Sectorul CIVES
 
 

Dovada a prostiei sau culmea ticalosiei?

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Dovada a prostiei sau culmea ticalosiei?

Mesajde Nica Leon » Mar Ian 30, 2007 6:09 pm

Către,
Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII – Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale,
Contencios Administrativ şi Fiscal





Domnule Preşedinte,



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, în termen legal declar recurs împotriva sentinţei nr. 1971/2006, pronunţată în dosarul nr. 7042/3/2006(CA) de Tribunalul Bucureşti – Secţia aVIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ şi Fiscal, motiv pentru care, vă rog, să trimiteţi dosarul cu actele sale la instanţa competentă să judece recursul, pentru următoarele:

MOTIVE

În fapt, am solicitat instanţei să constate că nu mi-au fost transmise informaţiile de interes public solicitate, informaţii aflate pe suport de hîrtie, sub forma unor contracte încheiate de Ministerul Economiei şi Comerţului, prin reprezentanţii săi, cu firme străine, acte prin care au vîndut, fără drept, S.C. Electrica Moldova S.A. şi S.C.Electrica S.A., societăţi la care proprietar este statul român, a cărei definiţie, conform DEX este: poporul şi teritoriul pe care se află acesta.
Pentru că aceste societăţi au fost înstrăinate ilegal, de administratorul acestora, adică de pîrît, care este o instituţie publică, i-am cerut să-mi comunice informaţiile conţinute de cele două documente şi de anexele lor.
În urma acestor activităţi ale instituţiei publice am dorit să aflu informaţiile publice conţinute în respectivele documente, pe care le-am solicitat, în copie, dar am fost refuzat, aşa cum de altfel s-a întîmplat şi la "instanţă", care în loc să constate, ceea ce era evident, pentru orice om cu mintea sănătoasă, că reprezentanţii pîrîtului mi-au încălcat un drept legitim, garantat de art. 31 alin. 1, şi 2 din pîngărita Constituţie a României, unde scrie că:
"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
mi-a fost respinsă ilegal acţiunea.
Dar, drept meu fundamental de a avea acces la informaţii de interes public este prevăzut şi de Legea nr. 544/2001, care la art. 1 scrie că:
"Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României".
La art. 2 scrie: În sensul prezentei legi:
b) "prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei".
Aşa fiind, îmi este greu să înţeleg cum a fost posibil ca o individă, care este plătită atît de bine de acest popor, pentru a fi judecător, să nu aibă capacitatea de a judeca, dar care, pretinzîndu-se inteligentă, recurge, ca şi în timpul dictaturii comuniste-criminale, la un artificiu cretinoid, prin care încearcă să ajute infractorii care au vîndut aceste bunuri publice inalienabile, afirmînd, în sentinţă, că: "Se constată în primul rînd că reclamantul nu a solicitat comunicarea anumitor informaţii, ci a unor documente care pot conţine sau nu informaţii de interes public".
Această interpretare abuzivă, făcută cu de la sine putere şi fără să fie calificată pentru aceasta, nefiind filolog, constituie un adevărat atentat la noţiunile limbii române şi pentru că se susţine că eu ar fi trebuit, fără a fi avut vreodată posibilitatea să citesc respectivele documente pe care se aflau nenumărate informaţii de interes public, să fi indicat care informaţii le doream şi nu întregul document, încălîndu-se astfel prevederile legale, care prevăd expres că autorităţile publice au obligaţia să îmi comunice orice informaţie indiferent de suportul pe care acestea se află ori forma sau modul de exprimare a informaţiei.
Această interpretare tembelă, forţată a Legii 544/2001 art. 2 lit. b care prevede că: "informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei", este o dovadă clară că cea căreia i-am adresat cererea mea ori era necalificată ori a dorit să-mi încalce acest drept fundamental, protejînd astfel vinovaţii de comiterea acestui adevărat jaf naţional.
Aşa fiind, deşi solicitarea mea este circumscrisă noţiunii de orice şi priveşte activitatea instituţiei publice a pîrîtului, această ruşine de "instanţa" în mod greşit şi chiar tendenţios şi-a permis să insulte limba română, prin interpretarea semanticii noţiunilor folosite de lege, noţiuni foarte clare, pentru orice cunoscător al acesteia, cînd a interpretat că ceea ce am cerut eu ar fi în afara prevederilor Legii 544/2001, afirmînd că mie îmi "revenea obligaţia de a individualiza aceste informaţii" şi se face că uită că nu pot (deocamdată) individualiza elemente din conţinutul unor documente pe care nu le-am citit niciodată, contracte pe care se află informaţiile publice care privesc activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei.
La fel de nătîngă se dovedeşte a fi cea care ocupă abuziv scaunul de judecător şi cînd a reţinut că: "Prin neindicarea unor informaţii concrete din contracte instanţa nu poate verifica dacă şi în ce măsură este vorba în speţă de informaţii de interes public, dacă acestea nu sînt exceptate de la liberul acces, respectiv pot fi comunicate fără a afecta activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială sau principiului concurenţei" de unde rezultă că în mintea odihnită a purtătoarei de robă, plătită pentru a face dreptate, prin aplicarea întocmai a legii, informaţiile publice conţinute în contractele de vînzare – cumpărare pentru cele două societăţi de stat mi-ar fi interzise "liberului acces", presupunînd, fără dovezi, că aşi fi putut face o grămadă de nenorociri, dacă mi-ar fi fost comunicate.
Dacă ar fi fost într-adevăr judecătoare, aceasta ar fi trebuit să înţeleagă că activităţile înfăptuite de reprezentanţii pîrîtului sînt ilegale, pentru că, în urma lor au fost afectate grav patrimoniul naţional şi statutul unor proprietăţi publice, ale cărui proprietar de drept este numai statul român şi nu pîrîtul.
În aceeaşi notă se preocupă cea care ar fi trebuit să-şi înţeleagă rolul, statutul şi menirea şi atunci cînd încearcă să protejeze "activităţile comerciale sau financiare şi dreptul de proprietate intelectuală ori industrială sau principiului concurenţei", dar care se dovedeşte a fi oarbă la prevederile normelor constituţionale, a celor din Legea 544/2001, ca şi la statutul şi atributele proprietăţii publice a românilor, care fusese jefuită, fără ca respectivei să îi pese măcar, deşi se pretinde, poate, că ar fi cetăţean al României.
Aşa fiind, sînt cel puţin stupide constatările, cu premeditare, ale acestui "magistrat" pîrît, care a înţeles astfel să mă persecute pentru că am înfruntat dictatura comunistă-criminală, definită astfel de comunistul-criminal Băsescu Traian, pentru a dărui libertate unor astfel de specimene, nostalgice la bestiala dictatură comuniste, care prin practici inumane, imorale şi anacronice umileau şi jefuiau poporul român şi ţara, practici şi obiceiuri abuzive care pot fi regăsite şi acum în România, încurajate şi protejate prin sentinţe, ca în cazul de faţă, fapt pentru care semnatara sentinţei 1971/2006 nu numai că se face vinovată de port ilegal de cap, dar şi de denegare de dreptate, pentru a nu mai aminti şi de încălcarea a numeroase texte de lege şi din Codul de procedură civilă, de care probabil nici nu a auzit sau nu se sinchiseşte de ele.
Dovada netemeiniciei şi nelegalităţii sentinţei o constituie şi prevederile din textul art. 6, unde scrie că: "Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public", iar la alin. 2 este imperativ prevăzută obligaţia "autorităţilor de a asigura persoanelor, la cererea acestora informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal" ceea ce eu am făcut, dar am fost refuzat abuziv.
De asemeni, indicasem, în sensul prevăzut de art. 6 alin. 3 şi informaţia solicitată, respectiv cea conţinută pe suportul de hîrtie pe care au fost scrise contracte de vînzare – cumpărare, care erau ascunse de tîlhari tocmai pentru a se încerca ascunderea adevărului, prin invocarea la fel de abuzivă a clauzei de confidenţialitate, ce este nelegală şi nulă în actele publice, aşa cum sînt documentele solicitate în cauză.
Refuzul de a mi se face dreptate şi interpretarea abuzivă a sintagmei informaţii publice care nu ar putea fi copia unor documente, făcute prin sentinţă, sînt dovedite şi de prevederile de la art. 7 şi art. 9 alin. 1 şi 2 unde scrie că dacă "petentul solicită informaţii noi privind documentele aflate în posesia autorităţii.." ceea ce eu am şi făcut, chiar de prima dată, cînd am cerut copiile documentelor aflate în posesia instituţiei publice, pîrîtă în cauză, documente ce poartă numele de contract de vînzare – cumpărare, pentru fiecare dintre cele două societăţi menţionate, documente care conţin mai multe informaţii de interes public aflate pe suport de hîrtie, numite generic documente.
Că tot timpul am avut şi am dreptate a fost dovedit şi de faptul că, la 29 noiembrie, în urma presiunilor şi demersurilor mele, interne şi internaţionale, documentele solicitate de mine de atîta amar de vreme, au fost date publicităţii şi au fost publicate pe site, de unde rezultă, fără putinţă de tăgadă, că ceea ce solicitasem era temeinic şi legal, iar refuzul de a mi se comunica copiile unor asemenea documente era vădit ilegal şi netemeinic.
Întrucît cererea mea a fost legitimă, iar cel ce ar fi trebuit să respecte legea şi să înfăptuiască actul de justiţie, aşa cum este obligat şi de prevederile Legilor 303 şi 304 din 2004 şi Hotărîrea nr. 387/2005 a C.S.M. s-a coalizat cu pîrîtul, rog instanţa de recurs să caseze sentinţa recurată, ca fiind netemeinică şi nelegală şi, pe fond, să admită acţiunea aşa cum a fost formulată.
În drept: îmi întemeiez recursul pe prevederile art. 304 alin. 8 şi 9 din C.p.c.


Nica Leon 30.01.2007
Nica Leon
 
Mesaje: 795
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009