Sectorul CIVES
 
 

Avocatul poporului sugrumat de comunisti!

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Avocatul poporului sugrumat de comunisti!

Mesajde Nica Leon » Lun Sep 25, 2006 8:25 pm

Către,
Avocatul Poporului,


Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3 C, ap. 23, sector 2, vă semnalez cîteva din numeroasele încălcări ale drepturilor fundamentale ale cetăţenilor români, drepturi garantate de Constituţia României, dar nesocotite însă, cu nonşalanţă, de autorităţile statului român, stat ce pretinde că ar fi unul de drept.
Articolul 1. alin. 3 din Constituţie prevede că: „România este un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic sînt valori supreme şi sînt garantate.”
Ori, dacă este aşa, de ce Avocatul Poporului nu a întreprins nimic pentru a asigura cetăţenilor dreptul efectiv de a beneficia de aceste prevederi constituţionale ? Cum poate fi România un stat de drept şi cum sînt preţuite şi respectate demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane şi dreptatea, atîta timp cît, de la Revoluţie şi pînă azi, reprezentanţii statului, "servitori ai naţiunii", au nesocotit aceste prevederi şi, crezîndu-se stăpînii ţării au impus legi prin care cetăţeanul nu poate trăi demn pentru că veniturile majorităţii sînt de cele mai multe ori sub pragul sărăciei, datorate guvernanţilor care nu respectă art. 47 din Constituţie. Şi deşi este umilit prin nivelul de trai impus lui, nici nu îşi poate găsi dreptatea în sistemul de justiţie al ţării sale, fiind obligat să-şi facă dreptate, de multe ori, urmînd pilda baladei lui Toma Alimoş - cu ciomaga de pe spate - pentru că atunci, ca şi acum, românul năpăstuit nu găseşte dreptatea dacă nu plăteşte cu anticipaţie, neconstituţionale şi exagerate taxe de timbru şi de timbru judiciar.
Cum este posibil ca statul să fie în continuare cel mai mare tîlhar şi asupritor şi să menţină această stare generalizată de injustiţie şi insecuritate cînd el, prin reprezentanţii săi, s-a angajat în faţa poporului, dar şi a organismelor europene, să reformeze justiţia, care la noi, după ce că era oarbă, s-a molipsit acum, foarte grav şi de mitomanie, corupţie, fraudă, trafic de influenţă şi abuz.
S-a ajuns la această tragică situaţie pentru că noţiunea de cetăţean nu este încă înţeleasă de cei care votează hoţia şi prostia, împinşi vîrtos de la spate de simbriaşii unor posturi de radio, tv şi ziare, ce impun astfel în ţară o permanentă clică de uzurpatori a drepturilor noastre legitime, clică care însă, pentru a se proteja, numeşte magistraţii după numărul de ilegalităţi şi abuzuri comise, după ochi frumoşi sau după cantitatea de duşmănie pe care au acumulat-o şi pe care o vor revărsa peste capul năpăstuitului justiţiabil.
Cetăţeanul român care îşi caută dreptatea la justiţia statului român este nevoit să stea în săli de judecată mizere, insalubre, supra-aglomerate sau serios avariate de timp, cutremure şi nepăsare, fiind iarăşi batjocort şi umilit. În asemenea condiţii cine mai crede în principiile statului de drept, cînd unii aşa-zişi magistraţi, oameni ai „legii”, plătiţi foarte bine de la buget pentru a face dreptate, dar numai de dreptate nu poate fi vorba în România pentru că peste 80% dintre cei care încearcă să obţină recunoaşterea şi respectarea drepturilor lor, expres prevăzute în Constituţie, sînt alungaţi, anulîndu-li-se cererile pentru că nu au avut bani să plătească aberantele şi neconstituţionalele taxe de timbru. Sute de mii, dacă nu milioane, rămîn astfel cu buza umflată, cu amarul şi mînia în suflet deoarece, statul nostru de „drept”, spoliat de tîlhari, a ajuns să vîndă pînă şi „dreptate”, transformînd sistemul de justiţie într-un biet prestator de servicii pus pe căpătuială. Astfel este anulată practic una din obligaţiile fundamentale ale statului, ce are daroria să facă dreptate în numele legii, pentru a nu-i lasa pe cetăţeni să-şi facă dreptate singuri sau, aşa cum este în prezent, să fie persecutaţi, umiliţi şi jefuiţi fără ruşine şi fără frică că vinovaţii vor fi pedepsiţi pentru că încalcă legea.
Vă întreb ce mai înseamnă dreptare şi de ce magistratul obligat să judece toate cauzele, aşa după cum scrie în art. 6 din Legea de organizare judecătorească, o dată învestit cu judecarea unei speţe, în loc să caute adevărul şi să înfăptuiască actul de justiţie, cum dă cu ochii de justiţialil îl întreabă, ca orice nenorocit de perceptor, dacă a plătit taxele de timbru, taxe impuse de guvern, adoptate de parlament şi promulgate de preşedintele României, care, au uitat că au rolul de a veghea la respectarea Constituţiei.
La art. 16 (1) Constituţia prevede că: „cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Pot fi cetăţenii egali în faţa legii cînd, chiar prin Legea 123 şi 146/1997 şi mai nou prin Codul Fiscal, unii sînt scutiţi de la plata acestor taxe, pentru că de, ca şi înainte, unii sînt mai egali decît alţii şi trebuie să beneficieze de privilegii, iar ceilalţi, cei mulţi şi oropsiţi, au şi ei parte, la rîndul lor, doar de abuzuri şi discriminări.
Cum poate fi România un stat de drept atîta timp cît nu respectă întocmai prevederile articolului 21 din Constituţie, intitulat Accesul liber la justiţie, unde se prevede la aliniatul 1 că: ” Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”, pentru ca la al doilea aliniat să scrie că: „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.
În baza acestor prevederi imperative întreb cum îi este apărată şi respectată demnitatea cetăţeanului – contribuabil, drepturile şi libertăţile sale, atîta timp cît acesta este călcat în picioare de cetăţeanul magistrat, foarte bine plătit şi mai egal decît alţii, care, în loc să-şi facă meseria şi să-şi îndeplinească menirea pentru care beneficiază de atîtea privilegii suportate cu greu de societate, cu aere de superioritate, se transformă imediat în perceptor şi anulează cauza - ca netimbrată.
Se duce astfel pe apa sîmbetei dreptatea, libertatea şi drepturile garantate de statul nostru de „drept”, care astfel să îi aperă numai pe cei cu bani, dar şi pe privilegiaţii ce beneficiază direct, prin legi strîmbe, de numeroase avantaje.
Cum este posibil ca justiţiabilul să nu fie judecat, pentru a i se face dreptate, doar pentru că nu a plătit statului, cu anticipaţie, taxele de timbru şi ce stat de drept este România care, deşi încasează de la justiţiabilul-contribuabil o droaie de taxe, impozite şi biruri pentru fel de fel de fonduri speciale, la fel de aberante ca şi taxele de timbru, din care îşi formează Bugetul de stat – pentru a plătii regulat şi magistraţii.
Pentru că statul nostru este condus de hoţii, a căror demisie este cerută insistent, în stradă, de multe categori sociale, hoţul, criminalul, violatorul, pedofilul, trădătorul fiind mai egal decît justiţiabilul cinstit, este protejat şi chiar incitat la rele de poliţie, justiţie sau de aleşii infami ai naţiei, iar cînd se întîmplă vreun accident şi este judecat, pentru aceştia judecata se face fără să plătească cu anticipaţie nici un fel de taxe.
La art. 20 alin. 1 din Constituţie scrie că: „ Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”. Aliniatul. 2 al aceluiaş articol stipulează:” Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”
Şi pentru a demonstra că aşa este într-o lume normală unde înfăptuirea actului de justiţie este un drept fundamental al omului, Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg a judecat numeroase cauze ale unor cetăţeni români, ce au beneficiat de justiţie şi au găsit dreptate fără să plătească, motiv pentru care vă întreb, de ce în România cetăţeanul poate beneficia de judecarea cauzei sale numai dacă respectă regulile împrumutate de justiţia noastră originală de la fosta „Cruce de piatră”? De ce în străinătate omul, în calitatea sa de cetăţean al Europei, beneficiază de judecarea cu dreptate a plîngerii sale, fără să fie condiţionat de plata unor taxe, iar românul, în propria sa ţară, căreia îi mai plăteşte şi impozite, i se refuză judecata ? Cum sînt respectate pactele şi convenţiile internaţionale dacă în România nu beneficiezi de dreptul de a ţi se face dreptate – ca simplu cetăţean - decît dacă plăteşti statului, cu anticipaţie, uriaşe taxe de timbru.
Despre modul în care înţeleg unii magistraţi din România să împartă dreptatea nu doresc să mai amintesc, ziarele fiind pline de exemple ce au îngrozit şi pus pe gînduri chiar şi pe reprezentanţii statelor din Occident.
De asemenea, doresc să arăt şi contradicţia existentă între Legea de organizare judiciară nr.304/2004 art. 6 alin.1 şi 2 şi art. 7 şi Legea 303/2004 art. 1 şi cele două Legii 123 şi 146/1997, raportate şi la art.1 alin 3 şi 5 şi 56 din Constituţie, fiind un mister şi faptul că unii magistraţi, se transformă din judecători în perceptori şi refuză să discute conflictul existent între acceste prevederi legale. Prin Lege şi prin Regulament judecătorul este obligat să judece toate cauzele pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, specificîndu-se cît se poate de clar şi că „nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Cu toate acestea cei mai mulţi judecători refuză judecata, preferînd să nesocotească şi art. 154 alin.1 din pîngărita Constituţie a României, unde se prevede că: „Legile şi toate celelalte acte normative rămîn în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”- supremă şi obligatorie conform art. 1 alin 5 din aceeaşi Lege fundamentală.
Pentru toate aceste motive, dar şi pentru a evita ca în viitor cetăţeanul român să părăsească această ţară ori să fie obligat să-şi caute dreptatea pe la "porţi străine", cred că ar fi cazul să vă faceţi simţită prezenţa, ca Avocat al POPORULUI, să vă demonstraţi utilitatea şi rolul important pe care ar trebui să-l aveţi în societatea românească, să interveniţi urgent, pentru a determina autorităţile statului să respecte Constituţia şi principiile statului de drept, cît şi dreptul oricărui cetăţean de a beneficia de înfăptuirea actului de justiţie şi dobîndirea dreptăţii – prin sentinţă motivată, pronunţată în propria sa ţară, fără nici un fel de îngrădire produsă prin: taxe de timbru, taxe judiciare, taxe pentru expertize, timbre şi fel de fel de alte prosti de acelaş fel.
O altă încălcare flagrantă a Constituţiei în România, unde conform art. 44 alin. 1 şi 2 proprietatea este garantată şi ocrotită, statul nostru hrăpăreţ impune proprietarilor să-i mai plătească abuziv impozite şi taxe puse pe proprietatea privată a românilor.
În Constituţie la art. 44 alin. 1 se prevede că: „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate”, iar la alin. 2 scrie şi că: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", iar în art. 136 aliniatul 1 stă scris că : „Statul ocroteşte proprietatea”, deci, NU impozitează proprietatea, motiv pentru care îmi este greu să înţeleg de ce o instituţie atît de importantă ca Avocatul Poporului este indiferentă ori de cîte ori poporul este nedreptăţit, prin fel de fel de legi sau prin măsuri nedrepte şi abuzive.
Referindu-mă la prevederile de mai sus, vă întreb care este logica acestor impozite percepute cetăţenilor care deţin în proprietate terenuri, case, apartamente şi autoturisme, autocamioane, bărci, vapoare etc. Să nu-mi spuneţi că nu sînt bani la buget, pentru că această scuză ne aminteşte de motivaţia hoţului, care fură pentru că niciodată nu are bani destui.
Cînd au devenit proprietarii acestor bunuri şi au dobîndit dreptul de proprietate nu au plătit ei oare, pe lîngă contravaloarea respectivei proprietăţi, către acelaşi stat, la perfectarea actelor şi numeroase taxe?
Ori, dacă este aşa, cum este posibil ca statul, care nu are nici un amestec în proprietatea privată a cetăţenilor să pretindă şi, chiar să impună să i se pătească impozit, pentru ceva ce nu îi aparţine?
Să presupunem că cetăţeanul batjocorit de stat, furat şi umilit şi de magistraţii, nu mai are bani să-şi plătească impozitele pentru proprietăţile pe care le deţine. Ce se întîmplă într-un asemenea caz ? Îi sînt confiscate sau vîndute, fără voia, sa ca pe timpul comuniştilor?
Poate hrăpăreţul nostru stat şi îi confişte proprietatea, garantată, ocrotită şi inviolabilă, după cum stă scris în Constituţia României? Sau statul, lacom şi abuziv, după ce şi-a încasat o dată taxele cuvenite la perfectarea actelor de dobîndire a proprietăţii îi pretinde proprietarului să-i plătească şi penalităţi, dar şi majorări pentru întîrziere?
În aceste condiţii România nu poate fi un stat de drept, pentru că nu este drept să-i impui cuiva să plătească impozite şi pentru bunurile pe care le-a cumpărat în mod cinstit, prin muncă cinstită, pentru care au mai plătit şi impozit pe venit la stat.
Sau statul nostru tîlhar se consideră încă a fi proprietarul averii cetăţenilor, dată lor doar spre o vremelnică folosinţă, contra cost, impus discreţionar o dată cu stabilirea arbitrară a impozitelor pentru proprietăţi. În aceste condiţii, statul dictatorial de pînă mai ieri, guvernat încă de hoţi, corupţi şi incapabili, se înfruptă şi se susţine din averea poporului, în timp ce el, statul, îşi duce existenţa fără probleme, preferînd la nesfîrşit să-şi abandoneze şi înstrăineze, pe doi lei, fabricile şi uzinele, combinatele şi fermele, proprietate publică – inalienabilă - preferînd să sugă nemeritat, bani nedatoraţi, de la proprii săi cetăţeni.
De asemenea, nu reuşesc să aflu cum apăraţi dumneavoastră drepturile suverane ale naqţiunii române, unul dintre acestea fiind şi dreptul de proprietate a poporului român asupra tuturor bunurilor şi bogăţiilor României. Cum vă manifestaţi dumneavoastră şi cum îi apăraţi poporului român acest drept atunci cînd, permanent îi sînt vîndute de reprezentanţii guvernului cu încălcarea prevederilor art. 136 alin.4 şi 5 raportate la art. 155 alin. 1 din noua Constituţie, guvern care nu este proprietarul aparatului naţional de producţie, băncile, pămîntul şi nici al bunurilor şi bogăţiilor ţării noastre, care astăzi sînt scoase la mezat, fără consultarea şi fără acordul proprietarului de drept căruia, prin Legea 58/1991 – i se garanta obţinerea nemijlocită a 30% din capitalul social al societăţilor comerciale.
Şi astăzi acestea sînt vîndute, fără acordul poporului, bănci, societăţi de transport energie, gaze, petrol şi prelucrare, centrale şi termocentrale, care deşi sînt realizate cu banii şi prin munca prost plătită a acestuia, fără a mai beneficia de procentul garantat.
De asemenea, nu se vede nici cum aţi acţionat pentru a determina autorităţile să oblige fostele F.P.P să respecte rolul şi statutul pentru care au fost create, care aveau şi au obligaţia să ducă la îndeplinire prevederile art. 15 din Legea 58/1991, pentru că este un drept cîştigat de poporul român, drept care nu mai poate fi pierdut, diminuat sau modificat prin legi ulterioare, într-un stat de drept.
Nu vă manifestaţi, ca şi cum nu aţi exista, nici în cazul încălcării flagrante a Drepturilor Omului şi nici atunci cînd este desfiinţat dreptul expres garantat prin art. 25 din Constituţie, care garantează cetăţenilor români dreptul la liberă circulaţie, drept încălcat de autorităţi şi atunci cînd au interzis deplasarea minerilor ce doreau să protesteze la Bucureşti, drept pentru care, atunci cînd au dorit să şi-l exercite au fost bătuţi, omorîţi şi arestaţi, fiind opriţi şi cu ajutorul armatei, plătită din banii poporului să apere ţara şi naţia, nu guvernul.
Acest drept, la liberă circulaţie, a fost anulat şi celor care doresc să folosească reţeaua naţională de drumuri, şosele şi poduri, prin impunerea unei noi taxe de drum, pentru a nu mai aminti şi de taxa existentă pentru a putea trece pe drumul judeţean care străbate staţiunea Mamaia, taxat separat prin voinţa unui primar penal. Să mai întreb cum este respectat acest drept fundamental celor care doresc să călătorească în străinătate, umiliţi la frontiere de poliţişti şi vameşi care îi buzunăresc, pentru a verifica cîţi bani au în buzunare.
Pentru aceste motive, în calitatea ce vă este conferită de Constituţie, consider că aveţi obligaţia, ca Avocat al Poporului, nu al găştii conducătoare, să ne apăraţi drepturile consfiinţite nouă prin Legea fundamentală, pentru că altfel vom ajunge mîine să plătim, pe lîngă alte taxe (vamale, TVA etc), impozit şi pentru chiloţii - proprietate personală (pentru că nu se ştie, în actualul ritm de spoliere a poporului şi de distrugere a economiei şi ţării s-ar putea, ”, foarte curînd, ca şi acest „lux să ne fie permis doar prin închiriere prin impozitare).
Sper că intervenţia dvs. rapidă va putea împiedica impunerea în viitor a unor noi şi noi impozite şi taxe, cum ar fi impozitul pentru aerul - proprietate personală - din apartamente şi din cauciucurile maşinilor - dar şi cel pe prostia celor care votează la întîmplare, după o „matură chibzuinţă”, dobîndită în urma unor „preţioase dezbateri”, pe marginea şanţului, în urma cărora, prin vot sau prin metodele folosite la alegeri noastre originale să ne procopsim mereu, prin trimiterea la conducetea ţării, a unor specimene cu mintea odihnită.
Faţă de cele de mai sus, vă rog să-mi comunicaţi măsurile pe care le veţi întreprinde pentru respectarea drepturilor garantate nouă, contribuabililor – cetăţeni români - de Constituţie, drepturi încălcate însă flagrant şi astăzi în România.



Nica Leon 10.08.2005
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 9 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009