Sectorul CIVES
 
 

Neconstitutionalitatea impozitarii proprietatii private

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Neconstitutionalitatea impozitarii proprietatii private

Mesajde Nica Leon » Mie Oct 18, 2006 2:25 pm

C ă t r e,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DOMNULUI PREŞEDINTE PROF.UNIV.DR. IOAN VIDA





DOMNULE PREŞEDINTE,




Subsemnatul Nica Leon, reclamant în această cauză, ce formează obiectul dosarului nr. 771/300/2005, văzînd prevederile Codului Fiscal şi pe cele ale pîngăritei Constituţii a României, invoc excepţia necostituţionalităţii unor articole din acest cod.
Am ridicat această excepţie avînd în vedere că România deşi pretinde că ar fi un stat de drept, cu toate acestea statul român, prin autorităţile sale, încalcă numeroase prevederi constituţionale, cît şi tratate şi acte internaţionale în materia drepturilor omului, ratificate şi de România, aşa cum voi arăta în continuare.
Prin asemenea practici dictatoriale, ce amintesc flagrant de mentalităţile, obiceiurile şi practicile vremurilor de tristă amintire, cînd guvernul comunist se manifesta şi se credea stăpînul absolut al proprietăţilor noastre, deci şi ale mele, denumite atunci bun al întregului popor, făcînd ca statul totalitar să îşi permită să îmi impoziteze şi mie atît proprietăţile imobiliare, cît şi pe cele mobiliare, cum ar fi propriul autovehicul, care deşi în acte figura ca fiind în exclusivitate al meu, în realitate era al statului - stăpîn absolut, care pentru că îmi oferea "privilegiul" de a-l putea deţine şi conduce, cînd mă mai deplasam cu el cîteodată, îmi calcula şi mă obliga să plătesc impozit pentru propria mea maşină, pe care eu desigur, am refuzat să îl plătesc vreodată.
Între timp am declanşat o Revoluţie, din dorinţa de a dărui posibilitatea românilor de a putea face saltul de la stadiul de vite de muncă, numiţi atunci, de partid şi de stat, "oameni ai munci sau de de tip nou", la cel de cetăţeni liberi, cu drepturi şi îndatoririle prevăzute astăzi de Legea fundamentală.
Idealurile acelei Revoluţii, amintite pînă şi de pîngărita Constituţie a României, sînt însă şi în prezent încălcate de comunişti şi de copiii lor, care au re monopolizat puterea prin crime, violenţe, jafuri şi teroare şi care îşi permit să se manifeste discreţionar, sub masca unei originale democraţii, impunîndu-ne vrerea lor prin prevederi cu putere de lege, care îmi încalcă şi mie atît valorile supreme, cît şi drepturile fundamentale, ce sînt garantate de maica legilor.
Avînd în vedere cele de mai sus am invocat, în şedinţa publică,

EXCEPŢIA de NECOSTITUŢIONALITATE
a Codului Fiscal

Lege cu nr. 571/2003 şi a actelor care au modificat-o de-a lungul timpului.
1.Obiectul de reglementare al Legii 571/2003 numită Codul Fiscal al României îl reprezintă stabilirea cadrului "legal" pentru impozitele şi taxele prevăzute de acesta. Precizez încă de la început că art. 248 lit. a, b şi c, art. 249 alin. 1, 2 şi 4, art. 251, art. 252, art. 253, art. 254, art. 255, art. 2567, art.258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 263, art. 264 şi art. 265 din Codul Fiscal sînt neconstituţionale, pentru că, prin impunerea acestora, se aduce atingere drepturilor fundamentale garantate de pîngărita Constituţie a României, fiind astfel anulate valorile supreme şi garantate de art. 1 alin. 3 din Legea fundamentală.

DISPOZIŢII CONSTITUŢIONALE ÎNCĂLCATE

art. 1 alin. (3), care proclamă România stat de drept, în care, printre valorile declarate supreme şi garantate se regăsesc demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi dreptatea, precum şi idealurile Revoluţiei;

art. 16 alin. (1) şi (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", iar "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.;
art. 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

art. 44 Dreptul de proprietate privată

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

art. 47 Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

art. 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, prevede (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

art. 54 Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

art. 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

art. 135 Economia
(2) Statul trebuie să asigure:
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

art. 139 Impozite, taxe şi alte contribuţii
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.

art. 154 Conflictul temporal de legi
(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii.

ARGUMENTE CARE SUSŢIN NECONSTITUŢIONALITATEA ACTELOR ATACATE

Încălcarea articolelor din Constituţia pîngărită, revizuită şi republicată:
art. 1 alin. (3), prevede că România este un stat de drept, în care, printre valorile declarate supreme şi garantate se regăsesc demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi dreptatea – care prin impozitarea proprietăţilor mele personale, ca urmare a instituirii de taxe şi impozite asupra a ceea ce îmi aparţine de drept devin vorbe goale, toate acestea fiind nesocotite şi chiar anulate, punîndu-ne în situaţia ca din nou statul să fie proprietarul absolut al tuturor bunurilor noastre şi pentru că, în "mărinimia" sa, ne dă totuşi dreptul de a le folosi noi, proprietari bunurilor, trebuie să-i plătim statului atotputernic, hrăpăreţ şi tîlhar, diferite sume de bani, numite taxe şi impozite;
art. 16 alin. (1) şi (2) potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege - dar şi acum în România doar unii cetăţenii sînt impozitaţi pentru bunurile lor, alţii sînt scutiţi, fiind deci mai egali decît ceilalţi, deci privilegiaţi din moment ei nu plătesc, pentru că aşa a fost prevăzut la art. 250, 257 şi 262 din Codul Fiscal, iar statul este scutit totdeauna de la plata oricăror taxe şi impozite pentru bunurile pe care le deţine în numele nostru, dar pe care le vînd, cînd convine celor de la putere pentru că le consideră bunuri proprietate privată a statului, de parcă statul, monopolizat şi acum de fiii comuniştilor, ar fi o privată, ori o afacere ce este a lor, în proprietatea numai a celor de la conducere şi nu proprietatea poporului român, deci proprietate publică inalienabilă, pentru că, definiţia statului susţine că "statul sîntem noi", poporul român şi nu tagma jefuitorilor ce îl tîlhăresc fără să se sinchisească de prezenţa magistraţilor;
art. 20 alin. (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte- ori prin prevederile şi impunerile criticate din Codului Fiscal sînt anulate unele din drepturile omului, taxele şi impozitele impuse în România anulînd practic dreptul de proprietate asupra imobilelor şi autovehiculelor, pentru care am plătit statului, atunci cînd le-am dobîndit, absolut toate taxele şi impozitele legale, iar acum, cînd noi sîntem proprietarul acestor bunuri a căror proprietate ne este garantată, ocrotită şi chiar inviolabilă, statul ne pretinde din nou să-i plătim în fiecare an, alte taxe şi impozite, anulîndu-ne astfel drepturile garantate de pîngărita Constituţie a României;

art. 44 Dreptul de proprietate privată

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege – drept inexistent din moment ce prin articolele incriminate din Codul Fiscal statul îşi permite, fără să ne ceară măcar acordul să ne fixeze taxe şi impozite pentru ceva ce este numai al nostru şi nu al lui, al statului;
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular – şi cu toate aceste prevederi cît se poate de clare reprezentanţii acestui stat au impus prevederi contrare, criticate de mine, în care se scrie că orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport sau un imobil datorează statului o taxă anuală sau un impozit, ca şi cum el, statul ar fi proprietarul lor de drept, iar noi numai deţinători precari, care trebuie să plătim pentru că ni s-a acordat favoarea de a avea, în proprietate, un astfel de bun. Prin această filozofie impusă arbitrar de stat, acesta îşi demonstrează intenţiile şi apucăturile, în încercarea menţine politicile comuniste, pe care le regretă, în care toţi eram egali în sărăcia noastră, cu excepţia nomenclaturii şi a reprezentanţilor păturii represive, care aveau dreptul, în calitate de stăpîni ai României, la maşini şi case în proprietate, care însă se impozitau, pentru că erau tot ale statului a toate deţinător absolut. Din cauza acestei practici păguboase statul vrea să ne determine să renunţăm la proprietatea bunurilor noastre, a căror inventar îl ţne cu stricteţe, în loc să înveţe şi să urmeze practicile şi metodele ţărilor din U.E. care nu impozitează proprietatea cetăţenilor lor, pentru că este a lor, dînd un imbold serios dezvoltării economiei, care vinde consumatorilor, multe maşini şi case. Aşa se face că în Italia, spre exemplu, ţara cu cele mai multe autovehicule pe familie, industria este în floare, iar ţara este bogată pentru că nu se consideră stăpîna caselor, a terenurilor şi a autovehiculelor cetăţenilor săi şi nu le impozitează proprietăţile, obţinînd totuşi fondurile uriaşe care îi asigură buna funcţionare a statului, prin impozitarea, o singură dată, a profitului pe care îl obţin producătorii de maşini, constructorii de case etc. La noi statul condus de tîlhari comunişti, nostalgici încă, pînă şi profitul net este de mai multe ori impozitat, pentru a nu aminti şi de impozitarea, chiar şi de mai multe ori a mijloacelor de producţie care participă la realizarea profitului, fie că ele sînt autovehicule – la care se cere anual plata taxei auto, apoi plata accizelor, a taxelor de drum ş.a.m.d, şi după ce se obţine un mic profit brut, după ce este impozitat, patronul sau patronii respectivi, pentru a avea şi eu dreptul de a lua ceva din roadele muncii şi proprietăţii lor trebuie să mai plătească statului impozitul pe dividende, de parcă profitul net, care ar fi trebuit împărţit proprietarilor, nu mai este net fără o nouă impozitare şi taxare. În acest fel ne furăm singuri căciula, economia scîrţîie, statul care vrea mulţi, mulţi bani, pentru a-i cheltui aiurea, în Iraq sau Afganistan cu trupele armate româneşti trimise acolo prin încălcarea prevederilor art. 10 din necinstita Constituţie a României, sau în afaceri ilegale şi păguboase, pînă se va ajunge ca toţi oamenii competenţi să se îmbolnăvească de greaţă şi să plece pe alte meleaguri pentru a trăi omeneşte şi, atunci să vă văd ce veţi mai face;
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire – ori în cazul în care proprietarul unei maşini refuză să încalce prevederile normelor constituţionale şi nu plăteşte impozitele şi taxele auto statul hrăpăreţ îl va executa silit şi îi va confisca şi vinde altuia proprietatea garantată, ocrotită şi inviolabilă, prin încălcarea acestui articol?

art. 47 Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent – prin sistemul de taxe şi impozite impus de legiuitorul român dezvoltarea este minimă, nivelul de trai este la pămînt, ceea ce i-a determinat pe români să voteze cu picioarele, migrînd în ţări care îi respectă pe ei ca oameni şi ca proprietari. Doar pe meleaguri străine cei cinstiţi s-au putut îmbogăţi din muncă, în timp ce aici avere au făcut doar cei care au furat de la statul care fură de la noi, prin impozitele şi taxele ilegale pe care ni le impune neconstituţional şi neeconomic, fără ruşine, bun simt şi spirit de conservare;

art. 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, prevede (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei – prevederile articolelor Codului Fiscal arătate mai sus şi criticate de mine reprezintă nu numai o motiv ce îmi vatămă dreptul meu de proprietate şi interesele legitime, dar mă şi înfurie, făcîndu-mă să mă gîndesc foarte serios să cer azil politic într-o ţară cu oameni inteligenţi, patrioţi şi cu respect faţă de muncă, de drepturile oamenilor şi pentru proprietate, pentru a urma şi eu, exemplul atîtor români patrioţi care după ce s-au sacrificat pentru a-i scoate pe romîni din mocirlă, au părăsit România definitiv, sătui de jegul, impostura, nedreptatea şi ticăloşia de acasă;

art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav – prin prevederile articolelor Codului Fiscal criticate de mine în prezenta excepţie nu numai că îmi este restrîns dreptul plenar de proprietate asupra maşinilor mele, fără însă a se argumenta solid impunerea sau situaţia determinantă pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii ori a moralei publice, inexistente din moment ce imoral legiuitorul stabileşte, prin încălcarea normelor constituţionale să-mi impoziteze şi să-mi taxeze proprietatea;
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii – încălcarea, de către autorităţile publice a dreptului meu de proprietate asupra maşinilor şi imobilelor pe care le posed constituie o restrîngere a cărei necesitate legică nu poate fi susţinută legal, afară de cazul cînd incompetenţa celor care guvernează şi legiferează în această ţară, de la Revoluţie şi pînă astăzi, nu este cumva lege. Altfel, ticăloşii care nu au fost şi nu sînt în stare să pună în funcţiune şi să dezvolte capacităţile şi potenţialul productiv al României şi să aplice în practică prevederile art. 47 şi 135 lit. f din Legea fundamentală şi care se cramponează, agăţîndu-se cu disperare de fotoliile periculoase ale puterii, nu vor reuşi niciodată să înţeleagă că, pentru a putea să obţină mulţi bani la buget, cu dreptate, prin taxe şi impozite mici, calculate însă pentru un volum foarte mare de bani rezultaţi din creşterea exponenţială a profitului general al ţării, ce poate fi mărit numai cu inteligenţă, ceea ce, după cum se constată şi din simpla parcurgere a textului Codului Fiscal, la noi, în această ţară năpădită de comunişti, nu este cazul, inteligenţa şi competenţa nefiind sinonime cu produsul societăţii socialiste multilateral dezvoltate, din care au supt conducătorii României atunci cînd s-au format;

art. 54 Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră – şi cu toate acestea cei care au impus articolele criticate ale Codului Fiscal nu au dovedit-o, sistemul de impunere legiferat astfel este nu numai anacronic dar şi păgubos, lucru care însă mai rămîne să fie constatat, dacă nu cumva sînt din aceiaşi speţă cu cei care au impis Legea 571/2003 şi de judecătorii care ar trebui să ne apere drepturile, libertăţile şi interesele noastre legitime;
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege – aşa cum am mai arătat, cei cărora le-au fost încredinţate funcţii publice nu sînt nici cetăţeni şi nici competenţe, iar minte de unde să aibă, ea fiind o constantă supusă presiunii înmulţirii accelerate a populaţiei. Prin impunerea impozitelor şi taxelor pe proprietate aceştia se fac vinovaţi de port ilegal de cap şi de alungarea locuitorilor României, pe lîngă distrugerea Aparatului Naţional de Producţia, jefuirea băncilor, risipirea averii românilor şi amanetarea viitorului acestui neam;

art. 56 Contribuţii financiare
1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice – obligaţie pe care o onorez de fiecare dată cînd cumpăr benzină, uleiuri, piese de schimb, la fel ca şi atunci cînd achit orice factură sau bon de casă, pentru că plătesc statului atît TVA, toate impozitele ascunse în preţul mărfurilor şi serviciilor cît şi accizele impuse tot de autorităţile publice hrăpăreţe;
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale – ori, aşa cum cred că poate constata oricine, chiar şi cei neştiutori de carte, sistemul de impozite şi taxe impus de articolele criticate din Codul Fiscal, nu asigură nici o aşezare justă a sarcinilor fiscale, în cazul imobilelor acestea fiind evaluate arbitrar de reprezentanţii autorităţilor publice, fără ca ei să fie proprietari şi fără să facă, mai înainte, pe cheltuiala lor, o evaluare calificată a stării tehnice a imobilului, stabilind o valoare scoasă din "burtă" pe care o numesc "valoare de piaţă" aşa cum vor ei, fără să ţină cont de preţul lor adevărat, plătit de mine la momentul achiziţiei, care este singura sumă adevărată, reevaluîndu-le fără să mă consulte, de parcă le-aşi vinde atuci cînd vor ei, în fiecare an, cînd stabilesc impozitul pentru proprietatea mea, deşi eu nu intenţionez să-mi vînd imobilele, pe care le-am cumpărat ca să le ţin toată viaţă.
În cazul taxei auto, impusă prin art. 261 din Codul Fiscal, deşi mijloacele mele de transport sînt deja înmatriculate şi, deci, nu mai "trebuie înmatriculate", pentru că am numere de înmatriculare de mai mult timp, organele fiscale, aşa cum se poate constata şi din acţiunea mea, au stabilit, cu premeditare şi au impus, prin art. 263 din Codul Fiscal un sistem ciudat de stabilire a taxei auto – taxă care conform definiţiei date de art. 2 pct. 40 din Legea finanţelor publice, reprezintă numai o prestare de serviciu, nicidecum o legătură directă cu capacitatea cilindrică a motoarelor maşinilor mele sau, mai rău cu masa, ataşul, remorca etc. Acest mod de impunere a taxei auto este nu numai neconstituţional, el fiind şi atehnic dar şi imoral, pentru că, deşi cetăţenii sînt egali în faţa legii, unii care au mijloace de transport cu tracţiune asigurată de motoare electrice, care nu au deci capacitate cilindrică nu plătesc taxa auto la care în mod abuziv sînt eu impus;
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale – dar cu toate acestea, cu toate că autorităţile publice nu mi-au făcut nici o prestaţie, acestea au totuşi neobrăzarea să-mi ceară şi chiar să mă ameninţe pentru că nu vreau să le plătesc o taxă fără să-mi fi dovedit că mi-au prestat vreun serviciu, aşa cum spune legea;
art. 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi – prin impunerea taxelor şi a impozitelor pe proprietate numai de bună credinţă pot fi acuzaţi cei care au scris, votat şi promulgat acest cod prost, mîrşav şi neconstituţional;

art. 135 Economia
(2) Statul trebuie să asigure:
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii – dar prin impunerea taxelor şi impozitelor în mod arbitrar şi neconstituţional, după cum am arătat, numai de crearea condiţiilor de viaţă nu poate fi vorba, condiţii care demult i-au determinat pe mai mult de trei milioane de români să nu mai aştepte şi "creşterea calităţii vieţii" pe aceste meleaguri blestemate de bunicii şi părinţii noştri care s-au stins atunci cînd nu şi-au petrecut viaţa în puşcării şi în lagărele comuniste de exterminare în masă, unde au fost aruncaţi în mod nedrept şi unde au murit cei mai bravi şi mai buni dintre noi, fie-le ţărîna uşoară şi răzbunarea binemeritată cît mai aproape;

art. 139 Impozite, taxe şi alte contribuţii
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege – dar cum dreptatea garantată de Legea fundamentală este încălcată de textele criticate din Codul Fiscal, legea aceasta nu poate fi decît nedreaptă, deci neconstituţională, pentru că ea atentează la garantata mea proprietate, oricare ar fi aceasta;
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii – dar cu respectarea normelor constituţionale şi fără a-mi încălca în nici un fel proprietatea mea, garantată, ocrotită şi inviolabilă, dar care prin impozitele şi taxele prevăzute de Codul Fiscal aceasta nu numai că îmi este afectată dar se mai află şi în mare pericol de a-mi fi confiscată şi vîndută, fără acordul meu, dacă nu doresc să încalc normele constituţionale şi pe cele morale, prin refuzul de a plăti taxele şi impozitele calculate pentru proprietăţile mele, mobile sau imobile;

art. 154 Conflictul temporal de legi
(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii – sper că am reuşit să demonstrez că prevederile articolelor criticate, arătate mai sus, încalcă nu numai normele constituţionale, dar ele contravin celor normelor moralei şi bunului simţ, motiv pentru care consider că prevederile Codului Fiscal al României este neconstituţional, cel puţin în privinţa textelor acestor articole;



CONCLUZII

Argumentele invocate determină indubitabil concluzia că avem de-a face cu o lege ce conţine prevederi neconstituţională, în articolele enumerate şi criticate, fără a pretinde însă că le-am amintit sau invocat pe toate cele neconstituţionale. Codul Fiscal consacră un regim privilegiat pentru o parte dintre cetăţeni, ceea ce atrage discriminarea altor subiecte de drept, aflate într-o situaţie juridică identică sau similară.
Aşa fiind, apreciez că textele articolelor criticate, au fost impuse special pentru a anula drepturile şi libertăţile cetăţeanului – contribuabil, uitînd de obligaţia fundamentală a statului român de a ne asigura drepturile fundamentale, garantate, ocrotite şi inviolabile, neînfăptuid astfel nici justiţie şi nici dreptate.
Prevederile Codului Fiscal, la care mă voi referi în continuare, prezintă grave vicii de constituţionalitate, asupra cărora am atras atenţia reprezentanţilor guvernului şi puterii judecătoreşti.
Textele articolelor enumerate mai sus au fost emise pentru a se putea crea cadrul necesar comiterii unui asemenea sacrilegiu şi reuşesc performanţa de a conferi un caracter contrar literei şi spiritului Legii fundamentale.
În condiţiile în care în fiecare zi auzim că justiţia din România este criticată de reprezentanţii Uniunii Europene, care printre alte nenorociri menţine şi sistemul nedrept, neconstituţional, imoral şi anacronic al taxării şi impozitării proprietăţilor cetăţenilor României, sistem plătit din bugetul de stat, prin taxe şi impozite, tocmai pentru a asigura realizarea şi respectarea efectivă a principiilor care ar trebui să fie la baza unui stat de drept, cu obligaţia fundamentală de a asigura tuturor cetăţenilor săi drepturile şi libertăţile garantate de pîngărita noastră Constituţie, consider că ar fi cazul ca şi dvs. să o rupeţi cu trecutul sumbru, să vă îndreptaţi spinarea şi astfel să vă uitaţi în jur, unde veţi vedea că sînt milioane de cetăţeni ai României care sînt umiliţi, care au fost supuşi prigoanelor comuniste, care nu au bani nici să-şi hrănească decent familiile şi, care pentru a putea supravieţui în această lume a vitezei, au o imperioasă nevoie de un mijloc de transport şi de o proprietate, dar care, cu toate astea, statul român, condus de iresponsabili hrăpăreţi, îşi permite să le ignore celor mai mulţi drepturile fundamentale, impozitîndu-le şi taxîndu-le, asigurînd însă privilegii pentru cîţiva, aşa după cum se poate constata şi din prevederile Codului Fiscal, care dă scutiri unora, cum sînt cele de la art. 250, 257 şi 262, caz în care legea nu mai este egală pentru toţi, unii fiind astfel mai egali decît alţii.
Apreciez că, procedîndu-se astfel, se golesc de conţinut normele constituţionale care garantează şi ocrotesc proprietatea privată, dar şi interdicţia pusă legiuitorului care nu are dreptul să adopte şi impună legi sau acte normative cu putere de lege pentru că "Nici o lege nu poate afecta proprietatea care este garantată, ocrotită şi inviolabilă", ori, taxele şi impozitele sînt o formidabilă piedică, morală şi financiară, în realizarea depturilor fundamentale ale cetăţenilor, o barieră de netrecut în exercitarea drepturilor garantate de pîngărita Constituţie a României. În cazul în care se va păstra Legea 571/2003 numită Codul Fiscal al României se va ajunge, ca statul român să fie din ce în ce mai mult condamnat la C.E.D.O., dar şi la alte instanţe internaţionale şi va fi confruntat, masiv, cu pericolul depopulării, prin migrarea crierelor şi a braţelor de muncă calificate. Nu ar trebui să uitaţi nici că şi de "trasul ciubotelor" ar trebui să se ocupe cineva destoinic, iar în cazul în care veţi menţine asemenea sistem de impozitare neconstituţional, ori vi le veţi trage singuri ori veţi apela la vreun negru, indian sau cine ştie ce alt amărît, nu prea european, care poate v-a coloniza România, din cauza obtuzităţii, a încăpăţînării şi a ancorării dvs. în tiparele trecutului comunist.
Consider că ar fi cazul ca măcar în urma acestei solicitări să constataţi neconstituţionalitatea prevederilor articolelor criticate ale Codului Fiscal, pentru că altfel, veţi fi iarăşi împinşi de la spate şi ameninţaţi cu monitorizarea comisarilor U.E.
Pentru aceste motive, vă rog domnule preşedinte să daţi curs excepţiei mele şi să procedaţi la adoptarea unei decizii corecte, constatînd necostituţionalitatea textelor articolelor criticate ale Codului Fiscal, dînd astfel posibilitatea ca şi contribuabilii români să se bucure de o proprietate şi de un mijloc de transport, atribut indispensabil în viaţa noastră, acum în secolul vitezei, fără a mai fi impuşi la plată unor taxe auto sau a unor impozite anacronice, care ne dişmuiesc şi ne încalcă dreptul de proprietate, pentru a nu mai aminti de dispreţuirea drepturilor noastre, ce ne-au fost consacrate şi garantate prin Constituţia României, drepturi de care ar trebui să mă bucur şi eu acum, după ce, prin curajul, lupta şi sacrificiul meu aţi obţinut nemeritat şi nesperat libertate, dar şi o Constituţie, care aţi acceptat să vă fie pîngărită printr-un simulacru de referendum.
Faţă de cele de mai sus, în principal solicit instanţei Curţii Constituţionale să declare ca fiind neconstituţionale articolele 248 lit. a, b şi c, art. 249 alin. 1, 2 şi 4, art. 251, art. 252, art. 253, art. 254, art. 255, art. 2567, art.258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 263, art. 264 şi art. 265 din Codul Fiscal şi a actelor subsecvente.
În subsidiar, în condiţiile în care Curtea Constituţională va respinge această cerere, solicit acesteia să declare neconstituţionale dispoziţiile din lege care intră în conflict cu normele constituţionale evocate.



Nica Leon 13 10 2006
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 17 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009