Sectorul CIVES
 
 

Luptătorii anticomunişti or fi doar învinşii?!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Luptătorii anticomunişti or fi doar învinşii?!

Mesajde Nica Leon » Lun Dec 03, 2007 5:16 pm

Către,
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios Administrativ,




Domnule preşedinte,



Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, cod 021791, în termen legal, formulez:


CONTESTAŢIE

împotriva soluţiei adoptate de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în şedinţa din data de 27 09 2007, pe care vă rog să o anulaţi şi, pe fond, să constataţi că faptele mele au fost de natura celor prevăzute în O.U.G. nr. 214/1999 şi în Legea nr. 212/2003, fapte incontestabile, înfăptuite în perioada dictaturii comuniste, care au culminat cu declanşarea şi conducerea Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989, ce se încadrează întocmai în prevederile art. 2 alin. 1 lit. a, b, c, c1, d şi e şi art. 3 alin. 1 lit. a şi g din O.u.g. nr. 214/1999 şi în cele ale art. unic lit. g din Legea nr. 212/2003.

MOTIVE

În fapt, din cauza îndeplinirii defectoase a obligaţiilor ce revin autorităţilor publice, conform prevederilor art. 31 alin. 1 şi 2 din pîngărita Constituţie a României nu am aflat în timp util, respectiv în cele 30 de zile prevăzute de art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, depunînd cererea mult după expirarea termenului, avînd convingerea că drepturile nu pot fi limitate în timp.
Cu toate că sînt unul dintre puţinii români care au luptat deschis, cu curaj şi cu pricepere împotriva sistemului comunist şi a dictaturii comuniste, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în şedinţa din data de 08 06 2006, în mod abuziv mi-a respins cererea ca tardiv introdusă, încălcînd astfel prevederile Legii nr. 173/2006, care modifica şi completa O.U.G. nr. 214/1999, lege aflată în vigoare încă din luna mai, care la art. II acorda un termen de 6 luni celor interesaţi pentru introducerea cererilor la comisie pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Dar, din dorinţa de a mă persecuta tocmai pentru lupta mea împotriva dictaturii comuniste şi pentru că eu am fost singurul care nu m-am lăsat învins de comunişti, de securişti şi de celelalte structuri ale statului represiv care m-au urmărit, anchetat şi care m-au persecutat de-a lungul anilor, fiind şi cel care a spălat ruşinea atîtor generaţii de înaintaşi, care în loc să lupte deschis contra sistemului comunist şi a invadatorilor sovietici au preferat să stea în închisoare, avînd greşita convingere că vor veni americanii, care îşi vor da viaţa pentru ca ei să fie eliberaţi spre a fi instalaţi în fotolii de miniştrii, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă mi-a respins cererea pentru un motiv inexistent la data de 08 06 2006.
Avînd ferma convingere că eu sînt unul dintre puţinii care merită pe drept recunoaşterea oficială a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru că rezistenţă nu înseamnă să stai în puşcărie ca prostul, iar apoi să ajungi "campion" la stat la coadă la iaurt şi la dat mărunt din buze, numai după ce erai bine ascuns sub plapună, ci să acţionezi deschis, curajos şi eficient împotriva bestialului sistem comunist, aşa cum am făcut eu, cu începere din anul 1979, cînd am început să scris scrisori critice la adresa politicii dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a activiştilor săi, pe care de mai multe ori i-am prins furînd din proprietatea publică, scrisori pe care le depuneam de cele mai multe ori la registratura C.C.
Pentru aceste fapte am fost de multe ori luat pe sus, lipsit de libertate pe perioada anchetelor, cînd pe lîngă ameninţări eram apoi persecutat din motive politice.
Din cauza atitudinii mele anticomuniste, pe care mi-am manifestat-o deschis, tot timpul, eu fiind făcut pionier foarte tîrziu, pentru că învăţam bine, fiindu-mi luată definitiv cravata roşie numai după două săptămîni, apoi am fost făcut utecist din acelaş motiv, în lipsă, deşi eu nu mi-am plătit niciodată cotizaţia, care era plătită din fondul clasei, la care eu nu contribuiam însă.
Imediat ce m-am angajat, în anul 1970, pînă în anul 1983 am fost ţinut la categoria I, deci cu o leafă minimă, deşi colegii mei, care nu aveau habar de meserie, pentru că erau membrii ai partidului comuniştilor, aveau 4 –5 categori mai multe decît mine.
Din cauza faptului că organizasem la Întreprinderea de Cinescoape o celulă de rezistenţă anticomunistă, din care mai făceau parte muncitorii Georgescu Lucian, Georgescu Alexandru şi inginerul Petrescu Alexandru, dar şi pentru că scrisesem mai multe scrisori la C.C. în care îl acuzam pe directorul întreprinderii Şerbănescu Eugen că fură materiale din întreprindere, că a furat mari sume de bani prin declarări fictive ale unor realizări tehnice inexistente, prin intermediul cărora mai mulţi comunişti cu funcţii de conducere au încasat mari sume de bani, că foloseşte muncitori din fabrică în folosul său şi a fratelui său, primar atunci în com. Voluntari, după ce am fost sever anchetat de ofiţeri de la miliţie şi de la securitate, pentru că Ceauşescu dăduse un decret nepublicat, cu toate că eram internat în spital eu am fost transferat cu forţa la I.M.G.B., iar colegii mei, pentru că au acceptat, au fost expulzaţi în U.S.A., unde trăiesc şi astăzi.
Aşa se face că în februarie 1981 fusesem angajat cu ordin de la partid la Secţia Energetică, Atelierul de Comenzi numerice, eu fiind la acea dată muncitor calificat, cu calificare de electronist şi, în acelaşi timp eram şi student la Institutul de Construcţii – Facultatea de Utilaj Tehnologic.
Pentru că eram deja bolnav de ulcer duodenal şi fusesem internat de mai multe ori în spital din această cauză, dar şi pentru că seara mergeam la şcoală şeful secţiei m-a programat numai în schimbul unu.
După ce m-am familiarizat cu colectivul şi am început să le povestesc inginerilor, aflaţi în număr de peste 68 în cadrul atelierului, că eu nu sînt nici măcar membru de sindicat, că scriu scrisori contra lui Ceauşescu, explicîndu-le că, dacă vor şi ei ar putea să facă ca mine, iar prima dată să înceapă prin a nu mai plăti cotizaţia de sindicat, aşa cum prevedea statutul U.G.S.R., care nu era cunoscut, pentru că nu se găsea, act în care nu scria că poate fi cineva obligat să facă parte din respectiva organizaţie, din care cei care aveau abateri grave puteau fi chiar şi excluşi, ca şi prevederile constituţiei comuniste, în care era prevăzut dreptul de asociere şi nu obligaţia de a te asocia şi, după ce le-am dovedit şi soliditatea cunoştinţelor mele profesionale, am început să-i îndemn să declarăm o grevă de protest, din cauza lipsei de apă potabilă, care curgea puţin timp dimineaţa, cînd era însă plină de impurităţi, cu un gust ciudat.
Aşa am reuşit să declanşez o grevă, la care a participat un număr mare de ingineri, care la schimbul unu au refuzat să mai asigure asistenţă tehnică şi service la maşinile unelte cu comandă program.
Din această cauză secretarii de partid şi cei de la sindicat au făcut investigaţii, apoi au anunţat securitatea şi după ce mu mi-au plătit salarul două săptămîni au decis, contrar legii de atunci şi a regulamentelor medicale să mă programeze în schimbul de noapte, la care nu m-am prezentat şi am continuat să mă prezint la serviciu la schimbul I.
Concomitent am scris o scrisoare şi la C.C. lui Ceauşescu, în urma căreia s-a organizat o aşa zisă adunare generală a colectivului atelierului, în urma căruia secretarul de partid a hotărît să mi se desfacă contractul de muncă în baza art. 64 lit. t din Legea nr. 5/1978, republicată în 1982, cînd fusese adăugat şi art. 64, pentru pedepsirea unora ca mine.
Din acest motiv am fost lipsit de salariu timp de 9 luni şi am avut interdicţie să muncesc în Bucureşti, timp în care am fost ridicat de două ori de acasă şi am fost dus la Comitetul de Partid al Capitalei, unde tovarăşii de la partid şi securitate îşi propuseseră ori să mă aresteze, în baza decretului 153, pentru parazitism social ori să mă convingă să accept paşapoarte pentru mine şi soţia mea gravidă, pentru a pleca, cu bilete date de ei, pentru totdeauna în S.U.A.
Pentru că nu am acceptat şi am reuşit să-i fac să se certe între ei, dar şi pentru că la puţine zile urma să se desfăşoare şi plenara partidului, iar eu fusesem deja contactat telefonic, deşi mi se confirmase, în scris, că telefonul meu este sub urmărire, de doi ziarişti americani, care veneau de la Belgrad pentru a-mi lua un interviu, după două zile de anchetă am fost angajat forţat la Întreprinderea 23 August, spunîndu-mi-se că sînt un pericol social şi că mă trimit acolo, la Secţia Forjă, pentru a fi reeducat de eroii muncii socialiste aflaţi în respectiva uzină. Pentru că în mai puţin de două luni am reuşit să le pun muncitorii secţiei în cap, fiind aproape să pornesc o grevă, am fost mutat la Fabrica de Compresoare, unde secretar de partid era eroul muncii socialista Avram Marian, bun prieten cu dictatorul Ceauşescu.
Ştiind privaţiunile, abuzurile şi persecuţiile la care am fost supus şi pe care le-am îndurat de-a lungul timpului şi, văzînd prevederile O.U.G. nr. 214/1999 şi Legea nr. 212/2003, am formulat o cerere, care speram să fie analizată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege şi am cerut Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă să îmi recunoască calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, deoarece faptele, persecuţiile şi suferinţele mele se încadrau în prevederile art. 2 alin . 1 lit a, pentru că eu atît în scris cît şi prin fapte îmi exprimasem protestul împotriva dictaturii comuniste, a cultului tiranilor Ceauşescu şi sinistrei cacademiciene, mă manifestasem în scris şi faptic împotriva abuzurilor de putere ale lui Ceauşescu şi ale activiştilor săi, care mă persecutau constant.
Prin tot ceea ce scriam şi prin tot ceea ce la spuneam colegilor de serviciu şi de şcoală, ca şi profesorilor de la facultate militam pentru democraţie şi pluralism politic, situaţie cunoscută şi de reprezentanţii Ambasadei Americane de la Bucureşti, cu care intrasem în contact şi care îmi ceruse ca atunci cînd depun o scrisoare la C.C. să depun o copie şi la ei, ceea ce am şi făcut.
Prin propaganda pe care o susţineam şi prin declanşarea grevei, fie ea şi de 8 ore, la Atelierul de Comenzi numerice de la I.M.G.B., apoi la 23 August am dovedit că militam deschis pentru răsturnarea ordinii sociale, ceea ce am şi făcut într-adevăr în data de 21 Decembrie 1989, cînd am spart mitingul lui Ceauşescu şi am declanşat şi am condus la victorie Revoluţia română din Decembrie 1989.
Prin faptele mele ca şi prin scrisorile mele, unele anexate la cererea adresată Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, am dovedit că am îndeplinit şi prevederile de la art. 2 alin. 1 lit. d ca şi pe cele de la lit. e.
În cazul meu comuniştii şi structurile represive ale statului dictatorial au recurs, în cazul meu nu numai la lipsirea mea de libertate pe timpul desfăşurării anchetelor, dar şi la anularea dreptului meu de a fi plătit pentru munca depusă, apoi la interzicerea de a mai munci, prin aplicarea art. 64 lit. t din Legea nr. 5/1978 republicată în 1982, urmată de angajarea forţată la I.M.G.B. şi la 23 August, situaţii ce îndeplinesc cerinţele O.U.G. nr. 214/1999 art. 3 lit. a şi a articolului unui din Legea nr. 212/2003 lit. g, pentru că darea mea afară de la I.M.G.B. a fost făcută în baza art. 64 lit. t, pentru ca astfel să nu mă mai pot adresa justiţiei, căreia au reuşit prin mari peripeţii să mă adresez totuşi, dar judecătorii nu au avut curajul să mă judece corect, pretinzînd că fiind o lege specială nu poate fi verificată temeinicia hotărîrilor celor ce muncesc, care fac parte din clasa conducătoare, a cărei hotărîri nu pot fi decît drepte, deci definitive.
În loc ca membrii Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă să înţeleagă că ei nu au nici fapte şi nici autoritatea morală să judece lupta mea excepţională, dusă în perioada în care ei, atunci cînd nu sprijineau deschis politica bestială a dictatorilor comunişti, se "manifestau" în absolută tăcere şi stăteau cuminţi la cozi, iar astăzi în loc să-mi mulţumească pentru a dovedi că nu este valabilă acea zicală care spune că "niciodată nu rămîne nepedepsită o faptă bună", pentru a îmi dovedi că persecuţiile asupra mea continuă, tocmai pentru că am avut mai multă minte şi suficientă îndrăzneală care m-au călăuzit să produc răsturnarea ciumei roşii, în gloriosul Decembrie 1989, s-au coalizat şi au votat în unanimitate, după un termen nepermis de mare, dovedind astfel cît dispreţ au nu numai faţă de adevăr, dar şi faţă de textul imperativ al Legii, care la art. 5 alin. 5 prevede: " Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia…prin decizie motivată".
După cum lesne se poate vedea din răspunsul pe care au avut neobrăzarea să mi-l trimită, decizia lor nu este nici motivată şi nici nu este măcar datată, crezînd că nu voi vedea că au încălcat Legea.
Avînd în vedere cele de mai sus, prezentate succint, în temeiul prevederilor legilor invocate, rog instanţa, ca prin hotărîre, să anuleze soluţia adoptată nelegal şi netemeinic de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în şedinţa din data de 27 09 2007 şi să dispună să mi se acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi toate drepturile ce decurg de la aceasta, calitate pe care cred că am dovedit-o din plin, prin fapte ce nu pot fi contestate de nici o persoană de bună credinţă.
În drept, prevederile O.U.G. nr. 214/1999 art. 6 alin. 2.
Anexez decizia contestată, scrisoarea adresată Ministrului Justiţiei şi prezenta în două exemplare, pentru a fi comunicată reprezentantului Ministerului Justiţiei.

Nica Leon 03.12.2007
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 11 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009