Sectorul CIVES
 
 

Plîngerea personală, din 31.07.2006

Reflecta actiuni care concretizeaza Procesul si rezultatele lor.

Plîngerea personală, din 31.07.2006

Mesajde Ioan Rosca » Joi Mar 24, 2011 2:21 am

Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia Procuraturilor Militare,


[Nota Ioan Rosca
Prima varianta a plingerii comune, semnata de mine, Cicerone Ionitoiu, Gh Jijie, Gr Caraza, a fost depusa initial procurorului Voinea, pe 31 iulie 2006, insotita de o plingere personala (redata aici) care adauga elemente specifice pentru represiunea suferita de noi de la Piatra Neamt in 1990 din cauza sprijinirii procesului comunismului (deci explica postura mea de reclamant). Peste citeva zile (3-4 august 2006) am compus, semnat si depus o a doua forma a plingerii comune, in care am redus cele 22 de pacate ale regimului (preluate initial , pentru unitatea demersurilor justitiare anticomuniste, dintr-un text public, promovat de Sorin Iliesiu), la 15 puncte, mai bine organizate (reformulind mai ales punctul 12, cu care nu puteam fi de acord, pentru ca mistifica raportul evreilor din Romania cu regimul comunist). Am lasat insa la dosar cererea mea separata, facuta pe 31 iulie 2006, uitind sa rectific si aici punctul 12 si sa corectez folosirea pluralului, nepotrivita plingerii personale, semnate numai de mine. In schimb, plingerea comuna refacuta, depusa pe 3 sau 4 august 2006, este curatita de impuritati]

1. Crime comise înainte de 1989

a. Subsemnaţii, cetăţeni români, victime ale regimului comunist, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând ai conducătorilor instituţiilor statului român: PCR, Securitate, Justitie, etc.) pentru savârşirea unor infracţiuni imprescriptibile, contra păcii şi omenirii (Cod Penal art. 121), comise în cadrul regimului comunist, între 1944 şi 1989: genocid - art. 357, tratamente neomenoase - art. 358, propagandă pentru război civil (art. 356), distrugerea valorilor culturale - art. 360, favorizare şi tăinuire - art. 361.
Crimele împotriva umanităţii erau prevazute de codul penal în vigoare în clipa comiterii lor (Codul Carol din 1936, Codul penal al RPR din 1948, Codul penal al RSR din 1968), sunt de notorietate publică, sunt descrise extensiv în mărturii publicate (documentaţia organizata de Cicerone Ioniţoiu, lucrările Memorialului Sighet, revista Memoria, numeroase publicatii periodice de dupa 1989, volume de mărturii, situri Internet accesibile celui mai larg public cum ar fi http://www.procesulcomunismului.com).
Natura penală şi criminală a faptelor este demonstrabilă cu probe şi mărturii ale ultimilor supravieţuitori. Aceste fapte sunt cercetate şi calificate drept criminale de către comisii oficiale (cum ar fi IICC).

b. Pe lângă crimele impresciptibile semnalate mai sus, cerem şi judecarea altor crime comise înainte de 1989 (specificate in codul penal în vigoare în clipa făptuirii, noi facând aici referinţă la cel din 1968): trădarea - art.155, atentatul contra unei colectivitati - art.161, subminarea puterii de stat - art.162, acte de diversiune - art.163, sabotajul - art.164, subminarea economiei nationale - art.165, omorul - art.174, omorul calificat - art. 175, omorul deosebit de grav - art.176, uciderea din culpa - art. 178, determinarea sau înlesnirea sinuciderii - art.179, lovirea sau alte violenţe - art. 180, vătămarea corporală - art.181, vătămarea corporală gravă - art.182, lovituri cauzatoare de moarte - art. 183, lipsirea ilegală de libertate - art. 189, punerea în sclavie -art. 190, supunerea la muncă forţată sau obligatorie - art. 191, violarea de domiciliu - art. 192, ameninţarea - art. 193, şantajul - art. 194, violarea secretului corespondenţei - art. 195, insulta -art. 205, calomnia - art. 206, furtul - art.208, furtul calificat - art.209, tâlhăria - art. 211, abuzul de încredere - art.213, gestiunea frauduloasă - art. 214, înşelăciunea - art.215, distrugerea - art. 217, distrugerea calificată - art. 218, tulburarea de posesie - art.220, denunţarea calomnioasă - art.259, mărturia mincinoasă - art. 260, încercarea de a determina mărturia mincinoasă - art.261, arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă - art.266, supunerea la rele tratamente - art.267, represiunea nedreaptă - art.268, punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji - art. 314.
După 22 decembrie 1989, toate aceste infractiuni (concurente şi cu circumstanţe agravante) trebuiau anchetate şi consecintele lor anulate, corectate, despăgubite, termenele de prescripţie (art. 122) fiind suspendate pe perioada regimului comunist (conform principiului enunţat în art.128) pentru că, în mod evident, efectiv şi demonstrabil, în acea perioadă, "o imprejurare [..] de neînlăturat" a impiedicat "punerea în mişcare a acţiunii penale".
Dacă instituţiile statului ar fi funcţionat normal, ar fi trebuit deci ca, pe lângă crimele imprescriptibile, crimele sintetizate în aliniatul precedent să fie judecate, înaintea expirării termenelor lor de prescriptibilitate: 15 ani pentru cele relative la art 155,161,162,163,164,165,174,175,176,218 (termen 2005), 10 ani pentru cele de la art. 211,218 (termen 2000), 8 ani pentru cele de la art 178,179,182,183,190,211,267 (termen 1998), 5 ani pentru cele de la art.180,181,189,191,192,194,208,209,213,214, 215,217,259,260,261,266,267,314 (termen 1995), 3 ani pentru cele de la art.193,195,205,206,220 (termen 1993).
În realitate, termenele menţionate mai sus trebuie prelungite pentru că, aşa cum ne propunem să demonstrăm (în cadrul celuilalt capăt de acuzare), autorităţile instalate dupa 1989 au blocat şi ele derularea procesului penal, justificând o nouă aplicare a principiului suspendării (art.128).
Pe de altă parte, în ciuda obstacolelor enorme, în decursul celor 16 ani, au fost făcute câteva plângeri, pe care vă rugăm să le analizaţi, care au întrerupt prescripţia (art. 127) - relansând termenele legale.

Crimele de la puntele a şi b au fost înfăptuite în cadrul unor acţiuni represive şi antinaţionale, începând cu dezmembrarea, prin rapt şi santaj, a României, stat independent şi suveran, prin răpirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pregătită şi acceptată de comuniştii din România, sub controlul şi cu ajutorul unui guvern comunist străin şi al armatei sovietice invadatoare şi continuând cu:
"1. Trădarea intereselor României de către guvernul dominat de comunişti, impus de Stalin în martie 1945. Anexarea nedreaptă şi prin forţă a României la imperiul sovietic, începând din 1945.
2. Instaurarea nelegitimă şi prin forţă a puterii comuniste prin fraudarea uriaşă a alegerilor din 1946.
3. Trădarea de către puterea comunistă din România a intereselor fundamentale ale României prin acceptarea condiţiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947.
4. Distrugerea forţată a regimului democratic multipartidic prin lichidarea opozitiei politice democratice şi înlocuirea democraţiei cu dictatura partidului unic (1947).
5. Suprimarea forţată a monarhiei (1947).
6. Sovietizarea totală, prin forţă, a României (1948).
7. Exterminarea programată a cetăţenilor prin acţiunile Securităţii, precum şi alte forme de reprimare (1948-1989).
8. Exterminarea programată a deţinuţilor politici (1945–1989)
9. Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenţa anticomunistă în munţi (1945-1962)
10. Represiunea împotriva Bisericii. Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau comunismului. (1948-1989)
11. Arestarea, uciderea, detenţia politică sau deportarea ţăranilor care opuneau rezistenţă faţă de colectivizare (1949-1962).
12. Deportările cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea şi “vânzarea” evreilor şi germanilor.
13. Represiunea împotriva culturii. Cenzura extremă. Arestarea intelectualilor protestatari. (1945-1989)
14. Reprimarea mişcărilor studenţeşti din 1956. Arestarea studenţilor protestatari
15. Reprimarea mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1977) şi Braşov (1987). Arestarea şi deportarea muncitorilor protestatari.
16. Reprimarea oponenţilor şi disidenţilor în anii ’70’ şi ’80. Arestarea şi asasinarea celor mai periculoşi oponenţi.
17. Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural prin demolările din anii ’80. Constrângerea unei părţi a populaţiei României de a-şi părăsi locuinţele.
18. Consecinţele criminale ale “politicii demografice” (1966-1989)
19. Obligarea intenţionată şi nejustificată a imensei majorităţi a populaţiei României, în special în anii ’80, de a trăi în condiţii de mizerie extremă.
20. Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menţinere a puterii comuniste.
21. Masacrarea cetăţenilor în timpul Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989." (citat din "Raportul propus Preşedintelui României Traian Băsescu", în octombrie 2005).
Pe lângă penalizările de rigoare şi stabilirea despăgubirilor pentru daunele produse victimelor, ancheta penală va putea oferi factorilor legislativi o bază pentru denunţarea caracterului criminal al acestor acţiuni.

2. Crime comise după 1989

a. In acelaşi timp, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern, parlament, politie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman), pentru infracţiunea imprescriptibilă de favorizare şi tăinuire (art. 361 Cod penal), săvârşită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea celor ce au încercat să declanşeze judecarea, folosirea pentru provocări şi agresiuni a informatorilor (nedesconspiraţi şi santajaţi), protejarea unor criminali ca Nicolski, Drăghici, Crăciun etc, favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp ce ultimele victime se stingeau din viaţă neconsolate şi încărcate de acuze niciodată demonstrate şi caziere murdărite prin minciuni, etc.

b. Pe lângă complicitatea cu autorii crimelor imprescriptibile, cei reclamaţi se fac vinovaţi şi de acoperirea celorlalte crime enumerate la pt 1b, a căror judecare se impunea, existând datele şi timpul necesar (prescripţia lor fiind supendată până la 22 decembrie 1989).
Paralizarea justiţiei şi favorizarea infractorilor a avut efecte deosebit de grave asupra evoluţiei României, compromiţând şansa deschisă de Revoluţia din 1989, conducând la un adevarat dezastru economic, social şi moral.
Cei responsabili se fac vinovaţi de: nedenunţare - art.170, tăinuire -art. 221, gestiune frauduloasă în paguba avutului obştesc - art.228, înşelăciune în paguba avutului obştesc - art. 229, uzurpare - art.240, sustragere sau distrugere de înscrisuri - art.242, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - art.246, trafic de influenţă - art.257, nedenuntarea unor infractiuni - art.262, omisiunea sesizarii organelor judiciare - art. 263, favorizarea infractorului - art. 264, omisiunea de a încunoştiinţa organele judiciare - art. 265, reţinerea sau distrugerea de înscrisuri - art. 272.
Prescriptibilitatea pentru crima tăinurii şi favorizării infractorilor (de către puterea instalată la 22 decembrie - în numele revoluţiei anticomuniste - şi legitimată la 20 Mai - ca reprezentantă a acestei revoluţii), ar fi trebuit să înceapă de la "data încetării acţiunii sau inacţiunii" (art. 122) - deci din clipa expirării prescripţiei pentru crimele iniţiale, tăinuite. De exemplu, pentru nedenunţare - art.170, curge o prescriptie de 8 ani - ceea ce duce termenul final de răspundere la 2005+8=2013 (pentru nedenunţarea infracţiunilor incriminate de art. 155,161,162,163,164,165), pentru abuzul in serviciu, sustragere de înscrisuri şi trafic de influenţă, nedenunţarea unor infracţiuni,omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorilor: 2005+5=2010, etc.
În fapt aceste termene se cer prelungite, organele de anchetă trebuind să ţină seama de situaţia specială (excepţională) creată de uzurparea puterii în stat, după 22 decembrie 1989, care va fi - sperăm - dovedită şi de procesele dedicate "revoluţiei" şi "mineriadei". Chiar strania paralizie a justiţiei, într-o etapă aparent anticomunistă, dovedeşte irefutabil caracterul contrarevoluţionar al regimului instalat după 22 decembrie, condus de persoane interesate direct în evitarea judecăţii. Aceasta justifică suspendarea prescripţiei şi pe perioada 1989-2004, atât pentru crimele dinainte de 1989, cât şi pentru crima tăinuirii.
Putem aduce un vast material probator în sprijinul afirmaţiei că judecarea genocidului comunist şi a celorlalte crime a fost blocată de puterea instalată în 1990, care s-a mărginit la condamnarea familiei Ceauşescu (pretinzând că genocidul a fost realizat numai de doi oameni şi stergând cu buretele crimele monstruoase comise de garnitura veche a PCR - strecurată la putere după 1989). Contrarevoluţionarii au paralizat eliberarea României şi au reprimat mitingul din Piaţa Universităţii, instigând populaţia manipulată la război civil, confiscind pseodo-alegerile din 20 Mai, printr-o campanie electorală organizată criminal.
Pot de asemenea aduce martori care să confirme evenimentele semnificative, la care am participat direct. Menţionez - ca exemplu, descoperirea gropilor comune de la Dealul Mărului (cercetările făcute împreună cu AFDPR Neamţ) şi Dealul Balaurului. Nici azi nu am primit vre-un răspuns de la procuratura Bacău, unde am depus corpurile delicte şi declaraţiile matorilor (vezi adeverinţa 430P din 1990 şi adresa parchetului general din…) Faptul că am început să dezgropăm morţii la propriu, să găsim martori ai asasinatului colectiv, că am publicat în presa centrală un Comunicat care "instiga" la Procesul Comunismului şi am tipărit (în condiţii ingrate) nr. 1 al revistei ACUM - a stârnit ura feroce a vechilor torţionari comunişti, protejaţi, şantajaţi şi organizaţi de autorităţi. În acest context s-a desfăşurat comemorarea victimelor comunismului, pe 16 decembrie, la Piatra Neamţ. După ce am depus nestingheriţi o coroană de flori la groapa comună descoperită la Dealul Balaurului, urma să depunem a doua la troiţa eroilor revoluţiei din parcul central şi apoi să facem un marş către cimitir, pentru a depune ultima coroană la mormântul generalului Dăscalescu. Dar în clipa în care ne-am adunat pentru lansarea manifestaţiei în spatele turnului lui Ştefan cel Mare - am fost întâmpinaţi de grupuri extrem de agresive de contramanifestanţi. Aceştia ne-au rupt şi ars pancartele, au înjurat, ameninţat şi bruscat persoanele respectabile venite pentru a aduce un omagiu victimelor comunismului - care au părăsit speriate adunarea. Am rămas doar un grup mic de manifestanţi. Înconjuraţi de mulţimea dezlănţuită de "simpatizanţi" PCR-FSN care ţipau continuu " Iliescu-Roman" şi ne bombardau cu înjurături şi gheaţă. Sub privirile sumedeniei de poliţişti prezenţi, absolut pasivi, am fost insultaţi, ameninţati, bruscaţi şi "bulgăriţi"- în timp ce înaintam cu coroana spre cimitir. Ajunşi în faţa cimitirului (la 2 paşi de Inspectoratul de Poliţie), a fost imposibil să patrundem înăuntru. Toate intrarile erau blocate de grupuri compacte şi agresive de "oameni de bine" (printre care foştii deţinuţi politici au recunoscut foşti anchetatori). Urlau desfiguraţi, cu o ură de neiuitat, îndemnându-se să ne agreseze. Tensiunea era extremă. Unii participanţi la miting au fost insultaţi, amenintaţi, bruscaţi, loviţi, hăituţi, goniţi, scuipaţi. Cu mare greutate s-a obtinut "permisiunea" ca două doamne (Bulugean şi Ghineţ) să intre -singure- în cimitir pentru a depune coroana la mormântul generalului Dăscălescu. În stradă însă, atmosfera se invenina. În loc să ia măsuri, poliţiştii ne-au sfătuit să ne dispersăm. Părându-ni-se mai puţin periculos să rămânem împreună, am continuat marşul spre oraş, pe traseul aprobat. Drumul de la cimitir până la casa de cultură s-a desfăşurat în condiţii dramatice, cei care au încercat să iasă din coloană fiind agresaţi şi urmăriţi, cei rămaşi fiind huiduiţi şi loviţi cu bulgări, la ferestre strigându-se când "Huu Timişoara" când "Iliescu-Roman". În dreptul Casei de Cultura (punctul final al mitingului) am auzit tot mai des apelurile pentru reperarea şi linşarea mea (cap al răutăţilor). Am fost "salvat" în ultima clipă de furia mulţimii într-o maşină a poliţiei (zguduită şi ea cu furie), dus la sediul Poliţiei unde a trebuit să le mulţumesc pentru că-mi salvaseră viaţa... Deşi ştiam că agresiunea fusese organizată la cererea Puterii, cu ajutorul securiştilor şi informatorilor nedeconspiraţi, că pierdusem încă un episod din războiul dintre Revoluţie şi Contrarevoluţie.
Nu m-au mirat pasivitatea autorităţilor sau comentariile nedemne ale parlamentarilor FSN de Neamţ - pe care le-am contrazis prompt. Nici faptul că nu a avut loc nici o anchetă, deşi se pare că s-a făcut un dosar - pe care vă rog să-l reperaţi şi studiaţi. Dar m-a oripilat (exasperat) atitudinea pietrenilor faţă de revoluţia din Timişoara, cele întâmplate - dovedind gradul de îndoctrinare comunistă. După ce am încercat - fără succes - să public un comunicat explicativ, am decis să intru într-o a doua grevă a foamei. Aceasta a durat până la 22 decembrie, ora 17, moment începând de la care nu m-am mai considerat cetăţean român ci prizonier de conştiinţă a unui stat ilegitim, condus la dezastru de reţeaua slujită de Ion Iliescu. Din păcate, demersurile mele pentru părăsirea României au durat dureros de mult, obligându-mă să îndur spectacolul năpârlirii securiste până la 26 septembrie 1992. Atunci am reuşit ca, emigrând in Canada, să părăsesc un regim ilegitim, denunţând un fapt monstruos împlinit, pe care nu l-am recunoscut şi nu-l voi admite niciodata: deturnarea revoluţiei din 1989 spre abisul Tranziţiei Criminale.

A venit momentul să reparaţi onoarea justiţiei, stabilind răspunderile pentru protejarea şi favorizarea celor care au comis cea mai mare crimă din istorie - asupra naţiunii române. Până când factori politici vor emite legile fireşti (condamnând întregul regim comunist), justiţia poate deja contribui, stabilind vinovăţiile în raport cu legislaţia în vigoare în perioada în care au fost comise (1944-1989) şi respectiv ascunse (1990-2006) genocidul şi celelalte crime. Pe baza restabilirii responsabilităţilor se poate aborda corect reparaţia la care victimele au un drept inalienabil.

Bucureşti, 31 iulie 2006
Semnează: Ioan Roşca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Înapoi la Actiuni si rezultate

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 8 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009