Sectorul CIVES
 
 

Subversivele pretenţii ale unui fiu de criminal!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Subversivele pretenţii ale unui fiu de criminal!

Mesajde Nica Leon » Mar Apr 17, 2007 1:46 pm

La dosar nr. 26868/3/2006
Termen 24 04 2007





Domnule preşedinte,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl.3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, în termen legal formulez cerere de


INTERVENŢIE


În INTERESUL statului român, reprezentat prin Ministerul culturii şi cultelor, în interesul Muzeului de Artă al României, ca şi în interes propriu,în calitate de dizident, erou al Revoluţiei române din Decembrie 1989, de posesor al titlului de onoare conferit conform prevederilor art. 94 lit. a din Constituţia României.

MOTIVE

Bunurile care sînt solicitate în acest proces, reprezintă opere de artă, aflate în posesia statului român şi fac parte din patrimoniul naţional, ele fiind bunuri proprietate publică inalienabilă conform prevederilor art. 135 (136) alin. 5(4) din Constituţia României (terfelita Constituţie a României), pentru care eu, în calitate de cetăţean român, membru al acestei organizaţii statale, consider că aceste bunuri nu pot face obiectul nici unei restituiri, deoarece nu au aparţinut niciodată de drept reclamantului Ceauşescu Valentin, ele fiind, de drept, bunuri ale poporului român.
Prin Proclamaţia Revoluţiei, eu, cu acordul şi în numele poporului suveran am hotărît atunci, în focul luptei cu bestiile dictaturii comuniste şi cu sistemul criminal totalitar, condus de călăul Ceauşescu Nicolae, ca toate bunurile pe care le-au avut odiosul partid comunist, uniunea tineretului comunist, U.G.S.R, F.D.U.S., organizaţiile de pionieri, cele ale şoimilor patriei, ca şi ale celorlalte organizaţii şi structuri ale statului totalitar să treacă, pentru vecie, în patrimoniul statului român, deci în proprietatea întregului popor român.
Această hotărîre a revoluţionarului popor român, consfinţită pentru vecie prin Proclamaţia Revoluţiei române din Decembrie 1989, a fost apoi menţionată şi în documente oficiale, cu putere de lege, în care, de asemenea, s-a reiterat hotărîrea revoluţionarului şi suveranului popor român, care decisese deja, printr-un act revoluţionar, ca toate aceste bunuri să treacă, de îndată şi pentru totdeauna, în patrimoniul statului român independent.
Astfel, prin actul fundamental al Revoluţiei toate bunurile care au aparţinut organizaţiilor statului totalitar comunist ca şi bunurile tuturor celor din nomenclatura comunistă-criminală, care contribuiseră la subjugarea României, la distrugerea, chinuirea, umilirea şi masacrarea cetăţenilor României au devenit şi sînt bunuri ale statului democratic, motiv pentru care nici acum şi nici în viitor nu mai poate, după data de 22 12 1989 să revendice şi să primească, în mume propriu sau colectiv bunurile respective.
După cum se cunoaşte din istorie, niciodată, niciunde în această lume, proclamaţiile revoluţiilor ca şi celelalte acte ale unor asemenea mişcări populare nu au fost cercetate în justiţie, pentru a fi modificate sau anulate.
Aşa fiind, pentru a nu dovedi lumii cît de originală este încă Justiţia României, consider că un asemenea proces este inadmisibil, chiar o ruşine pentru sistemul judiciar românesc, fiind o încercare subversivă, extrem de periculoasă, prin care forţe duşmănoase încearcă astfel acum să conteste şi să pună în discuţie realizările excepţionale ale Revoluţiei române din Decembrie 1989.
Avînd în vedere cele de mai sus, consider că cererea mea de intervenţie este pe deplin justificată şi pentru că mă trag dintr-o familie de români patrioţi, care o dată cu venirea odiosului sistem comunist-criminal, ce a fost impus de cele mai abjecte bestii, de elemente bolnave şi degradate aflate pe teritoriul naţional, ca şi de agenţii unor puteri duşmănoase străine, care au urmărit distrugerea României şi a poporului său, sistem criminal impus cu ajutorul invadatorilor sovietici, au fost supuşi celor mai rele tratamente, chiar dacă bunicul meu fusese unul dintre puţinii ofiţeri care luptase pentru libertatea, onoarea şi independenţa României în şarjele de la Mărăşeşti, din primul război mondial.
Pentru că era un om gospodar acumulase o importantă avere, moşie care imediat i-a fost confiscată de bestiile comuniste – criminale, împreună cu toate bunurile sale, multe dintre ele chiar opere de artă pe lîngă valori inestimabile, (cinci butoaie pline cu bijuterii din aur şi pietre preţioase, sute de lingouri din aur, mari cantităţi de acţiuni, bani, sute de animale, multe tractoare, treierători, batoze, conacul şi alte imobile) după care, împreună cu toată familia a fost aruncaţi în temniţe grele şi în lagărele de exterminare a celor mai vrednici şi mai patrioţi dintre români.
Astăzi eu deşi sînt cel care a luptat împotriva ciumei roşii şi a bestiilor care îl susţineau nu mai nu numai că am avut enorm de suferit în urma impunerii acestei dictaturi odioase, dar nici nu mai pot să revendic sau să recuperez ceva din marea avere a familiei mele şi pentru că vitele comuniste atunci cînd l-au arestat şi ocupat conacul, au dat foc tuturor hîrtiilor, considerate de asemenea analfabeţi ca fiind fără valoare, iar butoaiele cu bijuterii, lingourile de aur şi banii au fost încărcate în camioane ruseşti şi au dispărut fără urmă, iar mai nou, cei de la arhive spun că nu mai deţin acte din acea perioadă, pentru că respectivele arhive ar fi fost inundate în anii 1970.
În pofida celor de mai sus, acum se află în faţa instanţei, ca putere a statului român, fiul unuia dintre călăii poporului român, deci şi a familiei mele, care are tupeul şi neobrăzarea să solicite instanţei să-i restituie numeroase bunuri din patrimoniul cultural al României, fără ca măcar, în prealabil să dovedească modul şi sursele de venit legal pe care le-a avut el, din muncă cinstită şi nu din munca forţată a poporului român din care se înfrupta tasu cu neruşinare.
Avînd în vedere şi că bunurile pe care le revendică cu neruşinare, fără a dovedi şi legalitatea dobîndirii banilor necesari pentru cumpărarea bunurilor, pe care le pretinde acum de la stat şi, avînd în vedere practicile leprelor comuniste, care îşi trimiteau slugoii să jefuiască muzeele, ca şi casele unor oameni înstăriţi, cît şi pe cele ale colecţionarilor de obiecte de artă, pe care atunci cînd nu-i aresta şi nu îi expulza, fixîndu-le chiar şi domiciliul, pentru a le ocupa apoi casa şi pentru a le confisca munca, recurgeau şi la metoda, pretinsă „licită” atunci, că doar era ţara în care se credeau stăpîni, în încercarea de a-şi ascunde apucăturile de tîlhari ca şi provenienţa infracţională a prăzii, prin care respectivele bunuri de valoare şi de patrimoniu erau introduse fictiv în inventarul unei secţii speciale aflată în componenţa unei anume unităţi din cadrul I.C. Consignaţia, de unde apoi primeau, spre a justifica, la nevoie, legalitatea posesiei bunurilor uzurpate, chitanţe cu care să se poată proba că le-ar fi cumpărat, totdeauna la preţuri derizorii, făcute special pentru placul călăilor neamului românesc.
Arăt că în situaţia mea sînt milioane de oameni a căror viitor şi viaţă au fost complet distruse, prin impunerea de cele mai abjecte şi trădătoare vietăţi pripăşite pe teritoriul acestei ţări primitoare, a inumanului sistem comunist-criminal, oameni care nu mai pot fi despăgubiţi satisfăcător, pe măsura imenselor suferinţe, morale şi materiale, abătute asupra lor fără nici o vină personală, consider că este inacceptabil şi inadmisibil ca acum, fiul unui criminal, care a închis ochii, făcîndu-se că nu înţelege nici provenienţa ilicită a bunurilor şi traiului pe care le primea şi nici tragedia prin care criminalul şi josnicul său tată batjocorea întreaga societate românească, aflată la picioarele şi la dispoziţia lor, pentru a le asigura un trai lipsit de griji, în lux, huzur şi opulenţă, fără să facă însă nimic pentru a se împotrivi, cum ar fi fost normal, dacă ar fi avut un dram de minte şi de bun simţ. Tocmai de aceea consider că pentru asemenea fapte acum ar trebui să fie mulţumit că noi, cei pe care tatsu’ s-a străduit, din răsputeri, să ne transforme în oameni de tip nou, nu am dat dovadă de aceleaşi apucături pe care sinistra şi bestiala sa familie le-a exersat îndelung, cu obstinaţie şi dispreţ în încercarea de a nenoroci neamul românesc şi această ţară mult prea îngăduitoare şi l-am lăsat în viaţă, pe care oricum nu o merită şi pentru că nu s-a dovedit un element demn, ataşat valorilor perene ale societăţii româneşti.
Invederez instanţei şi că oamenii de tip nou, ce se află încă la putere în această nenorocită şi jefuită ţară, au inventat, încălcînd normele pîngăritei Constituţii a României, morala şi bunul simţ, Legea 247/2005 şi Fondul Proprietatea, prin care urmăresc să tîlhărească iarăşi chinuitul şi umilitul popor român, nevoit ca tot el, din averea sa, să consimtă pentru a fi despăgubiţi cei cărora criminalul tată al neobrăzatului reclamant, din această cauză, le-a furat proprietăţile, munca şi chiar viaţa, în loc ca toţi cei ce au avut de suferit, de pe urma bestialei dictaturi comuniste, să fie despăgubiţi din averea personală a lui Ceauşescu Valentin, a tuturor rudelor sale, pînă la gradul al cincilea, ca şi din averile personale ale tuturor nomenclaturiştilor şi slugoilor acestora, aflate în funcţii de conducere sau decizie, care au năpăstuit şi umilit atît de amarnic această mult prea îngăduitoare şi tolerantă ţară. Aşa consider că ar fi normal, moral şi drept să se procedeze, motiv pentru care, prin absurd, chiar dacă bunurile pe care le revendică ar fi fost ale sale, ceea ce însă nu este cazul şi pentru că nu a dovedit şi nu o va putea dovedi vreodată, vor trebui să rămînă tot în patrimoniul statului român, ca o nesemnificativă despăgubire pentru tot răul pe care l-a năpustit odioasa sa familie şi a găştii lor de tîlhari asupra poporului român şi a României.
Şi pentru că tot a venit vorba despre dovedirea legalităţii averii personale, avînd în vedere şi fondul cererii reclamantului, dar şi că bunurile pe care pretinde a-i fie cedate de statul român, cu ajutorul unei instanţe independente graţie Revoluţiei şi nu total la ordin aşa cum ar fi fost sub dictatură, rog aceasta instanţă independentă, să dispună Comisiei de cercetare să verifice provenienţa şi dobîndirea legală, din proprii bani ai reclamantului şi nu din banii poporului subjugat, a tuturor bunurilor solicitate a-i fi retrocedate acum, în conformitate cu prevederile Lege nr. 18 (r3) din 24/06/1968 Republicată in Buletinul Oficial nr. 29 din 19/03/1979, lege aflată în vigoare atunci şi aplicabilă perfect în această cauză, verificare fără de care instanţa de judecată nu ar putea pronunţa o soluţie temeinică, legală, morală şi dreaptă..
Faţă de cele de mai sus, consider pe deplin îndreptăţită admiterea prezentei cereri de intervenţie, pe care cred că ar fi cazul să o facă şi toţi ceilalţi cetăţeni români, care se consideră victime ale sistemului bestial comunist - criminal, aşa cum recent l-a numit şi comunistul – criminal, infractorul Băsescu Traian.
În drept, prevederile art. 49, 50, 51 şi următoarele din C.p.c.


Intervenient,

Binefăcătorul României,

Nica Leon 17.04.2007
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 11 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009