Sectorul CIVES
 
 

Cazul Valerian Stan

Dedicat semnalarii abuzurilor celor care au confiscat (jefuit, distrus) Romania- si incercarilor de a lupta pentru justitie.

Cazul Valerian Stan

Mesajde administrator » Mar Ian 26, 2010 12:11 pm

Domnului Secretar de stat Viorel Oancea
Şef al Departamentului pentru Politica de Apărare şi Planificare

Stimate Domnule Secretar de stat,

Numele meu este Valerian Stan. In perioada 1977 – 1990, am fost ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării. În luna noiembrie 1990, am fost trecut în rezervă de către fostul ministru, generalul Victor Athanasie Stănculescu, în principal din cauză că, în cursul anului 1990, asemeni şi altor tineri ofiţeri, am militat pentru modernizarea şi depolitizarea armatei, precum şi pentru clarificarea implicării unor generali ai armatei, între care şi fostul general, în reprimarea manifestaţiilor din decembrie 1989.

La sfârşitul anului 2007 am luat cunoştinţă despre faptul că trecerea mea în rezervă a fost făcută ilegal, în sensul că, anterior luării acestei măsuri, era obligatorie judecarea mea în Consiliul de onoare al ofiţerilor, ceea ce nu s-a întâmplat. Iar astăzi este evident şi din ce cauză s-a procedat astfel. Dezideratele pentru care eu şi colegii mei militam erau împărtăşite de marea majoritate a cadrelor militare, astfel cum rezultă inclusiv din sondajele de opinie realizate în acea perioadă chiar de către MApN şi ale căror rezultate au fost publicate în presa militară a acelor luni. Cunoscînd acest fapt, fostul general Stănculescu înţelegea că punerea mea în discuţia Consiliului de onoare risca să nu se finalizeze cum şi-ar fi dorit, prin adoptarea propunerii de trecere în rezervă. Obligativitatea judecării prealabile în Consiliul de onoare a fost instituită, în anul 1988, printr-un Ordin al Ministerului Apărării (nr A7/101/1988) prin care erau completate prevederile Regulamentului disciplinei militare. Despre existenţa acestui Ordin şi despre ilegalitatea şi sub acest aspect a trecerii mele în rezervă am aflat numai la sfârşitul anului 2007, atunci când am luat cunoştinţă de hotărârile instanţelor din Timiş într-o cauză identică cu a mea (a fostului meu coleg, maiorul Nicolae Durac din Timişoara, care între timp a şi fost repus în toate drepturile care i-au fost încălcate prin trecerea în rezervă). Pentru punerea în executare a Ordinului A7/101/1988, prin textul acestuia s-a dispus ca, până la data de 1 septembrie 1988, unităţile militare să facă menţiuni, „în toate exemplarele din Regulament aflate în evidenţă” în legătură cu completările care fuseseră aduse Regulamentului. Din culpa Ministerului Apărării, propriul său Ordin A7/101/1988 nu a fost pus în aplicare, aşa cum voi preciza mai jos, fapt pentru care eu nu am cunoscut despre existenţa lui şi despre ilegalitatea, şi sub acest aspect, a trecerii mele în rezervă decât la sfârşitul anului 2007.

La începutul anului 2008, m-am adresat justiţiei pentru anularea ordinului ilegal de trecere în rezervă şi pentru repunerea mea în drepturile care mi-au fost încălcate. Ordinul ministrului Apărării prin care am fost trecut în rezervă şi actele pe care el s-a întemeiat au fost ilegale întrucât:
- cu motivarea că sunt „secret de serviciu”, aceste acte nu mi-au fost comunicate niciodată, deşi Regulamentul disciplinei militare (art. 96) prevedea că ordinul de trecere în rezervă se comunica în scris ofiterului
- nu am fost judecat in prealabil in Consiliul de onoare, astfel cum se stabilise prin Ordinul Ministerului Apărării A7/101/1988, de completare a RDM; pe timpul judecării cauzei, am depus la dosar nu mai puţin de 4 exemplare, eliberate de depozitele legale ale MApN, din care rezultă că în niciunul nu au fost operate completările stabilite prin Ordinul Ministerului nr A7/101/1988.

Cu toate acestea, prin decizii judecătoreşti flagrant netemeinice şi nelegale, Curtea de Apel Bucureşti şi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie au respins acţiunea mea cu pretextul că aceasta ar fi fost introdusă tardiv – deşi legea aplicabilă cazului meu (Legea 1/1967, art 3 alin 5) prevede că aceste acţiuni se introduc în cel mult 6 luni de la comunicarea actului administrativ a cărui anulare se cere; or mie ordinul de trecere în rezervă şi actele pe care acesta s-a întemeiat nu mi-au fost comunicate niciodată (astfel cum inclusiv reprezentanţii Ministerului au fost nevoiţi sa recunoască pe timpul procesului, şi cum însăşi instanţa de fond a reţinut explicit în hotărârea sa).

Solutia instantei este nu numai netemeinică şi nelegală dar, prin raportare la soluţia din cauza practic identică a fostului coleg Durac, încalcă şi principiile constituţionale ale egalităţii între cetăţeni şi ale excluderii discriminării (art.16 din Constituţia României - „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”; OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare – art.1 alin.(2) lit.a) si urm.: „Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional”).

Pe timpul procesului, în special Direcţia juridică a Ministerului Apărării a avut o atitudine constant obstrucţionistă şi abuzivă. Astfel, reprezentanţii Direcţiei juridice nu s-au conformat dispozitiei dată de prima instanţă de judecată de a depune la dosar actele care au stat la baza emiterii ordinului de trecere in rezerva. La termenul din 14 martie 2008, instanţa a dispus ca Ministerul să depună la dosar actele respective. La termenul următor, din luna aprilie 2008, reprezentantul Direcţiei juridice a precizat instanţei că actele „sunt în curs de declasificare şi vor fi depuse în cel mai scurt timp”, ceea ce nu s-a întâmplat nici până la finalul procesului. Astfel se face că eu nu cunosc nici astăzi, după aproape 19 ani de la trecerea în rezervă, motivele pentru care împotriva mea a fost luată această măsură extrem de gravă (în luna noimebrie 1990, comandantul unităţii mi-a comunicat doar că în termen de o săptămână trebuie să predau funcţia pe care o deţineam întrucât am fost trecut în rezervă ”pentru abateri grave de la disciplina militară”). In al doilea rând, pe timpul procesului am adresat diferitelor structuri ale Ministerului mai multe cereri scrise pentru a-mi fi comunicată o fotocopie a Raportului meu, nesecret, CR 205 din 5 noiembrie 1990, pe care l-am adresat comandantului unităţii din care am făcut parte (UM 01046 Bucureşti), raport care avea şi el o relevanţă importantă pentru soluţionarea temeinică a cauzei. Prin raportul meu solicitam comandantului unităţii să fie analizată posibilitatea de a nu fi desemnat, aşa cum se preconiza, contrar prevederilor legale şi regulamentare în vigoare la acea dată, să conduc o subunitate militară care urma să intervină, „la nevoie” împotriva participanţilor la unul din mitingurile organizate legal şi anunţate pentru data de 15 noiembrie 1990 de către Alianţa Civică. Aici, la sinteza pt site, de spus AC si Dudu Ionescu plus Babiuc Unităţile de arhivă ale Ministerului au răspuns în mod repetat, cu un dispreţ şi un cinism mai mult decât evidente, că documentul figurează în registrele lor de evidenţă, dar că nu mai este de găsit ca act propriu-zis (a se vedea scrisoarea nr 2644 din 4 aprilie 2008 a UM 02490 S Pitesti, respectiv scrisoarea din 6 aprilie 2009 a Direcţiei de personal şi mobilizare a Statului Major General). Scrisorile precizate, prin care mi s-a comunicat că raportul meu din 1990 nu mai este de găsit, redau în schimb menţiunile cinice care apar făcute în registrul de evidenţă cu privire la acesta:
„- La rubrica <Cuprinsul pe scurt al scrisorii/problema solicitata sau sesizata> a fost inscris <sa-i fie lasate sarcini in limita atributiilor de serviciu>
- In rubrica <Modul cum s-a rezolvat> este inscris urmatorul continut: <solutionat favorabil, a fost trecut in rezerva”.

Pentru pregătirea apărării în faza de la Înalta Curte a procesului, am apelat la o avocată, membră a Baroului Bucureşti. După câteva săptămâni, avocata mi-a comunicat că renunţă la dosar întrucât a aflat „din interiorul Inaltei Curti” că, „date fiind persoana reclamantului dar şi calitatea pârâtului (Ministerul Apararii)”, există „un comandament” avînd legătură inclusiv cu „oameni ai serviciilor de informaţii” ca soluţia „să nu îmi fie favorabilă”. Pentru că o informaţie asemănătoare avusesem şi pe timpul judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti, cu cateva saptamani inainte de termenul de judecata, am adresat fiecaruia dintre cei 11 membri ai Colegiului de conducere al Inaltei Curti cate un memoriu in care mi-am exprimat ingrijorarea cu privire la situatia amintita şi rugam să fie asigurată o judecată independentă şi imparţială a cauzei mele. Nu am primit niciun răspuns la memoriile trimise.


Stimate Domnule Secretar de stat,

Desigur că – chiar dacă vădit nelegală, netemeinică şi discriminatorie – decizia instanţei de judecată este obligatorie. În acelaşi timp, însă, prin această hotărâre – chiar dacă cu argumente profund criticabile – s-a stabilit că este tardiv doar ca un ofiţer dintre cei patru sau cinci trecuţi abuziv în rezervă, ca şi mine, de către fostul ministru Stănculescu să mai poată cere anularea în instanţă a actului administrativ ilegal în discuţie. Hotărârea respectivă, şi oricare alta asemeni ei, nu împiedică însă cu nimic responsabilii de astăzi ai armatei şi oamenii politici să recunoască prin lege foştilor ofiţeri unele drepturi în acord cu contribuţia pe care ei au adus-o procesului de reformă şi modernizare din armată, respectiv cu prejudiciile care le-au fost cauzate de către un fost ministru abuziv (un fost general, astăzi deţinut şi degradat la gradul de soldat), care a avut un interes personal, profund ilegitim şi imoral, în îndepărtarea din armată a acestor ofiţeri. Mai mult chiar, hotărârea amintită a instanţei de judecată face necesară o iniţiativă normativă care să trateze situaţia foştilor ofiţeri la care mă refer nediscriminator şi cu respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. În acelaşi sens pledează inclusiv hotărârile judecătoreşti – definitive, irevocabile şi deja puse în executare – din cauza fostului meu coleg Nicolae Durac. Iar asta cu atât mai mult cu cât prin aceste hotărâri justiţia s-a pronunţat – favorabil – inclusiv pe fondul unei cauze practic identice cu a mea şi a celorlaţi patru sau cinci ofiţeri trecuţi abuziv în rezervă de către fostul general Stănculescu.

În considerarea celor mai sus arătate, mă adresez Dumneavoastră cu rugămintea să analizaţi posibilitatea iniţierii şi promovării unui proiect de act normativ în acest sens. Cunosc şi preţuiesc ceea ce aţi făcut personal chiar în sensul aceloraşi idei pentru care am militat şi eu şi foştii mei colegi. Cunosc şi sunt de asemenea încurajat de faptul că actualii Dumneavoastră colegi politici sunt favorabili clarificării istoriei noastre recente şi reparării – acolo unde şi în măsura în care acest lucru este posibil – a răului pe care această istorie l-a cauzat.

Eu şi colegii mei vă vom sta la dispoziţie cu toate informaţiile care ar fi utile realizării acestui proiect.

Cu gratitudine şi deosebită consideraţie,
Valerian Stan
www.valerianstan.ro
Bucureşti, str Tolbei nr 2, bl C59, sc 1, ap 23, sector 6; tel 0723.21.88.22
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Înapoi la Lupta cu abuzurile "tranzitiei"

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009