Sectorul CIVES
 
 

17. Declaraţia din 6 Mai 2006 , făcută la Piatra Neamţ,

Reflecta actiuni care concretizeaza Procesul si rezultatele lor.

17. Declaraţia din 6 Mai 2006 , făcută la Piatra Neamţ,

Mesajde Ioan Rosca » Joi Mar 24, 2011 2:18 am

Stiri despre plingerea impotriva celor ce au innabusit Revolutia in 1990

Cu ocazia audierii martorilor de catre procurorii militari, efectuate pe 6 mai 2006, la Piatra Neamt, in urma plingerii (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... plain=true) depuse la 26 aprilie 2005, am adaugat dosarului meu urmatoarea declaratie, sustinuta de martori si de alte 75 de documente:

Declaratie,

Subsemnatul Ioan Rosca , cetatean roman cu domiciliu in Montreal, Canada, doresc sa completez plingerea depusa la 26 aprilie 2005 Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie - sectia procuraturilor militare- cu informatii si documente. Consider ca aceste elemente pot ajuta intelegerii unitatii (continuitatii) evenimentelor care au avut loc la Piatra Neamt in anul 1990, care mi-au adus mari prejudicii, si pe care le imput institutiilor responsabile (FSN, Guvern, Politie, SRI, televiziune, presa, etc.) si conducatorilor lor din acea perioada. Fara a urmari firul infruntarii dintre noi- contestatarii puterii care a deturnat Revolutia din 22 decembrie- si sustinatorii (agentii) acesteia - nu e posibila revelarea crimei pe care am semnalat-o in plingerea mea: instigarea poporului roman la razboi civil de catre garnitura domnului Iliescu- pentru a-si acoperi abuzurile din timpul regimului comunist si a acapara (distrugator) economia Romaniei.

Sint unul dintre cei care au patruns in dupa masa zilei de 22 decembrie 1989 (ora 14) in cladirea fostului Comitet Judetean Neamt, transmitind apoi o telegrama catre Bucuresti- fapt pentru care am fost invitat (telefonic, in jurul orei 18, probabil de Carmen Modiga) sa fac parte din primul comitet FSN-Neamt. Aparitia insa la televiziune, a exponentilor garniturii pro-moscovite a PCR (Brucan, Iliescu, Roman, Birladeanu) si strania "fraternizare" cu revolutia a Securitatii Neamt in numele ... apararii orasului de haimanale (seful Securitatii Ursache, jurind credinta Revolutiei), m-au determinat sa-mi dau demisia din FSN, pe 22 decembrie 1989, la ora 20.30, semnalind celor adunati in sala Comitetului Judetean ca resping orientarea FSN Neamt si ca banuiesc confiscarea revolutiei ( eram asezat linga usa, alaturi de un ofiter de la regiment care se lamenta ca nu are trupe. Interventiei mele nu i s-a dat nici o importanta, cei de fata fiind ocupati - sub conducerea domnului Matache- cu alcatuirea unor comiete si comisii ).

Incepind din acest moment, am facut eforturi consecvente pentru a provoca intelectualii si politicienii romani la contracarea farsei si la reluarea Revolutiei innabusite prin siretenie si violenta de gruparea lui Ion Iliescu. Pe 27 decembrie 1989, am incercat de exemplu sa lansez un apel la implicare in acest sens catre inginerii romani, ocazie cu care am constatat ca televiziunea era ocupata tot de expertii propagandei si manipularii securisto-comuniste (care mi-au filtrat "apelul in direct" , difuzindu-l de-abia pe 3 ianuarie dimineata , intr-o forma de nerecunoscut). Tot pe 27 dcembrie am participat la "revolutia" din intreprinderea Electronica Bucuresti, luind nota ca noul lider FSN (domnul Bacu) era tocmai cel care facea de doi ani o bizara propaganda pentru reformele lui Gorbaciov...

Zi de zi furtul revolutiei devenea tot mai vizibil, ceea ce m-a determinat sa ma dedic trezirii concetatenilor mei. Am gasit insa foarte rar intelegere la "personalitatile" abordate sau in publicatiile centrale sau judetene (a se vedea exceptiile din documentele [1, 2]- pentru a se observa spiritul interventiilor mele). Iritat de blocajul din media si de pasivitatea iresponsabila a concetatenilor, am participat la manifestariile de protest care au avut loc in Bucuresti in lunile ianuarie-martie 1990.

La 27 februarie, dezamagit de refuzul intelectualilor de la GDS de a se solidariza cu cererile ofiterilor din CADA si de a organiza o structura nationala de actiune civica, am fondat asociatia "Dialog Piatra Neamt" (vezi doc [3, 4]), dupa o hartuiala absurda cu judecatoria Neamt (care nu putea accepta dimensiunea "politica" a atitudinii civice). In lunile martie -aprilie 1990, asociatia noastra (care avea circa 100 de mebri, cit se poate de onorabili) a desfasurat o serie de actiuni (conferinte, dialoguri, mitinguri, intilniri cu partidele politice, etc.) toate conforme cu statutul si mandatul sau, ce vizau sustinerea emanciparii cetatenilor alienati de comunism. Am incercat sa sprijinim renasterea unei vieti politice normale: invitind membrii partidelor sa intre si in asociatia noastra pentru a gasi un cadru de dialog convergent, sprijinindu-i si in gasirea unor oameni de calitate pentru alcatuirea listelor electorale. Multi mebri ai asociatiei au fost prezenti pe listele de candidati pentru alegrile din mai 1990 (vezi si doc [18]). Subsemnatul de exemplu, am candidat pe lista comuna Dialog-PNTCD, ca independent (desi cele 256 de semnaturi mi-au fost respinse)- avind ca platforma Proclamatia de la Timisoara [doc 19, 20].

Inceputul activitatii noastre s-a desfasurat fara tulburari (vezi ca exemplu derularea mitingului si marsului din 25 martie 1990 pentru explicarea si sustinerea Proclamatiei de la Timisoara- in doc [5,6,7,8,9,10,11,12]). El ar fi putut continua la fel daca presa locala (ziarele Ceahlaul, Actiunea) nu ar fi refuzat sistematic publicarea explicatiilor privind telurile noastre (justitie, emancipare, reconstructie). Publicul pietrean a fost socat de lozincile si sloganurile arborate la mitingurile noastre [doc 11], care contrastau cu mesajele televiziunii romane, ziarelor Azi si Adevarul (celelalte ziare nu patrundeau decit accidental in oras) si cu zvonurile si ideile lansate de informatorii securitatii. Oamenii au fost "informati", pe toate caile, ca (asemenea tuturor formatiunilor si persoanelor neagreate de FSN) - sintem o banda de criminali, agenti ai unor puteri straine, detinatori de arme si droguri, cumparatori de constiinte, sabotori ai noii democratii, indivizi care vrem sa le micsoram portia de carne.

Judetul era paralizat de teroarea "oamenilor de bine" care hartuiau partidele de opozitie, intimidindu-le mebrii pina la inghetarea oricarei activitati. Asa-zisa campanie electorala a fost o farsa sinistra, perfect armonizata cu cea din noiembrie 1946. Am dovedit dezinformarea la care erau expusi cetatenii- prin sondaje expresive. Oamenii "stiau" ca anti-comunistul Iliescu l-a rasturnat pe Ceusescu si le vrea binele- in timp ce alde Coposu , Cornea si Ratiu sint vechi si inraiti dusmani ai poporului roman. Atacurile brutale asupra sediilor partidelor din Piatra Neamt, evenimente ca acelea petrecute pe platforma Savinesti, au produs (revelat) paralizia (degenerarea) activitatii politice (vezi si doc [22,29]).

In aceste conditii ingrate ne-am asumat riscul organizarii unor activitati de sustinere a fortelor democratice reale, informarii reale, a Proclamatiei de la Timisoara. Invitati de societatea Timisoara [doc 17] sa organizam stringerea de semnaturi pentru punctul 8 al Proclamatiei [doc 13] am suferit primele atacuri (injuraturi, amenintari, buruscari, etc.) fiind siliti sa ne retragem de pe scarile Teatrului Tineretului (vezi doc [14,16]) si sa ne refugiem in salita alocata asociatiei din curtea primariei. Totusi, ne-am prezentat la Congresul national pentru proclamatia de la Timisoara (28-29 aprilie 1990- vezi [doc 15]) cu peste o mie de semnaturi si cu o plaforma de masuri pentru inchegarea rezistentei fata de Contrarevolutie si neocomunism.

Inainte si dupa participarea la acest congres, delegatia noastra a trecut prin Piata Universitatii, eu semanalind (din balcon) situatia dramatica a electoratului din Moldova [doc 23]. Pe 30 aprilie , Piata a replicat prin mii de voci : "Iesiti in strada!" Am promis ca o vom face, constient de pericolul la care ne expuneam, dorind sa dovedesc adevaratele conditii "electorale" din judetul Neamt si rugindu-ma sa scapam intregi din aceasta demonstratie.

Pe 1 mai 1990 [anunt in doc 28] sase persoane din cadrul asociatiei (I Rosca- inginer, I Balan- arhitect, P Popovici-profesor, V Andone- medic, R Dobinda - fost lucrator Teatru, J Olteanu- muncitor, pensionar de invaliditate) am declarat greva foamei, in semn de solidaritate cu Piata Universitatii, in fata turnului lui Stefan cel Mare. Un loc central dar izolat, care nu stinjenea absolut prin nimic circulatia si nici locuitorii, se afla in imediata apropiere a institutiilor oficiale (primarie, prefectura, politie). Am depus note catre aceste institutii , ziarele locale si spitalul judetean [doc 24, 25, 26] privind actiunea noastra, atragindu-le atentia asupra riscurilor datorate atmosferei din oras si cerindu-le sa ne asigure protectia, ca sa-si dovedeasca eficacitatea.

Dupa inceperea grevei, au inceput sa ne viziteze "oameni de bine", din ce in ce mai agresivi. Din fericire, strecurati prin multime, mebrii asociatiei Dialog au putut tempera furia populara, fara sa se declara fatis de partea noastra, incercind doar sa explice celor ce voiau sa asculte ce e aceea o greva a foamei, de ce o facem, etc. Prima zi a fost depasita. Ne-am abtinut de la provocari, rezumindu-ne la a afisa citeva pancarte si a raspunde intrebarilor (vezi fotografiile [27] - singurele pe care le avem, restul disparind, fiind distruse sau neputind fi facute, in atmosfera de teroare care a urmat). Ziua a doua (2 mai), a trecut foarte greu, trebuind sa suportam in continuu insultele, scuipaturile pe fata si haine, indemnuri la aducere de vreascuri pentru a ni se da foc, amenintari continue, agresivitate , plase cu iaurt invirtite de precupete (instigate de seful pietei, foarte activ) la citiva milimetri de capul nostru, etc. Am evitat provocarile, tacind, fiindu-ne clar ca se asteapta o ocazie pentru a se trece la agresiunea finala (in alte orase unde se facusera manifestari analoage, participantii au fost injunghiati, batuti, etc.). Colegii nostri strecurati in multime si cei citiva cetateni de vaza care au riscat sa ne apere, fiind la rindul lor agresati (domnul Radu, domnul Dumitreasa) - ne-au ajutat sa evitam (aminam) macelul. Umilinta si stresul suferit de noi nu pot fi insa redate.

In ziua de 3 Mai, a fost evident ca violenta multimii nu va mai putea fi zagazuita mult timp. In jurul orei zece am reusit sa strapung cordonul agresorilor pentru a interpela primarul orasului Roanne, care facea o vizita la Muzeul de istorie , aflat la citiva pasi de locul in care se producea haituirea noastra. L-am rugat sa ne protejeze, cerind autoritatilor sa intervina, semnalindu-i ca ne aflam aproape de linsaj si ca politistii anuntati, nu apar, asteptind probabil macelarirea noastra. Din nefericire nedemnul "primar infratit" a intors spatele si a intrat in muzeu... Ramasi singuri cu "spectatorii" nostri, am mai rezistat putin. La un moment dat, figurile cele mai dubioase (de provocatori securisti) s-au retras in spatele multimii , facind loc scandalagiilor naivi, sincer revoltati de actiunea (existenta) noastra ( erau turbati de ura ca sintem impotriva lui Ion Iliescu, salvatorul Romaniei si ca nu mincam, tocmai acum cind "se bagase" pe saturate). Acesti indivizi au trecut de gardutul imprejmuitor al turnului si ne-au inhatat, urmind sa ne aplice lectia "meritata". Intr-un moment de inspiratie, am formulat ceva de genul "Avem dreptul sa stam aici, primarul ne-a aprobat !" Miraculos (si dovedind faptul ca insigatorii lucizi se retrasesera, impingind in joc naivii) furia multimii s-a redirijat. Am fost purtat pe sus (nu stiu cum au fost dusi ceialalti cinci) si dusi de masa furioasa in sediul primariei orasului (si al CPUN-ului local).

De-abia in sala de sedinte am fost eliberati, putindu-ne aseza pe scaunele rezervate acuzatilor. Pe altele s-au protapit reprezentantii "oamenilor de bine" care ne adusesera (acuzarea). Au mai fost prezenti la aceasta sedinta antologica, persoane din conducerea CPUN (domnul Constantin Munteanu), primariei, seful politiei (cred ca se numea Goras), ziaristi de la cotidieniele locale, etc. Luind cuvintul, agresorii nostri au dat glas patetic rusinii, umilintei, furiei, revoltei, miniei pe care au simtit-o vazind ca niste "golani" din Piata Universitatii spurca si orasul Piatra Neamt, in care nu se mai intimplase o astfel de rusine de la Stefan incoace. Extrem de jenat, domnul Munteanu le-a spus ca greva noastra era legala, ca nu tulburam de loc linistea publica si ca actiunea lor in schimb intra in conflict cu legea. Nu voi uita stupefactia vigilentilor care ne adusesera, modul in care au trecut de la agresivitate la deruta si umilinta. Era absolut evident ca nu sint decit niste victime imbecilizate ale unei monumentale campanii de intoxicare. De aceea nu ii acuz, ci doresc doar sa fie depistati, pentru a depune marturie privind motivele care i-au facut sa faca ce au facut. Iar autoritatile ar trebui sa raspunda la intrebarea de ce nu au luat masuri in fata unui atac public grav, care intra in incindenta codul penal (nici macar nu au legitimat pe agresori veniti in sala?)

Luind cuvintul, noi am exprimat protestul fata de cele intimplate. Eu am citit si o platforma de revendicari [31] axata tocmai pe denuntarea conditiilor electorale inadmisibile din Neamt. I-am cerut in plen sefului politiei sa ne asigure protectia, pentru ca vrem sa continuam civilizat greva foamei in fata turnului lui Stefan. In fata intregii asitente, seful politiei a declarat ca nu ne poate apara de multime, pentru ca nu are efective suficente. Am cerut ca aceasta declaratie, care, dovedea inexistenta unor conditii minime pentru a face fata terorii FSN in campania electorala- sa fie adusa la cunostinta organismelor centrale. Am rugat ziaristii sa consemneze situatia si drept consecinta- retragerea mea din campania electorala ca denunt al "alegerilor" la care urma sa fie expus un public total dezinformat. Nici macar aceasta declaratie nu a aparut (decit trunchiata inadmisibil) in presa locala [30]- publicul pietrean neavind nici o sansa sa inteleaga evenimentele si sa afle ca unul dintre candidati s-a retras din cauza lor.

Dupa sedinta, am reusit sa parasim orasul, pentru a ne continua actiunea intr-un spatiu liber de comunism , adica in Piata Universitatii din Bucuresti. In timpul calatoriei cu trenul am redactat "Apelul din Moldova" ([doc 33])- un document in care denuntam conditiile electorale din regiunea noastra, ne declaram prizonieri de constiinta a unei farse politice si ceream aminarea alegerilor pina cind electoratul va avea posibilitatea sa aleaga in cunostinta de cauza. Aceasta a fost platforma asociatiei noastre in Piata Universitatii, citita la balcon in seara de 4 mai, inteleasa din pacate prea putin de entuziastii care se strinsesera acolo si nu intuiau realitatea din tara controlata de postcomunisti. In acea zi, grevistii foamei din Piatra Neamt s-au alaturat grevistilor foamei din Piata Universitatii, facindu-li-se inscrierea si analizele de rigoare. Dar, in urma audierii apelului nostru, un grup de 3 timisoreni (initiatori ai revoltei de la 16 decembrie) ne-a rugat sa le dam posibilitatea sa convinga orasul Piatra Neamt de adevarul furtului revolutiei demarate si dorite de ei.

In cursul noptii de 4 spre 5 mai am parasit deci Piata Universitatii si am revenit la Piatra Neamt impreuna cu musafirii nostri, inarmati cu colectia ziarului Timisoara. Ne-am reluat pozitia din fata turnului lui Stefan cel Mare. ceea ce a provocat o mare agitatie in oras. Dupa citeva ore, au reaparut cetatenii furiosi si au inceput sa ne apostrofeze, ameninte, etc. Degeaba s-a incercat un dialog. Nu doreau sa asculte pe cei din Timisoara sau sa le citeasca ziarul. Au redus chiar atacul impotriva noastra si au inceput sa-i vineze pe cei din Timisoara lansind apeluri de genul: "au venit banditii din Timisoara, vinzatori de tara, sa-i invatam minte etc."

In jurul orei 14, a devenit evident ca vom pati rusinea de a vedea facuti praf pe cei trei revolutionari de catre haitele instigate de securisti (lasati/pusi sa-si faca de cap si la Piatra Neamt, de forte pe care a venit timpul sa le cunoastem). Am oprit manifestatia de la turn , invitindu-i pe timisoreni in sala de festivitati a liceului Petru Rares. Rugasem pe un tinar (Harabagiu G- care se arata sustinator al nostru, oferindu-se sa se ocupe de fotografierea evenimentelor) sa anunte in toate clasele elevii- ca au ocazia, la iesirea de la cursuri, sa discute cu persoane care au aprins focul libertatii in Romania. Nu a venit insa aproape nimeni !

Dupa dezolanta conferinta din sala (aproape goala) de festivitati, cei trei musafiri, stupefiati de ce au vazut (trait) la Piatra Neamt, ne-au lasat o Scrisoare deschisa ([32]) rugindu-ne sa oprim greva foamei- care le aparea fara rost- in acele conditii. Am facut acest lucru, dupa mai bine de 100 de ore de la declansare, in dupa masa de 5 mai 1990. Dupa care, nemaiputind suporta atmosfera din Piatra Neamt, am plecat cu totii din nou la Bucuresti, pentru a ne alatura mitingului din Piata Universitatii. Am lasat o procura parintelui Tutuianu, presedinte PNTCD, pentru a opera la judecatorie retragerea mea din alegeri. L-au refuzat.

Actiunea noastra a avut un anume ecou (vezi descrieri in doc [34-35]), ceea ce mi-a permis sa particip, alaturi de celelalte organizatii implicate in Piata Universitatii, la organizarea mitingului, in perioada 6-19 mai. Am desfasurat acolo o activitate extrem de bogata, despre care pot depune o marturie detaliata, in caz de nevoie. Deocamdata enumar activitatile la care am luat parte:

- pregatirea dialogului dintre reprezentantii Pietei si Ion Iliescu (care nu a avut loc- din cauza manevrelor de diversiune la care acesta s-a pretat);

- participarea la dialogurile duse de Grupul de reprezentare a Congresului pentru Proclamatia de la Timisoara cu ceilalti candidati la Presedintie - domnii Ratiu si Cimpeanu- care au fost convinsi sa-si retraga candidatura, cu conditia sa o faca si domnul Iliescu ;

- conceperea celor 10 intrebari puse candidatilor la presedintie din partea Pietei Universitatii [doc 36g']- act important, semnat de toate asociatiile participante, predat reprezentantilor PNT si PNL dar... nefolosit (invocat) in timpul dialogului televizat din 17 mai, de catre candidatii acestora ;

- urmarirea modului in care era reflectat mitingul in presa si televiziune si incercarea de a contracara dezinoformarea care impiedica intelegerea telurilor manifestatiei de catre populatia din tara ;

- invitarea unor personalitati, care au luat cuvintul in balconul Pietei, semnalindu-si solidaritatea cu crezurile ei;

- incercarea -nereusita- de a implica oficial GDS-ul si de a apropia personalitatile culturale de asociatiile revolutionare;

- incercarea de a convinge liderii PNT, PNL si PSDR sa se retraga din alegeri, denuntind falsa campanie electorala ; incercarea de a convinge liderii Pietei sa permita (solicite) implicarea partidelor politice de opozitie (care s-a ciocnit de rezistenta domnului Marian Munteanu);

- redactarea celor 10 manifeste ale "golaniei" [doc 36] semnate "G" si distribuite in Piata, in gara etc. Au fost citite de mine la balcon in fiecare seara si aprobate de manifestanti.;

- inzestrarea manifestatiei cu cele citeva zeci de lozinci care sintetizau scopurile noastre ("demonstratiile tulbura linistea vinovatilor!" etc);

- incercarea de a convinge celelalte asociatii ca viitoarele "alegeri" sint inadmisibile, determinindu-le sa-si axeze revendicarile pe denuntarea lor;

Refuzul partidelor de opozitie de a se retrage din alegeri si al asociatiilor de a le contesta, inconstienta celor din Bucuresti fata de pericolul care ii pastea din partea populatiei "informate" de televiziunea romana, m-au decis sa retrag din miting asociatia Dialog Piatra Neamt, pe 19 mai 1990 ( lasind domnului Marian Munteanu un protest fata de orientarea sterila pe care o daduse mitingului).

Astfel ca, pe 20 mai 1990, ajuns la Piatra Neamt si fiind inca inscris pe listele elctorale (impotriva constiintei mele si a declaratiei de retragere si contestare- nepublicate in presa si neluate in seama de judecatoria Neamt) am putut vizita citeva circusmcriptii electorale [doc 21]. Dezastrul prevazut de noi s-a confirmat. In majoritatea circumscriptiilor , am gasit numai oamenii FSN-ului, asa-zisii sustinatori ai opozitiei dovendindu-se escroci sau agenti provocatori. La orele 24 am asistat (in conditii tensionate pe care le voi reda la nevoie in alt cadru) la deschiderea urnelor din sectia Baltatesti, Neamt. Ele contineau rezultatul a ceea ce denuntasem zi de zi, fara nici un succes : o crasa dezinformare si intimidare, care a facut ca oamenii sa alega intre patriotul revolutionar Iliescu si banditii vinzatori de tara Ratiu si Cimpeanu. In judetul Neamt Iliescu a avut 98% din voturi. Si Romania a ramas in ghearele tovarasesti.

M-a deranjat atitudinea asociatiilor care s-au retras din miting imediat dupa "alegeri" (acceptindu-le dupa, asa cum le acceptasera si inainte) trecind de la un optimism orbesc la dezamagire si neputinta. Dar am inteles in ce capcana intrasera: nu mai puteau denunta faptul monstruos implinit, pentru ca nu il denuntasera inainte de a se produce. Si am sesizat postura dificila pe care si-au asumat-o asociatiile care au continuat mitingul dupa 20 mai, negind tacit legitimitatea scrutinului falsificator, dar neputind sa o mai faca explicit. Pozitia mea a fost mai coerenta : nu am recunoscut escrocheria de la 20 mai- nici inainte si nici dupa.

Nu m-a mirat deci ca, desi am revenit la Piatra Neamt (pentru a-mi pregati examenul de stat pentru a doua facultate)- in preajma datei de 13 iunie s-a intensificat urmarirea mea ca "dusman al poporului" de catre agentii securitatii (convertite in SRI) - atit la Piatra Neamt cit si la Bucuresti (la servici, in blocul meu si al mamei mele). Urmarirea mea a continuat tot anul 1990 (mai ales dupa cercetarile de la Dealul Marului - unde am gasit 11 victime ucise de Securitate). As dori sa se discute cu ofiterii si informatorii care au fost pe urmele mele, sau au raspindit zvonul ca as fi intr-un complot de asasinat al lui Ion Iliescu. Cer si investigarea dosarului pe care SRI mi l-a facut atunci (din cauza caruia probabil ca nu mi se gaseste nici dosarul dinaite de 1989)- considerindu-l intim legat de represiunea contrarevolutionara declansata la 13 iunie, a carei parte de maxima expresivitate a fost "mineriada".

Imediat dupa ciocnirile din 13-15 iunie, mebrii activi ai asociatiei Dialog si-au reafirmat solidaritatea cu manifestatia din Piata Universitatii, denuntind situatia politica din Romnania si declarindu-se prizonieri de constiinta in statul neocomunist legitimat prin abuz. Dar comunicatele noastre nu au fost publicate decit tirziu in presa centrala [doc 39,41,42]. Presa locala continuind embargoul care a impiedicat publicul pietrean sa ne cunoasca obiectivele si activitatile. Am denuntat insistent contrarevolutia care a inabusit mitingul , cerind eliberarea arestatilor in cadrul unor interventii (mitinguri , conferinte de presa, etc - vezi exemple in doc [37,38,40]).

Am continauat sa lupt pentru coagularea rezistentei politice democratice, participind la eforturile de unificare a opozitiei: rasfirate in partide, asociatii si "personalitati" (a se vedea in acest sens participarea la discutiile de la GDS -doc [43]). In urma acestor discutii, am trecut la actiune, reusind, la 30 august 1990 sa alcatuiesc Alianta Opozitiei din Neamt (AON) (vezi declaratia-platforma si lista semnaturilor gruparilor participante in [doc 44,45]). In continuare am militat pentru propagarea unificarilor locale catre "centrii" de la Bucuresti, participind [vezi doc 59] din partea AON la congresul de constituire al Forumului Democratic Antitolitar - care a devenit mai tirziu Conventia Democratica (carora le-am fost presedinte- fondator, in judetul Neamt). Spun toate acestea pentru a se sesiza postura mea in cursul evenimentelor pe care le voi relata in continuare (si care nu pot fi dezlipite de cele redate deja).

Am incercat sa cresc consistenta actiunilor opozitiei din Neamt, organizind actiuni de sensibilizare. In cadrul mitingurilor pentru Basarabia (6 noiembrie) si pentru recuperarea sentimentului national (1 decembrie) am avut interventii care nu puteau irita pe cineva care gindeste omeneste si simte romaneste [doc 61,62]. Dar mitingul de pe 15 noiembrie, dedicat comemorarii revoltei de la Brasov [doc 63] a retrezit probabil ura securicomunistilor din Piatra Neamt. La nivel mai inalt (propagat apoi spre agentii locali FSN-SRI) au deranjat pozitiile mele ferme din cadrul consfatuirii pentru drepturile omului (27-28 oct Timisoara) sau celui de a-l 2-lea congres al FDA (8-9 decembrie Cluj).

Dar ceea ce a iritat cel mai tare pe "oamenii de bine" din Neamt au fost cercetarile pe care le-am facut la Dealul Marului (impreuna cu AFDPR Neamt) continuate de cele de la Dealul Balaurului (vezi procesele verbale [45-51], fotografiile [52], filmul pe care il detinem, relatarile din ziare [53,54,55,56]). Faptul ca am inceput sa dezgropam mortii la propriu, dupa care am publicat in presa centrala un Comunicat care "instiga" la Procesul Comunismului [57a] si am tiparit (in conditii ingrate) provocatorul nr. 1 al revistei ACUM [58]- a stirnit ura feroce a vechilor tortionari comunisti (care avea sa se exprime plenar la 16 decembrie).

Un element a complicat situatia si mai mult. Ca membru fondator al Aliantei Civice din Romania, organizator al actiunilor de protest din Piatra Neamt si presedinte al FDA Neamt am fost pus in postura de a lansa si Alianta Civica din Neamt, devenindu-i prim presedinte. Nu impartaseam insa orientarea apolitica si defensiva a unor membri marcanti ai AC. Mandatat de membrii AC Neamt, am prezentat primului congres national al AC (14-15 dec- vezi [doc 64a]) o platforma de contestare a Puterii contrarevolutionare si ilegitime (explicata in [64b]). Aceasta pozitie a fost considerata "radicala" (sau chiar "provocatoare") , stirnind reactii de delimitare din partea conducerii AC (vezi [64d])- care a preluat doar o singura fraza din textele propuse de mine (subliniata in [64c]. Incit mai tirziu ziarul Azi a "demascat" Alianta ca ascunde pozitia agresiva sustinuta de mine la congres [64e]. Colegi mei abandonind linia ferma, m-au aruncat " in extrema". Si mai grava a fost insa decizia AC de a nu face manifestatii comemorative la 16 decembrie 1990... pentru a nu da ocazia unor provocari.

In acest context s-a desfasurat comemorarea victimelor comunismului, pe 16 decembrie, la Piatra Neamt (vezi aprobarea mitingului [67] , comunicatul nostru [66] si explicatiile aparute in presa locala [65]) . A fost picatura care a umplut paharul. Dupa ce am depus nestingheriti o coroana de flori la groapa comuna descoperita la Dealul Balaurului , urma sa depunem a doua la troita dedicata eroilor revolutiei din parcul central si apoi sa facem un mars catre cimitir, pentru a depune ultima coroana , la mormintul generalului Dascalescu- simbol al ostasilor cazuti pe frontul anticomunist.

Dar in clipa in care ne-am adunat pentru lansarea manifestatiei in spatele turnului lui Stefan cel Mare- am fost intimpinati de grupuri extrem de agresive de contramanifestanti. Acestia ne-au rupt si ars pancartele, au injurat , amanintat si bruscat persoanele respectabile venite pentru a aduce un omagiu victimelor comunismului - care au parasit speriate adunarea. Am ramas doar un grup mic de manifestanti. Inconjurati de multimea dezlantuita de "simpatizanti" PCR-FSN care tipau continuu " Iliescu-Roman" si ne bombardau cu injuraturi si gheata. Sub privirile sumedeniei de politisti prezenti, absolut pasivi, am fost insultati, amanintati, bruscati si "bulgariti"- in timp ce inaintam cu coroana spre cimitir (a se vedea fotografiile [68] singurele care ne-au ramas, fotografii temerari fiind fugariti si amenintati de indivizi foarte convingatori).

Ajunsi in fata cimitirului (la 2 pasi de inspectoratul de Politie) a fost imposibil sa patrundem inauntru. Toate intrarile erau blocate de grupuri compacte si agresive de "oameni de bine" (printre care fostii detinuti politici au recunoscut fosti anchetatori). Urlau desfigurati, cu o ura de neiuitat, indemindu-se sa ne agreseze. Tensiunea era extrema. Unii participanti la miting au fost insultati, amenintati, bruscati, loviti, haituti, goniti, scuipati. Cu mare greutate s-a obtinut "permisiunea" ca doua doamne (Bulugean si Ghinet) sa intre -singure- in cimitir pentru a depune coroana la mormintul generalului Dascalescu.

In strada insa, atmosfera se invenina. In loc sa ia masuri, politistii ne-au sfatuit sa ne dispersam. Parindu-ni-se mai putin periculos sa raminem impreuna, am continuat marsul spre oras, pe traseul aprobat. Drumul de la cimitir pina la casa de cultura s-a desfaurat in conditii dramatice, cei care au incercat sa iasa din coloana fiind agresati si urmariti, cei ramasi fiind huiduiti si loviti cu bulgari, la ferestre strigindu-se cind "Huu Timisoara" cind "Iliescu-Roman". In dreptul casei de cultura (punctul final al mitingului) am auzit tot mai des apelurile pentru reperarea si linsarea mea (cap al rautatilor). Am fost "salvat" in ultima clipa de furia multimii intr-o masina a politiei (zguduita si ea cu furie), dus la sediul Politiei unde a trebuit sa le multumesc pentru ca- mi salvasera viata... Desi stiam ca agresiunea fusese organizata la cererea Puterii, cu ajutorul securistilor si informatorilor nedesconspirati, ca pierdusem inca un episod din razboiul dintre Revolutie si Contraevolutie.

Nu m-au mirat pasivitatea autoritatilor sau comentariile nedemne ale parlamentarilor FSN de Neamt ([72a]) - pe care le-am contrazis prompt [72b]. Nici faptul ca nu a avut loc nici o ancheta , desi se pare ca s-a facut un dosar - pe care va rog sa-l reperati si studiati. Nici faptul ca nu mi-au fost publicate protestele in presa locala. Dar m-a oripilat (exasperat) atitudinea pietrenilor fata de revolutia din Timisoara, cele intimplate (descrise si in [69,70] )- dovedind gradul de indoctrinare comunista. Dupa ce am incercat - fara succes - sa public un comunicat explicativ [doc 71], am decis sa intru intr-o a doua greva a foamei (vezi declaratia in [doc 73] si buletine medicale in [doc 74]). Aceasta a durat pina la 22 decembrie , ora 17, moment incepind de la care nu m-am mai considerat cetatean roman ci prizonier de constiinta a unui stat ilegitim, condus la dezastru de reteaua slujita de Ion Iliescu.

Din pacate, demersurile mele pentru parasirea Romaniei au durat dureros de mult, obligindu-ma sa indur spectacolul napirlirii securiste pina la 26 septembrie 1992. Atunci am reusit ca, emigrind in Canada, sa parasesc un regim ilegitim, denuntind un fapt monstruos implinit, pe care nu l-am recunoscut si nu-l voi admite niciodata: deturnarea revolutiei din 1989 spre abisul Tranzitiei Criminale.



Ioan Rosca, Piatra Neamt , 6 mai 2005







Opis documente atasate:



1. Articolul "Dezintoxicarea", Ioan Rosca, Ceahlaul, 27 decembrie 1989

2. Articolul "Interventii clarificatoare", Ioan Rosca, Ceahlaul, 4 ianuarie 1990

3. Cerere infiitare Asociatia Dialog, aprobata de primarie, 2 martie 1990

4. Hotarere judecatoreasca infiintare Asociatia Dialog, 27 martie 1990

5. Cerere si aprobare miting, 25 martie 1990

6. Revista "Acum", nr. 0, 25 martie 1990

7. Discurs Ioan Rosca, miting 25 martie 1990

8. Articol publicat in Ceahlaul "Chiar iesind din inertie" (reactii miting), 27 martie 1990

9. Articol "Dialog Piatra Neamt" publicat in Actiunea, nr. 41, 27 martie 1990

10. "Duplex Bucuresti - Piatra Neamt pentru Timisoara", revista "22", 30 martie 1990

11. "Realitati scandate", Actiunea nr. 50 / 7 aprilie 1990

12. Comentariu privind mitingul de la Piatra Neamt si obiectivele lui, revista Timisoara, 24 aprilie 1990

13. Anunt strangere semnaturi pentru punctul 8 al proclamatiei de la Timisoara, Actiunea, 24 aprilie 1990

14. Semnalarea agresiunilor din fata Teatrului Tineretului 24 aprilie 1990 - Actiunea, 25 aprilie 1990

15. Delegatie pentru adunarea nationala pentru victoria revolutiei, 27 aprilie 1990

16. Agresiuni cu ocazia strangerii semnaturilor pentru punctul 8, Romania Libera, 28 aprilie 1990

17. Invitatia Asociatiei Dialog de catre Societatea Timisoara pentru strangere de semnaturi, aprilie 1990

18. Inscrierea in campania electorala a unor membrii a Asociatiei Dialog, 22 aprilie 1990

19. Reactie fat de canditatura lui Ioan Rosca, ca independent, pe lista PNTCD, 25 aprilie 1990

20. Anuntul acceptarii canditaturii pe lista PNT in Actiunea din 25 aprilie 1990

21. Permisul de vizitare a circumscriptiilor electorale, 20 mai 1990

22. "Atmosfera electorala inadmisibila din judetul Neamt", Actiunea, 28 aprilie 1990

23. Mesaj din partea Asociatiei Dialog, citit la 28 aprilie 1990 in Piata Operei din Timisoara si la 30 aprilie 1990 in Piata Universitatii din Bucuresti

24. Anuntul grevei foamei catre presedintele CPUN, 1 mai 1990

25. Anuntul grevei foamei catre comandantul politiei, 1 mai 1990

26. Anuntul grevei foamei catre redactia ziarelor din Neamt, 1 mai 1990

27. Fotografii in timpul grevei foamei din Piatra Neamt, 1-5 mai 1990

28a-b-c. Anuntul grevei foamei in Actiunea 30 aprilie, Timisoara 3 mai si Romania Libera 4 mai

29. Atitudinea autoritatilor din Piatra Neamt fata de teroarea electorala, 30 aprilie 1990

30. Protest fata de reprimarea grevii foamei de pe 3 mai 1990, Actiunea, 5 mai 1990 (nu contine insa comunicatul grevistilor foamei si declaratia retragerii din alegeri).

31. Comunicatul-protest-platforma al Asociatiei Dialog dupa reprimarea grevei foamei, 3 mai 1990

32. Scrisoare deschisa a revolutionarilor din Timisoara alungati, 5 mai 1990

33a-b-c. Apel din Moldova: 11 mai Dreptatea (complet), 12 mai Actiunea (partial), 17 mai "22" (partial).

34. Tirania consensului, interviu cu Ioan Rosca - "22", 17 mai 1990

35. "Cum nu mancam asa, de dragul ideii?", interviu cu Veronica Andone, 17 mai "22"

36a-b-c-d-e-f-g-h-I-j. Cele 10 manifeste ale "Golaniei" redactate si raspandite de Asociatia Dialog intre 9 si 19 mai 1990.

36g'. Manifestul 7- cu semnaturile asociatiilor implicate in Piata Universitatii, 17 mai 1990

37. Pozitia fata de reprimarea pietei, la mitingul din Piata Operei, 22 iulie 1990 (Viitorul, 24 iulie).

38. Interventie la mitingul din Piata Operei, 22 iulie 1990 (Viitorul, 25 iulie).

39. Interventie de protest fata de reprimarea Pietei Universitatii, predata ziarelor dupa 16 iunie 1990 si publicata la 29 iulie 1990 in Dreptatea.

40. Interventia lui Ioan Rosca la intilnirea comitetelor Helsinki, 13 august 1990

41. Apel din Moldova- 2, Dreptatea 8 august 1990 - reafirmarea adeziunii fata de Piata Universitatii

42. Comunicat, Dreptatea 7 septembrie 1990 - protest fata de tradarea Pietei Universitatii (predat si televiziunii romane la 29 august dar nedifuzat).

42b. Comunicatul predat la televiziune, 29 august 1990

43. Dialog la GDS "Opozitia civila in dialog cu opozitia politica", 4 august 1990, Dreptatea

44. Declaratia de constituire a Aliantei Opozitiei din Neamt - Dreptatea, 8 septembrie 1990, initiata de Asociatia Dialog. Emisa la 31 august 1990.

44b. Lista semnaturilor AON

45-51. Procese verbale continand declaratii facute de martori cu ocazia descoperiii gropii comune de la Dealul Marului (20 septembrie, 2 octombrie, 3 octombrie, 4 octombrie).

52. Fotografie de la groapa comuna descoperita la Dealul Marului, 2-4 octombrie 1990

53a-b-c-d. Cercetarile facute de Asociatia Dialog si AFDPR Neamt la Dealul Marului, reflectate in ziarul Ceahlaul din 5 si 11 octombrie.

54a-b-c. Cercetarile de la Dealul Marului - Romania Libera, 12 octombrie 1990

55a-b-c. Cercetarile de la Dealul Marului - Revista "22", 7 decembrie 1990

56a-b. Cercetarile de la Dealul Marului - Dimineata, 10 octombrie 1990

57a. Comunicatul-apel al Asociatiei Dialog in urma cercetarilor de la Dealul Marului

58. Revista "Acum" nr. 1, al Asociatei Dialog, 16 octombrie 1990

59. Participarea la prima conventie a Forumurilor Democrate Antitotalitare, Cluj, 24-25 octombrie

60. Participarea Asociatiei Dialog la conferinta privind drepturile omului de la Timisoara, 27-28 octmbrie

61. Reflectarea mitingului pentru Basarabia, Ceahlaul, 6 noiembrie 1990

62. Aprobarea mitingului pentru unitate nationala, 1 decembrie 1990

63a-b. Aprobarea mitingului pentru comemorarea revoltei de la 15 noiembrie 1987 si reflectarea lui in Ceahalul, 16 noiembrie 1990

64a. Relatare de la conferinta de constituire a Aliantei Civice Nationale, Romania Libera, 14 decembrie

64b. Platforma Aliantei Civice Neamt (constituita in jurul nucleului asociatiei Dialog) la aceasta conferinta, publicata abia pe 8 ianuarie 1991 in Romania Libera

64c. Apelul conferintei Aliantei Civice continand o singura fraza (subliniata) din propunerea delegatiei Neamt, Romania Libera, 15 decembrie

64d. Delimitarea Aliantei Civice de pozitia Aliantei Neamt, Romania Libera, 15 decembrie 1990

64e. Romania libera in haine stramte - Demascarea congresului AC, pentru pozitia lui Ioan Rosca- in Azi, 18 ianuarie 1991

65a-b. Intre retorica indreptatita si aventura, 14 decembrie 1990, Ceahlaul

66. Comunicatul mitingului de pe 16 decembrie 1990

67. Aproarea mitingului din 16 decembrie 1990

68a-b-c. Fotografii din timpul mitingului din 16 decembrie 1990

69. Relatarea agresarii marsului Aliantei Civice, Ceahlaul, 18 decembrie 1990

70. Agresarea marsului, publicat in Romania Libera, 18 decembrie 1990

71. Comunicatul Aliantei Civice si Forumului Antitotalitar in urma evenimentelor din 16 decembrie- nepublicat de presa locala

72a. Declaratia parlametarilor de Neamt privind evenimentele din Piatra Neamt si precizarile facute in numele Aliantei Civice (72b), Romania Libera, 20 decembrie 1990

73. Declaratia intrarii in greava foamei pe 16 decembrie 1990 in semn de protest fata de evenimentele din Piatra Neamt, Romania Libera, 20 decembrie 1990

74a-b. Buletine medicale la inceputul si iesirea din greva foamei

75a-b. Adeverinte privind participarea la evenimentele din 1990, eliberate de Alianta Civica (Ana Blandiana) si AFDPR (Ticu Dumitrescu).
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Înapoi la Actiuni si rezultate

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 7 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009