Sectorul CIVES
 
 

Parchetul apara jaful produs sub umbrela francofoniei

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Parchetul apara jaful produs sub umbrela francofoniei

Mesajde Nica Leon » Joi Feb 08, 2007 2:12 pm

Către,
Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,




Doamnă Procuror General,



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, în termen legal, contest rezoluţia adoptată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată la 16 11 2006, drept pentru care formulez:


PLÎNGERE

Împotriva rezoluţiei nr. 1198/P/2006 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, adoptată fără cercetarea temeinică şi serioasă a faptelor sesizate, în conformitate cu Legea.

MOTIVE

Am formulat o plîngere penală împotriva mai multor învinuiţi, care fără să aibă vreun titlu de proprietate asupra teritoriului Municipiului Bucureşti, fără să fie cumva proprietarii reţelei publice de drumuri din capitală şi fără să aibă vreun drept conferit prin Lege şi-au permis să încalce dreptul nostru inalienabil asupra proprietăţii publice, dar şi dreptul la liberă circulaţie, drepturi prevăzute, ca şi dreptatea şi demnitatea – valori supreme şi garantate, de pîngărita Constituţie a României.
Prin plîngerea formulată am arătat că persoane din cadrul guvernului, folosindu-se abuziv de funcţiile pe care le deţin, au aprobat prin hotărîri de guvern, cu încălcarea prevederilor art. 102 şi 108 alin. 1 şi 2, organizarea, la Bucureşti a unei întîlniri a Organizaţiei Ţărilor Francofone, acţiune finanţată de la bugetul de stat, ceea ce este contrar principiilor unui stat de drept, democratic, printre care amintesc pe cel al justei cheltuiri a banului public, al eficienţei cheltuielii respective şi al transparenţei sale. Din această cauză guvernul are pe lîngă obligaţia statuată la art. 104 coroborată cu cea de la art.82 alin. 2, din jurămîntul de credinţă şi obligaţiile prevăzute de art. 1 alin.3 – dreptate, demnitate şi respectarea idealurilor Revoluţiei române din 1989 şi pe cele de la art. 16 alin 1 şi 2, art. 20. art. 25, art.47, art. 53, art. 54 şi 135 alin.2 lit. f din terfelita Constituţie a României, norme constituţionale pe care le-a încălcat vădit cînd a emis şi adoptat actele incriminate.
În loc să se înţeleagă că actualul guvern nu mai poate fi stăpînul României, aşa cum era guvernul dictaturii comuniste, chiar dacă şi acum, sub nasul înfundat al parchetarilor îşi face mendrele ca şi odinioară, după aceleaşi obiceiuri şi practici totalitare, procurorul, pe baza deprinderilor, mentalităţii şi obiceiurilor adînc înrădăcinate în perioada comunistă, cînd a fost format, se postează în rolul de apărător al învinuiţilor, arătînd în rezoluţie că au fost emise mai multe hotărîri de guvern, fără a exista însă vreo lege, acceptînd că astfel, cu îngăduinţă, că guvernul şi-a depăşit rolul şi drepturile conferite de siluita Constituţie a României.
Fără să înţeleagă că într-un stat de drept, democratic şi civilizat, nu guvernul are rolul de a se ocupa de aprobarea unor asemenea reuniuni, ci, cel mult, cei din secretariatul general al organizaţiei, care se puteau ocupa de organizarea unei asemenea întîlniri, printr-o simplă şi banală sarcină de serviciu şi, nu prin hotărîri de guvern, asta în cazul în care nu ar fi fost vorba şi de angajarea ilegală a bugetului de stat al României, precum şi a unor sume prevăzute în buget, la dispoziţia primului ministru, nu pentru a fi risipite pentru finanţarea cheltuielilor extravagante pentru cazarea unor dictatori cu aere de francofoni, ci pentru cheltuieli excepţionale, neprevăzute, ce s-ar putea ivi pe parcursul unui an bugetar pe teritoriul României, cauzate de calamnităţi şi alte evenimente neprevăzute, excepţionale, de acest fel.
Cum despre organizarea reuniunii francofonilor se ştia cu mult timp înainte, ele fiind programate şi anunţate din timp, guvernul, dară ar fi fost serios şi nu s-ar fi crezut stăpînul acestei ţări şi a bugetului său, nu ar fi trebuit să încalce Legea, avînd posibilitatea, dacă ar fi fost cazul să se arate mărinimos pe banii românilor ce trăiesc în sărăcie şi umilinţă, să prevadă sumele respective în unul din capitolele bugetare ale proiectului de lege a bugetului de stat aprobat de parlament pentru exerciţiul bugetar al anului 2006.
Nefăcînd astfel, reprezentanţii guvernului care au semnat şi aprobat hotărîrile de guvern incriminate, s-au aflat şi se află în afara cadrului legal şi constituţional, motiv pentru care se fac vinovaţi de săvîrşirea infracţiunii de deturnare de fonduri şi delapidare, banii publici fiind cheltuiţi intr-un scop ilicit, pentru acoperirea cheltuielilor unei organizaţii la care şi ţara noastră plăteşte anual o cotizaţie, din al cărui venit ar fi trebuit legal să fie suportate toate cheltuielile.
De asemena, procurorul nu a aflat, probabil, că guvernul dictaturii comuniste a căzut încă din Decembrie 1989, pentru că este inadmisibil ca astăzi, un magistrat, să recunoască că prin H.G. nr. 640/2005 se aprobă organizarea reuniunii şi se înfiinţează un comisariat (sovietic poate), fără să considere că guvernul şi-a încălcat atribuţiile constituţionale, comportîndu-se ca un stăpîn al României şi nu ca un angajat al statului român, motiv pentru care ar fi trebuit să certeteze plîngerea măcar sub acest aspect.
La fel de firesc i se pare procurorului şi cheltuirea ilicită a unor sume uriaşe, din bugetul de stat al României, tot sub acoperirea unor hotărîri de guvern ilegale.
Nici hotărîrea C.G.M.B. nr. 221/ 2006 nu i se pare procurorului a fi ilegală şi, fără să citească măcar Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 are impresia că nişte umili consilieri şi un pîrlit de primar, fie el şi general, ar fi avut dreptul să anuleze ilegal unele dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor României, cum sînt şi cele de la art. 16 şi art. 25 din pîngărita Constituţie a României.
Procurorul este, de asemena, indiferent şi atunci cînd nu vrea să verifice dacă au fost respectate prevederile de la art. 53 alin.1 unde se arată expres cum ar putea fi restrîns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, situaţie prevăzută expres astfel:

(1) "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Dacă procurorul, mai înainte de a se apuca să scrie, în grabă, rezoluţia atacată, ar fi citit acest aliniat, ar fi văzut că reprezentanţii guvernului şi membrii C.G.M.B. nu au respectat nici măcar o virgulă din ceea ce se prevede în terfelita Lege fundamentală, ca fiind posibil într-o societate democratică. Deşi parlamentul nu a adoptat nici o lege în acest sens, parlament total subordonat executivului, care şi-a permis, tot ilegal, cu de la sine putere, să îl închidă timp de o săptămînă, iar procurorul nu consideră că asemenea abuzuri ar trebui să fie cercetate, pentru ca vinovaţii să fie trimişi în judecată tocmai pentru că şi-au permis să îngrădească şi să tulbure activitatea forului reprezentativ suprem al poporului român, unică auoritate legiuitoare a ţării, pe lîngă faptul că şi mie mi-au fost încălcate cu nonşalanţă drepturile fundamentale, garantate şi ocrotite, de reprezentanţii unor autorităţi publice, folosind ca scuză nişte hotărîri fără nici o bază legală.
Procurorul, dacă nu ar fi fost părtinitor şi deosebit de indulgent, ar fi trebuit să ştie, ca absolvent de drept, ceea ce stă scris şi la art. 53 alin.2:
(2) "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." ceea ce însă a fost total încălcat de cei reclamaţi de mine şi de acoliţii lor, întrucît măsura blocării drumurilor nu era necesară, şoferii care au transportat "francofonii" ştiau să circule la fel de bine printre celelalte maşini, la fel cum fac zilnic şi atunci cînd se deplasează cu demnitarii statului român, pe care îi transportă fără să fie oprită circulaţia abuziv, aşa cum numai oamenii lui Ceauşescu îşi mai permiteau să o facă, pentru că se considerau atunci, ca şi astăzi din păcate, a fi stăpînii României.
În asemena condiţii nici nu mă mai mir de ce procurorul nu a reuşit să priceapă că măsura creării unor culoare privilegiate pentru dictatorii francofoni, concomitent cu blocarea bulevardelor, străzilor, intersecţiilor şi parcărilor era o măsură discriminatorie, ilegală, ce a adus grave prejudicii oricărui cetăţean cu demnitate şi principii, ea fiind menită tocmai pentru a aduce atingere existenţei dreptului, dacă nu cumva s-a dorit chiar să se demonstreze unor interesaţi, cît de îndobitocit şi de umil este poporul român, pentru a se pregăti, pe pielea şi cheltuiala noastră, cine ştie ce nouă aventură.
Fără să aibă în vedere, cînd a citat prevederile Legii 90/2001, lege unde nu scrie că guvernul are dreptul şi îndatorirea de a realiza şi politica organizaţiei în care sînt membrii şi numeroşi dictatori, ci doar pe cea prevăzută în Programul de guvernare, aprobat de parlament, guvernul avînd numai calitatea de conducătoral administraţiei publice centrale, nu al celor care îşi propun să emită acte ilegale, prin care să fie cheltuite abuziv, sume foarte mari din banii aflaţi la dispoziţia primului ministru, nu pentru a asigura un trai luxos, pe statele jefuitului popor român, pentru nişte dictatori care aveau oricum foarte mulţi bani în propriile lor conturi şi posibilitatea de a-şi plăti singuri cheltuielile şi extravaganţele, în cazul în care cheltuielile nu ar fi fost suportate din bugetul organizaţiei francofonilor.
Eu înţeleg că guvernul are prevăzută şi funcţia de reprezentare, însă nu pe cea a organizaţiei unora care îşi chinuiesc semenii, cu dispreţ faţă de Lege şi fiinţa umană.
Fiind vorba de Guvernul României, calitatea de reprezentare se referă numai la statul român nu şi la alte bazaconii, aşa cum sugerează în mod greşit dl. procuror.
În eroare se află procurorul şi cînd afirmă eronat că România s-ar putea integra în structurile europene şi internaţionale, cînd în realitate ţara noastră ar putea cel mult să adere la unele structuri, deocamdată europene, procesul integrării fiind lung şi anevoios, chiar nesigur şi plin de pericole, aventură care din cîte ştiu eu nu a fost aprobată de poporul român suveran, prin referendum. În privinţa intergării în structurile internaţionale ar fi chiar imposibil, ca o tară să fie integrată în nişte structuri internaţionale, structiri din care ar putea, cel mult, să facă, parte, ca membru, aşa cum este O.N.U. sau în această ciudată şi inutilă organizaţie a francofonilor, în care abundă încă dictatori, slavi ş.a.m.d.
Tot după ureche, fălosindu-se de fraze pompoase, aruncate la învălmăşeală, procurorul uită să menţioneze la care prevederi legale face referire cînd ia apărarea învinuiţilor, atunci cînd deşi este singurul autor al rezoluţiei, scrie că: "constatăm că, Guvernul României avea posibilitatea şi în măsura în care i s-a solicitat, chiar obligaţia de a adopta hotărîri cu privire la organizarea reuniunii …"
Aşa fiind, este foarte greu ca dl. procuror să înţeleagă cum stă treaba cu obligaţiile legale ce îi reveneau guvernului, care nu a considerat necesar, avînd posibilitatea, dar şi obligaţia, de a respecta jurămîntul solemn sau normele constituţionale şi legale, acesta nesărind în cap ci doar făcînd acolo, o "mică" risipă, pe lîng batjocorirea demnităţii celor care plătesc grasa leafă a celor care au semnat actele ilegale criticate, în dispreţ faţă de drepturile noastre, ca cetăţeni şi contribuabili.
La fel este şi argumentaţia privind C.G.M.B. care are obligaţia… pretinsă, ce poate fi admisă însă ca ea să fie exercitată numai în respect faţă de normele constituţionale, pe care, din păcate, le-a ignorat prin adoptarea ilegalei hotărîri.
Dar, dl. procuror, pentru a se da intelectual, fără să ştie că nu au năvălit atunci turcii, iar securitatea naţională a fost oricum deja grav periclitată, chiar sub nasul său fin, atunci cînd alţi guvernanţi, în cîrdăşie cu actualii au înstrăinat, tot ilegal, S.N.P. Petrom S.A. dar şi alte bunuri proprietate publică inalienabilă, tot din domeniul energiei, iar astăzi pretinde aiuristic că prevederile art. 53 din batjocorita Constituţie a României ar fi fost adoptate "urmare adeziunii ţării noastre la principiile din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului", cînd mai simplu şi mai elegant ar fi fost, ori să tacă, ori să pună mîna să citească art. 49 al Constituţiei României din 1991, pentru a se convinge că acele prevederi erau acolo încă din acele timpuri, cînd nu aveam legătură cu Convenţia ratificată abia în 1994, dar încă nerespectată şi total ignorată chiar şi în rezoluţia de faţă.
Tot aiuristic constată dl. procuror, în rezoluţia atacată, că jurisprudenţa C.E.D.O…., făcîndu-se că uită, ca un cosmopolit ce se află, de legile şi normele constituţionale, supreme şi obligatorii de aici, de acasă.
Pe mine puţin mă interesează acum care este accepţiunea dată, de Curtea Europeană, noţiunii de lege, atîta timp cît aici, în România, nu s-a anunţat încă că am fi devenit membrii ai U.E. încă din anul de graţie 2006, iar acum ţara noastră are încă propriul său sistem de legi, pe care le ignoră, cu prea mare uşurinţă dl. procuror, ce îi protejează astfel pe învinuiţi.
În privinţa implementării normelor, consider că procurorul şi-a greşit vocaţia, el fiind probabil mai bun în Ministerul Integrării, pentru a pune un umăr slab la faimoasele şi urgentele implementări, care sînt însă inutile atîta timp cît mulţi dintre magistraţi şi judecători nu au nici un fel de respect nici pentru Drepturile Omului şi nici nu sînt interesaţi măcar să cunoască şi să respecte prevederile siluitei Constituţii a României, pentru a nu mai aminti şi de legi.
Este cel puţin straniu că dl. procuror nu manifestă nici cel mai mic respect şi consideraţie pentru normele constituţionale invocate de mine sau pentru prevederile legale arătate, dispreţuind şi Legea 24/2000, dar se lansează în încercarea de a dezvolta un original "curs de drept comunitar", în finalul unei jalnice rezoluţii, în care vorbeşte de recunoaşterea noţiunii de lege şi a "textelor de rang infralegislativ", în timp ce el, efectiv, fără nici un dram de respect, abdică de la sarcinile sale de serviciu şi încalcă atît prevederile legale invocate de mine, dar şi pe cele ale Codului de procedură penală.
În aceste condiţii nu se poate spune că rezoluţia atacată poate fi considerat un act de autoritate, aşa cum ar fi fost normal, sistemul judiciar şi Ministerul Public fiind, aşa cum am arătat, în mare şi grea suferinţă, acesta constituind unul dintre cauzele pentru care tocmai reprezentanţii şi membrii U.E. susţin încă, sus şi tare, că România nu este un stat de drept, iar justiţia este total coruptă şi vraişte, această ţară fiind încă un paradis al răufăcătorilor.
Pentru a nu copia tactica dlui procuror şi pentru a nu fi acuzat că şi eu bat cîmpii, vă rog doamnă Procuror General, să anulaţi rezoluţia atacată şi să dispuneţi efectuarea unor cercetări temeinice şi legale, în vederea trimiterii în judecată a celor vinovaţi, nu în baza infra sau micro actelor la care s-a gîndit dl. procuror, ci în conformitate cu normele legale invocate de mine.
În drept: îmi întemeiez plîngerea pe prevederile art. 2781 din Codul de Procedură Civilă.


Nica Leon 28.11.2006
Nica Leon
 
Mesaje: 798
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

<<< Piata Universitatii 2009