Sectorul CIVES
 
 

Parchetul General apara infractorii

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Re: Parchetul General apara infractorii

Mesajde Nica Leon » Mar Oct 24, 2006 4:57 pm

Către,
Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,





Doamnă Procuror General,





Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, formulez, din nou, următoarea:

PLÎNGERE PENALĂ


Împotiva numitului Constantinescu Emil, fost locatar la Palatul Cotroceni, care se face vinovat de săvîrşirea infracţiunii de crimă împotriva umanităţii, crime, omoruri deosebit de grave, tortură şi supunerea la rele tratamente, lipsire de libertate în mod abuziv, distrugere ş.a., fapte pe care le-am reclamat la Parchetul General imediat după săvîrşirea lor, în anul 1999, plîngere care însă a fost ascunsă, după prostul obicei a celor plătiţi bine de stat pentru a apăra ordinea de drept şi supremaţia legii, sau a fost furată de la respectiva instituţie, care, din păcate, nu a făcut, nesocotindu-şi astfel rolul prevăzut în Constituţie, nici o cercetare în acest sens, în vederea trimiterii în judecată a învinuitului şi a tuturor acoliţilor săi.

MOTIVE


Din cauza politicii de subminare a economiei naţionale promovată de stăpînii reprezentanţilor Guvernului României, care au pus-o în practică cu mult sîrg, statul român nu şi-a mai îndeplinit multe dintre obligaţiile prevăzute de Constituţia României faţă de cetăţenii săi, viaţa acestora fiind dusă, de cele mai multe ori, la limita şi chiar sub limita de subzistenţă, motiv care i-a determinat pe unii mineri să organizeze mai multe proteste în anul 1999.
Încălcînd prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, dar şi prevederile art. 1 alin. 3, art. 9, art. 16 alin. 1 şi 2, art. 20, art. 22, art. 23, art.25, art. 26,alin. 2, art. 30 alin. 1 şi 2, art. 36, art. 37 alin. 1, art. 40, art. 43, art. 48 alin. 1, art. 49, art. 50, art. 51, art. 54, art. 80, art. 82 alin.2, art. 92, art.93, art 117 şi art. 150 alin.1 din Constituţia României, învinuitul şi acoliţii săi şi-au permis, abuziv, să îngrădească şi chiar să anuleze exercitarea şi existenţa dreptului fundamental al minerilor, cetăţeni români, drepturi garantate de Constituţie, la liberă circulaţie, drept prevăzut şi garantat de art. 25, cît şi pe celelalte prevăzute în articolele constituţionale invocate, ocazie cînd, pentru a le îngrădi şi anula aceste drepturi fundamentale dar şi pe acela de a se deplasa liber în capitala propriei lor ţări, pentru a-şi exprima protestul, ca urmare a închiderii pripite a minelor, dar şi pentru inacceptabilul lor nivelul de trai, în totală sărăcie şi în umilinţă, au fost impuse de învinuit şi de acoliţii săi următoarele măsuri ilegale:
1. anularea trenurile care mergeau spre şi dinspre Valea Jiului;
2. au fost dinamitaţi versanţii unor munţi ce flanchează defileul Jiului, pentru ca astfel să fie blocată şi circulaţia rutieră pe respectivul drum naţional, drum proprietate publică.
Din aceste cauze, minerii au fost nevoiţi să se deplaseze pe jos, pentru a-şi continua protestul legitim, motiv pentru care comunistul învinuit şi acoliţii săi, încălcînd prevederile supreme şi obligatorii ale Constituţiei României, dar şi jurămîntul solemn pe care îl făcuseră, la investitură, au ordonat trupelor de jandarmi, poliţie şi S.R.I. să oprească, cu orice preţ, chiar cu forţa armelor, înaintarea minerilor.
Ca urmare a acestor dispoziţii abuzive, minerii, cetăţeni ai României, au fost nevoiţi, pentru a-şi exercita drepturile constituţionale să înfrunte brutalitatea trupelor antrenate şi echipate pentru a apăra ordinea şi legea în statul uzurpat de învinuit şi de acoliţii săi, să suporte actele de violenţa şi agresiunile fizice ale ofiţerilor şi trupei aflată sub conducerea unor generali, care şi ei, de asemenea, juraseră solemn să-şi apere patria şi poporul.
După înfrîngerea de la Costeşti a urmat înţelegerea încălcată de la Cozia, ceea ce i-a obligat pe minerii iarăşi să-şi exprime dezaprobarea faţă de modul cum au înţeles autorităţile să le respecte drepturile şi nevoile şi, din nou au vrut să se deplaseze la Bucureşti, pentru a-şi exprima deschis protestul faţă de ticăloşia reprezentanţilor guvernului condus de comunişti, chiar şi după Revoluţia anticomunistă din Decembrie 1989.
Pentru a-şi putea exercita acest drept constituţional, minerii au ales să se deplaseze, de această dată, cu ajutorul unor autobuze, proprietate de stat, dar şi cu alte autovehicule, proprietate personală, folosind reţeaua naţională de şosele publice.
Înloc să-şi poată exercita liber drepturile lor constituţionale, garantate de Constituţia României la art. 25 şi 36, învinuitul şi acoliţii săi, au ordonat, în timp de pace, Armatei române să iasă din cazărmi şi să-şi folosească forţele şi oamenii, de asemenea plătiţi, echipaţi şi antrenaţi pentru a apăra ţara şi poporul, în caz de agresiune militară străină, forţe şi tehnică care au ocupat poziţii de luptă, blocînd cu tancuri, înarmate cu muniţie şi armament de război, dar şi cu alte numeroase unităţi mecanizate ale M.Ap.N., drumuri şi şosele naţionale, unele chiar europene, făcînd astfel împosibilă trecerea podului peste Olt, cît şi şoseaua europeană ce străbate teritoriul com. Stoieneşti.
După ce au blocat carosabilul au oprit cu forţa armelor înaintarea coloanei de autobuze, dar şi toate celelalte vehicule şi, prin recurgerea la dreptul forţei şi la o ne mai întîlnită violenţă, au procedat la distrugerea majorităţii vehiculelor aflate în zonă, au bătut, au schingiuit, au omorît şi au ameninţat cetăţenii – contribuabili ai statului român, ba chiar au folosit armamentul militar şi muniţia din dotare, ocazie cînd au tras, distrus şi au aruncat într-un şanţ, de pe marginea şoselei, cel puţin şi o ambulanţă, vehicul care transporta răniţi.
Prin folosirea forţelor armate împotriva populaţiei civile, în timp de pace şi prin atacarea şi distrugerea cel puţin a unei ambulanţe, învinuitul şi acoliţii săi se fac vinovaţi de săvîrşirea infracţiunilor de crimă împotriva umanităţii, dar şi de crime, omoruri deosebit de grave, tortură şi supunerea la rele tratamente, vătămare corporală gravă şi de producerea de răni cauzatoare de moarte, de lipsire de libertate în mod abuziv, de distrugere ş.a.m.d, infracţiuni pentru care vă rog, în temeiul prevederilor art. 131 alin. 1 din pîngărita Constituţie a României, cît şi a celor din Codul Penal, să dispuneţi, de îndată, cercetarea în vederea trimiterii în judecată a tuturor celor vinovaţi de producerea unor asemenea fapte abominabile.
Precizez că în dosarul penal ce se va forma înţeleg să mă constitui parte civilă cu o sumă pe care o voi preciza, în faţa instanţei, la momentul oportun.
Vă informez că, pentru a încerca să vă împiedic să procedaţi la fel cum aţi procedat cu prima mea plîngere penală, formulată împotriva învinuitului Constantinescu Emil şi a acoliţilor săi, depusă de mine la sediul Parchetului General, imediat după comiterea bestialelor fapte incriminate, voi posta prezenta sesizare şi pe o pagină aflată pe Internet şi, de asemenea, o voi transmite tuturor ambasadelor statelor Uniunii Europene, SUA, cît şi organizaţiilor internaţionale care se ocupă cu apărarea şi respectarea drepturilor omului.
În drept înţeleg să invoc prevederile sus menţionate şi pe cele ale Codului Penal.
Cu speranţa că noua conducere a Ministerului Public va înţelege că nimeni nu este mai presus de lege şi că, în sfîrşit a sosit timpul să îşi facă datoria, prin declanşarea rapidă a cercetărilor penale care se impuneau şi se impun a fi efectuate într-un stat ce susţine că ar fi de drept, vă urez mult succes în activitate şi spor în toate.

Binefăcătorul României, 20.10.2006

Nica Leon
Nica Leon
 
Mesaje: 795
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009