Sectorul CIVES
 
 

Vor fi traşi la răspundere penală judecătorii?

Stand: dedicat contributiilor lui Nica Leon, care nu sint plasate in alte forumuri

Moderator: Nica Leon

Vor fi traşi la răspundere penală judecătorii?

Mesajde Nica Leon » Lun Noi 12, 2007 4:13 pm

Către,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,




Doamnule preşedinte,




Subsemnatul Nica Leon, domiciliat în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 021791, în termen legal, în temeiul art. 2781 C.p.p., formulez:

PLÎNGERE


Împotriva rezoluţiei din data de 18 10 2007, adoptată în dosarul nr. 12677/5127/2007, prin care a fost respinsă plîngerea penală formulată de mine împotriva numiţilor Grecu Gheorghe, judecător la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ, Bogasiu Gabriela, Marin Eugenia, Lazăr Ana Rozalia şi Mărculescu Alexandra, judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Contencios Administrativ, vinovaţi de săvîrşirea infracţiunilor prăvăzute şi pedepsite de art. 246, art. 247, art. 248, art. 2481 , art. 264 ş.a.


MOTIVE


În fapt, cînd am aflat că nomenclaturistul comunist – criminal Iliescu Ion, a semnat ilegal, la data de 15 12 2004, în ultimele zile ale celui de al III-lea său mandat, la Cotroceni, Decretul nr. 1168/2004, act pe care apoi l-a trimis direct la Monitorul Oficial, pentru a fi publicat, fără a respecta mai multe norme constituţionale, printre care şi cele de la art. 100 alin. 2, faptă care a produs inacceptabile prejudicii morale şi materiale României şi poporului român, am investit "judecătorii" învinuiţi cu judecarea unei cereri, care a devenit dosarul nr. 1036/2/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care am fost nevoit să o adresez puterii judecătoreşti, ca urmare a constatării comiterii mai multor fapte ce încălcau flagrant prevederile legale şi constituţionale.
În loc ca respectivii judecători să-şi facă datoria şi să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu, aceştia, încălcînd flagrant prevederile art. 129 alin. 5 şi 6 din C.p.c., pe cele ale Legii 303/2004 din 28 iunie 2004, republicată, privind statutul magistraţilor, publicată în M.Of. 826/13 09 2005, unde se prevede:

Art. 1. - Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi …. (nu a reinstituirii cenzurii, atît de dragă indivizilor care au susţinut sistemul totalitar comunist, cenzură care de la Revoluţie este interzisă în România, conform idealurilor acesteia reflectat şi în art. 30 alin. 2 din siluita Lege fundamentală)
Art. 4. - (1) Judecătorii şi procurorii sînt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor…- care în cazul meu au fost părtinitori, făcîndu-se complici cu nişte infractorii, încălcîndu-mi astfel dreptul de a fi egal, în faţa legii, cu alţii, care sînt judecaţi fără nici un fel de plată, în timp ce eu, deşi v-am dăruit libertatea, încercînd în acest fel să creez şi condiţiile necesare ca România să devină efectiv un stat de drept, nu pot beneficia nici acum nici măcar de dreptul fundamental de a fi judecat de puterea judecătorească a acestei ţări, ţară în care mie nu mi se aplică prevederi legale, valabile numai în cazul altor cetăţeni, cu care eu nu mai sînt egal în faţa legii, eu fiind astfel supus discriminării, poate şi pentru a se dovedi valabilitatea proverbului care spune ce înseamnă de fapt facerea de bine la români;
şi Legea nr. 304/2004 (r1), ce prevede:
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extrne.
Art. 2. - (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Art. 6. - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de ….apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau orice alte criterii discriminatorii.- ceea ce nu este adevărat, numai de justiţie nu au beneficiat răufăcătorii care sînt, din abundenţă, în Decretul nr. 1168/2004, iar eu, neputînd să fiu nici măcar egal cu infractorii, am fost refuzat de aceeaşi justiţie, care oarbă, proastă şi cu balanţa măsluită, de fapt o opreapă în mîinile fărădelegii, nu se mai ocupă, în această ţară, de mult timp de apărarea dreptăţii, a demnităţii, a legii şi cu aflarea adevărului.
Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii. – deci şi cei ca mine, care nu vor să încalce aceste prevederi legale şi nu plătesc taxe de timbru şi de timbru judiciar, taxe ce sînt în vădită contradicţie cu aceste norme constituţionale şi legale, dar şi celor care au produs pagube bugetului de stat, ca urmare a recunoaşterii calităţii de "revoluţionar" unor criminali, comunişti-nomenclaturişti, ilegalişti, unora care au ucis oameni la revoluţie sau chiar şi unora, foarte mulţi la număr, care nu au fost deloc în locurile fierbinţi, dar care astfel sînt protejaţi de sistemul judiciar, care se agaţă de taxe pentru a se face astfel că nu vede nedreptatea, încercînd să-mi dovedească mie că România nu este un stat de drept şi că în această ţară, dreptatea, demnitatea şi adevărul umblă încă cu capul spart.
Totodată, arăt şi că învinuiţii aveau ca obligaţie de serviciu să respecte toate aceste prevederi legale, ca şi pe cele ale Hotărîrii nr. 387/22 09 2005 pentru aprobarea Regulamantului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial nr. 958/28 10 2005, act emis (abuziv) de C.S.M., în temeiul Legii 317/2004 în care sînt reglementate expres obligaţiile instanţelor de judecată, la art. 1 alin. 2 şi 3, art 2 alin 1, art. 5 alin. 2 lit. a, b, e, şi g.
Conform reglementărilor legale de mai sus, instanţa trebuia să-mi asigure dreptul de a fi judecat pe fond, neîngrădit şi necondiţionat de plata vreunei taxe şi să înfăptuiască actul de justiţie, în statul român, stat ce pretinde că este unul de drept şi pentru a cărei libertate eu am înfruntat teroarea comunistă şi gloanţele, dăruindu-i astfel şi cadrul necesar recunoaşterii şi respectării drepturilor omului, într-o perioadă în care foarte mulţi judecători îi pupau în fund pe comuniştii criminali care terorizau poporul român şi, pentru a le face şi plăcere, mai mîncau şi rahat, cu polonicul.
În loc ca învinuiţii să constate gravitatea şi paradoxul cauzei dedusă judecăţii, să respecte întocmai prevederile art. 129 alin. 5 şi 6 din C.p.c. şi să purceadă la judecarea pe fond a tuturor capetelor de cerere, pe care să se pronunţe, din dorinţa de a mă persecuta, din motive politice şi pentru trecutul meu de luptă anticomunistă şi antidictatorială, abuzînd de funcţiile pe care le deţin, mi-au îngrădit atît exerciţiul dreptului de a avea acces liber la justiţie, spre a fi apărate dreptatea şi demnitatea – ca valoari supremă şi garantate în societatea românească, confrom art. 1 alin. 3 din siluita Constituţie a României, ca şi cel dreptul meu de a avea îmi putea exercita liber acest drept şi de a beneficia efectiv de un proces echitabil şi corect, ca şi de cel prevăzut la art. 52 al. 1 din terfelita Constituţie a româniei, pentru a nu aminti şi de idealurile Revoluţiei române, de care ar fi trebuit să beneficiez, conform aceloraşi norme din înjosită Lege fundamentală.
În loc ca aceşti indivizi, ce pretind a fi judecători, să constate că Decretul nr. 1168/2004 a fost emis şi a fost publicat ilegal şi să procedeze la judecarea, pe fond, a tuturor capetelor de cerere, aceştia au preferat să devină veritabili apărători ai faptelor infractorului Iliescu Ion şi a acoliţilor săi, ce sînt făcuţi, prin acest act, "revoluţionari" cu acte în regulă, chiar prin încălcarea prevederilor exprese ale proastei, ruşinoasei şi nedreptei legi nr. 341/2004, "judecătorii" fiind astfel şi indiferenţi faţă de importantele pagube ce au fost, sînt şi vor fi aduse bugetului de stat, obligat să plătească drepturile prevăzute de lege, dar acordate nemeritat multor infractori, în timp ce mie îmi resping acţiunea.
Prin fapta lor "judecătorii" învinuiţi au încălcat şi următoarele prevederi legale, prevăzute în Legea nr. 304/2004 (r1) :
Art. 6. - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări – dar cele care încalcă legea şi comit fapte penale sînt privilegiate, pentru că n acest caz mie mi-a fost aplicată cenzura, legea fiind pusă astfel în folosul infractorilor, ce au fost apăraţi chiar de cei care ar fi trebuit să facă dreptate.
(2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de ….apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau orice alte criterii discriminatorii.- ceea ce nu este adevărat pentru că numai justiţie nu poate fi numită atîta timp cît eu, care am făcut o Revoluţie şi v-am dăruit libertatea, înfruntînd dictatura comunistă, securitatea şi gloanţele nu pot beneficia încă de un proces în care să se înfăptuiască actul de justiţie care ar fi trebuit să constate, în timpul cercetării judecătoreşti şi nu a cenzurării acţiunii mele, că aveam şi am dreptate şi să anuleze nedreptele, nelegalele, ruşinoasele, imoralele şi deosebit de păguboasele Decrete nr. 1168 şi 1169/ 2004.
Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii. – deci şi cele care nu plătesc abuzivele, imoralele, anacronicele, nedreptele, neconstituţionalele şi ilegalele taxe de timbru şi timbru judiciar, dar se adresează sistemului judiciar în încercarea de a apăra imaginea, bugetul şi interesele perene ale statului român.
Prin refuzul învinuiţilor de a judeca, pe fond, toate capetelor de cerere pe care le formulasem şi asupra cărora aceştia aveau obligaţia de serviciu de a se pronunţa, pentru a înfăptui actul de justiţie şi a se realiza astfel dreptatea, ca valoare supremă şi garantată, am fost persecutat şi mi-au fost îngrădite drepturile constituţionale şi legale invocate, preferînd însă să îi favorizeze pe autorul decretului şi beneficiarii precari ai drepturilor conferite, prin acest act, unor infractori, situaţie care pune într-o lumină nefavorabilă sistemul judiciar din România, singurul din lume care, prin recurgerea la asemena practici condamnabile în orice stat de drept, recunoaşte, conferă şi acordă unor criminali, ilegalişti, nomenclaturişti-comunişti, hoţi ş.a.m.d. nu numai drepturi, dar şi recunoştinţă, pe care poporul român le-o datorează "legal" şi celor care ar fi trebuit, în mod normal, să fie judecaţi şi condamnaţi.
În acest fel, învinuiţii se fac vinovaţi şi de complicitate la jefuirea bugetului de stat al României, pentru că aceştia, prin refuzul de a îşi face datoria şi de a-şi îndeplini întocmai obligaţiile legale de serviciu, au favorizat nişte infractori, care prin intermediul unor relaţii neprincipiale, beneficind de relaţiile unui grup organizat pentru comiterea de infracţiuni, au obţinut recunoaşterea şi obţinerea efectivă a unor drepturi necuvenite, nedatorate şi total nemeritate, consfiinţite astfel şi prin deosebita grijă a celor care au refuzat să judece cauza dosarului nr. 1036/2/2006, atît la fond cît şi la recurs, unde, deşi achitasem taxa abuzivă şi anacronică de timbru şi de timbru judiciar, avînd în vedere şi prevederile art. 131 din Legea nr. 304/2004 (r1), judecătorii au refuzat să se pronunţe şi asupra fondului cauzei, deşi solicitasem expres aceasta.
Am sesizat de săvîrşirea tuturor acestor fapte penale parchetarii, care ar fi trebuit să înţeleagă gravitatea situaţiei şi, aplicînd legea, să îi trimită în judecată pe cei vinovaţi.
În loc să procedeze aşa, fără să respecte măcar o iotă din prevederile C.p.p. parchetarii au ţinut partea învinuiţilor şi, prin rezoluţia din 24 05 2007 Parchetul de pe lîngă Înalta curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de urmărire penală şi criminalistică mi-a respins plîngerea, cu o motivaţie complice, mai mult decît idioată.
Am făcut plîngere împotriva rezoluţiei din 24 05 2007 la procurorul ierarhic superior, de îndată ce m-am întors din vacanţă, respectiv în luna septembrie 2007, dar, în loc de o rezoluţie temeinică, legală, care să aibă în vedere că dreptatea este o valoare supremă şi garantată, mi se comunică că supremaţia dreptăţii se anulează pentru că am depăşit un amărît de termen care nu are nimic de-a face nici cu dreptatea, nici cu legea şi nici cu adevărul Aşa mi se dovedeşte că dreptate, demnitate, supremaţia legii, echitatea şi adevărul nu sînt decît nişte biete palavre, care nu pot atinge roba unor judecători infractori, care se cred mai presus de lege, de morală şi de imaginea acestui stat şi care trebuie să-I apere pe cei care l-au sprijinit pe criminalul Iliescu Ion în lupta sa perpetuă cu poporul român, pe care l-a decimat, umilit şi jefuit.
Prin noua rezoluţie, parchetarul şef Iacob Marius, nepăsător faţă de supremaţia şi obligativitatea normelor constituţionale şi a legilor, total indiferent că bugetul ţării a fost şi este jefuit astfel şi că morala ca şi imaginea ţării sînt călcate în picioare, de nişte netrebnici, făcuţi "revoluţionari" pe semnătura unui alt mare infractor, ce a fost pe scaunul de preşedinte pentru trei mandate, la Cotroceni, îmi aminteşte că am depăşit un insignifiant termen, fără să aibă în vedere că are şi obligaţia din C.p.p., unde scrie că:
Scopul procesului penal

Art. 1. - (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
(2) Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.


Legalitatea şi oficialitatea procesului penal
Aflarea adevărului

Art. 3. - În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Rolul activ

Art. 4. - Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.

ca şi prevederile Codului penal:

Scopul legii penale

Art. 1. - Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.

În loc să respecte atîtea prevederi obligatorii şi pentru parchetarul şef ce a semnat nedreapta rezoluţie din 18 10 2007, acesta se agaţă, avînd vădita intenţie de a nu fi cercetate faptele grave incriminate în plîngerea mea, comunicîndu-mi că procedura comunicării rezoluţiei nedrepte, nelegale şi netemeinice a fost îndeplinită la data de 01.06.2007, data ştampilei, ceea ce înseamnă că poştaşul a îndesat-o în cutia mea de scrisori a doua zi sau ulterior, fără să se aibă în vedere că data de 01 06 2007, în jurul orelor 5, eu şi soţia mea părăseam Bucureştiul şi plecam în vacanţă tocmai în judeţul Suceava, unde am stat peste trei luni.
Aşa s-a făcut ca rezoluţia din 24 05 2007 să îmi parvină efectiv abia la data de 04 09 2007, cînd m-am întors din vacanţă , pe care am citit-o cîteva zile mai tîrziu, avînd în vedere volumul mare al corespondenţei ce mi-a fost trimisă în perioada vacanţei.
Avînd în vedere cele de mai sus, rog să anulaţi rezoluţiile parchetului şi să îl obligaţi să efectueze cercetări legale şi temeinice în vederea trimiterii în judecată a învinuiţilor, ce se fac vinovaţi de săvîrşirea, cel puţin, a infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246, art. 247, art. 248, art. 2481 , art. 264 ş.a., din C.p. pentru că, eu cred că numai aşa România va putea deveni un stat de drept, în care legea să fie respectată şi apărată.
În drept, prevederile menţionate şi art. 2781 din C.p.p.



Nica Leon
08.11.2007
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la Nica Leon

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009