Sectorul CIVES
 
 

Anularea H.G 1412/2004

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Anularea H.G 1412/2004

Mesajde Nica Leon » Mie Oct 18, 2006 2:52 pm

La Dosar nr. 6670/2/2006


Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII- a Contencios Administrativ




DOMNULE PREŞEDINTE,




Subsemnatul Nica Leon, reclamant în această cauză, în urmă studierii actului emis abuziv de guvern, respectiv H.G. nr. 1412/2004 prin care se aprobă Normele metodologice din 02.09 2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 836 din 10.09 2004, avînd în vedere că România pretinde că ar fi un stat de drept, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 şi 5, art. 16 alin. 1 şi 2, art. 53, art. 57, art. 61 alin.1, art. 102 alin.1, art. 108 alin. 1 şi 2 şi art. 154 alin. 1 din pîngărita Constituţie a României, vă rog să constataţi că acest act este nelegal, deoarece, a fost emis de Guvernul României cu încălcarea prevederilor constituţionale mai sus arătate, fără să se respecte şi prevederile obligatorii ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative, art. 1, art. 3 alin.1, art. 4 alin. 1, 2 şi 3, art. 6, art. 7 alin.2 şi 3, art. 11 lit. b, art. 12, art. 14 alin.4, art. 15.
Acest act este ilegal şi pentru că guvernul, conform normelor constituţionale, nu are dreptul să emită şi să adopte acte normative în afara celor prevăzute explicit în Legea fundamentală, la art. 108 alin 1 şi 2 şi art. 115 alin. 4.
Prin adoptarea, de către guvern, a actului criticat, numit Norma metodologică din 02.09 2004, acesta încalcă nu numai rolul său constituţional – de exercitare a conducerii administraţiei publice centrale – dar şi pe cel rezervat exclusiv parlamentului – organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
Aşa fiind, guvernul nu numai că insultă poporul român şi pe reprezentanţii săi aleşi, pe care îi consideră a fi nişte banali cretini, semianalfabeţi, ce ar avea nevoie, pentru a desluşi conţinutul unei legi adoptată şi publicată în limba română, de traducerea prevederilor sale, scrise, de asemenea, în limba oficială a statului român, operaţiune în care cei care ne cred atît de tîmpiţi îşi permit să modifice, să interpreteze, după mintea lor tembelă, prevederile legii, care devine astfel cu totul altfel decît ceea ce a vrut şi votat legiuitorul. Prin acest amestec grosolan, nepermis în corpul unei legi, act cu putere infinit mai mare decît Norma metodologică în cauză, reprezentanţii executivului, depăşindu-şi atribuţiile, se amestecă în treburile forului reprezentativ suprem, unică autoritate legiuitoare şi, preluînd rolul parlamentului, modifică substanţial prevederile Legii 341/2004., astfel:
1. Deşi la art. 1 din norma metodologică se prevede că acest act cuprinde dispoziţii(deci altele decît cele din lege) în vederea detalierii modului de aplicare şi a aplicării unitare (a unei legi scrise în limba oficială de stat) a Legii recunoştinţei…;
2. Întrucît principiile enumerate în Lege nu le sînt pe plac, autorii acestei traduceri nelegale şi nereuşite impun, la art. 2, că titlul să nu mai fie acordat doar celui care s-a jertfit, murind în această luptă, aşa cum ar fi legal, moral şi normal, ci, după cum scrie – se acordă urmaşilor, …, şi anume soţului supravieţuitor (de parcă şoţul respectiv a luptat sau, aşa cum este alcătuit textul sau s-ar putea "acorda" şi soţului decedat!!??), părinţii (dar dacă sînt despărţiţi primesc fiecare cîte un titlu sau nu?!), fiecare dintre copiii acestuia, confundundu-se aici acordarea titlului de Erou-Martir cu înmînarea sa şi cu atribuirea drepturilor pe care le poartă şi le conferă titlul, act care este, în original, unic;
3. Se modifică legea prin introducerea forţată a art. 2 alin.2 unde stă scris că "Titlul de Erou-Martir se atribuie şi persoanelor…" adică răniţilor care ar fi decedat după Revoluţie, fără însă să se precizeze şi perioada pînă cînd s-ar putea întinde. Dar răniţii au dreptul la titlul prevăzut la art. 2 (1) lit.b, titlu care se acordă deavalma, prin încălcarea principiilor prevăzute de Legea 341/2004 la art. 2 şi celor din categoria – "în legătură cu aceasta", fără ca cineva normal, să se mai obosească să se mai facă diferenţierea necesară şi legală, încălcîndu-se astfel nu numai dreptatea, valoare supremă şi garantată, aşa cum stă scris în pîngărita Constituţie a României, dar şi demnitatea celor care o mai au, cît şi adevărul istoric, că de echitate ce să mai vorbim, din moment ce sînt consideraţi egali – adică eroi, conform mentalităţii comuniste, cei care au luptat direct împotriva sistemului comunist, care tocmai din acest motiv au fost împuşcaţi de bestiile ce apărau dictatura şi care, de plăcere sau pentru că erau beţi şi le tremurau mîinile, ori nepricepuţi, au tras la nimereală şi au împuşcat şi trecătorii, dar şi pe unii curioşi, ce debordau de frică şi care îşi rezervaseră locurile cele mai bune, pe trotuare, de unde în postură de spectatori priveau senini grotescul, ruşinosul şi tristul spectacol care avea loc sub ochii lor, în plină stradă, fără ca vreunul dintre ei să intervină pentru a-i ajuta pe cei curajoşi, care se stingeau pentru a le spăla şi lor ruşinea, sfîrşind această viaţă în luptă pentru izbăvirea unei asemenea gloate pestilenţiale şi laşă. Ce or avea măreţ trecătorii, curioşii sau laşii, care priveau de la balcoane ori cei ascunşi sub pat, dar care au fost cîteodat ucişi sau răniţi de gloanţe, de cioburi, de tencuială sau de schije etc.? Ce exemplu a dorit astfel să dea legiuitorul tinerei generaţii şi generaţiilor viitoare atunci cînd a prevăzut, în mod absurd, în lege, ca luptătorii pentru adevăr, dreptate, demnitate şi libertate, deveniţi eroi fără voie, ca urmare a bestiilor comuniste care i-au omorît cu sînge rece şi care şi acum pe lîngă importante privilegii şi pensii uriaşe au mai intrat şi în posesia noului tip de certificat, beneficiind nemeritat de toate drepturile. Mă întreb dacă pot fi oare amestecaţi, într-un stat de drept, eroii, la întîmplare, cu ucigaşii lor şi cu cei care se grăbeau, cu sacoşele burduşite, spre casă, indivizi care nu aveau sentimente şi opinii favorabile luptei noastre, pentru care am fost gata să murim? Dar ceea ce este cert şi lipsit şi de moralitate, o reprezintă acordarea aceloraşi titluri de oanoare atît celor care au avut-o cît şi celor care nu au cunoscut-o vreodată, situaţie care poate fi întîlnită numai într-un stat comunist, fără valoare şi fără onoare;
4. La art. 3 din actul atacat titlul de Luptător – Rănit se acordă deavalma şi la întîmplare, imoral şi ilegal şi celor care nu au luptat ci doar au participat, în calitate de participanţi la spectacolul oferit de luptătorii pentru libertate, stînd confortabil pe margine, aşa cum am arătat mai sus, care de asemenea au primit noul certificat fără nici o diferenţiere, uitîndu-se de adevărul fie el şi istoric, cît şi de echitate;
5. La art. 4 fiind vorba de reţinuţi textul din normă schimbă prevederea legală şi nu contribuie, cu nimic, la respectarea obligatorie a principiilor enunţate în lege, deoarece, atunci, miliţieni şi securişti exaltaţi sau supăraţi, au arestat, la ordin, la întîmplare, mulţi trecători, curioşi dar şi cheflii, care au ieşit din restaurante şi au început să înjure pentru că fuseseră loviţi de tinerii grăbiţi să scape din ghiarele urmăritorilor. Găsesc că este cel puţin imoral ca şi aceştia să fie recompensaţi şi să primească, fără nici un merit, acelaşi titlu de onoare, prin care să fim obligaţi să le acordam şi recunoştinţă. Halal diferenţiere, nu credeţi?
6. La art. 5 din norma metodologică, abandonîndu-se principiile legale, aflate la art. 2 din lege, cu osîrdie cel al diferenţierii, nu numai că se schimbă textul şi înţelesul art. 3 (1) lit. b pct. 3 din lege, dar se introduc şi noi concepte, ceea ce încalcă litera şi spiritul Legii 341/2004 şi pe cel al Legii 24/2000;
7. La art. 7 din normă, traducerea textului legal este atît de bizară încît cei care au compus şi adoptat acest nou text ne demonstrează nu numai că sînt alogeni, fără cunoştinţe temeinice ale noţiunilor şi semanticii limbii române, dar şi că astfel încearcă să anuleze drepturile deja recunoscute unor cetăţeni români prin Legea 42/1990 – drepturi ce nu mai pot fi modificate prin legi ulterioare – într-un stat de drept, confundînd noţinunea "acordarea titlurilor" proces încheiat ce a fost parcurs în temeiul Legii 42 din 1990, cu noţiunea de preschimbare a formularelor certificatelor doveditoare, ceea ce este cu totul altă mîncare de peşte.Textul din actul atacat modifică ilegal voinţa legiuitorului, clar exprimată în art. 3 (2) din Legea 341/2004;
8. Şi art. 8 din norme este un text forţat şi adaptat, doar din dorinţa de a ne demonstra cît de străini de înţelesul limbii române sînt cei care au făcut această tălmăcire a unei legi scrisă în româneşte (nu mai detaliez din lipsă de timp);
9. Din dorinţa de a necinsti eroii care au dat, prin lupta şi sacrificiul lor, libertate şi drepturi acestui popor, traducătorii ilegali instituie Capitolul II din norme, uitînd că în lege la art. 3 (2) scrie că "Titlurile instituite la alin.1 se vor acorda în condiţiile prezentei legi (deci nu altfel) avîndu-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii 42/1990…". Prin acest text tradus se încalcă şi prevederea legală aflată la art. 4 (1) din lege, unde scrie, la imperativ că "au dreptul, iar la art. 5 (1) scrie clar că "persoanele …beneficiază" neexistînd condiţionări;
10. Procedura de preschimbare a vechilor certificate, impusă abuziv prin actul numit norma metodologică este total diferită de cea prevăzută în Legea 341/2004, unde la art. 9 scrie clar că vechile certificate se vor preschimba (deci fără condiţionări), la cererea titularului, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a legii şi nu altfel;
11. În lege se prevede că numai celor prevăzuţi la art. 9 (3) şi (5) li se aplică prevederile normelor metodologice – care după cum am arătat sînt în contradicţie cu normele costituţionale – supreme şi obligatorii şi pentru reprezentanţii guvernului care au adoptat acest act ilegal, imoral, anacronic şi ruşinos;
12. Toate celelalte condiţionări privind preschimbarea vechilor certificate sînt ilegale, ele încălcînd atît prevederile art. 5(4) din Legea 341/2004 cît şi principiile constituţionale, de la art. 40, Dreptul de asociere (1) "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere", drept care însă devine obligatoriu în Legea 341/2004 şi nu opţional, cum ar fi normal într-un stat de drept, democratic, pentru că instituie obligaţia de a obţine "avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituită". În cazul meu, avînd în vedere că am contestat permanent faptele pretinse a fi fost dovedite de foarte mulţi dintre cei care au intrat în posesia acestor acte doveditoare, prin care li se recunoaşte ilegal că ar fi contribuit decisiv, după ce au făcut fapte deosebite, la victoria Revoluţiei, fapte niciodată dovedite şi diferenţiate încă, pe etape, fără nici o legătură solidă cu adevărul istoric, nu am acceptat să fiu înscris şi nu am socititat încă înscrierea în vreuna dintre asociaţiile de "revoluţionari", asociaţii care, în general, nu au mai nimic în comun nici cu democraţia sau cu dreptatea, nici cu adevărul şi echitatea, motiv pentru care am dresat cuvenita plîngere penală, aflată la parchet, unde aşteaptă de mult prea mult timp să fie cercetată, probe fiind mai mult decît suficiente, anexate la plîngere încă din momentul depunerii sale;
13. Tot ca o ciudăţenie a zilelor noastre, din jungla actelor normative aflate în"vigoare" încă în România, este şi cea aflată la art.10 (4) din norma metodologică, pentru că în totală contradicţie cu Legea 341/2004, cei interesaţi să fabrice noi beneficiari, aşa cum au mai făcut, pentru a mai obţine şi alte foloase necuvenite şi mită de la fel de fel de infractori dornici să obţină, nemeritat legal, drepturile acordate adevăraţilor luptărori, cu fapte deosebite pentru obţinerea victoriei Revoluţiei, se impune în text situaţia în care se vor cadorisi taţi cei care ştiu să se învîrtă bine, ce vor obţine titluri gata "preschimbate", deşi această categorie nu se supune tuturor regulilor legale pe care trebuie să le parcurgă toţi ceilalţi. Mă refer la vechiul certificat care trebuie dat în schimbul unuia nou, obligaţie ce nu se aplică şi şmecherilor cu dare de mînă care obţin, datărită acestei prevederi, direct noul tip de certificat, pentru că, se motivează abuziv în norme, că şi aceşti învîrtiţi ar fi depus vechii Comisii actele doveditoare – nu fapte deosebite, dovedite – dar care nu ar mai fi putut obţine certificate pentru că, vezi Doamne, s-ar fi epuizat formularele tipizate ale vechilor certificate. Se încearcă astfel să se fabrice noi şi noi asa-zişi revoluţionari, indivizi care au dat atunci bani şi diferite bunuri celor aflaţi şi acum în situaţia şi în funcţiile care le permit să elibereze astfel de titluri, pentru a le închide gura celor care i-au ameninţat, mai nou, că în cazul în care nu vor intra în posesia certificatului de revoluţionar, purtător de drepturi materiale, aceştia îşi vor cere înapoi, banii daţi deja, iar în cazul în care nu le vor fi restituiţi îi vor reclama pe cei care i-au primit ilegal. Prin astfel de motivaţii puerile se încearcă să se acrediteze şi ideea că am fi cu toţii nişte troglodiţi, care am uitat şi de scandalul pricinuit din cauza tipăririi, în plus, la cererea ilegală a vechii Comisii a Legii 42/1990, un număr de 32.000 de certificate de revoluţionar, caz de notorietate publică, aflat în cercetare la parchet.
14. Acestei categorii de şmecheri nu li se mai pretinde documente şi avize pentru a-şi dovedi "faptele deosebite" şi "implicarea în lupta pentru victoria Revoluţiei", pentru că şpaga şi ameninţarea cu puşcăria ţine loc şi prevalează asupra oricărei prevederi legale şi morale, acestora fiindu-le suficient, conform textului de la art. 10(4), doar următorul act: "În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la SSPR, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie." (care comisie, cea nouă, pentru că aşa rezultă din textul scris, altfel ar fi trebuit să se fi scris – la acea comisie, adică la cea veche). Cred că am reuşit să arăt instanţei, care cred că s-a convins, adevăratele intenţii ale celor care mă persecută, aceiaşi cu cei care au adoptat ilegal aceste "norme", indivizi care nu au nimic sfînt şi care, în afară de o dorinţă acerbă de a se îmbogăţi fără just temei, au folosit toată această "adunătură" cu aere de revoluţionari ca masă de manevră şi de presiune electorală, dar şi de altă natură, de-a lungul timpului, atunci cînd interesele le-au impus-o, iar eu, pretind şi astăzi, ca şi în Decembrie 1989, dreptate şi adevăr, legalitate şi mai vorbesc încă, de parcă aş fi un visător naiv, de idealurile Revoluţiei, pentru care am luptat şi am fost gata să mor şi să-mi las familia în ghiarele unor asemenea hiene.
Aşa fiind, fără a mai analiza în amănunt toate celelalte prevederi ilegale ale acestui act, pentru a nu încărca instanţa cu un text stufos, în care să demonstrez în extenso toate pasajele şi elementele prin care a fost modificată, în mod nepermis, o lege votată de parlament, devenită obligatorie prin publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 654/20 07 2007, rog instanţa să constate că actul atacat, respectiv H.G. nr. 1412/2004, act prin care în mod abuziv guvernul, aşa cum am arătat, a aprobat Normele metodologice din 02 09 2004 publicate în nr. 836/10.09 2004, este ilegal, motiv pentru care cer să fie anulat prin sentinţă.
În drept, prevederile Legii 554/2004 art. 1, alin. 1 şi 2, art. 4, art. 8, Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative, art. 1, art. 3 alin.1, art. 4 alin. 1, 2 şi 3, art. 6, art. 7 alin.2 şi 3, art. 11 lit. b, art. 12, art. 14 alin.4, art. 15 şi prevederile invocate în cuprinsul textului de mai sus.
Anexez la prezenta actul atacat.

Nica Leon 12.10.2006
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 19 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009