Uniunea Europeanä si cotele de lapte
"Cotele de lapte, o necesitate" scrie Andrei Zombori în "Jurnal Bänätean" din 28 mai 2005, explicîndu-ne una din fericirile care ne asteaptä dupä aderarea la Uniunea Europeanä. Cota de lapte "reprezintä cantitatea maximä pe care o poate produce o exploatatie pentru comercializare prin vînzare". Cei care ar produce mai mult decît cota repartizatä nu ar avea dreptul sä vîndä prisosul.
"Cota de lapte reprezintä un bun cîstigat, care se poate mosteni, transmite, închiria sau vinde" mai afläm din "Jurnal Bänätean". Doamne, cîte chestii am mai cîstigat noi românii în negocierile de aderare la U.E., si de care habar n-aveam! Täranii nu vor mosteni numai case, pämînturi si vaci, ci si niste cote de lapte, pe care la nevoie le vor putea vinde. Preväd cä din 2007 firmele multinationale vor cumpära de la täranii români cotele respective de lapte, stabilindu-si astfel monopolul. Iar täranii vor fi fericiti: vor încasa bani pe ceva care, dacä n-ar fi fost Uniunea Europeanä, nici nu le-ar fi trecut prin minte cä ar putea vinde. E practic o pomanä pe care U.E. o face täranilor români!
"În U.E. pretul mediu de vînzare este 1 euro/kg lapte (Olanda 2,2 euro, Austria 1,2 euro, mai scäzut în tärile nou intrate)" observä Zombori una din släbiciunile României în calea ei spre integrare europeanä. În materie de aliniat preturi la nivel european am fäcut progrese la benzinä, gaze, electricitate, dar la lapte am rämas în urmä. Rusine sä ne fie! Noroc cu politicienii, care vor avea grijä sä ne europenizäm si în acest domeniu. Atunci cînd în pretul laptelui nu va intra doar munca täranului si costul furajelor, ci si pretul cumpärärii sau închirierii acestor "cote de lapte", probabil ne vom apropia de standardele europene. Cresterea preturilor (exprimate în euro) e si o metodä de crestere a PIB-ului.
În 1989 îmi închipuiam cä orînduirea capitalistä înseamnä libertate economicä si stabilirea preturilor nu prin sistemul birocratic, ci prin legea cererii si ofertei. În Uniunea Europeanä însä, capitalismul e înteles altfel. Prin sistemul birocratic, se limiteazä oferta, astfel încît sä se pästreze anumite preturi. Politicienii voteazä legi menite nu sä scadä preturile, ci sä le creascä. În România, de pildä, multi ar putea produce lapte sub pretul european de 1 euro/litru. Functionarii statului, plätiti din banii contribuabililor, vor interzice acestora sä-si vîndä laptele. Demagogic se va invoca cä täranii nu se spalä pe mîini cînd mulg vacile, iar juridic se va invoca lipsa cotei de lapte. Pe piatä vor rämîne doar putne firme (unii baroni locali români si multinationalele, care vor cumpära cotele de lapte atribuite initial täranilor nestiutori). Acestora le va conveni cresterea pretului, cäci asta înseamnä si cresterea propriilor venituri. Eliminarea de pe piatä a marii majoritäti a actualilor producätori se va face nu prin eficientä economicä (cel care produce mai ieftin si de calitate cîstigä ci prin mecanisme birocratice de alocare a "cotei de lapte".
Dacä economia americanä este mai dinamicä decît cea europeanä e tocmai fiindcä birocratia bruxelezä nu si-a extins puterile si peste ocean. Deocamdatä diferenta dintre America si Europa nu se lärgeste fiindcä americanii îsi cheltuie resursele pe prostii de tipul räzboiului în Irak, dar iluziile pe care si le fac unii cä Europa va deveni o contrapondere a Americii sînt desarte. Nu mi-ar päsa de asta dacä n-as sti cä, din päcate, birocratia bruxelezä e pe cale sä însface România.
Marius Mioc