Sectorul CIVES
 
 

Recurs instrainare S.N ROMTELECOM S.A.

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Recurs instrainare S.N ROMTELECOM S.A.

Mesajde Nica Leon » Sâm Aug 05, 2006 10:03 am

Către,
Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări, Contencios administrativ şi Fiscal





Domnule Preşedinte,





Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, reclamant în cauza ce a format dosarul nr. 12471/CA/2006, în termen legal, declar recurs împotriva sentinţei nr.3038 din 16 06 2006, drept pentru care, vă rog să trimiteţi dosarul cu toate actele sale la instanţa de recurs competentă.

MOTIVE

În fapt, am chemat în judecată Guvernul României şi A.P.A.P.S., instituţii publice, care au vîndut, încheind un contract de vînzare-cumpărare ilegal, pentru un bun public inalienabil – S.N. ROMTELECOM S.A., cărora, în temeiul art. 31 din pîngărita Constituţie a României şi a Legii 544/2001, le-am cerut să-mi trimiată o copia a respectivului contract.
În loc ca instanţa să constate că cererea mea era cît se poate de legitimă, această, dînd dovadă de prostie şi incompetenţă, făcîndu-se vinovată de port ilegal de cap, îmi respinge acţiunea, cu motivaţia că "nu am indicat ce informaţie doresc din respectivul contract", act pe care nu l-am văzut, nu l-am citit şi nici nu am luat parte la redactarea sau la semnarea lui, dar cu toate astea, instanţa are pretenţia ca eu să indic cu exactitate, ce informaţie mă interesează din acel înscris.
Şi capătul de cerere în care solicitam obligarea pîrîţilor, în solidar, să îmi plătească daune morale a fost respinsă, instanţa considerînd că pîrîţii, care nu au respectat cele două prevederi legale, arătate mai sus, nu se fac vinovaţi că nu respectă Legea, că îmi ascund informaţii de interes public şi că îmi încalcă un drept legitim, dar şi fundamental, garantat de normele constituţionale, judecătoarea apreciind astfel că aşa trebuie să se comporte comuniştii care uzurpă şi încalcă toate normele care ar trebui să stea la baza unui stat de drept, aşa cum pretinde România că este.
Deşi am arătat că prin refuzul de a-mi respecta un drept legitim, garantat şi prevăzut şi de lege, mi-a fost lezată grav demnitatea, fiind astfel desconsiderat ca cetăţean cu drepturi legale depline, căruia acest stat, prin Lege, îmi datorează şi cinstire, gratitudine, respect şi recunoştinţă, pentru că v-am dăruit libertatea, după ce am înfruntat dictatura comunistă şi gloanţele acesteia, la Revoluţia română din Decembrie 1989.
Cu toate că Legea 544/2001 este cît se poate de clar redactată în limba oficială a acestui stat nenorocit, instanţa nu poate să priceapă că pîrîţii sînt, indiscutabil, autorităţi publice în sensul legii, fiind parte integrantă a guvernului, care la rîndul său exercită conducerea generală a administraţiei publice, potrivit art. 102 alin.1 din pîngărita Constituţie a României.
Contractul pe care l-am cerut a fost încheiat ilegal, prin încălcarea art. 135 alin. 5 din Constituţia României din 1991, de pîrîţi, în calitate de vînzători cu OTR- Rom în calitate de cumpărător, obiectul contractului fiind privatizarea acestui pun public inalienabil, care a fost astfel înstrăinat, trecînd în proprietatea statului grec, firma OTE fiind o firmă de stat a Greciei.
Deşi nu există nici o urmă de îndoială, pentru orice om sănătos mintal şi cu oarece ştiinţă de carte, că actul pe care eu l-am solicitat pîrîţilor din activitatea acestora, care, printre altele, au şi datoria de a respecta jurămîntul de credinţă pe care l-au făcut la investitură, cînd au jurat să respecte prevederile Legii fundamentale şi Legea, dar şi pe cea de a supraveghea corectitudinea şi legalitatea contractelor de privatizate.
Avînd în vedere cele de mai sus, rezultă că, în conformitate cu art. 2 din Legea 544/2001, contractul pe care eu l-am solicitat pîrîţilor ( în sensul de instrumentum probationis) constituie o informaţie de interes public, deoarece a rezultat din activitatea pîrîţilor, care sînt autorităţi publice în sensul textului de lege amintit.
Aşa fiind, în principiu, accesul liber la informaţiile pe care le contine contractul de vînzare – cumpărare a S.N. ROMTELECON S.A. este garantat de art. 6 alin.1 din Legea 544/2001, conform căruia: " orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţii de interes public". În temeiul acestei prevederi legale cererea mea, făcută pîrîţilor este atît temeinică cît şi legală, pîrîţii avînd doar obligaţia de a-mi fi satisfăcut cererea, în sensul trimiterii unei copii a contractului de privatizare solicitat de mine.
Dacă instanţa nu s-ar fi făcut vinovată de port ilegal de cap, aceasta ar fi trebuit să examineze cu atenţie textul de lege menţionat şi, poate, ar fi observat că, dintre toate excepţiile enumerate limitativ de legiuitor, care trebuie interpretate restrictiv(exceptio est strictissimae interpretationis), singura de care ar fi putut să se agaţe, pentru a da cît de cît un caracter formal respingerii cererii mele, ar fi fost cea de la lit. c, referitoare la informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, întrucît operaţiunea de vînzare, consemnată în contractul în speţă, este, în sens larg, un act juridic comercial, deoarece, constă în vînzarea- cumpărarea unui pachet de acţiuni aparţinînd statului, de la această societate naţională.
Dacă ar fi avut capacitatea intelecuală şi interesul de a o face, onorînd astfel profesia de pe urma căreia încasază salarii foarte mari, dar şi Legile 303, 304/2004 şi obligaţiile cei îi revin din Hotărîrea 387/22 09 2005 pentru aprobarea Rebulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, ar fi constatat, poate, că asemena informaţii nu sînt excluse de plano de la accesul liber al cetăţenilor, ci doar în situaţia în care publicitatea acestora ar aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii. În cauză însă, pîrîţii nu au adus nici un argument în sensul că, în eventualitatea în care eu aş fi dat publicităţii, spre publicare, repectivul contract, lucru pe care eu nici nu aveam în intenţie să-l fac, publicarea informaţiilor conţinute în contract ar aduce atingere acestui principiu, făcînd doar vagi trimiteri la uzanţe comerciale, la care nici nu are dreptul să recurga – în calitatea lor de instituţii publice - ce se supun prevederilor art. 31 alin. 1şi 2 din Legea fundamentală, supremă şi obligatorie, pe care, de altfel nici nu le-a detaliat şi la prevederi legale pe care nu le-a specificat, deşi am socicitat acest lucru, în timpul şedinţelor de judecată.
Singurele informaţii care, o dată făcute publice, ar fi putut leza principiul concurenţei loiale erau cele anterioare semnării contractului de vînzare-cumpărare, respectiv modalitatea de alegere a partenerului contractual, nconţinutul negocierilor, comisionul şi alte asemena, însă eu nu am solicitat asemenea informaţii, care de altfel, în mod obişnuit nici nu sînt cuprinse în contracte comerciale de genul celui pe care eu l-am solicitat în copie de la pîrîţi, deoarece, ele sînt extrinseci acestui act.
Pe lîgă referirile la uzanţele comerciale făcute de pîrît şi acceptate abuziv de instanţă, pîrîţii au mai invocat, pentru a-şi motiva refuzul de a respecta legislaţia României şi, clauzele de confidenţialitate cuprinse în contractul supus discuţiei.
Dacă instanţa ar fi avut curiozitatea de a cere pîrîţilor să depună la dosarul cauzei clauzele de confidenţialitate invocate, ar fi putut constate că ele au un caracter contractual de circumstanţă, conform cărora nu se poate interzice dezvăluirea sau folosirea vreunei informaţii în măsura în care acestea trebuiesc dezvăluite sau folosite ca urmare a unei cerinţe a legii.
Ori cum prevederile constituţionale de la art. 31 alin. 1 şi e şi cele legale sînt imperative, instanţa de fond ar fi putut constata că legea impune şi permite dezvăluirea clauzelor contractuale către terţi, această prevedere fiind cea existentă la art. 6 din Legea 544/2001, care garantează accesul oricărei persoane la informaţiile de interes public, cu excepţie cele prevăzute de art. 12 di acest act normativ.
Cu alte cuvinte, instnţa trebuia să fi înţeles că atunci cînd o persoană cere comunicare de informaţii de interes public, indiferent de suportul lor, ori de forma şi de modul de exprimare, Legea impune ca autoritatea sau instituţia publică ce deţine informaţia solicitată să o comunice solicitantului, cîtă vreme aceasta nu este exclusă de la accesul public. Ori eu am solicitat informaţii prezentate sub forma unui contract de privatizare, informaţii ce sînt de interes public ce nu se înscriu în excepţiile prevăzute la art. 12 din Legea 544/2001.
Interpretarea abuzivă a clauzelor de confidenţialitate conţinute în contract, invocate ca motiv pentru a ascunde conţinutul contractului de vînzare-cumpărare a S.N. ROMTELECOM S.A. nu putea şi nu poate fi acceptată de nici un judecător serios şi competent, deoarece, contravine principiului liberului acces la informaţiile de interes public, garantat de lege, iar clauzele contractuale nu pot deroga, prin voinţa lor, de la dispoziţiile legale imperative, în cauză dispoziţia imperativă fiind cea de la art. 6 alin.2 din Legea 544/2001, conform căreia autorităţile şi instituţiile publice sînt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public, solicitate în scris sau verbal.
Dacă instanţa ar fi coroborat şi ar fi avut capacitatea de analiză şi sinteză a acestor argumente, pe care i le-am prezentat, în susţinerea pe fond a cauzei deduse judecăţii, ar fi constatat că refuzul pîrîţilor de a îmi transmite informaţiile publice conţinute în contractul de vînzare-cumpărare solicitat de mine este nejustificat, din moment ce acest contract conţine informaţii de interes public, ce nu sînt exceptate de la accesul publicului.
Faţă de cele de mai sus, rog instnţa de recurs să hotărască, prin sentinţă, obligarea pîrîţilor la a-mi transmite copia integrală a contractului de privatizare a S.N. ROMTELECOM S.A. şi anexele sale.
De asemenea, rog instanţa de recurs să oblige pîrîţii, în solidar să îmi plătească daunele morale solicitate, întrucît aceştia şi-au permis să încalce Legea, cu toate că sînt reprezentanţii, la cel mai înalt nivel, al unor autorităţi centrale de stat, care dau astfel un extrem de periculos exemplu celorlalte autorităţi subordonate, dar şi cetăţenilor, care înţeleg că dacă se exprimă reverenţios nu mai au obligaţia de a respecta, oricînd şi în toate cazurile litera, spiritul şi supremaţia legii.
Aşa fiind, prin refuzul instanţei de fond de a obliga pîrîţi să-mi plătească daunele morale şi cheltuielile materiale pricinuite de desfăşurarea acestui proces, a confirmat că cetăţenii pedepsiţi, în numele unor legi, pe care şi ei le-au încălcat, nu sînt pe drept ţinuţi în puşcării sau obligaţi să plătească diferite sume, pentru contravenţiile comise, atîta timp cît aceleaşi instnţele sînt atît de îngăduitoare şi chiar complice în cazul cînd reprezentanţii unor autorităţi publice şi instituţii publice centrale încalcă, cu nonşalanţă, legi ale acestui stat, ce se pretinde că ar fi de drept, nesocotind astfel drepturile altor cetăţeni, onoraţi de România pentru faptele lor de dăruire, patritism şi curaj.
Conform normelor constituţionale dreptatea şi demnitate sînt valori supreme şi sînt garantate, care au fost în acest caz nesocotite şi chiar grav afectate de instanţa de fond care a pronunţa asemenea sentinţă netemeinică, nelegală şi periculoasă, cu grave consecinţe pentru viitor, motiv pentru care instanţa de recurs are acum obligaţia morală şi legală să reconsidere aceste valori supreme, garantate, să ţină cont de lege şi să pronunţe o sentinţe temeinică şi legală, în care să îmi repare onoarea şi demnitatea grav lezate.
În drept, prevederile sus invocate şi cele ale art. 299, art. 304 alin. 6,7,8,9,10 şi 11 şi art. 3041 din C.p.c.

Nica Leon 04.08.2006
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 5 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009