează executarea prevederilor din H.G. 1585/2005 –act prin care se aprobă elementele finale ale unui contract comercial!
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
De unde rezultă că vînzarea pachetului de acţiuni deţinut de stat la Banca Comercială Română S.A. este ilegală şi pentru că H.G. 1585/2005 NU A FOST PUBLICATĂ INTEGRAL, deci este INEXISTENTĂ, iar ca urmare firească şi legală contractul de vînzare-cumpărare rezultat este nul de drept!
În ceea ce priveşte susţinerea din Nota de Fundamentare – document semnat de nişte tembeli care au jurat să respecte Constituţia României şi care, la fiecare frază o încalcă, atunci cînd nu bat cîmpii. Acest document este invocat, în apărare, ca "temei legal", deşi el poate fi numit, cu mare indulgenţă, notă informativă sau de discuţii, în conţinutul său reamintindu-se unor uituci, care nu îşi cunosc atribuţiile, dar pe care vor să îi ducă şi de nas, despre fel de fel de acte abuzive, împuse de un guvern necinstit şi nepatriot, prin încălcarea flagrantă a Constituţiei României. Se specifică totuşi şi că pachetul de acţiuni este proprietatea statului – deci nu al unor nătărăi care cred că ei sînt statul, ca în vremea lui Ludovic al XIV-lea sau a lui pingelică;
Din respectiva notă nu reiese nimic legal, drept, moral sau constituţional, iar cancelaria introdusă în discuţie e ca nuca în perete, fără relevanţă şi fără temei legal, doar pentru a-i păcăli pe proşti!
Ce rost are şi ce folos aduce invocarea dispoziţiilor Legii 24/2000, atîta timp cît H.G. 1585/2005 este un act profund neconstituţional, inexistent şi ticălos, iar "proiectul de act normativ" ca şi actul "normativ" invocat nu este avizat de Ministerul Justiţiei pentru că nu îndeplinea condiţia necesară – exclusiv din punct de vedere al legalităţii – ce nu este respectată de conţinutul H.G.1585/2005 pentru că încalcă toate prevederile constituţionale invocate mai sus, cît şi pe cele prevăzute la art. 61 (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.;
dar şi art 154 1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.

În ceea ce priveşte afirmaţia referitoare la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/2003 reprezentanţii guvernului dovedesc, dacă mai era necesar, că România nu este un stat de drept, pentru că astfel guvernul îşi permite, contrar art. 61 din Constituţie să legifereze în probleme în care nu are competenţă şi fără să existe vreo situaţie care să impună urgenţa, aşa cum sînt consacrate în art. 53 şi 93, raportat la art. 115 alin. 4 din Constituţie.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2003 ar reprezenta, într-un stat de drept, cu cetăţeni competenţi şi loiali ţării, doar un pic de maculatură, pentru că, guvernul, fără urgenţă şi fără să justifice urgenţa, a luat locul parlamentului şi a impus un act, legiferînd şi prin încălcarea art. 136 alin. 4 din Constituţie; "Elementele esenţiale ale fiecărui contract de vînzare-cumpărare ….şi preţul" nefiind decît chestiuni uzuale, derizorii, fără de urgenţă, care reprezinte elementele unor acte comerciale, care nu intră în competenţa guvernului unui stat de drept!
Doar cretinii cred că pot, într-un stat de drept, să convingă pe cineva sănătos mintal că " În temeiul acestor dispoziţii şi pentru organizarea executării lor, Cancelaria…" CC-ul PCR-ist, popoarili şi gloata tovarăşi …ura, ura, ura…! Este o premieră a originalului Guvern din România să execute, cu satîrul poate, elementele esenţiale …şi preţul! Cei pricepuţi în ştiinţa contractelor comerciale şi normali acceptă preţul nu îl execută!
Este ruşinos şi penibil să constat că prin asemenea inepţii, emanate de la cei care adoptă şi impun şi acte "normative", aceştia ne demonstrează că îi întrec în neruşinare şi prostie chiar şi pe tovarăşu, pe tovarăşa, pe Bobu, Postelinicu şi gaşca lor de telectuali.
Doar pote la ferma animalelor ar mai putea cineva să pretindă că preţul şi elementele esenţiale ale contractului trebuie oganizate pentru executarea lor(prin gazare poate!).
"Prin urmare, Hotărîrea Guvernului nr.1585/2005 NU este nici temeinică şi nici legală, ea fiind INEXISTENTĂ, dată cu încălcarea flagrantă a Constituţiei României conform art. 108 alin. 4 şi vatămă atît reclamantul, familia lui, cît şi pe judecător sau procuror, pentru a nu mai aminti şi de restul poporului român, vătămat şi el profund datorită adoptării acestui act nedrept.
Suferind şi de amnezie, în cazul în care au cunoscut vreodată prevederile Legii nr. 182/2002, de care s-au folosit atunci cînd au ascuns conţinutul Anexei la H.G.1585/2005, guvernanţii nu pomenesc nimic despre încălcarea dispoziţiilor art 1, art 2, art.3 şi 4 din Legea privind informaţiile clasificate şi nici de dreptul garantat mie şi celorlalţi cetăţeni români de art. 31 din Constituţie - Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Dar cu toate aceste prevederi obligatorii, Guvernul României, a ascuns conţinutul integral al H.G.1585/2005, demonstrînd astfel că afacerea veroasă pe care a ticluit-o nu trebuie să ajungă să fie cunoscută, la momentul publicării hotărîrii incriminate, de cei care urmau să fie jefuiţi.
Este trist că la 16 ani după Revoluţia demnităţii tinerilor, ca urmare a votului dat de prostime la alegerile violente, nedrepte şi falsificate, România are un "guvern" ilegitim, care se crede din nou, pentru a cîta oară, stăpînul României, al avuţiei sale şi a poporului român, cînd ei, miniştrii, sînt de fapt şi de drept doar umili servitori, slujbaşi mărunţi, plătiţi cu simbrie din buzunarul poporului suveran.
Poate ar fi meritat simbria dacă ar fi ştiut măcar că Banca Comercială Română este o instituţie proprietate a statului român, cu o îndelungată activitate, care a fost doar reorganizată prin Legea 15/1990, reorganizare care nu a afectat şi nu a schimbat de fel proprietarul sau statutul proprietăţii-care este inalienabilă conform art. (135) 136 alin 1 şi 4 din Constituţia României.
În încercarea de a păcăli instanţa reprezentanţii guvernului invocă în întîmpinare şi prevederile O.U.G. nr. 28/2003 act emanat de la primul ministru penal Adrian Năstase, fără nici o urgenţă decît, probabil, în mintea lui de mafiot rapace, alogen pus pe o facilă căpătuială prin jefuirea cruntă a avuţiei naţionale a României, adoptat cu încălcarea art.1 alin.3, art. 51, art. 58 alin 1, art 135 alin 1, 2, 3 şi 5 şi art. 150 alin 1 din Constituţie.
O.U.G. nr. 28/2003 modifică o lege dată de unica autoritate legiuitoare a ţării – Parlamentul, încalînd astfel şi art. 1, art. 2 lit. a şi b, art. 9 (1) şi art. 14 (1) din Legea 83/1997, unde stă scris şi că statul, nu guvernul, este acţionar la B.C.R., fapt acceptat de altfel şi prin art. 1 la ordonanţa prin care guvernul, nedorind să respecte legea, impune derogări, cu încălcarea rolului său prevăzut de art. 101(1) din Constituţie, derogări adoptate cînd în ţară nu era constatată nici o situaţie de urgenţă, iar băncile îşi vedeau liniştite de treburile lor.
Faţă de cele de mai sus vă rog să respingeţi, ca neserioase, netemeinice şi nelegale apărările încercate, formulate cu scopul de a deruta instanţa.


Nica Leon 30 01 2006






La Doasr nr. 38954/2/2005

Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal



La cererea de intervenţie accesorie în interesul pîrîtului depusă de A.V.A.S. la termenul din 18 01 2006, răspund astfel:
1. Consider că această cerere de intervenţie trebuie respinsă, dacă se are în vedere că angajaţii acestei instituţii de stat au obligaţia să respecte prevederile Constituţiei României şi datoria de a apăra avuţia naţională şi bunurile inalienabile ale poporului român, bunuri din care face parte şi Banca Comercială Română. Intervenţia acestora în interesul pîrîtului este nu numai imorală şi periculoasă, dar demonstrează că, deşi sînt foarte bine plătiţi pentru a administra eficient proprietăţile statului, aceştia se manifestă duşmănos faţă de proprietaţile inalienabile ale poporului suveran, cu dispreţ faţă de prevederile legii fundamentale şi iresponsabil atunci cînd ar trebui să administreze aparatul naţional de producţie, înstrăinat şi abandonat în braţele hrăpăreţe ale unor străini, puşi să saboteze economia României, să anuleze independenţa ţării şi să submineze siguranţa naţională. Oare mai este nevoie să amintesc faptele prin care a fost subminată economia naţională "patronată" de fostul preşedinte al A.V.A.S. Ovidiu Muşetescu. Cazurile ARO, ALRO, Petromidia, RAFO, SIDEX etc. reprezintă tot atîtea dosare penale ce ar trebui grabnic cercetate de procurori.
2. Nu reclamantul consideră că H.G.1585/2005 este inexistentă, inexistenţa este stabilită, fără echivoc, de prevederile art. 108 alin. 4 din Constituţie, care prevede că " Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii", iar urmarea firească, într-un stat de drept, ar fi anularea tuturor actelor rezultate în baza hotărîrii nepublicată integral;
3. Încercarea de a găsi o motivaţie pentru nepublicarea H.G.1585/2005, prin invocarea forţată a art. 17, care se referă la activităţi ştiinţifice …care au legătură cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională…. Ori, siguranţa şi apărarea naţională au fost şi sînt grav ameninţate tocmai din cauza guvernului care a impus abuziv H.G.1585/2005, nepublicată integral;
4. Este cel puţin suspectă încercarea reprezentanţilor A.V.A.S. care invocă prevederile unei legi începînd să pomenească norme începînd de la art. 17, cînd, în mod normal, pentru a nu fi acuzaţi de rea credinţă sau prostie, ar fi trebuit să citească şi să invoce mai întîi prevederile de la art. 1, 2, 3 şi 4 din Legea 182/2002. Este util de arătat şi contextul care a făcut necesară apariţia acestei legi, respectiv aderarea României la N.A.T.O. organizaţie care a cerut iniţial ca România năpădită de comunişti să adopte o astfel de lege pentru a proteja informaţiile blocului militar Nord Atlantic care nu ar trebui să nu ajungă în posesia agenţilor G.R.U. aflaţi încă în funcţii importante în instituţii ale statului român;
5. Refuzul de a publica Anexa la H.G.1585/2005 şi invocarea art. 17 lit.k din Legea 182/2002 este şi o încălcare a dreptului fundamental garantat cetăţenilor români de art. 31 din Constituţie Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
6. În maniera în care a fost redactată cererea de intervenţie accesorie se încearcă să se susţină că:
- dreptul meu de a avea acces la această informaţie de interes public – fiind
vorba de vînzarea ilegală a celei mai mari bănci din România putea fi îngrădit
prin declararea Anexei la H.G.1585/2005 ca document clasificat, deşi legal,
guvernul nu putea şi nu poate să îmi încalce acest drept constituţional, fiind
vorba în cauză, la urma urmei de bani publici despre a căror provenienţă şi
destinaţie trebuie să afle orice cetăţean, drept încălcat de Guvernul României
care a preferat să declare Anexa la H.G.1585/2005, parte integrantă din acest
act abuziv, document clasificat, contrar art. 1, 2, 3 şi 4 din Legea 182/2002;
- prin nepublicarea Anexei la H.G.1585/2005 reprezentanţii guvernului ar fi
demonstrat că fac parte din rîndul "autorităţilor publice", deşi acestea, în opinia
mea, sînt obligate să nu ascundă abuziv informaţii de interes public ci
trebuiau, pentru a demonstra că sînt într-adevăr autorităţi publice, să-mi asigure
informarea corectă înainte de a lua deciza de vîzare, hotărîre de o excepţională
importanţă pentru treburile publice;
7. Şi invocarea de A.V.A.S. a prevederilor art. 19 este nu numai ilegală şi
forţată, dar şi neserioasă, din moment ce în procesul respectivei vînzări
ilegale mai rămăseseră doar doi parteneri, respectiv vînzătorul ilegitim
Guvernul României, care vindea, fără drept – deci fără titlu legal - un
bun proprietate publică şi, un cumpărător. Cum de ochii acestora nu cred
că se încerca să se ascundă ceva, declararea ilegală a anexei ca document
clasificat era menită tocmai pentru a împiedica cetăţenii de a avea acces la
orice informaţie de interes public; Semnătura primului ministru aflată
pe H.G. 1585/2005 şi a ministrului de finanţe nu dă şi dreptul acestora
să anuleze drepturi constituţionale, fundamentale, garantate. Nici rolul
guvernului nu este acela pe care şi l-au propus, acesta neavînd dreptul
constituţional să adopte acte contrare Constituţiei României.
8. Nu eu afirm ci Constituţia României prevede la art. 108 (2) Hotărârile se
emit pentru organizarea executării legilor. - deci nu pentru aprobarea
proiectului final al unui contract de vînzare – cumpărare, act ce nu
intră în competenţa guvernului, conform Constituţiei.
9. Şi invocarea OUG 28/2003 demonstrează că România nu este un stat de
drept, pentru că a fost încălcat de guvernul care nu are rol legislativ, un act
abuziv în care se fac derogări de la prevederile Legii 83/1997, adoptat prin
încălcarea prevederilor art. 114 alin. 4 coroborat cu art. 58 alin. 1, art. 51,
art. 150 şi art. 1 alin. 3 din Constituţie.
10. Reprezentanţii A.V.A.S. confirmă că H.G 1585/2005 este ilegală atunci
cînd invocă prevederile art. 5 din H.G. 772/2003, alt act ilegal, adoptat de
membrii unui guvern pe care tocmai i-am învins la Completul de 9
judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 289/2005,
care au respins, ca inadmisibil, recursul declarat de Dan Ioan Popescu,
Mihai Tănăsescu, Adrian Năstase, Ovidiu Muşetescu şi alţi 40 de învinuiţi,
pe care i-am reclamat că au vîndut ilegal S.C.ALRO S.A. Slatina, folosindu-
se atunci de H.G. 1133/2001, alt act inexistent prin nepublicare. La art. 5
din Anexa invocată de A.V.A.S., parte integrantă a H.G.772/2003 de care înţeleg să se folosească pentru a justifica această vînzare ilegală şi pentru a convinge instanţa că Guvernul României, care nu este nici patronul şi nici stăpînul ţării sau al poporului, ar fi făcut o faptă legală, patriotică, bună şi
eficientă atunci cînd a hotărît să vîndă de capul lui, în secret, prin metode
frauduloase, pachetul majoritar de acţiuni deţinut de stat la cea mai mare bancă din România, scrie astfel:

Art. 5 . În baza art. 1, alin.(2) şi (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 26/2003 …, ordonanţă care a fost publicată în M.Of. nr. 283/23/04/2003, ea fiind menită să ratifice Acordul anual de finanţare 2002 dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene cu privire la Programul special de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală … de unde rezultă că prevederile art. 5 din Anexa la H.G.772/2003 invocată ca temei pentru a justifica ticăloşia comisă sînt nule şi pentru că se bazează pe un act care nu are nici o legătură cu Banca Comercială Română sau cu cauza.
Asta dovedeşte, dacă mai era necesar, cît de năuci, de proşti şi de speriaţi sînt cei care au pus la cale şi încearcă să jefuiască, în pripă România şi poporul român, din dorinţa de a distruge elementele fundamentale care pot asigura mijloacele financiare necesare economiei româneşti şi apărării siguranţei naţionale.
Ca atare, rog instanţa să nu se lase folosită pentru a acoperii un asemenea act de subminare a economiei naţionale, de trădare a intereselor României şi poporului său, pe care o somez acum, în concluzie, să respingă cererea de intervenţie pentru motivele arătate mai sus.
În drept: să facă aplicaţiunea şi a art. 129 alin. 5 din C.p.c.


Nica Leon 30 01 2006









Domnule Preşedinte,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, cod 021791, depun o cerere completatoare a acţiunii formulate în cauza ce formează obiectul dosarului sus indicat, prin care solicit instanţei ca o dată cu judecarea fondului să constate că Guvernul României, prin acordarea unui procent de 8% din acţiunile deţinute de statul român la Banca Comercială Română S.A. numai angajaţilor acestei bănci şi a membrilor consiliului de administraţie, a încălcat mai multe prevederi constituţionale, respectiv cele prevăzute de art. 16 alin. 1 şi 2, art. 135 alin 1şi 2 lit. b şi f, coroborate cu art. 1 alin. 3 şi 5 şi art. 154 alin. 1 din constituţie.
Prin încălcarea idealurilor Revoluţiei române din decembrie 1989 şi a art. 1 alin.3 şi 5 din Constituţie autorităţile statului român, în cîrdăşie, mînaţi de interese străine şi potrivnice ţării şi poporului român, dar şi ale mele şi familiei mele, a impus o serie de acte normative, emise cu încălcarea Legii fundamentale, cu scopul de a jefui patrimoniul naţional, cu intenţia de a păgubi poporul român, singurul proprietar de drept al avuţiei naţionale, adus din aceste motive din nou, la sapă de lemn, nevoit să trăiască iarăşi în condiţii mai mult decît precare şi fără speranţa unui trai mai bun.
Astfel, prin acte normative abuzive, contrare spiritului şi literei Constituţiei României salariaţii Băncii Comerciale Române S.A.au primit dreptul de a cumpărarea de acţiuni ale băncii, la valoarea nominală a acestora, pînă la concurenţa limitei de 8 % din capitalul social.
În acest fel sînt discriminaţi ceilalţi cetăţeni ai României, printre care mă număr şi eu, care am participat efectiv şi consistent la formarea şi finanţarea Fondului de Acumulare, existent în vremea dictaturii comuniste, din care s-au finanţat toate obiectivele economice ale României, realizate cu munca şi sacrificiul poporului român, nevoit să trăiască în condiţii umilitoare şi jugnitoare, cînd se justificau astfel de practici prin nevoia de dezvoltare a ţării, iar acum, cînd această societate de interes naţional a devenit foarte profitabilă ea a fost vîndută ilegal la ERSTE Bank. Totodată, aceste privilegii acordate doar anumitor cetăţeni români sînt în totală contradicţie şi cu principiile Legii marii privatizări, unde se prevedea că toţi cetăţenii români, majori, să beneficeze de cele 30 de procente din capitalul social al societăţilor din România.
Avînd în vedere şi prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art. 2, art. 4, art. 16alin 1 şi 2, art. 31 alin. 1 şi 2, art. 52, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57, art. 102, art. 104 raportat la art. 82, art. 108, art. 131, art. 135 alin. 1 şi 2, lit. a, b, d şi f, art. 136 alin. 1, 2 şi 4 şi art 154 alin. 1 din Constituţie, rog instantă să anuleze şi actele normative prin care statul român a fost păgubit, prin conferirea dreptului salariaţilor B.C.R. să cumpere 8% din acţiunile băncii, bun public inalienabil conform art. 136 alin 1, 2 şi 4 din Constituţie, în detrimentul altor cetăţeni care nu au acest drept, fiind astfel discriminaţi.

Nica Leon 28 03 2006


La Dosar nr. 38954/2/2005
Termen 21 06 2006





Doamnă Preşedintă,


Încă de la primul termen de judecată v-am solicitat să faceţi aplicaţiunea prevederilor art. 13 (1) din Legea 554/2004, respectiv să cereţi reprezentanţilor guvernului, pîrît în această cauză, să "comunice de urgenţă actul atacat, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei", dar dvs. constant aţi refuzat să aplicaţi legea, fapt dovedit şi la ultimul termen cînd din nou am insistat să cereţi guvernului să transmită la dosarul cauzei şi următoarele acte:
1. Titlul de proprietate asupra procentului de acţiuni de la B.C.R. pe care a decis să le înstrăineze ilegal;
2. Titlul de proprietate asupra procentului de 8 % din acţiunile B.C.R. pe care a decis să le vîndă numai cetăţenilor care au lucrat sau lucrează la această bancă;
3. Decizia de clasificare a Anexei la H.G. 1585/2005, fără de care anexa nu putea fi clasificată, iar dvs. nu aveaţi dreptul legal de a respinge suspendarea acesteia pe durata judecării în fond a procesului.
4. Toate actele care au stat la baza emiterii H.G.1585/2005.
Ca atare, vă rog ca pînă la termenul de judecată pe care l-aţi fixat, vă rog să faceţi
diligenţele necesare pentru ca la dosarul cauzei să fie depuse actele solicitate de mine.

Referitor la excepţia invocată, în scris, de guvern, la termenul din 24 05 2006 arăt următoarele:
Servitorul Mihai Alexandru Voicu dacă ar fi fost serios şi competent, mai înainte de a scrie asemena inepţii ar fi trebuit, dacă avea capacitatea necesară, să citească Legea 554/2006, care la rubrica Semnificaţia unor termeni art. 2 alin.1 lit.a scrie: persoană vătămată – orice persoană fizică …, titulară a unor drepturi subiective sau interese legitime, ori eu sînt persoană fizică, cetăţean român care v-am dăruit libertate şi am făcut posibil să acceadă în Guvernul României cai care şi-au permis să înstrăineze, fără a avea dreptul sau calitatea, peste 68% din acţiunile deţinute de stat la B.C.R.
Tot la acest articol, dar la lit. l există şi definiţia interesului public: "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice;" .Prin cererea de chemare în judecată şi prin acţiunea în precizatoare îmi manifestam tocmai interesul, ca cetăţean contribuabil, care a muncit în această ţară, mi-am plătit conştiincios toate impozitele şi taxele pe care le-am considerat legale, am contribuit prin munca mea, din veniturile proprii la formarea şi îndestularea Fondului Naţional de Acumulare, din care s-au realizat toate capacităţile şi structurile Aparatului Naţional de Producţie, din care la loc de cinste figurează şi Banca Comercială Română, bancă ce a existat şi înainte de Revoluţia română din 1989, ba chiar înainte de apariţia Legii 15/1990 sau de instalarea în funcţie a actualului guvern.Datorită actului atacat, înstrăinarea unei asemenea părţi a patrimoniului naţional şi darea lor în proprietatea statului austriac, este afectată nu numai securitatea şi siguranţa româniei, dar şi a mea, deoarece, sumele ce reprezentau profitul net al acestei bănci şi care an de an era transferat la bugetul de stat pentru a putea asigura fondurile necesare bunei funcţionări a unui stat de drept, democratic, acum vor fi transferate la austrieci şi în bununarele încăpătoare ale unor privaţi, care vor diminua substanţial şi fondurile care ar fi trebuit să-mi asigure mie dreptul de a beneficia de protecţia statului român în domeniul asigurării şi garantării sănătăţii publice, iar în cazul meu, fiind subiect al Legii 42/1990 şi al Legii 341/2004, să-mi asigure medicamente şi tratamente gratuite, dar de care nu mă bucur acum, din lipsă de bani, fiind obligat să plătesc pentru ceea ce statul, prin lege îmi datorează cu titlu gratuit. Să mai amintesc de protecţia socială sau de obligaţia guvernuluii de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, drept fundamental garantat de constituţie. Acum, datorită tîlharilor care conduc Guvernul României de mult prea mult timp, s-a ajuns să fie impuse şi calculate accize pentru fiecare kW oră consumat în industrie sau de contribuabilul român, obligat astfel, din "lipsă de fonduri" să suporte preţuri enorme, fără nici o justificare economică, logică sau morală. După cum probabil cunoaşte instanţa, accizele sînt taxe de consum, care în toate ţările cu oameni civilizaţi şi cinstiţi se calculează numai pentru produsele de lux. La noi în România sînt aplicate accize enorme pe gazul metan consumat, pe combustibilii indispensabili unei economii moderne şi unui popor civilizat, aflat în Mileniul III.
Deoarece membrii împricinaţi ai guvernului şi-au arogat dreptul de a se considera, ca şi predecesorii lor comunişti, stăpînii ţării şi a tuturor bunurilor sale, eu am iniţiat acest proces, pentru că am constatat că a fost încălcată democraţia constituţională, atunci cînd a fost impus actul atacat, fără drept şi fără titlu, ba chiar încercînd să ascundă opiniei publice şi elementele contractului de vînzare – cumpărare, stabilite şi negociate de guvern prin încălcarea art. 1 alin 3 şi 5, art. 82, 102, art. 108 alin 1, 2 şi 4, art. 135, art. 136 alin. 4 şi art. 154 alin.1 din Constituţia României, pentru a nu aminti şi despre idealurile Revoluţiei, ce străjuiesc acum pînă şi pîngărita Lege fundamentală.
Prin impunerea abuzivă a H.G.1585/2005 şi prin ascunderea sub falsa motivaţie a clasificării anexei sale, parte integrantă din actul atacat, reprezentanţii guvernului nu au contribuit nici la satisfacerea nevoilor comune, aşa cum prevede în continuare art. 2 lit. l din Legea contenciosului administrativ, nici la respectarea ordinii de drept şi nici nu au contribuit la realizarea competenţei publice, care fără competenţă, fără judecată, fără morală sau urmă de respect pentru proprietatea publică, inalienabilă, aşa cum este situaţia în acest caz, cu cele peste 68% din acţiunile deţinute de stat la B.C.R.
Prin adoptarea abuzivă a H.G. 1585/2005 şi prin ascunderea anexei sale sub "scuza" clasificării, prin încălcarea mai multor articole din Legea 182 a informaţiilor clasificate, reprezentanţii guvernului sau făcut exponenţii intereselor străine ale Guvernului Austriei, care este acţionarul majoritar la ERSTE Bank, dovedind că au făcut exces de putere, definit de art.2 (1) lit.m, autorităţile române, prin exercitarea dreptului de apreciere, au încălcat şi dreptul meu de proprietate, asupra cotei indivize, de care trebuie să mă bucur pe timpul vieţii mele, pe care o voi lăsa apoi moştenire urmaşilor, urmaşilor celor pentru care eu, punîndu-mi viaţa şi familia în mare pericol, m-am ridicat pentru a răsturna regimul dictaturii comuniste, care la fel ca cel de astăzi se credea şi se manifesta ca stăpîn al României, a averii sale şi al nostru, insultîndu-ne şi umilindu-ne atît pe noi cît şi pe semenii noştri din lumea "civilizată" care stătea şi priveau placid ororile pe care le-am îndurat.
Tot la art. 2 (1) lit.n putea afla servitorul care semnează misiva ticăloasă, prin care încearcă să dea instanţei mijlocul pentru a refuza judecarea în fond a cauzei, unde dacă dorea putea să afla că drept vătămat - este orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ.În această cauză, ca urmare a atitudinii guvernului ce a impus abuziv actul atacat, au fost aduse atigeri grave mai multor drepturi fundamentale, ce îmi sînt garantate de Constituţie, cum ar fi cele prevăzute la art. 1 alin. 3, cele de la art. 16 alin 1 şi 2, art. 31 alin. 1 şi 2, art. 47, art. 49, art. 50, art. 54, art. 55 alin.1, art. 102, art. 108 alin. 1, 2 şi 4, art.135 (2) lit.a, b şi f, art. 136 alin.4 coroborate cu art. 154 alin. 1.
De asemena, pentru orice ştiutor de carte, tot la art. 2 (1) lit. o este definită semnificaţia noţiunii de drept legitim privat pentru ca la lit. p să fie cea pentru dreptul legitim public, drepturi care mie miau fost încălcate tocmai pentru că şi acest guvern se dovedeşte străin şi indifernet faţă de noţiunile limbii oficiale de stat şi deosebit se stingheri atunci cînd ar trebui să le respecte în practică. Mie, dacă mai este cazul să menţionez mi-au fost încălcate ambele drepturi, prin impunerea actului atacat, eu încercînd prin acest proces să pretind reprezentanţilor guvernului o conduită dreaptă, care să îmi respecte şi asigure demnitatea mea ca individ, cît şi pe cea naţională, în considerarea drepturilor mele subiective, prezente în toate articolele din Constituţie pe care le-am enumerat mai sus, drept viitor şi previzibil cum este şi cel la independenţă naţională, a suveranităţii poporului asupra statului român, dreptul la un trai decent, care este inexistent şi astăzi, dreptul la dreptare, demnitate şi libertate, dreptul la alocaţii şi burse pentru copiii noştri, mie fiindu-mi refuzat acest drept de statul român, care avea obligaţia conform Legii 42/1990 să-i achite lunar fiicei mele, studente la medicină, bursa cuvenită şi datorată, de care a fost lipsită în tot cursul vieţii ei pentru că eu am fost un luptător anticomunist, ce a luptat pentru ca voi să trăiţi liberi, în dreptate, democraţie, demnitate şi prosperitate.Nu în ultimul rînd ar trebui să beneficiez de drepturile prevăzute şi garantate de art. 32, 33 şi 34 din Constituţie, dar de care nu beneficiez tot datorită guvernului român, atît de mărinimos atunci cînd este vorba să risipească, prin înstrăinare averea ţării – în acest caz acţiunile deţinute de stat la B.C.R., dar atît de zgîrcit atunci cînd ar trebui să asigure fondurile băneşti necesare pentru a benefica efectiv de aceste drepturi subiective, dar şi de cele de siguranţă a vieţii şi de securitate naţională.
Prin acest proces doresc să-mi exercit, să-mi fie respectat şi asigurat şi dreptul colectiv în realizarea dreptului sacru la proprietate publică inalienabilă, acţiunile rămase după marea privatizare, în proprietatea statului român, fiind un drept comun a poporului acestei ţări, ce nu poate fi nesocotit, batjocorit sau încălcat de reprezentanţii vremelnici, imorali şi imaturi din guvernele aflate la un anumit moment la puterea executivă a statului, ce au obligaţia să administreze, nu să înstrăineze şi să conducă administraţia publică centrală şi avuţia naţională, pe care s-au angajat la investitură, prin jurămîntul aflat la art. 82 alin. 2 din Constituţie, să o apere şi, dacă se dovedesc competenţi, să o sporească.
Prin modul cum a înţeles să se achide de obligaţiile sale, asumate prin jurămînt, de reprezentanţii guvernului, acuzaţi în acest proces, mi-a fost creată paguba definită la alin.2 lit. s din Legea 554/2004, deoarece eu, contribuabil şi cetăţean român nu îmi mai poate fi asigurat cadrul necesar, garantat de Constituţia României, de guverne mai competente în viitor, care datorită efectelor înstrăinării majorităţii acţiunilor celei mai mari bănci din România, nu vor mai avea fondurile necesare dezvoltării sau realizării efective a a drepturilor mele private sau colective, beneficiul activităţii băncii, în proporţie covîrşitoare fiind repatriat de acţionarul majoritar al acesteia, care este astăzi Austria.
Voi încheia arătînd că spre deosebire de prostiile susţinute în scris, în excepţia depusă de Guvernul României la dosarul cauzei, Legea 55412004 dă posibilitatea persoanelor fizice şi juridice să atace în contenciosul administrativ actele administrative ale guvernului, pentru apărarea interesului general, aşa cum am arătat că este definit chiar în cuprinsul acestei legi, nu doar pe cel privat, după cum în mod parşiv insinuează reprezentanţii necopţi ai guvernului actual.
Faţă de cele arătate mai sus, vă rog ca în numele dreptăţii şi al Legii să respingeţi excepţia invocată de guvern, excepţie introdusă la plezneală şi, în consecinţă să constataţi că eu am dovedit, dacă mai era nevoie, interesele pentru care lupt şi voi lupta pînă cînd toţi cei vinovaţi vor plăti, cu vîrf şi îndesat, pentru faptele lor criminale, atitudine pe care cred că am dovedit-o plenar în cazul răsturnării, imprevizibile şi nesperate de nimeni, a guvernului dictaturii comuniste, în gloriosul Decembrie 1989.

Nica Leon 29.05.2006

La Doasr nr. 38954/2/2005



Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal



Ca răspuns la solicitarea instanţei formulată la termenul din 18 01 2006 în urma solicitării mele de a dispune, conform prevederilor art. 14 (1) şi (2) din Legea 554/2004, depun motivele cererii de suspendare, pentru a justifica necesitatea suspendării prevederilor H.G.1585/2005 şi a tuturor actelor care au urmat acesteia după publicărea hotărîri inexistente atacate.
Solicit ca instanţa să dispună, în temeiul art. 14 (1) şi 15 (1) din Legea 554/2004, suspendarea H.G.1585/2004 pînă la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
MOTIVE

1. După ducerea la îndeplinire a trădării României înfăptuite de grupul în fruntea căruia se afla cel care a uzurpat tronul ţării - Mihai I, pe tancurile sovietice au venit hoarde de alogeni care, prin forţa armelor, cu obiceiuri şi mentalităţi barbare, ancestrale, au acaparat puterea şi astfel, au naţionalizat şi confiscat fabrici şi uzine, ferme, vite şi chiar casele şi averile oamenilor cu stare, fapte condamnate acum, cînd statul român, respectiv poporul României de astăzi, fără a avea o vină directă, este nevoit, de multe ori ca urmare a unor hotărîri judecătoreşti, să plătească pentru faptele ticăloase a celor cărora au condus ilegitim această ţară şi cărora încă le plătim pensii îndestulătoare;
2. Acum, prin metode similare, ilegale şi fără consultarea poporului suveran, un guvern nelegitim, care se bazează pe faptul că justiţia din România nu funcţionează sau nu îşi face datoria, înstrăinează cu frenezie bunuri inalienabile, proprietăţi ale statului român, deci ale poporului român suveran de astăzi şi din viitor, armele fiind înlocuite cu actele normative emise de angajaţii ai poporului ce au jurat să îl respecte, apere şi să administreze averea ţării pentru a o sporii, încît să fie posibil ca şi în această ţară să se asigure locuitorilor un nivel de trai decent;
3. Pentru ca acum sau în viitor să nu mai fim obligaţi să plătim despăgubiri pentru prostia, laşitatea sau ticăloşia celor care se joacă de-a guvernarea, este obligatoriu ca puterea judecătorească să suspende atît H.G.1585/2005, cît şi toate actele rezultate ca urmare a acestei hotărîri inexistente, deoarece, în cazul în care aceastea nu ar fi suspendate, statul român, poporul român şi eu personal, în calitate de cetăţean al acestei ţări, cît şi familia mea ar avea de suferit, iar cumpărătorul precar ar avea posibilitatea de a continua să se manifeste ca proprietar deplin al Băncii Comerciale Române, putînd decide înfăptuirea unor acţiuni pe care le poate lua oricînd acţionarul majoritar, prin care se vor putea produce pagube materiale, organizatorice şi de imagine ireparabile, de o deosebită importanţă, care pot duce la distrugerea credibilităţii băncii, la reorganizarea după alte principii a acesteia, la vînzarea unor sedii, încheierea unor contracte de creditare sau de garantare pentru sume uriaşe, acordate special unor firme concurente B.C.R.sau chiar în dauna intereselor naţionale ale României. Prin asemenea strategii se poate duce foarte repede banca în stare de insolvabilitate, putînd chiar exporta resurse financiare româneşti considerabile, care nu vor mai putea fi recuperate niciodată, prejudiciind astfel statul român, bugetul României şi pe proprietarul de drept al B.C.R. – poporul român. Întrucît cred că sînt bine cunoscute consecinţele unei alte hotărîri a guvernului liberal condus de Brătianu în timpul primului război mondial, în urma căreia nici în prezent România nu şi-a recuperat tezaurul trimis atunci la ruşi, menţionez aici că este foarte simplu şi lesne de dus la îndeplinire un plan de distrugere a unei bănci, chiar a uneia foarte mari şi solide, pentru a nu mai aminti decît de cazul Barcley's Bank – baca engleză foarte mare şi puternică, cu filiale în aproarpe toată lumea, la care îşi avea conturile chiar şi cea mai bogată femeie din lume, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, bancă îngenuchiată însă şi dusă spre faliment de un singur şi neimportant angajat, pentru că de falimentul B.R.C.E – BANCOREX a auzit toată lumea şi nu cred că mai este cazul să explic cum a fost distrusă cea mai mare bancă din România, cu sedii în peste 145 de ţări, pagubă suportată şi astăzi din buzunarul cîrpit al bietului cetăţean român;
4. Cred că oricine ştie că banii constituie pentru economie şi pentru un stat ceea ce sîngele reprezintă pentru viaţa unui organism uman, fiind mijloace vitale, necesare existenţei, garantării şi dezvoltării vieţii.
Unul dintre cei mai importanţi stîlpii care susţin şi poate garanta existenţa plenară
a unui stat naţional, suveran, unitar şi indivizibil îl constituie sistemul bancar al
statului. Sistemul bancar, format din bănci, este cel care asigură şi forţelor
armate, cît şi instituţiilor care se ocupă de apărarea siguranţei naţionale sumele
necesare pentru protecţia poporului, a intereselor sale şi a siguranţei statului;
5. În art. 1 alin.1 din Constituţie se afirmă că România este un stat de drept, democratic şi social în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
Acum, eu, cel care a luptat pentru răsturnarea comuniştilor şi a sistemului lor inuman, degradant şi bestial, ca promotor şi purtător al idealurilor Revoluţiei române din Decembrie 1989 declar solemn că nici unul dintre idealurile pentru care am luptat, fiind gata să-mi dau chiar şi viaţa, nu l-a constituit înstrăinarea sau jefuirea României, a economiei sale, a aparatului naţional de producţie sau a poporului român, avînd ca rezultat direct subminarea economiei şi siguranţei naţionale a ţării noastre. Pregătind şi declanşînd Revoluţia nu am avut niciodată intenţia de a înlocui un grup dictatorial, care se manifesta ca şi cum ar fi fost stăpînul României şi poporului român, subminînd suveranitatea naţională, pentru ca acum, contrar prevederilor şi idealurilor descrise la art. 1 alin. 3, art. 2 şi art. 82 alin.2 din Constituţie, să avem iarăşi un alt grup dictatorial, care se manifestă discreţionar, cu aere de stăpîn al României şi poporului român, grup care fără titlu, fără drept şi fără acordul proprietarului de drept – poporul român - vinde, cu de la sine putere, în pofida Constituţiei şi Legii, pachetul majoritar de acţiuni deţinut de stat la cea mai mare bancă din această ţară;
Art. 2 Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

6. B.C.R., a cărui pachet de acţiuni deţinut de stat a fost vîndut fără titlu legal şi fără drept de aventurierii din Guvernul României, nu este o bancă nouă, ea fiind o bancă veche, cu o îndelungată activitate şi tradiţie, bancă ce a fost reorganizată prin Legea 15/1990 şi nu înfiinţată prin respectiva lege, proprietarul sau statutul proprietăţii neputînd fi puşi în discuţie sau modificaţi de lege sau de guvern;
7. Întrucît reprezentanţii Guvenului României ştiau că prin impunerea H.G.1585/2005 şi a anexei sale nepublicate comit o gravă încălcare a prevederilor Constituţiei şi a drepturilor inalienabile ale poporului român suveran, au aranjat cu cei care i-au îndemnat să comită asemenea sacrilegiu la adresa României, a demnităţii, suveranităţii şi siguranţei sale, să stabilească cu reprezentanţii cumpărătorului precar, care ştiau că legal guvernul nu avea şi nu are rolul şi dreptul de a face acte de comerţ şi să se ocupe de negocierea unor elemente ale contractului de vînzare – cumpărare, motive pentru care s-au înţeles, în secret, să impună şi să strecoare şi un "element" în anexa la actul inexistent atacat, prin care să fie absolut siguri că oricum ar fi, România şi poporul său să iasă în pierdere, deci jefuiţi.Ca atare, au decis să se prevadă în contract o clauză care obligă statul român să plătească Erste Bank "pentru inducerea în eroare privind situaţia reală a B.C.R." o despăgubire maximă 1,12 miliarde de euro, adică 50% din preţul de vînzare, ceea ce înseamnă că oricum ar fi cei care au plănuit această tîlhărie şi au dus-o la îndeplinire să iasă în cîştig, în dauna României;
8. Fiind conştienţi că au comis fapte reprobabile, condamnate de lege, aceştia s-au asigurat că ei nu vor avea de suferit nici un fel de pagubă materială, motiv pentru care au decis, dacă şi atunci cînd vor considera necesar să plătească pentru acţiunile primite, să depună banii pentru această tranzacţie păguboasă pentru economia României şi deosebit de periculoasă pentru siguranţa ei, într-un cont aflat într-o bancă din străinătate;
9. Avînd în vedre că făptuitorii acestui jaf al secolului sînt conştienţi că au comis ilegal această tranzacţie dubioasă, neconstituţională, ezită încă implicarea cumpărătorului precar în activitatea B.C.R., acesta forţînd încă determinarea vînzătorului precar să includă şi alte facilităţi şi societăţi care fac însă parte din Grupul B.C.R, cum ar fi: B.C.R –Leasing, B.C.R. Securities, B.C.R. Asigurări etc, care au activitate independentă, sînt cunscute şi consolidate pe piaţă, dar nu sînt incluse în actualul contract de vînzare – cumpărare a B.C.R, prin care s-a vîndut ilegal pachetul de acţiuni deţinut de stat la B.C.R., suspendarea H.G.1585/2005 poate şi trebuie dispusă pentru a se evita acum, cînd încă nu este prea tîrziu, pagube imense;
10. Pentru a demonstra că noi, românii nu sîntem chiar atît de proşti, de orbi, de indiferenţi, de bogaţi sau de mărinimoşi încît să nu ne pese de interesul general şi de binele României nici atunci cînd sîntem pe cale să pierdem cea mai mare bancă a României, "principalul actor în realizarea procesului de susţinere a economiei reale", bancă evaluată în pripă numai la suma de 9.000.000.000 euro, vîndută în pripă, a cărui pachet de 61,88% din acţiunile B.C.R. valorau, în urma unui calcul simplu, cel puţin 5.569.200.000 euro la data cînd Guvernul României a vîndut-o ilegal pe aproape nimic (3,75 miliarde euro) şi care, prin încălcarea şi a art. 16 alin. 1. din Constituţie a decis să păgubească proprietatea publică a poporului român şi prin vînzarea a încă 8 % din acţiunile B.C.R. vîndute ilegal şi preferenţial de această dată doar angajaţilor şi pensionarilor de la B.C.R., cu modesta sumă de cca. 25.000.000 de euro, în dauna celorlalte milioane de români, care au fost păgubiţi astfel şi cu suma minimă de 695.000.000 de euro.
Avînd în vedere cele de mai sus, pentru a evita nu numai pagubele materiale evidenţiate minimal la punctul 10, dar şi pentru a nu mai demonstra că România nu este un stat de drept, stat care nu are încă magistraţi competenţi, cinstiţi şi patrioţi, rog instanţa să hotărască să suspende pe timpul judecării cauzei prevederile H.G. 1585/2005 şi a actelor care au rezultat ca urmare a impunerii şi punerii în aplicare a acesteia, cu atîta grabă, cu toate că nu era publicată anexa, parte integrantă din hotărîrea în cauză.



Nica Leon 06 02 2006
Către,
Comisia Specială pentru privatizarea B.C.R.,

Spre ştiinţă domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu şi preşedintelui Traian Băsescu.


Domnule Preşedinte,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, luptător anticomunist şi dătător de libertate poporului român, constat cu tristeţe că oameni cu funcţii atît de importante, care au jurat, la investitură, să respecte Constituţia, să apere poporul acestei ţări atît de năpăstuit de fel de fel de trădători şi de ticăloşi, îşi pierd capul şi jefuiesc avuţia naţională, înstrăinînd, prin vînzare, Bănca Comercială Română, CEC-ul, dar şi multe alte obiective industriale şi unităţi economice strategice, de care depinde siguranţa naţională a sărmanei noastre ţări.
Din această cauză vă informez, deşi ar fi trebuit să fi aflat pînă acum, că şi aceste bănci la fel ca şi celelalte întreprinderi, institute şi unităţi economice, ce au fost vîndute sau pe care anunţaţi că le veţi vinde, sînt bunuri inalienabile, ce au fost realizate prin munca asiduă şi prin contribuţia financiară, la Fondul de Acumulare, a întregului popor român, că guvernele care au parazitat şi au mimat administrarea ţării după Revoluţia din Decembrie 1989 nu au avut şi nu au în proprietate aceste bunuri, motiv pentru care nu aveau şi nu au dreptul legitim să le vîndă.
Nici dumneavoastră nu aveţi dreptul să vindeţi acţiunile pe care statul român le deţine la B.C.R. şi pentru că statul este poporul nu un guvern sau altul.
Ar fi fost bine dacă aţi fi aflat pînă acum că faptele dumneavoastră se încadrează perfect în mai multe articole ale Codului Penal şi că, în conformitate cu prevederile art. 136 alin. 4 din Constituţie, “Bunurile proprietate publică sînt inalienabile. În condiţiile legii ele pot fi închiriate sau concesionate”, deci nu vîndute!
Pînă acum ar fi trebuit să ştiţi şi dvs. că B.C.R.şi CEC se află doar în proprietatea poporului român, ca bunuri inalienabile ce nu poat fi puse sub nici o formă în discuţie pentru a fi vîndute, iar aceste manopere frauduloase ce au dus la vînzarea unei bune părţi a patrimoniului naţional au fost pînă în prezent la îndemîna unor comunişti trădători şi criminali, care neavînd nimic sfînt şi nici o legătură cu poporul român, l-au umilit şi jefuit.
Vreau să cred că dvs., ca oameni care pretindeţi că reprezentaţi o alianţă democratică, aflată în slujba poporului român, care s-a angajat să facă bine României, nu vreţi dori să cădeţi în hasnaua ruşinii şi trădării naţionale şi să deveniţi, din demnitari ai statului, penaliştii acestuia.
Ca atare, vă sfătuiesc să nu vă culcaţi pe cine ştie ce ureche bleagă, care ar fi auzit că pe aceste meleaguri ulciorul şi-a făcut deja cărare … şi că legea este tot un fel de barieră, la care se opresc doar proştii, pentru că va veni timpul ca ei să vă caute şi în gaură de şarpe şi atunci, vă rog să mă credeţi, nu veţi ştii pe unde să scoateţi cămaşa.
Pentru a nu fi puşi în această situaţie dificilă cred că ar fi bine să revedeţi şi Legea 15/1990 numită Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, lege prin care nu a fost modificat sau afectat proprietarul de drept al avuţiei naţionale, proprietar care nu poate fi decît poporul României.
Dacă sînteţi serioşi, responsabili şi patrioţi ar trebui să revedeţi şi propunerea înfiinţării Fondului Proprietatea, deoarece aceasta este la fel de păguboasă, imorală, nedreaptă şi anticonstituţională ca şi Legea 112/1995, lege prin intermediul căreia nişte comunişti tîlhari au încercat să ascundă faptele mîrşave ale lor şi ale înaintaşilor lor, care au furat proprietăţile altora, pentru a se muta ei în ele şi care au fost vîndute apoi, sub o pretinsă mască de legalitate, de statul subjugat de aceiaşi comunişti rapace, care cumpărau astfel casele pe care le obţinuseră fără drept, conservîndu-şi interesele meschine.
Pentru aceste fărădelegi nu înţeleg de ce ar trebui să plătească tot poporul, căruia i se răpeşte astfel dreptul inalienabil de proprietate asupra societăţilor de stat care ar urma să treacă abuziv la Fondul Proprietatea, cînd normal, moral şi legal ar fi ca tîlharii care au furat casele altora, pe care le mai ocupă încă, cumpărate de la un stat tîlhar, ce nu avea dreptul să vîndă bunuri furate, să fie obligaţi să plătească ei, din averile şi pensiile lor grase, pe care le primesc nemeritat (tot din banii celor care au avut de suferit) pentru tot răul produs ţării şi poporului român, pensii ce ar fi trebuit de mult să le fie reduse pînă la nivelul ajutorului social, iar din banii astfel economisiţi şi obţinuţi să se plătească despăgubiri tuturor celor care au avut de suferit din cauza sistemului bestial pe care l-au adus, impus şi sprijinit în România.
Totodată, cred că ar trebui oprit cît mai repede necoptul ministru Codruţ Sereş, care vinde cu frenezie bunuri inalienabile ale poporului român, continuînd astfel planul de distrugere şi de înstrăinare a economiei româneşti, pus la cale de comuniştii internaţionalişti care prin victoria contrarevoluţiei din decembrie 1989 s-au cocoţat din nou la putere, urcînd pe munţi de tinere cadavre, pe tinerii care s-au jertfit pentru ca şi în România dreptatea, libertatea, democraţia şi demnitatea să-şi găsească locul.
Legile privatizării şi chiar unele articole din Legea 15/1990 sînt nefireşti, nedemne, nedrepte şi neconstituţionale, situaţie perpetuată de reprezentanţi ai unor instituţii care ar fi trebuit demult să le abroge şi să le pună în concordanţă cu voinţa poporului, dar şi cu litera şi spiritul Constituţiei. Oricum, chiar dacă aşa zişii oameni de drept şi-au închis şi stîngul, făcîndu-se că nu văd şi nu ştiu, vă reamintesc că prevederile art. 150 alin. 1 din Constituţia valabilă din 1991, pîngărită şi terfelită de borfaşi printr-un simulacru de referendum, organizat în anul 2003, respectivul articol devenind art. 154 alin. 1 prevede totuşi, cît se poate de clar, că: ”Legile şi celelalte acte normative rămân în vigoare în măsura în care ele nu încalcă prevederile prezentei Constituţii”, ceea ce înseamnă că nici dumneavoastră nu aveţi vreun drept legal sau moral să vindeţi patrimoniul inalienabil al poporului Român, care trebuie să fie veşnic în proprietatea poporului suveran, care nu v-a mandatat nici pe dvs. să-i încălcaţi voinţa, proprietatea, drepturile şi Constituţia României.
Să nu dea Domnul să vină timpul să căutaţi cumva protecţie invocînd prevederile unor legi sau acte normative, aşa cum a făcut şi Ceauşescu în ora socotelilor, pentru că ele sînt abuzive, date de parlamente ilegale şi nereprezentative, iar după cum bine ştiţi parlamentele nu sînt nici ele proprietarele avuţiei naţionale a poporului român. Aceste instituţii au obligaţia să acţioneze în aşa fel încît prin legile pe care le adoptă să contribuie la dezvoltarea şi propăşirea României, la asigurarea condiţiilor necesare funcţionării statului de drept, spre fericirea, libertatea, demnitatea, unitatea, independenţa şi prosperitatea poporului român.
Aş vrea să cred că măcar aceste rînduri vă vor trezi la realitate şi că, la ceas de cumpănă nu veţi dori să vă adresaţi, aşa cum s-a mai întîmplat, Marii Adunări Naţionale!

Un român care regretă şi condamnă aceste timpuri şi oamenii lor.


Nica Leon 19 10 2005
Către,
Guvernul României





Domnule Prim-ministru,



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, în calitate de dătător de libertate şi democraţie poporului român, cît şi ca binefăcător al dumneavoastră (dacă nu eram eu nu aţi fi ajuns niciodată preşedinte la P.N.L, un om bogat sau prim-ministru), văzînd prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art. 2, art. 16 alin. 1, art. 47, art. 54, art. 57, art. 102 alin. 1, 2. şi 4 şi art. 154 alin. 1 din Constituţie, mă adresez celui care este preşedintele unui partid naţional şi primul ministru al Guvernului României, funcţie care vă obligă să faceţi tot ce este necesar pentru respectarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români, a avuţiei lor naţionale, în temeiul idealurilor Revoluţiei române din decembrie 1989 şi a Constituţiei României, pe care nu demult aţi jurat.
Avînd în vedere cele de mai sus cît şi furibunda campanie de risipire, prin vînzare şi înstrăinare a avuţiei naţionale şi de distrugere a aparatului naţional de producţie, susţinută şi de actuala guvernare, dar şi prevederile Legii 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar (nu proprietar) unde la art. 1 este strecurată o perfidă eroare – pentru că se pretinde că respectivele bănci, devenite societăţi bancare, ar fi înfiinţate în temeiul Legii nr. 15/1990, lege care poartă chiar numele de: legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat – nu crearea de societăţi bancare noi, dar chiar dacă ar fi fost înfiinţate bănci noi, acestea fiind create din fonduri ale statului, deci din bani publici, acestea ar fi fost tot bunuri publice, inalienabile, proprietatea de drept a poporului român, pentru că statul sîntem NOI, NU TAGMA JEFUITORILOR!
Domnule prim-ministru, cred că ar trebui să ţineţi cont şi de rolul dar şi de actele pe care aveţi dreptul să le emiteţi, conform Constituţiei, pentru a înţelege că Guvernul României, indiferent din cine ar fi format, nefiind decît administratorul general al treburilor publice, nicidecum proprietarul sau stăpînul ţării, nu a avut şi nu are dreptul de a dispune, după punul său plac, de averea poporului român, realizată de mii de generaţii printr-o luptă şi muncă asiduă.
Sper că nu veţi încerca şi dumneavoastră să vă ascundeţi în spatele unor astfel de aşa-zise legi de privatizare, pentru că ele, după cum ştiţi, nu sînt în vigoare în această ţară, din cauza prevederii de la art. 154 alin. 1 din Constituţie, unde stă scris că: "(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii." pe care ar trebui să o coroboraţi şi cu cea de la art. 136 alin. 1, 2 şi 4 "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică".
După cum ştiţi şi băncile sînt tot bunuri proprietate publică, care nu pot fi vîndute, iar dacă într-adevăr reprezentaţi un partid cu aspiraţii naţionale, vă rog să-mi spuneţi ce stat naţional poate fi independent şi suveran fără a avea bănci de stat puternice?
Pe cale de consecinţă nici guvernul pe care îl conduceţi nu are dreptul să vîndă sau să înstrăineze Banca Comercială Română, bancă pe care, dacă ar dori-o şi mai puternică, ar trebui să aplice în practică prevederile Legii 83/1997 art.2 alin.1, lit.a sau prevederile de la lit b, unde doar în subsidiar se prevede şi posibilitatea vînzării (ilegale) către "persoane fizice şi juridice străine cu capital majoritat privat."
Totodată ar trebui să citiţi şi prevederile art. 5 alin. 1 unde scrie negru pe alb că: "Fondul Proprietăţii de Stat , în calitate de gestionar al participaţiei statului…" deci, nu de proprietar, fapt pentru care consider că ar trebui să constataţi că orice încercare de vînzare sau de înstrăinare a B.C.R. este nu numai necostituţională dar şi ilegală şi pentru că reprezentanţii guvernulelor nu au dus la îndeplinire obligaţiile art. 2 alin.1 lit a sau b.
Vă atrag atenţia şi asupra ilegalităţii H.G. nr. 1.017/2001 pentru ap
Nica Leon
 
Mesaje: 795
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009