Sectorul CIVES
 
 

Parchetarii nu vor sa afle adevarul!?

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Parchetarii nu vor sa afle adevarul!?

Mesajde Nica Leon » Mie Noi 21, 2007 1:18 pm

Către,
Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,





Doamnă Procuror General,





Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, în termen legal contest rezoluţia pronunţată în cauza înregistrată cu nr. 364/C/356/2007 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, pe care a adoptat-o, la data de 29 95 2007, fapt pentru care, rog procurorul ierarhic superior să revadă plîngerea penală în cauză şi, reconsiderînd argumentaţia procurorului Constantin Marcel, în temeiul legii şi al adevărului, să o anuleze şi să dispună continuarea cercetărilor, în vederea dovedirii vinovăţiei tuturor celor pe care i-am reclamat în plîngerea înregistrată la acest număr (364/C/356/2007), pentru următoarele:


MOTIVE

În decursul anilor am formulat numeroase plîngeri penale atît împotriva foştilor subsecretari şi secretari de stat de la S.S.V.R., S.S.P.R. numiţii Marcu Frunzulica, Rădulescu Iordan, Costin George, Cuteanu Emil şi Morar Petrişor şi a acoliţilor lor, care s-au făcut şi se fac vinovaţi de săvîrşirea unui noian de infracţiuni, pornind de la uciderea, cu sînge rece, a unor tineri aflaţi în sediul fostului C.C., în timpul Revoluţiei, tortură şi supunerea la rele tratamente, lipsirea de libertate etc. în cazul Rădulescu Iordan, pînă la vînzarea de certificate de "revoluţionar", la "fabricarea de revoluţionari" prin folosirea metodei eratei şi a declarării pierderii unor certificate inexistente, ca şi prin utilizarea unor mărturii şi documente evident false, îngroşînd astfel numărul aşa zişilor "revoluţionari" şi prin încălcarea flagrantă a prevederilor Anexei nr. II din Legea nr. 42/1990, fapte "ascunse" apoi prin "dispariţia" şi distrugerea dosarelor de "revoluţionar" a respectivilor.
Prin toate aceste manopere dolosive şi prin protecţia de care s-au bucurat şi se bucură cei învinuiţi, acordată de procurori, se dovedeşte că România nu este încă un stat de drept, procurorii făcîndu-se vinovaţi astfel de săvîrşirea mai multor infracţiuni, prin împiedicarea înfăptuirii justiţiei, favorizarea infractorului, complicitate, abuz contra intereselor publice şi a persoanelor etc.
Că este aşa o dovedeşte şi rezoluţia contestată, care probează că parchetarul Constantin Marcel nu numai că nu se sinchişeşte de prevederile legale preferînd să protejeze nişte infractori, dar şi că încă este posibil să-şi încaseze un consistent salariu fără să facă nimic folositot ţării, la serviciu.
Dacă respectivul parchetar ar fi fost într-adevăr un magistrat, acesta nu numai că ar fi fost curios să mă cunoască, mai ales că eu sînt şi binefăcătorul lui, eu fiind cel care a dăruit românilor libertatea, lucru pe care îl ştiu şi copiii, avînd şi obligaţia de serviciu să-mi asigure audierea fără ca, în prealabil, să fiu împiedicat să pătrund în clădirea instituţiei care ar trebui să ne apere drepturile, dreptatea şi demnitatea, garantate şi de pîngărita Constituţie a României, loc unde mi s-a interzis liberul acces, iar eu, fiind un om cu demnitate, nu am putut permite unor jandarmi să mă scotocească prin buzunare, doar pentru că am făcut hatîrul unui parchetar şi m-am prezentat la uşa de acces secundar în instituţie, pentru că cea principală este rezervată încă, ca şi pe vremea comuniştilor-criminali, numai celor care nu se sinchisesc de respectarea principiului egalităţii între cetăţeni sau de drepturile omului.
În decursul anilor, în atîtea plîngeri adresate acestei instituţii, am arătat în ce constau faptele penale, precizînd, de fiecare dată, care sînt probele ce dovedesc că aşa a fost, numai că, pentru a le cerceta era nevoie de ceva interes, un pic de minte şi oarece efort, ceea ce însă, pînă în prezent, nu a fost posibil.
Dacă ar fi fost competent şi interesat parchetarul din acest caz, ar fi putut începe să citească Codul de procedură penală de la art. 1, unde scrie aşa:

SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZĂ ALE PROCESULUI PENAL

Scopul procesului penal

Art. 1. - (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
(2) Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Aflarea adevărului

Art. 3. - În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Rolul activ

Art. 4. - Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.

În rezoluţia contestată, parchetarul neavînd chef de muncă, că de adevăr cine se mai sinchiseşte azi în România, ţară în care Iliescu Ion, după ce se face vinovat de uciderea a peste 1100 de oameni şi de rănirea altor peste 4.000, fapte după care a pretins că ar fi "emanatul revoluţiei", hotărînd apoi să-l lichideze şi pe mentorul său Ceauşescu, dar şi să ocupe postul de preşedinte în această ţară bîntuită şi jefuită de comunişti-criminali, timp de trei mandate, semnatarul acesteia dovedeşte slăbiciune şi interes numai pentru art. 222, unde scrie:

2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.

Eu acum, fără să ştiu care dintre numeroasele plîngeri adresate, pe această temă, la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrată sub. nr. 364/C/356/2007, îmi este greu să vin cu noi dovezi, pentru a trezi interesul necesar pornirii cercetărilor care se impuneau, dar cred că orice om cu ceva ştiinţă de carte şi o brumă de bun simţ, ar fi putut, dacă ar fi fost interesat să-şi facă datoria, să descopere o mulţime de fapte penale care îi incriminează pe cei reclamaţi de mine, în cazul în care ceea ce eu scrisesem deja în respectivele plîngeri nu le convenea.
Numai dacă s-ar fi cerut, de la S.S.P.R., dosarele celor care au pretins şi primit certificate de "revoluţionar", categorie din care fac parte, după o revoluţie anticomunistă, prea mulţi ilegalişti comunişti, importanţi nomenclaturişti comunişti-criminali, activişti comunişti, angajaţi ai fostului c.c. şi ai structurilor de partid, securişti, miliţieni şi militari - care au tras efectiv în tinerii revoluţionari, dar chiar şi procurori, pe lîngă numeroşi alţi impostori, care prin fals şi uz de fals au obţinut ilegal o asemena recunoaştere şi drepturile materiale prevăzute de lege, plătite regulat, de la bugetul de stat, în mod necuvenit, unora care s-au îmbogăţit astfel fără just temei.
Dar, mă şi vă întreb, pe cine mai interesează astăzi că este jefuit, ziua în amiaza mare, bugetul de stat, de unii care se cred încă revoluţionari şi care constant, de mult prea mulţi ani, cu girul reprezentanţilor instituţiilor abilitate ale statului, păgubesc bugetul de stat al României, din care se scurg sume impresionante doar pentru a satisface nevoile - numite drepturi- unora care au devenit "revoluţionari" prin încălcarea flagrantă a legii.
Consider că numai dacă s-ar fi citit cu atenţie prevederile Legii nr. 341/2004 şi apoi cele ale H.G, nr. 1412/2004, modificată prin H.G nr. 1707/29 11 2006, dar şi Decretele nr. 1168 şi 1169/2004, acte adoptate şi girate de semnătura altor învinuiţi şi care, de asemenea, încalcă normele constituţionale, pe cele legale indicate, pentru a nu mai aminti şi de normele morale sau de idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989, acte ce poată numele generic de "norme metodologice", dar care au fi fost impuse ilegal "în vederea detalierii modului de aplicare şi a aplicării unitare a prevederilor Legii 341/2004", creînd, de fapt cadrul necesar ca alţi noi impostori, închipuiţi revoluţionari, să poată primi nestingheriţi "dreptul" de a jefui nestingheriţi bugetul de stat, de sume importante de bani.
Dacă s-ar fi procedat aşa, se putea uşor constata că prin prevederile acestor aşa-zise norme au fost aduse grave prejudicii morale şi materiale atît României, stat ce se pretinde a fi de drept, cît şi mie personal, pentru că aceste texte interpretează şi modifică din nou, abuziv, prevederile Legii 341/2004, în timp ce eu, cel care a gîndit, pregătit, declanşat şi condus efectiv Revoluţia română din Decembrie 1989 sînt împiedicat de aceşti infractori să pot intra în posesia cuvenitului şi datoratului certificat preschimbat şi a drepturile legitime pe care această ţară mi la datorează, încă din 1990, în baza Legii 42/1990, dar de care nu am beneficiat niciodată, pentru că şi în prezent, ca urmare a faptelor mele revoluţionare, am fost şi sînt încă persecutat din motive politice, situaţie de care nimănui nu-i pasă.
Dacă s-ar fi examinat plîngerile mele cu profesionalism şi simţ de răspundere, se putea constata că acestea se încadrau perfect în prevederile art. 222 C.p.c. pentru că pe lîngă datele de identificare, arătasem faptele şi mijloacele de probă, iar martorii necesari pot fi oricînd aflaţi numai dacă se vor verifica serios dosarele de "revoluţionar" a celor reclamaţi de mine.
Tot ca probe indubitabile sînt şi documentele de plată ale drepturilor încasate şi primite ilegal de aşa zişii revoluţionari, ca şi actele aflate la S.S.P.R., prin care sînt distribuite fondurile, primite de la bugetul de stat, la alţi ordonatori de credite, care sînt obligaţi, prin lege, să plătească unor infractori cheltuieli medicale, tratamente, drepturi băneşti etc. pentru a nu mai aminti de terenurile, spaţiile comerciale şi casele pe care le-au solicitat şi le-au primit ilegal, doar pentru că s-au crezut şmecheri, fiind protejaţi şi astăzi chiar de cei care ar fi trebuit să apare ordinea de drept, statul, morala şi legea.
Întrucît plîngerea mea conţine toate elementele prevăzute de art. 222 alin 2 din C.p.p. rog procurorul ierarhic superior să infirme rezoluţia pronunţată şi să dispună efectuarea unor cercetări temeinice şi legale, în urma cărora, cu siguranţă, veţi constata, dacă veţi dori, cîtă dreptate am.

Nica Leon 26.09.2007
Nica Leon
 
Mesaje: 791
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009