Sectorul CIVES
 
 

I N V I T A T I E la P R O C E S U L C O M U N I S M U LUI

Dedicat semnalarii abuzurilor celor care au confiscat (jefuit, distrus) Romania- si incercarilor de a lupta pentru justitie.

I N V I T A T I E la P R O C E S U L C O M U N I S M U LUI

Mesajde administrator » Mie Noi 07, 2007 11:56 pm

I N V I T A T I E
la
P R O C E S U L C O M U N I S M U L U I
la Tribunalul Harghita
(str. Gheorghe Doja, 6 - M-Ciuc)
20 Noiembrie (marti) 2007, ora 8:30, camera 101

unde, prin analiza documentelor, vor fi dezvaluite metodele si mechanismele dictaturii comuniste care au supravietuit în sistemul judiciar roman. In banalitatea lor cotidiana astazi aceste mechanisme servesc protectia intereselor materiale ale securisto-comunistilor. In aceste conditii nu este deloc de mirare ca: Justitia romana este stalpul putred a societatii romane post-comuniste pe care o putrezeste! Nu numai din cauza lui Mona Musca, dar tinerii pleaca din Romania scuipand in urma lor, ca sa-l parafrazez pe Gabriel Liiceanu, si datorita situatiei deznadajduite. Caci nu exista nici cea mai mica licaritura a sperantei ca totusi ceva se va schimba; iar viata este prea scurta ca sa fie risipita in asteptari inutile si lupte fara speranta.

Dr. Attila JAKAB
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Detalii

Mesajde administrator » Mie Noi 07, 2007 11:59 pm

Se va judeca o plangere impotriva rezolutiei de netrimitere in judecata a prim-procuroarei Majeczki-Izabella din Gheorgheni pentru fals si uz de fals.

Sunt atinsi:
- fostul subprefect UDMR al Harghitei, Dezsi Zoltan, care a semnat un fals in favoarea lui Barna Maria, insa nu s-a inceput absolut nici o cercetare in aceasta privinta
- Barna Maria este vaduva fostului vice-presedinte al Consiliului Popular din Gheorgheni ale carui fiice in anii 1980, cu benedictia Partidului si a Securitatii, s-au stabilit in Statele Unite. Si-a intabulat 5 terenuri construite pe numele ei ca teren viran!
- Ardelean Tiberiu, fiul unui Securist din Harghita, care a realizat planurile de situatie.

Cercetarea a fost: s-a luat o depozitie de nevinovatie a lui Barna Maria.Dupa care afirmatia de nevinovatie a fost preluat de Politie si de Parchet. Concluzia nimeni n-a gresit in nimic.

Interesant este metoda prin care se cauta cu orice preti a absolvi pe acesti oameni. Este cazul care arata cum functioneaza justitia - cu metodele si modelele comuniste.

Unul dintre martorii solicitati de catre mine este chiar comandantul SRI Harghita.

Concluziile mele scrise - analize si intrebari - vor fi publice dupa sedinta din 20. 11. 2007.

Attila JAKAB
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Explicatii mai vechi

Mesajde administrator » Joi Noi 08, 2007 2:32 am

Prostie şi/sau incompetenţă
Scrisoare deschisă către cadrele didactice ale facultăţilor de drept


Dragi Colegi!

În urma unei scrisori deschise în 2006 unii dintre voi sau cam enervat. De data asta vă trimit o relatare căci mă interesează opinia voastră profesională, mai ales în privinţa minciunii! La lumina faptelor vă las să decideţi despre nivelul şi caracterul sistemului judiciar în România. După părerea mea acest caz ar trebui să figureze în programul universitar ca ilustrare al prostiei şi al incompetenţei judiciare.

Faptele:
1991: tov. Barna István – fostul vice-preşedinte al Consiliului Popular Gheorgheni pe vremea lui N. Ceauşescu – depune o cerere documentată pe baza Legii fondului funciar 18/1991, şi primeşte o Adeverinţă nr. 165/15.11.1991 stabilită pe numele lui. În acelaşi timp Comisia Orăşenească de Stabilire a Proprietăţii asupra Terenurilor Gheorgheni – prezidată de fostul membru PCR, acum UDMR, Dézsi Zoltán – emite o Adeverinţă (tot nr. 165/15.11.1191) şi pe numele soţiei, Barna Mária. Problema trecută cu vederea în mod deliberat de organele de justiţie este că: suprafeţele de teren înscrise în cele două Adeverinţe nu sânt identice!
1994: după moartea soţului, Barna Mária cere – pe baza Adeverinţei stabilite pe numele ei – ca ing. Ardelean Tiberiu (a cărui tătic a servit RSR în rândul Securităţii) să întocmească un Plan de situaţie privind un intravilan considerat neconstruit (!), şi situat în oraşul Gheorgheni (str. Pajiştei) – în timp ce acolo se află case de locuit şi gospodării familiale începând din anii 1970. Planul dintr-un punct de vedere profesional nu poate fi interpretat nicicum. Solicitarea lui Ardelean T. a fost recunoscută şi de prim-procuror Majeczki Izabella din Gheorgheni (Rezoluţia 402/P/17.10.2005): „Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, numitul Ardelean Tiberiu Vasile… în anul 1994 a fost solicitat de numita Barna Maria, în calitate de moştenitoare a defunctului Barna Istvan să măsoare şi să pună în posesie terenul agricol arătat în adeverinţa nr. 165/15.11.1991, procedând la identificarea şi delimitarea acestuia, teren în suprafaţă de 1,08 ha, care era şi este şi în prezent liber, fără construcţii, fiind astfel trecut şi în fişa de predare în posesie şi depusă în documentaţia pentru obţinerea titlului de proprietate”. Vă atrag atenţia că suprafaţa de 1,08 ha figurează în Adeverinţa emisă pe numele lui Barna Mária, care n-a depus nici une fel de documentaţie, niciunde.
Cea ce nu împiedică Majeczki Izabella ca să afirme: Adeverinţa eliberată pe numele lui Barna Mária n-a fost utilizată şi n-a produs nici un efect, înţelegând prin asta că ea n-a fost folosită „la întocmirea documentaţiei pentru eliberarea titlului de proprietate nr. 25564/12 decembrie 1996” –trecând cu vederea dezbaterea successorală şi Certificatul de Moştenitor care s-au făcut pe baza Adeverinţei Barna Mária. Prim-procuror Dobrică Adriana Liliana de la Parchetul Harghita, în Ordonanţa nr. 169/II/2/2006 din 29 mai 2006, copiază şi repetă – cuvânt cu cuvânt – afirmaţiile lui Majeczki.
La acest capitol vă rog să-mi spuneţi: înlăturarea deliberată a documentelor şi a faptelor evidente ţine de incompetenţă, de prostie, de rea voinţă – sau de apărarea vechii nomenclaturi comuniste privilegiate, pe baza corporatismului profesional?
1995: Notarul public Sólyom Csilla-Mária întocmeşte un Certificat de moştenitor (88/16.03.1995; dosarul succesoral nr. 156/1995) în favoarea lui Barna Mária (soţie) şi Barna Zsuza Klára & Barna Gyöngyvér-Mária (fiice) pe un imobil (fîneaţă şi arabil) în care include şi 5 gospodării familiale situate în Str. Pajiştei Gheorgheni. La 21.04.1995 imobilul este întabulat în favoarea moştenitorilor în C.F.1231 – ca teren viran!
Iată rezoluţiile Parchetului din Târgu-Mureş în legătură cu acest Certificat de moştenitor
- 123/P/2005 din 26.10.2005, procuror Gavriluţi Vasile: „având în vedere că infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.p. şi uz de fals, prev. de art. 291 C.p. s-au comis la data de 16 martie 1995 dată la care notarul public [adică Sólyom Csilla Mária] a întocmit certificatul de moştenitor nr. 88/1995 şi cum pentru aceste infracţiuni legea prevede pedeapsă de până la 5 ani închisoare, iar sesizarea organelor de urmărire penală… în legătură cu aceste infracţiuni a avut loc doar la data de 17 mai 2005 se constată că a intervenit prescripţia răspunderii penale conform art. 122 lit. d din C.P.”
- 121/VIII/2006 din 28.03.2006, procuror general adjunct Otilia Abram confirmă prescripţia şi „neânceperea urmăririi penale faţă de notarul public Sólyom Csilla Mária pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal şi uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.”
1996: La 30.04.1996 sub nr. 567/1996, pe baza Contractului de donaţie, autentificat sub nr. 383/1996, se întabulează dreptul de proprietate în intregime în favoarea lui Barna Mária. După Sentinţa civilă nr. 677/20.10.2004 a Judecătoriei Gheorgheni (citată în decizia civilă nr. 148/03.11.2005 a Tribunalului Harghita în dosarul 545/2005): “Pârâtele…(cunoscând situaţia juridică şi faptică a terenului, fiind colectivizat, precum şi existenţa construcţiilor), totuşi au acţionat în faţa Notarului cu o rea-credinţă evidentă atât la dezbaterea successiunii cât şi la încheierea contractului de donaţie”.
La acest capitol este foarte instructiv să avem în vedere şi Sentinţa penală nr. 269 din 10 octombrie 2006 în dosarul nr. 848/2006 al Judecătorului Szabo Tiberiu: „în anul 1995 s-a dezbătut successiunea, antecesorul intimatei Barna Maria (şi defunctul soţ), iar in data de 12.12.1996 s-a eliberat Titlul de proprietate 25564 asupra suprafeţei de 1ha 1472 mp”. În ştiinţele humane când două lucruri disticte (sau jumătăţi de adevăr) sânt puse în relaţie strânsă producând impresia unei realităţi care în realitate este falsă se vorbeşte de necinstire intelectuală. Successiunea şi Titlul sânt două proceduri distincte care nu au nici un fel de legătură între ele.
Mai ales că într-un document adresat Judecătoriei Gheorgheni la 10.03.2003, care se găseşte în dosarul civil 121/2003, Barna Mária nu se referă la Titlu, ci la Certificat: “certificatul de moştenitor este valabil, neatacat, pe baza căruia s-a întabulat dreptul meu de proprietate”. Problema este că suprafeţele de teren întabulate pe baza Certificatului şi cele înscrise în Titlu nu sânt identice.

Obiectivul procedurii penale în curs – chiar dacă Parchetele din Gheorgheni şi Harghita fac totul ca să spele în alb pe cei impliţi (legaţi de PCR şi Securitate) – este dublă. Cer să fie stabilită:
1. Legalitatea emiterii de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a două Adeverinţe de punere în posesie eliberate cu acelaşi număr (165/15.11.1991) – dar stabilite pe două nume diferite (Barna István şi Barna Maria), conţinând suprafeţe diferite şi având două ştampile diferite – a cărori semnatar este UDMR-istul Dézsi Zoltán.
2. Legalitatea obţinerii de către Barna Mária – cine n-a depus niciodată nici un fel de documentaţie – al Adeverinţei (nr.165/15.11.1991) stabilite pe numele ei de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, şi pe baza căruia s-a efectuat moştenirea.

Inutil să vă spun că organele de justiţie refuză în mod categoric să răspundă la aceste întrebări.

Pe parcursul anchetei efectuate de Poliţia Gheorgheni Barna Mária a declarat în faţa lui Nicuţă Nicolai la data de 01.09.2005, ora 9, următoarele: “declar ca eu pînă în prezent nu am avut cunoştinţă despre acest fapt iar dacă au fost eliberate cele două adeverinţe cred că a fost o greşeală a funcţionarilor din acea perioadă de timp în care se lucra cu retrocedările de terenuri agricole. Adeverinţa cu nr. 165 eliberată pe numele Barna Maria şi despre care eu nu am avut cunoştinţă nu a fost folosită şi nici nu a avut nici o consecinţă.”
Deci – în clar – în 2005 Barna Mária nu mai ştie ce fel de document a depus în dosarului 121/2003 al Judecătoriei Gheorgheni. Căci Adeverinţa nr. 165/15.11.1991 emisă pe numele lui Barna Mária este repertoriată în dosar.
Această minciună documentată în cadrul unei anchete judiciare a fost calificată de “contradicţie» de prim-procuroarele Majeczki şi Dobrică (păcat că nu le-a trecut prin minte să consulte un dicţionar explicativ al limbii române), care – preluând din declaraţia lui Barna Mária – afirmă că Barna Mária “nu a avut cunoştinţă despre existenţa celor două adeverinţe». Dobrică Adriana-Liliana a mai şi adăugat, că „a doua adeverinţă… nu a fost negată vreun moment de partea vătămată”, adică Barna Mária. Faptul că Dobrică Adriana-Liliana confundă “a cunoaşte” şi “a nega”, presupunând că este acelaşi lucru, ridică problema nivelului alfabetizării. În aceste condiţii cred că se poate aştepta la toate! Mai ales că soţii Ceauşescu ne-au dat deja ilustrarea unde conduce analfabetismul ajuns la putere în România!

Dovada, că argumentaţiile rezoluţiilor prim-procuroarelor Majeczki şi Dobrică este construită pe declaraţia mincinoasă a lui Barna Mária ne este adusă şi de afirmaţia acesteia referitoare la nefolosirea Adeverinţei emisă pe numele ei. Prim-procuroarele Majeczki şi Dobrică l-au preluat pur şi simplu şi l-au inclus ca o certitudine în rezoluţiile lor (“nu şi-a produs efectele”). Această certitudine decurge din faptul că prim-procuroarele refuză să ia în considerare Certificatul de moştenitor – sursa tuturor problemelor. Dacă l-ar face, ar trebui să ţină cont şi de rezoluţiile Parchetului Târgu-Mureş de care nu vor să ştie absolut nimic. Iată “imparţialitatea” judiciară în versiunea ei românească!

Tot interesul procedurii se revelă însă la lumina atitudinii procurorilor bucureşteni care nu cred absolut nici o vorbă din cea ce spune Nagy Zsolt. Sesizaţi suprarealismul situaţiei! Dacă Nagy Zsolt ar avea afacere cu prim-procuroarele Majeczki şi Dobrică cazul nici nu ar exista. Ca să evite orice problemă prim-procuroarele ari putea cere lui Nagy Zsolt să scrie chiar argumentaţia rezoluţiilor.
Însă Nagy Zsolt nu beneficiază de un trecut comunist, şi servitor desăvârşit al regimul lui N. Ceauşescu – ca şi Barna Mária. El este în tabăra care se opune lui Băsescu. Nemaivorbind de faptul că Barna Mária are două fiice în Statele Unite, plecate în timpul lui Ceauşescu, fără nici un fel de consecinţă pentru părinţii comunişti rămaşi în ţară – şi în funcţie. În 1984 una dintre fiice, Barna Zsuzsa-Klára, a obţinut chiar şi un paşaport cu o validitate de 10 ani (P-00911840 emis la M-Ciuc la data de 31.01.1984)! Cred că vă daţi seama ce privilegi reprezentau cele enumerate aici în vremea lui Ceauşescu. Familia Barna a trebuit să beneficieze, în mod sigur, de toată încrederea Partidului şi al Securităţii. Sânt convins că SRI-ul este (sau ar fi) în măsură să explice ce (fel de servicii) implica această încredere şi situaţie privilegiată.
Dacă analizăm în paralel cazurile Barna şi Nagy – unde constatăm atitudini similare, dar în sensuri opuse – se pune în mod evident întrebarea, dacă Ministerul Public şi Parchetele sânt într-adevăr organe care aparţin sistemului judiciar, sau sânt în realitate instrumente ale forţelor politice (de ce nu a fostei Securitate şi actualului SRI) – aşa cum au fost într-adevăr în epoca comunistă. Oare în ce măsură s-a schimbat personalul şi mentalitatea? Nu se poate că sistemul se reproduce, prin mechanismul contraselecţiei?

Ca să sesizaţi situaţia iată două afirmaţii din două rezoluţii diferite a prim-procuroarei Dobrică Adriana-Liliana:

Rezoluţia 169/II/2/2006 din 29 mai 2006“Din cercetările prealabile efectuate în cauză a rezultat de asemenea că, în baza cererii depuse de numitul Brana [sic] Istvan la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost eliberate două adeverinţe de punere în posesie cu acelaşi număr 165/15.11.1991 – pe numele Brana [sic] Istvan şi Barna Maria, aceasta din urmă nefiind utilizată şi neproducându-şi efectele, la întocmirea documentaţiei pentru eliberarea titlului de proprietate nr. 25564/12 decembrie 1996…” Rezoluţia 253/II/2/2007 din 18 iulie 2007“Analizând actele dosarului, se constată că făptuitoarea Barna Maria, după decesul soţului său ar fi solicitat la Comisia de aplicare a Legii 18/1991, o adeverinţă provizorie prin care să stabilească proprietatea asupra unui teren din Gheorgheni, moştenit de soţul său decedat în 1993. Această adeverinţă avea acelaşi număr cu cea eliberată iniţial pe numele soţului.”

Cred că şi fără studii superioare se poate constata contradicţia evidentă între cele două afirmaţii. Ce se întâmplă când procurorul nu spune adevărul? De ce minte oare? Cu o asemenea pregătire cum a reuşit să-şi obţină diploma? Nemaivorbind de faptul: cum a ajuns prim-procuror?

Dragi colegi! După cum vedeţi aici nu este vorba de un caz sau o persoană izolată; este vorba de un sistem, unde faptele şi documentele nu au absolut nici o valoare. Atitudine deliberată al organelor de justiţie – atitudine care consistă mai ales în faptul de a nu răspunde la plângere, ci a propune ca răspuns o construcţie ideologică incoherentă, neargumentată, legată de o reprezentaţie artificială, selectivă şi subiectivă a cauzei – ridică îndoieli serioase şi suspiciunea în cea ce priveşte profesionalismul, seriositatea şi imparţialitatea sistemului judiciar românesc, din care nu lipsesc nici consideraţiile politice. Nemaivorbind de ambianţa medievală – cu cruce pe perete şi Biblie –, ca să iasă bine în evidenţă starea înapoiată a “justiţiei” în România, unde de 150 de ani totul este o „iluzie fără adevăr” (T. Maiorescu) şi formalism fără fundament.
Nu credeţi că situaţia angajează şi responsabilitatea voastră?!
Cu salutări cordiale

Dr. Attila JAKAB
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Mesaj - 27 noi Attila Jakab

Mesajde administrator » Mar Noi 27, 2007 8:14 pm

Stimate Domnule Rosca,

Va trimit doua documente care se refera tot la o neincepere de urmarire penala pronuntata de prim-procuroarea Majeczki Izabella din Gheorgheni, despre cine deputatul UDMR Becsek-Garda Dezso-Kalman in Sedinta Camerei Deputatilor din 22 mai 2007 a spus urmatoarele:

...domnişoara Maeczky Izabela, împreună cu concubinul său Szabo Tamas, era
şi este principalul susţinător al mafiei lemnului din zona Gheorghenilor.
Datorită activităţii sale sunt tergiversate şi puse deoparte dosarele celor care au defrişat munţi întregi, iar după interpelările şi întrebările mele, când sunt nevoiţi să dea o soluţie din partea procuraturii, ea nu cunoaşte alt termen decât neînceperea urmării penale.
Se pare că pentru serviciile sale privind protejarea corupţiei din domeniul forestier, superiorii ei, implicaţi şi ei în mafia lemnului, vor să o promoveze.

Dupa parerea mea domnisoara Majeczki nu protejeaza nu numai mafia lemnului, dar si mafia securisto-comunista maghiara din Gheorgheni.

Cu stima
Dr.Attila Jakab
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

CONCLUZII SCRISE 18. 10. 2007

Mesajde administrator » Mar Noi 27, 2007 8:16 pm

Dr. Attila JAKAB
attilajakab@netscape.net
Către
Judecătoria Gheorgheni

Dosar nr. 997/234/2007
Termen de judecată : 01. 11. 2007.

CONCLUZII SCRISE

Spre deosebire de Tribunalul Harghita Judecătoria Gheorgheni n-a ţinut cont de cele formulate de către mine la 17.09.2007 în Cererea de amânare a şedinţei de la 4 octombrie la o dată ulterioară, de preferinţă în a doua jumătate a lunii noiembrie 2007. Instanţa, clădirea căruia s-a umplut cu crucifixuri (înlocuind portrele „geniului Carpaţilor”, tov. Nicolae Ceauşescu, dar a cărui spirit bântuie încă coridoarele şi sălile de şedinţă ca să ocrotească pe foştii sevitori a dictaturii sale comuniste) şi cu propagandă („Justiţia [română] este stâlpul [putred] a societăţii” – române post-comuniste pe care o putrezeşte!), a preferat data de 1.11.2001.

La această dată nu voi putea participa la şedinţă, dar presupun câ prezenţa mea nu era dorită nici de Stimata Instanţă. Mai ales că mai am/avem în minte şedinţa „memorabilă” prezidată de Szabo Tiberiu din 4 octombrie 2006, cine a luat o hotărâre fără ca măcar să cunoască dosarul, cea ce voi demonstra în curând la Tribunalul Harghita.
Menţin cele formulate în plângerile depuse împotriva rezoluţiilor prim-procuroarelor Majeczki Izabella şi Dobrică Adriana Liliana. La cele formulate mai adaug următoarele.


I. În privinţa formei: mă consider parte vătămată.

Art. 278, indice 1, al. 1 din CPP vorbeşte – fără să precizeze sensul exact – de „persoane vătămate” şi de „persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin plângere”.

Datorită faptului că legea permite o apreciere, şi că
1) ca ginere a soţilor Kinda fac parte din familie,
2) este vorba de moştenirea soţiei, care va constitui şi binele meu (căci în căsnicie noastră există comunitatea bunurilor),
3) hemoragie celebrală acută a socrului, ca rezultat al procedurilor judiciare/civile ca consecinţă a minciunilor şi şmecheriilor lui Barna Mária (nemaivorbind de toate anomaliile pe care am avut ocazia să constat la Judecătoria Gheorgheni) afectează direct, şi material, viaţa noastră familială (facem naveta între Budapesta şi Gheorgheni cu o fetiţă de 15 luni!)

apreciez că am fost vătămaţi în demnitatea noastră umană şi în dreptul nostru de a avea drept la un tratament echitabil. Nemaivorbind de faptul că fetiţa noastră a fost privată mai întâi de Securitate şi de Partid (responsabili de moartea tatălui meu), acum de Barna Mária (responsabilă de hemoragia cerebrală a socrului) de dreptul ei de a avea dreptul la bunici. Această discriminare se datorează faptului că fam. Kinda – spre deosebire de fam. Barna – n-a făcut parte din nomenclatura comunistă, n-a beneficiat de prerogativele acordate de Securitate şi de PCR, şi nu a fost în rândurile demnitarilor dictaturii comuniste. Consider că în absenţa legii lustraţiei nu se poate vorbi nici de imparţialitatea şi nici de independenţa justiţiei în România. Slujitorii desăvârşiţi a dictaturii comuniste sânt şi astăzi în rândurile magistraţilor ca judecători şi procurori. Aste nu este o apreciere – este o realitate!

Dar pentru a înlătura orice neînţelegere şi interpretare abusivă – căci Antoni Maria Graziani (1537–1611), secretar al papei Sixt V şi episcop de Amelia, constata deja în 1564 (!) despre Români că „nu au legi scrise, ci toate sunt lăsate bunului plac al domnului sau al judecătorului şi sunt cârmuiţi cu autoritate, potrivit obiceiului îndătinat” (Firea românilor, Bucureşti, 2000, p. 17) – vă anesez şi o procură judiciară. Astfel aveţi posibilitatea să vă concentraţi pe probleme de fond.


II. În privinţa fondului:

1. Problema Adeverinţelor – originalul emis pe numele lui Barna István, şi cea falsă emisă pe numele lui Barna Mária – şi a utilizării lor se află în faţa Tribunalului Harghita. Cred că Judecătoria Gheorgheni nu trebuie să se focalizeze asupra aspectului care este instruit şi în instanţă de judecată la un for superior.

II. În cazul prezent problema care aşteaptă soluţionare este următoarea: Dacă găinarilor nu le este permis să mintă în depoziţia lor dată la poliţie în cadrul unei cercetări penale – căci riscă ca situaţia lor să fie serios agravată – tov. Barna Mária de ce poate beneficia de acest privilegiu?
a) Fiindcă este soţia fostului vice-preşedinte al Consiliului Popular din Gheorgheni pe vremea lui N. Ceauşescu? sau
b) Fiindcă fiicele plecate în Statele Unite ale Americii s-au bucurat de toată încrederea organelor de Securitate şi de Partid, din cea ce decurge o favoare şi protecţie particulară pentru părinţii comunişti rămaşi în ţară?

Atitudea lui Majeczki Izabella de a reconsidera minciuna şi falsul în declaraţie în contradicţie nu este nimic altceva decât – o samavolnicie care falsifică faptele şi nu ia deloc în considerare ansamblul documentelor existente! Majeczki Izabella a efectuat o selecţie arbitrară în vederea absolvirii lui Barna Mária, pe baza depoziţiei acesteia. Prim-procuroarea Dobrică Adriana Liliana de la Parchetul Harghita – cine cred că habar n-are de dosar –, în Rezoluţia nr. 253/II/2/2007 din 18 iulie 2007, copiază şi repetă – cuvânt cu cuvânt ca un papagal – afirmaţiile lui Majeczki Izabella. Rezoluţia ei poate fi considerată ca un pur produs al solidarităţii corporatiste, şi este fără importanţă în cea ce priveşte fondul afacerii.

În consecinţă, şi la lumina documentelor, declaraţia lui Barna Maria dată în faţa lui Nicuţă Nicolai la data de 01.09.2005, ora 9, la poliţia Gheorgheni,

“declar ca eu pînă în prezent nu am avut cunoştinţă despre acest fapt iar dacă au fost eliberate cele două adeverinţe cred că a fost o greşeală a funcţionarilor din acea perioadă de timp în care se lucra cu retrocedările de terenuri agricole.

nu este contradictorie, ci este pur şi simplu o minciună.

De ce? Fiindcă în dosarul 121/2003 al Judecătoriei Gheorgheni – instruit atunci de actuala Preşedintă a Judecătoriei, Szabó Ildikó, cine cândva (dacă informaţiile mele sânt exacte) a fost avocata lui Barna Mária! – Barna Mária a depus nu Titlul emis pe numele soţului ci Adeverinţa falsă nr. 165/15.11.1991 emisă pe numele ei ca să dovedească şi să revendice calitatea ei de proprietară a terenului construit a fam. Kinda. – pe baza Certificatului de moştenitor.
Într-un document adresat Judecătoriei Gheorgheni la 10.03.2003 – şi care se găseşte tot în dosarul civil 121/2003 (p. 12) – Barna Mária nu se referă la Titlu (care este deja în posesia ei, din 1996!), ci la Certificat: „intravilanul în litigiu [strada Pajiştei nr. 7] constituie moştenirea subsemnatei după defunctul meu soţ Barna István, care la rândul lui a moştenit acest teren de la părinţii lui. Astfel, cum reiese şi din certificatul de moştenitor nr. 88/1995 eliberat de Notariatul de stat local Gheorgheni în dosarul successoral 156/1995, este inclus imobilul iar certificatul de moştenitor este valabil, neatacat, pe baza căruia s-a întabulat dreptul meu de proprietate. Simpla folosinţă a familiei reclamantului, exercitată cu acordul soţului subsemnatei în arendă, nu conferă avestuia dreptul de proprietate asupra terenului.”. Vă amintesc că Certificatul a fost stabilit pe baza Adeverinţei false.

După ce a minţit o dată, Barna Mária a minţit din nou că n-a minţit: „eu nu am negat niciodată existenţa acestei adeverinţe…” Cer cu insistenţă ca în hotărâre să definiţi ce înseamnă minciuna în limbajul juridic român, şi dacă ea este de geometrie variabilă, în funcţie de situaţia socio-politico-economică a persoanei cercetate.
Atitudinea prim-procuroarei Majeczki Izabella ridică chiar problema complicităţii, într-o procedură care ne aminteşte de procesele conceptuale ale dictaturii comuniste. Aici însă obiectivul prim-procuroarei este absolvirea cu orice preţi a soţiei fostului demnitar a dictaturii. Căci recalificarea şi edulcolorarea minciunii – care este o afirmaţie prin care se denaturează în mod intenţionat adevărul – în contradicţie (un concept cu conţinut filosofic care exprimă mai ales nepotrivire, sau contrazicere între idei) exprimă o şmecherie în care este inclus rea voinţa.

De ce a minţit tov. Barna Mária? Fiindcă presupun că a aflat – poate chiar din plângerea mea depusă la Parchetul Gheorgheni la 30.07.2005, la care am anexat şi Titlul de proprietate al lui Barna István 25564/12.12.1996 – că în urma demersurilor efectuate la Ministerul de Interne am luat cunoştinţă de existenţa Titlului, pe care timp de 2 ani a reuşit să ascundă în faţa instanţelor de judecată. Nemaivorbind de faptul că a minţit pentru că aşa a fost educat şi socializat în Partidul Comunist Român. Căci Barna Mária ne prezintă dictatura comunistă în realitatea ei goală: amoralitate fără scrupule, samavolnicie, arbitrar, prerogative aproape fără limită pentru nomenclatură, membrii căruia doreau să acapareze sufletele şi bunurile oamenilor tot reprobând proprietatea privată. Barna Mária n-a făcut nimic altceva decât să dea curs liber dorinţei sale de acaparare folosindu-se de noile posibilităţi oferite de democraţia „originală” română şi de foştii servitori a dictaturii.

BARNA MÁRIA A MINŢIT ÎN DEPOZIŢIE CA SĂ SCAPE DE CONSECINŢELE JURIDICE CARE ARI DECURGE DIN UZ DE FALS – şi să fie învinuiţi alţii, cei care l-au servit: membrii Comisiei, ing. Ardelean Tiberiu, notara Sólyom Csilla-Mária. Cea ce reflectă o atitudine comunistă amorală şi mişeloasă: persoanele nu sânt decât nişte instrumente bune de aruncat după ce au servit.

Solicit ca Stimata Instanţă să stabilească infracţiunea şi responsabilitatea lui Barna Mária şi să aplice legile în vigoare.
Să stabilească o despăgubire morală şi materială echivalentă cu revenitul lui Barna Mária pentru perioada între 1.01.2004 şi 30.11.2007.

Cunoscând situaţia socio-juridică din Gheorgheni nu prea am iluzii. Sânt aproape convins că hotărârea Stimatei Instanţe va fi favorabilă tov. Barna Mária, pe care o va absolvi. Căci Gheorgheni este un oraş mic, unde notabilităţile se cunosc, iar solidaritatea tribală maghiară şi mentalitatea feudală determină configuraţia socio-politico-economică a localităţii. Cred că nu este un secret pentru nimeni că la Gheorgheni avocaţii, judecătorii şi procurorii reprezintă o gaşcă cam de 10 oameni care îşi împărtăşesc rolurile şi funcţiile prin rotaţie, şi îşi exercită profesia într-un spaţiu redus la câteva închăperi. Dintr-un punc de vedere psichologic este de neconceput ca într-o astfel de situaţie un judecător să aibă curajul, sensul ridicat a eticii şi al adevărului ca să supraarbitreze decizia colegului. Cum puteţi constata legile şi procedura fixează numai cadrul/forma serviciul juridic – însă fondul este mult mai complex, unde pregătirea profesională, aptitudinile personale, constrângerile psicho-sociale joacă un rol foarte important.

În consecinţă: puteţi delibera şi decide în absenţa mea. Aştept decizia argumentată prin poştă, ca să putem merge mai departa – la Tribunalul Harghita!

Budapesta, 18. 10. 2007.



Dr. Attila Jakab
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

RECURS împotriva Sentinţei penale nr. 213

Mesajde administrator » Mar Noi 27, 2007 8:18 pm

Dr. Attila JAKAB Budapest, 26 Noiembrie 2007
Tel. 0036-20-487.92.53
attilajakab@netscape.net
Judecătoria Gheorgheni

RECURS
împotriva Sentinţei penale nr. 213 din 14 Noiembrie 2007
în Dosar nr. 997/234/2007

Stimată Instanţă!

Când am primit copia minutei şedinţei publice în care a fost pronunţată sentinţa nici nu m-am mirat. La fel ca şi data precedentă (Sentinţei penală nr. 137 din 09 August 2007 în Dosar nr. 719/234/2007), judecătorul V. Csaba Mogyoros a respins plângerea mea „ca inadmisibilă” – fără nici un fel de argumentare sau referire la articole de lege. Această procedură consider pur şi simplu: nelegală şi abuzivă.

Presupun că sentinţa încearcă să se servească de „excepţia lipsei calităţii procesuale” (art. 278, indice 1, al. 1 din CPP; o rămăşiţă cârpăcită a dictaturii comuniste), care vorbeşte – fârâ sâ precizeze sensul exact (în stilul afro-balcanic obişnuit) – de „persoane vătămate” şi de „persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin plângere”. Datorită faptului că legea permite o apreciere, că fac parte din familia vătămaţilor, că am depus şi o procură judiciară mă consider destul de vătămat într-un caz unde sistemul judiciar român face totul ca să apere pe foştii securişti şi comunişti.

Cele constatate până acum mă autorizează să afirm că atitudinea judecătorilor (cu presupunere şi pe baza percepţiei societăţii locale) de naţionalitate maghiară de la Judecătoria Gheorgheni dovedeşte o uimitoare amestecătură de rea voinţă, incompetenţă profesională şi abuz de putere. Judecătorii, care habar n-au de sensul cuvântului „imparţialitate” – la fel cum nu cunosc decât în interpretarea lor personală şi subiectivă sensul înşelăciunii, a minciunii şi a falsului –, interpretează independenţa justiţiei în sensul neresponsabilităţii şi impunităţii absolute. Căci sentinţele lor nu sânt nimic altceva decât expresia convingerilor personale şi subiective, fără nici un raport cu dosarul instruit. Documentele din dosar nu numai că nu sunt analizate şi luate în considerare – dar am impresia că nu sunt nici măcar citite!
Atitudinea judecătorească constatată ne duce înapoi în epoca dictaturii comuniste când aplicarea incondiţională ale directivelor Partidului şi ale Securităţii în sentinţe era chiar garanţia impunităţii şi a carierei. În aceste condiţii la Gheorgheni nu se poate vorbi nici de justiţie şi nici de drept, ci de un efort disperat de a proteja cu orice preţ o reţea securisto-comunisto-udmr-iste în care persoana în mod arbitrar niciodată cercetată (de Poliţie şi de Parchet) pentru fals este un demnitar local ul UDMR-ului (fostul subprefect al Harghitei, Dézsi Zoltán), iar principala intimată este văduva unui demnitar comunist maghiar local. Barna Mária, fără bacalaureat (cu 8 clase), datorită soţului ei, pe linie de Partid şi Securitate a ajuns funcţionară la spitalul local, căci există bănuiala întemeiată (şi documentată) că fiicele acestori comunişti maghiari în anii 1980 s-au stabilit în SUA cu binecuvântarea Securităţii. În orice caz, plecarea lor n-a cauzat nici un prejudiciu părinţilor comunişti rămaşi în ţară. Iar astăzi, tot cu prijinul unui fost securist, Barna Mária a ajuns să conducă Asociaţia veteranilor de război din Gheorgheni. Prea mulţi fost securişti şi comunişti sânt implicaţi în acest caz ca să putem vorbi de coincidenţă întâmplătoare. În aceste condiţii nu este de mirare că Justiţia română – care cândva era stâlpul aparaturii represive a dictaturii comuniste – este şi astăzi focarul putred care putrezeşte societatea şi democraţia aparentă unde oamenilor le este frică de cei care sânt la putere, mai ales dacă aceştia au servit dictatura în rândul Securitâţii sau/şi al PCR.

La lumina celor constatate personal la Judecătoria Gheorgheni în ultimii 4 ani se pune întrebarea: ce scop urmăresc judecătorii de naţionalitate maghiară – mai ales V. Csaba Mogyoros şi Szabo Tiberiu – când fac absolut tot ce le este în puntinţă pentru:
– subminarea încrederii cetăţenilor în Justiţie, stat de drept şi democraţie;
– distrugerea imaginii Justiţiei române şi a României pe plan internaţional care este şi aşa nespus de proastă;
– distrugerea imaginii învăţământului superior de drept în România?


Stimată Instanţă!

Sentinţa pronunţată este conformă aşteptărilor mele: absolvirea incondiţională a foştilor securisto-comunişti. Cred că situaţia socio-juridică din Gheorgheni nici nu permite nimic altceva. Căci Gheorgheni este un oraş mic, unde notabilităţile se cunosc, iar solidaritatea tribală maghiară (consecinţă a propagandei UDMR) şi mentalitatea feudală determină configuraţia socio-politico-economică a localităţii. Cred că nu este un secret pentru nimeni că la Gheorgheni avocaţii, judecătorii şi procurorii reprezintă o gaşcă cam de 10 oameni care îşi împărtăşesc rolurile şi funcţiile prin rotaţie, şi îşi exercită profesia într-un spaţiu redus la câteva închăperi. Dintr-un punc de vedere psichologic este de neconceput ca într-o astfel de situaţie un judecător să aibă curajul, sensul ridicat a eticii şi al adevărului ca să supraarbitreze decizia colegului. Căci nu trebuie să uităm că legile şi procedura fixează numai cadrul/forma serviciul juridic – însă fondul este mult mai complex, unde pregătirea profesională, aptitudinile personale şi constrângerile psicho-sociale (în cazul României şi cele politice şi etnice) joacă un rol foarte important.


Stimată Instanţă!

Cred că este o situaţie suprarealistă când un cetăţean maghiar este obligat să ia locul Parchetului, care încearcă cu disperare (şi cu complicitate judecătorească) să apere pe foştii securişti şi comunişti, în majoritate de naţionalitate maghiară.

În consecinţă menţin cele formulate în plângerile mele depuse împotriva rezoluţiilor prim-procuroarelor Majeczki Izabella (Gheorgheni) şi Dobrică Adriana Liliana (Harghita) – adică împotriva netrimiterii în judecată a lui Barna Mária pentru fals în declaraţie –, cum menţin şi cele formulate în concluziile scrise din 23. 10. 2007.

Îmi menţin mai ales întrebarea: Dacă găinarilor nu le este permis să mintă în depoziţia lor dată la poliţie în cadrul unei cercetări penale – căci riscă ca situaţia lor să fie serios agravată – tov. Barna Mária de ce poate beneficia de acest privilegiu?

Pentru etapa următoare – adică Tribunalul Harghita – voi solicita noi probe scrise, pe care le voi înainte Stimatei Instanţe cu ocazia primei şedinţe, sperând că în loc se ne înecăm în formalităţi goale, vom reuşi să abordăm şi fondul.


Dr. Attila JAKAB

P.s. Primeşte copie toată lumea – şi mai ales presa!
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Mesaj 4 dec 2007 Dr. Attila Jakab

Mesajde administrator » Sâm Dec 08, 2007 3:03 pm

Stimate Domnule Rosca,

Va trimit concluziile scrise pe care le-am depus la Tribunalul Harghita.
Sedinta a fost o experienta remarcabila in cea ce priveste modul in care
functioneaza justitia romana (post-)comunista. Cazul meu a fost lasat la
urma cand n-a mai ramas absolut nimeni in sala.
Intimatii nu erau reprezentati nici macar prin avocati, nu s-a facut deloc
absolut nici un fel de apel nominal - iar se vedea clar ca respingerea
recursului era decis de dinainte.
Ceva insa n-a functionat, mai ales cand am mentionat ca Parchetul este
reprezentat de D-na Bartok Irina cine a fost judecatoare in epoca
dictaturii comuniste la M-Ciuc. Activitatea ei judecatoreasca fata de
"dusmanii" regimului ramane de verificat. Nemaivorbind de faptul ca CNSAS
a inceput investigatiile in legatura cu colaborarea UMDR-istului Dezsi
Zoltan (fostul subprefect al Harghitei) cu Securitatea.

Cu stima
Dr. Attila Jakab
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

CONCLUZII SCRISE- partea 1

Mesajde administrator » Sâm Dec 08, 2007 3:05 pm

Dr. Attila JAKAB
Tel. 0036-20-487.92.53
attilajakab@netscape.net

Către
Tribunalul Harghita


Dosar nr. 719/234/2007
Termen de judecată : 20. 11. 2007 (amânat)



CONCLUZII SCRISE


Stimată Instanţă!
După ce timp de un an s-a făcut absolut tot ce s-a putut pe plan formal pentru a evita abordarea întrebărilor de fond iată-ne din nou în faţa Tribunalului Harghita. Deşi potrivit art. 85/6 alin. 3 CPP Tribunalul analizează hotărârea primei instanţe sub toate aspectele am ajuns la intima convingere că arbitrarul, incompetenţa profesională şi necinstirea intelectuală (combinarea minciunii şi ale jumătăţilor de adevăr) a primei instanţe (Judecătoria Gheorgheni) care ar deveni evidente dacă ar fi analizată fondul nu fac parte din toate aspectele. Mai ales dacă partea intimată este compusă de un notabil UDMR necercetat şi înlăturat arbitrar din plângere (fostul subprefect al Harghitei, Dézsi Zoltán), de un fiu de fost securist (ing. Ardelean Tiberiu) şi de văduva unui fost demnitar PCR (Barna Mária).
Cea ce la început se prezenta ca un litigiu banal de proprietate, acum se adevereşte a fi numai vârful gheţarului unui sistem sofisticat, cu ramificaţii politice, ancorat în dictatura comunistă şi, după părerea mea, imposibil de reformat – adică: sistemul judiciar român putred până la os.
Experienţa acumulată în acest proces m-a convins că epoca proceselor conceptuale nu este deloc terminată, şi că trecutul securisto-comunist în judeţul Harghita poate garanta chiar o imunitate totală. În prezent însă miza nu este condamnarea „duşmanilor” dictaturii comuniste, ci absolvirea celor care asigurau funcţionarea dictaturii şi erau principalii ei beneficiari. Din această cauză acest proces – şi într-un sens chiar indiferent de rezultatul ei juridic – este şi procesul comunismului căci 17 ani după „Revoluţia din Decembrie 1989” scoate la iveală mentalitatea, modul şi mechanismele de funcţionare, sub aparenţa legalităţii, a sistemului represiv a dictaturii comuniste, compus din Poliţie, Parchet şi instanţele de judecată sub conducerea şi supravegherea Partidului Comunist Român şi a Securităţii. Nu de mult fostul preşedinte, între 1968-1990, a Judecătoriei M-Ciuc, György Béla, membru de încredere PCR, m-a asigurat că instanţele de judecată a dictaturii comuniste funcţionau în mod absolut independent de Partid şi de Securitate; independenţă garantată de Constituţia de atunci. Asta înseamnă că cetăţenii sânt şi astăzi consideraţi ca tâmpiţi de foştii demnitari securisto-comunişti care duc viaţa liniştită a pensionarilor privilegiaţi, fiind convinşi de impunitatea lor absolută; impunitate garantată de foştii ucenici slugarnici contraselectaţi care au ajuns între timp în diferite funcţii.

Stimată Instanţă! Aveam foarte mult de uitat, însă procesul de faţă m-a convins că în legătură cu dictatura comunistă absolut nimic nu trebuie uitat – şi nimic nu trebuie iertat. Singura atitudine acceptabilă din punctul de vedere moral faţă de victimele dictaturii mincinoase şi amorale este cercetarea desăvârşită a adevărului, şi dezvăluirea numelor şi faptelor în faţa opiniei publice – indiferent de rezultatele juridice – ca să ştie şi copii, şi copii copiilor acelora cine îşi găseau plăcerea în nenorocirea şi suferinţele cauzate altora. Trebuiesc distruse aparenţele respectabilităţii, fără nici un fel de considerare la vârsta nemernicilor!

Dar am ajuns până la Tribunal şi pentru următoarele trei motive:

1. Datorită celor 8 clase, activista de partid a dictaturii comuniste, tov. Barna Maria, nici până astăzi nu şi-a dat seama că regimul s-a schimbat, România a intrat în NATO şi în UE, cea ce înseamnă că posibilităţile securiştilor şi comuniştilor bine încadraţi în sistemul administrativ, economic şi politic a democraţiei române “originale” (aşa cum a preconizat Ion Iliescu, căci şi naţional-comunismul ceauşist era nespus de “original”) de a se menţine – cu concursul aparaturii judiciare – deasupra legilor, sub aparenţa legalităţii, s-au cam redus, şi se vor reduce în continuare. În acest sens Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România este primul pas ca oamenii să învingă frica şi ca limbile să se dezlege. Nemaivorbind de faptul că situaţia UDMR-ului, campionul prostituţiei politice, faţă de 2005, când am depus plângerea, s-a fragilisat foarte mult în câmpul politic român.

2. Nu este uşor să fiu intimidat, nu numai pentru că sânt un ştinţiific cu renume internaţional, dar mai ales datorită faptului că am fost călit în lupta împotriva dictaturii ceauşiste şi în confrontările cu organele de Securitate. Iar SRI-ul – urmaşul de drept al Securităţii – ştie în mod deliberat că în acestă confruntare care a durat ani de zile, sânt episoade care nu sânt prea glorioase.

3. După cum ştiţi în mod sigur Justiţia comunistă era stâlpul dictaturii, având sarcina de a prezerva aparenţa legalităţii în toate tâlhăriile şi nelegiuirile comandate de Partid şi de Securitate. Din această cauză Facultăţile de Drept erau rezervate oamenilor de încredere a dictaturii şi studenţii erau pregătiţi să servească dictatura fără scrupule şi cu desăvârşire. În timpul formaţiei ei au interiorizat convingerea că, dacă urmăresc instrucţiile Partidului şi al Securităţii, n-au absolut nici un fel de responsabilitate căci beneficiază de imunitate totală. Dacă se respectă formele, conţinutul nu are absolut nici o importanţă, căci într-o dictatură foarte puţini sânt cei care au curajul şi îndrăzneala contestării – iar ei în general nu trăiesc atât de mult să cunoască şi sfârşitul afacerii. Atitudinea Parchetului Gheorgheni arată foarte clar că chiar dacă în clădirile organelor judiciare portretul lui Nicolae Ceauşescu a fost înlocuit cu o cruce, metodele şi mentalitatea dictatorială au rămas neschimbate, iar spiritul dictatorului bântuie coridoarele şi sălile de şedinţă a instanţelor de judecată. Procuroara Majeczki Izabella (cine în 2005 se confunda încă cu Bunul Dumnezeu şi considera contestarea rezoluţiei ca un sacrilegiu) este ilustraţia cea mai grăitoare al acestui fapt. Cred că nici până astăzi n-a revenit că am îndrăznit să contestez hotârirea deşi am fost avertizat, că dacă voi avea această impertinenţă – căci hotărârea Parchetului nu poate fi nici apreciată, nici contestată – va trebui să mă aştept la consecinţe grave şi neplăcute: o formulă pe care am auzit-o de mai multe ori din partea Securiştilor, o cunoşteam deci bine, dar pe care am găsit-o puţin surprinzător într-o democraţie, fie ea şi „originară”, la 15 ani de la aşa zisa schimbare de regim.
Căci aşa mergeau lucrurile în epoca lui Nicolae Ceauşescu! În absenţa legii lustraţiei nici astăzi nu se ştie încă cine au fost judecătorii şi procurorii care au participat într-adevăr la legalizarea tâlhăriilor oficiale, au acţionat organele de represiune politică (Justiţia, Procuratura) şi s-au bucurat de toate prerogativele nomenclaturii comuniste. Nemaivorbind de cei al cărori mâini au fost pătate cu sângele oposanţilor asasinaţi, căci au participat la asigurarea decorului aparenţei legalităţii pentru actele de nelegiuire comise în dictatura comunistă. Cazul concret al inginerului-poet Gheorghe Ursu, bătut la moarte în noiembrie 1985, este un exemplu grăitor pentru aceste „cariere” de magistrat, nezdrobite de schimbarea de regim. Putem spune chiar că magistraţii – procurorii Vasile Manea Drăgulin, Tuculeanu Alexandru, Picioruş Ilie – care au participat la muşamalizarea asasinatului au făcut „carieră” după căderea dictaturii (http: gh-ursu.ong.ro).

Stimată Instanţă! Procuroarea Majeczki Izabella n-a gândit nici o secundă că dacă dorea într-adevăr să respecte formele – la care Tribunalul Harghita a devenit atât de sensibil –, ar fi trebuit cel puţin să menţioneze că legea îmi acordă posibilitatea de a depune plângere într-un termen determinat. Din păcate pentru ea am toate calificările ştiinţifice necesare care îmi permit să apreciez nu numai munca efectuată, dar chiar şi pregătirea profesională şi nivelul învăţământului în Facultăţile de Drept din România.

Stimată Instanţă! Eu n-am făcut drept, şi nu sânt avocat. Deci nu cunosc legile nescrise şi înţelegerile tacite a profesiei şi al sistemului judiciar „independent şi imparţial” din România. Sânt un cercetător liberal în ştiinţe umane, cine a învâţat ce este şi cum funcţionează un stat de drept în Occident; sânt un ştiinţific cine lucrează şi analizează documente legislative din antichitate până astăzi. Căci sânt convins că sistemul judiciar – legislaţia împreună cu aplicarea ei – este oglinda unei societăţi. Vă invit deci să ne uităm împreună în această oglindă românească! În analiza pe care o voi prezenta, voi încerca să fiu cât mai structurat şi pedagogic — căci justiţia nu consistâ numai în cunoaşterea procedurilor şi al articolelor de lege; actul judecătoresc de a face dreptate necesită şi un nivel intellectual ridicat şi o pregătire profesională adecvată, o metodologie structurată şi capacitatea de a înţelege şi a putea analiza întâmplările şi documentele, nemaivorbind despre o anumită cerinţă morală. Pentru mine este de neconceput ca într-o ţară europeană se pot găsi analfabeţi în sistemul judiciar care funcţionează cu preconcepţii bine stabilite încă pe vremea dictaturii naţional-comuniste a lui Nicolae Ceauşescu căci nu vor / nu pot să găndească, să înţeleagă, să analizeze şi să vadă legăturile.
În România este cazul. Exemplul cel mai grăitor cred că este judecătoarea Simona Pojar din Târgu-Mureş cine a dat dovadă de un analfabetism tendenţios în domeniul cunoştinţelor istorice, care a ridiculizat toată justiţia română, când în argumentarea ei a acuzat revoluţionarul maghiar şi european Kossuth Lajos de crime împotriva umanităţii; acuzând-o că este vinovat de moartea a 40.000 de români. Ce păcat că Simona Pojar nu ştie nimic de crimele săvârşite timp de mai multe zile, începând cu noaptea de 8 spre 9 ianuarie 1849, de trupele lui Axente Sever la Aiud, când au incendiat oraşul nimicind vestigii culturale inestimabile şi au masacrat 4000 de maghiari: femei, bătrâni şi copii. Aceste trupe au fost conduşi şi de preoţi greco-catolici şi ortodocşi români, care predicau despre şi în numele Dumnezeului la umbra căruia veţi aduce şi D-voastră sentinţa!
De ce am pomenit cazul Simonei Pojar? Pentru faptul că cea ce am constatat pănâ acum în procesul de faţă m-a convins că samavolnicia şi interpretările tendenţioase sânt norma justiţiei române, iar profesionalismul constituie o excepţie rarissimă. Eu consider acest caz suprarealist, în care sânt obligat să joc rolul procurorului – în timp ce Parchetul Harghita (reprezentată de Bartok Irina cine a fost judecătoare la M-Ciuc în timpul dictaturii comuniste, şi asupra căruia planează bănuiala întemeiată că a judecat proceduri penale orchestrate de Securitate) reprezintă apărarea şi face totul ca să absolve pe foştii comunişti. Într-un context mai larg, aici nu este vorba numai de Ardelean Tiberiu sau de Barna Maria – este vorba de tot sistemul judiciar din România, de metodele şi de mentalitatea ei, nemaivorbind de pregătirea ei profesională.


I.Să începem cu decorul.

Cruce şi Biblie. Cunoscând misticismul şi caracterul superstiţios al oamenilor fără cultură religioasă cred că prezenţa anacronică al Dumnezeului răstignit şi a Bibliei conceput ca Cuvântul Domnului într-o sală de şedinţe judecătoreşti nu serveşte la nimic altceva decât la înspăimântarea şi intimidarea lor. În acelaşi timp creează o ambianţă medievală care exprimă starea reală – şi înapoiată – a sistemului judiciar român. Locul Partidului – şi al Securităţii – a fost luat de Dumnezeul răstignit; cea ce a permis supravieţuirea convingerii că imunitatea fără nici un fel de responsabilitate a fost salvată. Totul este să respectăm formele. Cândva hotărârile se luau după cerinţele Securităţii şi a Partidului; acum ele sânt legitimate de ordinea divină. Pe mine însă nu m-a intimidat nici Securitatea, şi nu mă intimidează nici accesoriile religiose, căci de mai mult de 20 ani studiez Biblia, ca şi viaţa şi activitatea lui Isus din Nazaret. Aşa că El şi mine întreţinem legături destul de privileagiate.
Dar dacă tot sântem la acest capitol al misticismului medieval – care mă amintesc metodele Inchiziţiei, cu care se aseamănă şi cele ale dictaturii comuniste – să vedem ce zice Biblia despre cei care nu servesc Dreptatea:

Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.

Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.

Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;
Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;
Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;
Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.
Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.
Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.
Aceasta să fie răsplata…

Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;

Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.

Dă dar pe fiii lor la foamete şi pune-i sub sabie! Femeile lor să fie fără copii şi văduve, bărbaţii lor să fie loviţi de moarte şi tinerii lor să fie ucişi cu sabia în război.
Bocete să se audă prin casele lor…
Doamne! Nu ierta nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

Mai doresc să menţionez şi faptul că în epoca medievală blestemul şi judecata dumnezeiească erau cu totul acceptate.
Tatăl meu nu şi-a cunoscut nepoata căci Securitatea – cu concursul Justiţiei comuniste (tot independente şi imparţiale, ca şi azi) – l-a asasinat, chiar dacă l-a făcut în mod indirect; căci era mai curat şi mai ales că şi atunci se respecta cât de cât formele.
Socrul meu nu poate să se bucure de nepoata ei, căci din cauza văduvei unui notabil comunist este neputincios în urma unei (sau mai bine zis multori) hemoragii cerebrale acute. În această ambianţă medievală sânt convins că Dumnezeul răstignit, în umbra căruia judecătorii îşi iau deciziile, va răsplăti toată lumea care a fost implicată în această afacere după atitudinea adoptată faţă de dreptate şi de cinste. Căci judecata dumnezeiească există, chiar dacă vine mai târziu, dar vine de obicei pe neaşteptate.


II. Acum să vedem forma.

Când la data de 17 octombrie 2005 domnişoara prim-procuroare Majeczki Izabella a formulat rezoluţia în dos. nr. 402/P/2005 în aşa măsură a fost convins de infaibilitatea ei şi în aşa măsură s-a identificat cu bunul Dumnezeu că a uitat pur şi simplu să menţioneze că Codul Procedurii Penale – chiar dacă este o relicvă a dictaturii comuniste din 1968 – îmi dă totuşi posibilitatea de a formula plângere împotriva rezoluţiei. Cum este curios că aceast „mic defect” formal n-a deranjat niciodată nici o instanţă juridică! Această posibilitate mi-a fost revelată în momentul când la Parchetul sectorului 3 din Budapesta mi s-a comunicat rezoluţia adusă în dosarul nr.123/P/2005 la 26.X.2005 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş. Această rezoluţie mi-a fost comunicată cu o traducere oficială în limba maghiară prin calea oficială a Parchetului sectorului 3 din Budapesta – şi nu prin simplă scrisoare aşa cum a procedat la ultima dată Majeczki Izabella (sperând poate că ea se va pierde). Posibilitatea a fost confirmată şi de scrisoarea nr. 4764/SR/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii – care este o instanţă formală fără importanţă, la care în mod serios nici nu mai are rost să se facă sesizări. Vocaţia ei principală consistă în acoperirea magistraţilor. Este un organ într-adevăr afro-balcanic care trimite petiţiile la instanţa atinsă în cauză, care poate realiza astfel o auto-evaluare de absolvire. Asta se cheamă: formă fără fond!

La capitolul formă mai trebuie să menţionez şi faptul că Decizia penală nr. 24/R în dosarul nr. 874/96/2006, pronunţată în şedinţa publică din 6 februarie 2007 – şi dactilografiată 3 luni mai târziu, adică la 11 mai 2007 – nu mi-a fost niciodată comunicată. În schimb am primit un răspuns din partea vicepreşedintei Airinei Ioana (nr. 16/R/17.10.2007) care spune următoarele: decizia „fiind o hotărâre irevocabilă, aceasta nu se comunică părţilor”. Inutil să vă spun că pentru colegii mei de lucru, specializaţi în dreptul internaţional şi/sau european asta a fost gluma zilei. Nemaivorbind de faptul că această procedură înseamnă o regresiune evidentă chiar şi faţă de practica dictaturii comuniste.

Tot la capitolul formă vă atrag atenţia că Judecătorul Mogyoros V. Csaba în Sentinţa penală nr. 137 din 9 august 2007 a respins plângerea mea „ca inadmisibilă”, fără nici un fel de argumentare sau referire la articole de lege.

După câte am înţeles de aproape un an ne tot învârtim în jurul problemei de „parte vătămată” – care are avantajul evident de a oculta fondul procesului.
Art. 278, indice 1, al. 1 din CPP vorbeşte – fără să precizeze sensul exact – de „persoane vătămate” şi de „persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin plângere”.

Datorită faptului că textul este vag şi permite o apreciere destul de largă (problema de fond a Justiţiei din România) apreciez că ca ginere fac parte din familia vătămată, care, spre deosebire de intimaţi, n-a făcut parte din nomenclatura comunistă, n-a beneficiat de prerogativele acordate de Securitate şi de PCR, şi nu a fost în rândurile demnitarilor dictaturii comuniste. Dacă în 2004-2005 nu m-aşi fi implicat în procedura civilă intentată de socrii mei împotriva lui Barna Mária – fapt care poate fi confirmat şi de procuroara Ugron Ildikó de la Parchetul Gheorgheni, cine a fost atunci avocata socrilor şi cu care am avut câteva întrevederi orajoase – şi n-aşi fi făcut demersuri până la Ministerul de Interne, sânt convins că socrii n-ar fi avut nici o şansă la Judecătoria Gheorgheni. Vă amintesc că şedinţele se amânau din şase luni în şase luni pentru probleme de citaţie – iar dacă procedura civilă a fost prost concepută de la început asta se datorează faptului că Barna Mária a indus în eroare instanţele de judecată trecând sub tăcere documente importante şi hotărâtoare pentru cursul procesului. Dacă s-au făcut greşeli profesionale la acest capitol ar trebui să fie audiat Ugron Ildikó – însă ştiu că în România avocaţii, procurorii şi judecătorii n-au pur şi simplu nici un fel de responsabilitate juridică în activitatea lor profesională. Asta este de fapt independenţa Justiţiei în România: impunitatea absolută orice arî face, cea ce garantează şi arbitrarul absolut.
[sfirsitul partii 1]
Dr. Attila JAKAB
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

CONCLUZII SCRISE - partea 2

Mesajde administrator » Sâm Dec 08, 2007 3:07 pm

[CONCLUZII SCRISE - partea 2]

III. Să analizăm în sfârşit fondul – de care nimeni nu vrea să ştie, şi de care şi Tribunalul Harghita a încercat să scape. Căci după încheierea nr.2 în dosarul nr. 874/96/2006 a şedinţei publice unde completul era compus din Timar Iuliu (preşedinte), Cristian Ioan Uţă şi Szallasy Maria Magdolna (judecători) pronunţarea a fost amânată mai întâi la 30 ianuarie 2007, iar apoi la 6 februarie 2007, când pentru probleme de formă cazul a fost retrimis la Gheorgheni fără ca fondul să fie abordat. Deşi potrivit art. 85/6 alin. 3 CPP Tribunalul analizează hotărârea primei instanţe sub toate aspectele este evident că fondul nu face parte din aspecte!

Motivele pentru care am formulat recurs împotriva primei sentinţe penale (nr. 269 din 10 octombrie 2006) a Judecătoriei Gheorgheni (=Szabo Tiberiu) – care în conţinut contrazice afirmaţia examinării dosarului şi ale actelor depuse, nemaivorbind de neadevăruri – sânt următoarele. Sentinţa:
a) trece cu vederea, în mod deliberat (ca şi procurorii!), o parte a cauzei: şi anume responsabilitatea Comisiei locale pentru aplicarea legii nr. 18/1991 Gheorgheni în eliberarea unei Adeverinţe false pe numele lui Barna Mária;
b) nu răspunde în nimic la conţinutul plângerilor formulate împotriva măsurilor luate de procurori (Majeczki Izabelle şi Dobrică Adriana Liliana),
c) în mod arbitrar ţine cont numai de o parte din documentele aflate în dosar – cele care pot fi utilizate pentru absolvirea mai ales a lui Barna Mária –, şi trece cu vederea minciunile şi diletantismul profesional cu care s-a efectuat cercetarea, şi care pot fi documentate chiar din dosar,
d) este plină de contradicţii (voluntare sau involuntare) – deci nu este deloc întemeiată şi argumentată.

Stimată Instanţă! Ca să vă puteţi face o idee cât se poate de obiectivă vă prezint istoricul faptelor – cu analizele, aprecierile şi întrebările mele.

1991: La data de 7 mai 1991 Benedek Ştefan confecţionează o „Schiţă” a imobilului înscris în C.F.1231 Gheorgheni sub nr. top 5644-5653 (care datează din epoca Imperiului Austro-Ungar) situat în Gheorgheni. Pe această „Schiţă” sînt trecuţi proprietăţile construite ale lui Kinda Árpád, Portik Lajos, Balla Zoltán, Burján Ferencz şi Benedek Béla. „Schiţa” are următoarea menţiune: H-I-J-B-C-E-F-G este solicitat ca să fie restituit proprietarului Barna Ştefan; pentru H-L-K-I – fiind un teren clădit, curte şi grădină atribuit de C.A.P. – se solicită în schimb un alt teren.
Pe baza Legii fondului funciar 18/1991, tov. Barna István, fostul demnitar comunist a dictaturii care reproba proprietatea privată, depune deci o cerere documentată cu „Schiţa” întocmită de Benedek Ştefan. În urma hotărârii Comisiei judeţene nr. 47 din 31 august 1991 i se stabileşte dreptul de proprietate, şi este trecut în anexa 3/A2 la poziţia 266. Primeşte o Adeverinţă nr. 165/15.11.1991 stabilită pe numele lui.

Ardelean Tiberiu (inginerul topograf fiu de securist) a avut cunoştinţă de această Adeverinţă Barna István căci a corectat suprafaţa totală 1,37 ha în 1,27 ha. Cea ce nu l-a împiedicat însă să întocmeze un alt „Plan de situaţie” în conformitate cu cerinţele personale ale lui Barna Mária. Acest plan este destul de diferit de „Schiţa” lui Benedek Ştefan căci ing. Ardelean n-a mai trecut cele 5 proprietăţi construite. Planul lui, care, după inscris, reflectă situaţia cadastrală reală şi existentă la un moment dat (17. aug. 1994), vorbeşte de un teren neconstruit.

Faptul că Barna Mária, între 2003 şi 2005, a trecut sub tăcere existenţa acestori documente (adică „Schiţa” realizată de Benedek Ştefan, Adeverinţa Barna István, Anexa 3/A2 care au fost descoperite de câtre mine în urma unei scrisori, 11572/27.06.2005, a Ministrului Administraţiei şi Internelor, D-nul Ministru Vasile Blaga, abia în iulie 2005) nu deranjează nici Parchetele şi nici instanţele de judecată. Cea ce nu mai înseamnă arbitrar şi necinstire intelectuală, dar pur şi simplu o nemernicie josnică în vederea apărării foştilor privilegiaţi a dictaturii comuniste.

Paralel cu Adeverinţa Barna István, Comisia Orăşenească de Stabilire a Proprietăţii asupra Terenurilor Gheorgheni – prezidată de fostul membru PCR, acum UDMR, Dézsi Zoltán – a emis o Adeverinţă (tot nr. 165/15.11.1191) şi pe numele soţiei, Barna Mária. Deci au fost emise două Adeverinţe cu acelaş număr şi la aceaşi dată, dar cu inscrisuri total diferite pentru două persoane diferite în viaţă.

Cea ce reiese foarte clar: Adeverinţa Barna Mária nu este în nici un caz o copie a Adeverinţei Barna István. Căci în toate ţările europene de drept o copie este mereu conformă originalului, şi este marcat copie – cu excepţia acestei nenorocite republici bananiere afro-balcanice care se numeşte România.

Stimată Instanţă! Adeverinţele emise pe numele lui Barna István şi respectiv Barna Mária sânt două documente administrative sinestătătoare, care pot fi utilizate unul independent de celălalt. Adeverinţa lui Barna István este legală – în timp ce Adeverinţa lui Barna Mária este un fals.
Însă problema nu se opreşte aici. Cele două documente, stabilite pe două nume diferite, nu numai că au un număr de înregistrare identic, dar au ca înscrise şi suprafeţe de teren diferite. Nu ştiu dacă sesizaţi în ce măsură sistemul judiciar român (independent şi imparţial) îşi stabileşte un certificat de sărăcie intelectuală – şi de mafiot – când vrea să interpreteze cu orice preţ aceste documente ca original şi copie?
Căci să vedem: ce spune textul Adeverinţei Barna Mária? „I s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei judeţene nr. 47 din 31 august 1991 pentru suprafaţa totală de 1,42ha”. Vă amintesc că această hotărâre a Comisiei judeţene nr. 47 din 31 august 1991 pentru Barna István n-a stabilit proprietatea că pe 1,27ha. Mai departe: „Prezenta adeverinţă constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.”
Deci dacă ne ţinem la textul Adeverinţei – depus, vă amintesc, de către Barna Mária în 2003 la Judecătoria Gheorgheni ca să-şi revendice dreptul de proprietate asupra unui teren construit – mi se pare evident că Barna Mária a utilizat un document administrativ fals, care (oricât de provizorie ar fi) lasă de înţeles că, în mod normal, Barna Mária urmează să primească un Titlu de proprietate emis pe numele ei, care va include chiar şi terenul construit. Dacă nu este aşa: din cele constate în acest proces, şi mai ales după interpretările procuroarelor şi al judecătorului Szabó Tiberiu, putem deduce că la începutul anilor 1990 oricine putea solicita o Adeverinţă completată şi semnată în funcţie de dorinţele ei personale, căci aceste documente administrative erau aproape fără valoare şi, spre deosebire de textul lor, nu dovedeau nimic. Utilizarea lor era lăsată pe placul deţinătorul, şi îşi dobândeau o valoare administrativă în momentul utilizării.

Barna Mária cînd şi cum a făcut rost de această Adeverinţă este încă un mister – căci nici Poliţia şi nici Parchetul din Gheorgheni n-au vrut niciodată să ancheteze în acest sens. De ce? Fiindcă este evident că Adeverinţa Barna Mária este un fals; însă configuraţia şi situaţia politică în 2005-2006 nu permitea încă ca un om politic din nomenclatura UDMR, subprefect al Harghitei (şi anume Dézsi Zoltán), să fie chemat să dea depoziţie la poliţia Gheorgheni.

1994: După moartea soţului (10 ianuarie 1993), când ing. Ardelean Tiberiu (a cărui tătic a servit RSR în rândul Securităţii), delegat la Primăria Gheorgheni ca specialist topograf al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, întocmeşte Planul de situaţie solicitat de Barna Mária, cu privire la un intravilan considerat neconstruit (!), şi situat în oraşul Gheorgheni (str. Pajiştei) – în timp ce acolo se află case de locuit şi gospodării familiale începând din anii 1970, spune că a „măsurat pe baza adeverinţei din anexa nr. … la po. nr…”. Detaliul absenţei numerelor a scăpat şi Poliţiei, şi Parchetului şi Judecătoriei. Cam mult şi multă lume! Atât despre seriozitatea cu care a fost condusă cercetarea!
Dar care este opinia lui Majeczki Izabella – cine nu este expert în topografie şi nici n-a cerut nici un fel de expertiză – despre acest plan? Iată: „Ardelean Tiberiu Vasile, în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu a îndeplinit respectiv omis îndeplinirea vreunui act prin care ar fi cauzat vătămarea intereselor legale ale unei persoane – lucrarea de specialitate întocmită reflectând situaţia de fapt reală”. Această afirmaţie a prim-procuroarei Majeczki Izabella este pur şi simplu o minciună. Ea reflectă o nemaipomenită incompetenţă profesională conjugată cu o superbă îngâmfare şi necinstire intelectuală care decurge din poziţia ei de prim-procuroare infaibilă şi imposibilă de contestat – cum acela era obiceiul în România lui Nicolae Ceauşescu. Cred că niciodată nu i-a trecut prin minte, că colegii ei de la Parchetul Târgu-Mureş vor ajunge la o constatare absolut diferită în latura notarială a afacerii. Nemaivorbind de faptul că Majeczki Izabella nu s-a obosit să compare cel puţin „Schiţa” lui Benedek Ştefan cu „Planul” lui Ardelean Tiberiu. Cum această comparaţie ar fi fost prejudiciabilă persoanelor în cauză Majeczki Izabella a preferat să lase de o parte „Schiţa” lui Benedek Ştefan.

Dar iată aprecierea expertului tehnic judiciar Faur Ilona, în raportul ei de expertiză tehnică realizat pentru Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr. 14/234/2006, în cea ce priveşte activitatea profesională al lui Ardelean Tiberiu: „persoana fizică autorizată Ardelean Tiberiu a greşit identificarea imobilului din titlul de proprietate cu suprafaţa de 10800 mp pentru Barna Istvan”.
Apreciere confirmată şi de expertul tehnic judiciar ing. Şandru Gheorghe, cine în raportul lui de expertiză tehnică, realizat pentru Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr. 14/234/2006, scrie următoarele: „la întocmirea documentaţiei cadastrale pentru întabularea titlului de proprietate nr. 25564/1996 de către expertul Ardelean Tiberiu identificarea imobilului în evidenţele de C.F. a fost greşit efectuată”.

În urma greşelii lui Ardelean Tiberiu expertul judiciar Faur Ilona ajunge la concluzia că în C. F. 1231 din Gheorgheni, în care se găseşte imobilul litigios, „datorită faptului că pentru imobilul lui Barna Istvan identificarea în CF. s-a greşit, la ora actuală în această carte funciară nu a mai rămas nici un metru pătrat pentru acest imobil”.

Stimată Instanţă! Avocaţii vorbesc de probe. Eu sânt convins că avem destule probe; că mai întâi ar fi fost bine dacă s-ar fi citit şi analizat ca lumea documentele aflate în dosar. Probele care lipsesc se datorează faptului că Poliţia Gheorgheni – datorită reflexelor însuşite pe vremea dictaturii comuniste şi reproduse până astăzi – în loc de cercetare a prezentat o batjocură compusă din câteva depoziţii. Oare asta este nivelul formaţiei oferite de Academia de Poliţie?

Solicitarea lui Ardelean Tiberiu de către Barna Mária a fost recunoscută şi de prim-procuroarea Majeczki Izabella din Gheorgheni (Rezoluţia 402/P/17.10.2005): „Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, numitul Ardelean Tiberiu Vasile… în anul 1994 a fost solicitat de numita Barna Maria, în calitate de moştenitoare a defunctului Barna István să măsoare şi să pună în posesie terenul agricol arătat în adeverinţa nr. 165/15.11.1991, procedând la identificarea şi delimitarea acestuia, teren în suprafaţă de 1,08 ha, care era şi este şi în prezent liber, fără construcţii, fiind astfel trecut şi în fişa de predare în posesie şi depusă în documentaţia pentru obţinerea titlului de proprietate”.
Această afirmaţie care este o construcţie compusă din jumătăţi de adevăr amestecă în mod deliberat două întâmplări (procedura de moştenire – întabularea terenului pe numele lui Barna István în C.F. 1218 CN) care au avut loc la 10 ani de interval. Păcat că Majeczki Izabella nu s-a obosit să constate că Ardelean Tiberiu a făcut un „Plan de identificare şi dezmembrare” la data de 17.05.2005 pe baza Titlului de proprietate obţinut de Barna István – şi în nici un caz o documentaţie pentru obţinerea ei. Majeczki Izabella – cine habar n-are de procedurile funciare – nu şi-a dat pur şi simplu seama că în 2005 Ardelean Tiberiu nu a făcut o documentaţie în vederea obţinerii titlului de proprietate, ci a făcut o documentaţie cadastrală (nr.2027/19.05.2005) pe baza titlului de proprietate a lui Barna István (nr. 25564/12.12.1996) în vederea întabulării imobilului cu nr. cadastral 1346 în C.F. 1218 CN.
În mod foarte curios acest plan făcut în 2005 nu corespunde planului făcut în 1994.

Întrebare pentru inspectorul principal Baroi de la Poliţia Gheorgheni: V-a trecut prin minte să vă deplasaţi la faţa locului ca să constataţi, cu planul de situaţie în mână şi prin audierea proprietarilor, dacă lucrarea din 1994 a lui Ardelean Tiberiu Vasile reflectă într-adevăr „situaţia de fapt reală”?

Pe baza documentelor din 1994 şi 2005 cred că putem afirma fără să ne greşim (şi asta este o apreciere ştiinţifică) că Ardelean Tiberiu este un diletant profesional – cine poate că n-a mai putut să beneficieze în modul sperat de protecţia tăticului, perspectivele lui după 1990 sau cam redus –, iar Barna Mária – expert în şmecherie, minciună şi înşelare (o adevărată comunistă!) – a utilizat acest diletantism.
Barna Mária a încercat o şmecherie şi cu expertul tehnic judiciar ing. Şandru Gheorghe, cine în raportul lui de expertiză tehnică, realizat pentru Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr. 14/234/2006, relatează următoarele: Barna Mária l-a solicitat ca din măsurile pe care trebuia să efectueze să excludă proprietatea litigioasă! Asta în ţările civilizate şi de drept se numeşte tentativă de corupţie. Dar slugarnicii de astăzi a foştilor demnitari a dictaturii comuniste au grijă să nu remarce în nici un caz un astfel de detaliu!

Stimată Instanţă! Vă atrag atenţia că suprafaţa de 1,08 ha figurează în Adeverinţa emisă pe numele lui Barna Mária, cine n-a depus nici une fel de documentaţie, niciunde. Mai bine zis: nu există absolut nici un document niciunde care ar putea dovedi că Barna Mária ar fi fost îndreptăţit să intre în posesia acestei Adeverinţe. Adeverinţa ei este falsă – activista noastră de partid l-a obţinut în mod absolut nelegal, cu complicitatea Comisiei din Gheorgheni.
Afirmaţia lui Majeczki Izabella confirmă faptul că Ardelean Tiberiu a utilizat Adeverinţa Barna Mária – căci în caz contrar ar fi trebuit să menţioneze 1,15 ha înscris în Adeverinţa Barna István. Pe deasupra Majeczki Izabella minte pur şi simplu – căci în mod evident nu pricepe sau mai bine zis: nu vrea absolut deloc să priceapă situaţia. Ardelean Tiberiu Vasile n-a fost solicitat în nici un caz pentru titlul de proprietate (care îşi urma cursul pe baza Schiţei lui Benedek Ştefan); Ardelean Tiberiu a fost solicitat prima dată în 1994 pentru procedura de moştenire – procedură pe care Majeczki Izabella a înlăturat în mod deliberat –, iar a doua oară în 2005 pentru întabularea terenului pe numele lui Barna István (soţul lui Barna Mária) pe baza Titlului în C.F. 1218 CN. Aceste două proceduri sunt sinestătătoare, independente unul de celălalt şi s-au petrecut la un interval de 10 ani.

Ce reiese totuşi din afirmaţia lui Majeczki Izabella? Că Ardelean Tiberiu a identificat terenul pe baza Adeverinţei emise pe numele lui Barna Mária à deci Adeverinţa a fost folosită şi a şi produs efectul: în procedura de moştenire efectuată de notarul public Sólyom Csilla-Mária. În urma acestei proceduri de moştenire 5 gospodării familiale situate în Str. Pajiştei din Gheorgheni au fost întabulate în C.F.1231 – la data de 21 aprilie 1995 – pe numele lui Barna Mária (soţie) şi Barna Zsuza Klára & Barna Gyöngyvér-Mária (fiice) ca teren viran! Acest fapt însă n-a împiedicat Majeczki Izabella să afirme că Adeverinţa eliberată pe numele lui Barna Mária n-a fost utilizată şi n-a produs nici un efect, înţelegând prin asta că ea n-a fost folosită „la întocmirea documentaţiei pentru eliberarea titlului de proprietate nr. 25564/12 decembrie 1996”, emis pe numele lui Barna István – trecând cu vederea dezbaterea successorală şi Certificatul de Moştenitor care s-au făcut pe baza Adeverinţei Barna Mária. Nemaivorbind de faptul că Barna Mária, în cadrul unei proceduri civile, a depus această Adeverinţă falsă în dosarul 121/2003 la Judecătoria Gheorgheni. Vă rog să mă lămuriţi: dacă aceasta nu este utilizare, atunci să definiţi ce este? O adevărată nemernicie legalizată de Parchetul şi Judecătoria Gheorgheni!

Stimată Instanţă! Cea ce n-a fost niciodată clarificată – căci şi Poliţia şi Parchetul şi chiar Judecătoria Gheorgheni l-au trecut întotdeauna, în mod sistematic şi deliberat, sub tăcere – este validitatea şi valoarea juridică şi administrativă a întabulării terenurilor (incluse şi cele construite) în C.F. 1231, întabulare efectuată pe baza unori documente notariale pe numele lui Barna Mária, Barna Zsuza Klára şi Barna Gyöngyvér-Mária. Trebuie să presupun că şi valoarea acestora este lăsată la apreciere? Asta înseamnă că pentru domnişoara prim-procuroară Majeczki Izabella un act notarial n-are mai multă valoare decât o hârtie de toaletă bună de tras la WC!

Dacă aşa merg lucrurile în România atunci vă dau un exemplu hazliu, dar foarte grăitor: aştept expertul topograf şi notarul cine sânt dispuşi să întabuleze clădirea Tribunalului Harghita pe numele meu – căci tot n-are importanţă –, iar după termenul de prescripţie vă voi prezenta cartea funciară şi nota de plată de chirie, în euro. După care ne vom putea amuza în faţa instanţelor de judecată cine, de ce şi cum are dreptul de proprietate, mai ales dacă Tribunalul nu are la dispoziţie nimic în afara cărţii funciare unde eu sunt trecut ca proprietar tabular.

Dar să redevenim serioşi şi să vedem urmarea. Prim-procuroarea Dobrică Adriana Liliana de la Parchetul Harghita – cine sânt convins că habar n-are de dosar –, în Ordonanţa nr. 169/II/2/2006 din 29 mai 2006 (care nu este decât o compilaţie mediocră realizată cu utilizarea plângerii mele şi a rezoluţiei lui Majeczki Izabella), copiază şi repetă – cuvânt cu cuvânt ca un papagal – afirmaţiile prim-procuroarei Majeczki Izabella. Cea ce nu mă mai miră deloc, căci după „Tabelul de clasificare a candidaţilor procurori la concursul pentru numirea în funcţii de conducere vacante la parchetele de pe lângă curţi de appel, tribunale şi judecătorii” (03.04.2006) Dobrică Adriana Liliana la proba scrisă a obţinut nota 7,25; cea ce după criteriile mele cred că corespunde cunoştinţelor în jurul notei 6.
Ordonanţa ei poate fi considerată ca un pur produs a solidarităţii corporatiste, şi este fără importanţă în cea ce priveşte fondul afacerii. Este însă interesat de constatat că în Ordonanţa lui Dobrică Adriana Liliana membrii Comisiei Gheorgheni dispar – apare însă notara Sólyom Csilla-Mária, deşi cauza ei a fost deja disjungată de către Majeczki Izabella, şi trimisă la Târgu-Mureş, unde rezoluţiile în acel moment erau chiar şi luate.

Să revenim deci la Majeczki Izabella. Referinţa la terenul în suprafaţă de 1,08 ha arată că prim-procuroarea este conştientă că Ardelean Tiberiu a identificat şi delimitat terenul pe baza Adeverinţei Barna Mária în vederea deschiderii procedurii de successiune, dar totuşi afirmă că Adeverinţa eliberată pe numele lui Barna Mária n-a fost utilizată şi n-a produs nici un efect, în cea ce priveşte „întocmirea documentaţiei pentru eliberarea titlului de proprietate nr. 25564/12 decembrie 1996”. Amestecarea procedurilor este şi aici pus în evidenţă. Însă cea ce Majeczki Izabella a uitat (dar de ce ar fi trebuit să ştie?): chiar şi Adeverinţa se dădea pe baza unei documentaţii – aşteptând Titlul de proprietate.
Deci procedura completă era: documentaţie despre imobil şi cerere de restituire à Adeverinţă provizorie à Titlu de proprietate à documentaţie cadastrală à întabulare în C.F.!

Dar de unde vine această convingere a prim-procuroarei Majeczki Izabella de neutilizarea Adeverinţei? Direct din depoziţia lui Barna Mária, care în cursul anchetei efectuate de Poliţia Gheorgheni a declarat în faţa lui Nicuţă Nicolai la data de 01.09.2005, ora 9, următoarele: “Adeverinţa cu nr. 165 eliberată pe numele Barna Maria şi despre care eu nu am avut cunoştinţă nu a fost folosită şi nici nu a avut nici o consecinţă.”

Stimată Instanţă! Aici nu mai este vorba numai de samavolnicie şi de interpretare tendenţioasă; cred că avem de a face cu o rea voinţă deliberată (corupţie poate?) care consistă în a amesteca totul; adică a amesteca două proceduri distincte: moştenirea (a cărui ultim beneficiar este Barna Mária) şi obţinerea Titlului de proprietate emis pe numele lui Barna István.
Însă atitudinea lui Majeczki Izabella ne revelă ceva ce este nu numai grav, dar şi foarte înfricoşător pentru statul şi justiţia română care se vor de drept şi european: supravieţuirea mentalităţii şi a metodelor dictaturii comuniste. Căci pe vremea dictaturii depoziţiile erau utilizate pentru a inculpa ‘duşmanii’ regimului; în cazul de faţă depoziţia serveşte la disculparea/absolvirea fostei servitoare a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, cine este şi vecina prim-procuroarei.

Vă rog să-mi spuneţi, Stimată Instanţă, în România cât este de frecvent şi obişnuit ca procurorul să utilizeze depoziţia persoanei cercetate/intimate în hotărârea ei de absolvire? Cum se poate că în răfuielile politice la care avem plăcerea să asistăm în România de acum nici unui procuror nu-i trece prin minte să ceară depoziţii prielnice a absolvii oamenii politici suspectaţi? Care este explicaţia că – după informaţiile mele – Majeczki Izabella este singura procuroare cu o asemenea performanţă profesională?

1995: Notarul public Sólyom Csilla-Mária deschide procedura succesorală şi întocmeşte un Certificat de moştenitor (88/16.03.1995; dosarul succesoral nr. 156/1995) în favoarea lui Barna Mária (soţie) şi Barna Zsuza Klára & Barna Gyöngyvér-Mária (fiice) pe un imobil (fîneaţă şi arabil) în care include şi cele 5 gospodării familiale situate în Str. Pajiştei Gheorgheni, care în mod legal nu puteau fi cuprinse în Certificat.
Este foarte amuzant să citim că Majeczki Izabella constată, că din masa succesorală fac parte şi „terenurile înscrise în C.F. nr. 1231” – însă nu realizează, că această inscripţie include şi terenurile construite. În zilele noastre când o persoană nu este în măsură să priceapă cea ce citeşte şi să analizeze documentele se numeşte analfabetism funcţional. În sistemul judiciar prezenţa unei astfel de persoane este pur şi simplu criminală.

Iată ce scrie expertul tehnic judiciar Faur Ilona, în raportul ei de expertiză tehnică realizat pentru Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr. 14/234/2006, în legătură cu acest Certificat de moştenitor: „în anul 1995 la 16 martie sunt incluse în masa succesorală după defunctul Bajna Arpad, defuncta Barna Ileana şi defunctul Barna Istvan toate imobilele din CF. 1231 Gheorgheni fără a se face o identificare a acestor imobile şi a stabili care este masa succesorală după Barna Istvan şi care sunt suprafeţele care fac obiectul Legii 18/1991”. Vă mai amintiţi? Identificarea a fost făcută de ing. Ardelean, a cărui lucrare de specialitate, după „experta” Majeczki Izabella, reflectă situaţia de fapt reală.

Deci Majeczki Izabella descrie ticăloşia şi şmecheria fără să fie în măsură să le înţeleagă!
Sau, dacă apreciez într-un alt sens: prim-procuroarea Majeczki Izabella acoperă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uzul de fals; recunoscut între timp de Parchetul Târgu-Mureş. Numai că în momentul în care şi-a luat rezoluţia Majeczki Izabella nici în vis nu s-a gândit că colegii din Târgu-Mureş vor ajunge la o asemenea concluzie.

Dar cel mai fabulos în toată afacerea este: cum s-a putut efectua toată procedura succesorală, când Barna Mária avea în mână o Adeverinţă care declara: „I s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei judeţene nr. 47 din 31 august 1991 pentru suprafaţa totală de 1,42 ha”. Cred că niciunde în lume – cu excepţia republicii bananiere afro-balcanice române – o persoană nu poate fi propria ei moştenitoare. Aici însă Barna Mária a moştenit de la Barna Mária.
Iată ce scrie Majeczki Izabella, cine habar n-are de cinstea intelectuală: „din declaraţia numitei Barna Mária rezultă că – [chiar şi formula ne aminteşte de dictatura naţional-comunistă a lui Nicolae Ceauşescu – ‘din declaraţia inculpatului rezultă că’ – însă aici declaraţia persoanei cercetate serveşte la absolvirea ei] – …în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 10.786 mp. în postata ‘Dombtartomány’ înscris în C.F. nr. 1231 [în 1995], în prezent [adică în 2005] această suprafaţă fiind înscrisă în C.F. nr.1218 din mun. Gheorgheni.” „Cu această ocazie – scrie mai departe Majeczki Izabella, ceea ce suggerează că ar fi vorba de inscripţia în C.F. nr.1218 – s-a eliberat Certificatul de Moştenitor nr. 88/1995”. Asta înseamnă în clar că prim-procuroarea Majeczki Izabella se face în mod deliberat complicele lui Barna Mária în ticăloşie şi şmecherie. Căci între cele două inscrisuri efectuate pe două nume diferite este un interval de timp de 10 ani.

Iată rezoluţiile afirmative al Parchetului din Târgu-Mureş în legătură cu acest Certificat de moştenitor
- 123/P/2005 din 26.10.2005, procuror Gavriluţi Vasile: „având în vedere că infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.p. şi uz de fals, prev. de art. 291 C.p. s-au comis la data de 16 martie 1995 dată la care notarul public [adică Sólyom Csilla Mária] a întocmit certificatul de moştenitor nr. 88/1995 şi cum pentru aceste infracţiuni legea prevede pedeapsă de până la 5 ani închisoare, iar sesizarea organelor de urmărire penală… în legătură cu aceste infracţiuni a avut loc doar la data de 17 mai 2005 se constată că a intervenit prescripţia răspunderii penale conform art. 122 lit. d din C.P.”
- 121/VIII/2006 din 28.03.2006, procuror general adjunct Otilia Abram confirmă prescripţia şi „neânceperea urmăririi penale faţă de notarul public Sólyom Csilla Mária pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal şi uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.”

Dar cine sânt fiicele lui Barna Mária? După informaţiile mele nici pe departe nu erau opozanţi al regimului naţional-comunist. Ca dovadă: în 1984 una dintre fiice, Barna Zsuzsa-Klára, a obţinut chiar şi un paşaport cu o validitate de cel puţin 10 ani (P-00911840 emis la M-Ciuc la data de 31.01.1984) – cu care s-a identificat la 2 iulie 1993 în faţa notarului public din San Diego (California) Larry Weinstein! Cred că vă daţi seama ce privilegiu reprezenta aceasta în vremea lui Nicolae Ceauşescu! Familia Barna a trebuit să beneficieze, în mod sigur, de toată încrederea Partidului şi a Securităţii. Căci să pleci în Statele Unite fără absolut nici un fel de consecinţă pentru părinţii comunişti rămaşi în România presupune o încredere totală din partea Partidului şi o situaţie privilegiată neobişnuită. Asta în mod sigur avea un scop şi un preţ care nu poate fi cunoscut decât la lumina arhivelor Securităţii şi a Partidului Comunist Român – sau chiar datorită SRI-ului.

Întrebări pentru comandantul SRI: Puteţi să ne explicaţi ce categorii de persoane obţineau paşaport pentru cel puţin 10 ani în ani 1980? Care era preţul unui astfel de paşaport? În anii 1980 cine şi cum plecau în Statele Unite cu binecuvântarea Securităţii şi a Partidului?

1996: La 30.04.1996 sub nr. 567/1996, pe baza Contractului de donaţie, autentificat sub nr. 383/1996, se întabulează dreptul de proprietate în intregime în favoarea lui Barna Mária.

După Sentinţa civilă nr. 677/20.10.2004 a Judecătoriei Gheorgheni (citată în decizia civilă nr. 148/03.11.2005 a Tribunalului Harghita în dosarul 545/2005): “Pârâtele…(cunoscând situaţia juridică şi faptică a terenului, fiind colectivizat, precum şi existenţa construcţiilor), totuşi au acţionat în faţa Notarului cu o rea-credinţă evidentă atât la dezbaterea successiunii cât şi la încheierea contractului de donaţie”.

La acest capitol este foarte instructiv să avem în vedere şi Sentinţa penală nr. 269 din 10 octombrie 2006 în dosarul nr. 848/2006 al Judecătorului Szabo Tiberiu: „în anul 1995 s-a dezbătut successiunea, antecesorul intimatei Barna Maria (şi defunctul soţ), iar in data de 12.12.1996 s-a eliberat Titlul de proprietate 25564 asupra suprafeţei de 1ha 1472 mp”.
În ştiinţele umane când două lucruri disticte (sau jumătăţi de adevăr) sânt puse în relaţie strânsă producând impresia unei realităţi care în realitate este falsă se vorbeşte de necinstire intelectuală. Successiunea şi Titlul sânt două proceduri distincte care nu au nici un fel de legătură între ele. Szabo Tiberiu ne dă aici un exemplu de samavolnicie şi de interpretare tendenţioasă care ar putea fi chiar predat în facultăţile de drept din România. Mai ales că Szabo Tiberiu nu s-a obosit să verifice că suprafaţa de teren a fost corectată în 1ha 1472 mp – la data de 9 iunie 2003; deci după începutul procedurii civile intentate împotriva lui Barna Mária!
Însă în realitate făptuitoarea acestei necinstiri intelectuale nu este judecătorul Szabo Tiberiu – ci avocata Erdei Etel. Necinstirea apare prima dată în recursul depus de ea la 20. 12. 2005 împotriva deciziei civile nr. 148 din 03. 11. 2005 al Tribunalului Harghita în dosarul nr. 545/2005. Szabo Tiberiu a preluat numai, fără să gândească şi să verifice, această afirmaţie necinstită, şi l-a utilizat în argumentarea lui.

Dar să vedem ce gândea Barna Mária în acel moment, în 2003?! Într-un document adresat Judecătoriei Gheorgheni la 10.03.2003 – şi care se găseşte în dosarul civil 121/2003 – Barna Mária nu se referă nicicum la Titlu (care era deja în posesia ei, şi care este pus în evidenţă şi de Majeczki Izabella şi de Szabo Tiberiu), ci la Certificat: „certificatul de moştenitor este valabil, neatacat – scrie –, pe baza căruia s-a întabulat dreptul meu de proprietate”.
Problema este că suprafeţele de teren întabulate pe baza Certificatului şi cele înscrise în Titlu nu sânt identice.
Deci: Barna Mária nu se considera proprietară pe baza Titlului emis pe numele soţului – ci pe baza Certificatului de moştenitor; şi se considera în întregime proprietara terenului întabulat pe numele ei în C.F. 1231, inclusiv proprietara terenurilor construite; întabulare efectuată pe baza Adeverinţei false presupusă neutilizată şi de domnişoara prim-procuroară Majeczki Izabella.

Iată însă ce afirmă judecătorul Szabó Tiberiu – cine contrazice afirmaţia lui Barna Mária – „instanţa constată că dreptul de proprietate asupra terenului din CF 1931 (sic) [în realitate C.F. 1231] Gheorgheni a fost legal dobândit in temeiul titlului de proprietate 25564/1996 necontestat, şi nu a Adeverinţei 156/1991 (sic) [în realitate 165/1991], ori a Certificatului de moştenitor”.

Oare ce probe scrise suplimentare doreşte Trinunalul, când toate documentele necesare se găsesc în dosar; însă datorită prostiei, incompetenţei, necinstirii intelectuale şi arbitrarului absolut al judecătorului este posibil să nu se ţină nici un cont – cum este posibil ca judecătorul nici măcar să nu cunoască dosarul aflat pe rol şi în care pronunţă sentinţa! Asta se numeşte distrugerea deliberată a încrederii în justiţie, stat de drept şi democraţie şi construirea unui sistem mafiot!

Care este paradoxul cazului? Barna Mária şi-a întabulat pe numele ei terenurile construite ca teren viran deşi ştia, aşa cum reiese din declaraţia ei dată la 28 iunie 2005 (ora 11.30) în faţa inspectorului principal Baroi Constantin, că soţul ei, adică Barna Ştefan, a vândut câte o parcelă câtoriva proprietari actuali.

La data de 06.11.1996 sub nr. 1341/1996 imobilul intravilan, înscris în C. F. 1231 Gheorgheni sub nr. topo 5644-5653, situat în oraşul Gheorgheni str. Pajiştei fără nr. de casă (cu gospodării, cu tot) a fost parcelat pe baza Actului de parcelare imobiliară, aut. sub. nr. 946/1996 (expertul tehnic Imre Alexandru vorbeşte tot despre: „teren de construcţie fără clădiri dobândit cu titlu de moştenire şi donaţie”). Actul a fost autentificat sub nr. 94C/06.11.1996 de către notarul Ferenczy Gheorghe.
Frumuseţea planului de situaţie realizat de Imre Alexandru – şi care însoţeşte Actul de parcelare – este că nu corespunde nici cu Schiţa lui Benedek Ştefan (din 1991) şi nici cu Planurile lui Ardelean Tiberiu (din 1994 şi 2005). Dar mai este ceva: planul lui Imre Alexandru din 1996 nu corespunde nici cu planul de identificare şi dezmembrare realizat tot de el în dosarul nr. 450/2003 al Judecătoriei Gheorgheni. În 2003 însă – în mod foarte curios – pe terenul „fără clădiri” şi „fără nr. de casă” din str. Pajiştei a apărut, ca prin miracol, o proprietatea clădită! Dar pentru magistraţii hipercalificaţi aceste detalii n-au nici o importanţă. Căci ei hotărăsc nu pe baza documentelor, ci a convingerilor personale şi arbitrare în funcţie de trecutul securisto-comunist a părţii intimate; un trecut foarte apreciat de justiţia română, căci este echivalentul impunităţii absolute.

În aceste condiţii poate că este inutil să spunem că în mod general şi în principiu: un document care nu corespunde realităţii şi nu reflectă realitate empirică se numeşte un fals! Oare ce au învăţat la Facultatea de Drept dacă nici măcar asta nu sunt în stare să înţeleagă?

2002: Timp de mai mulţi ani nu s-a întâmplat absolut nimic. Barna Mária, considerându-se proprietară tabulară pe baza inscripţiei în C.F. 1231 – şi cu un Titlu pe deasupra – stătea liniştit, când în 2002 a fost contactat, după informaţiile mele, de către Burján Ferencz şi Benedek Béla, care puteau dovedi că au cumpărat terenul pe bună credinţă. Majeczki Izabella afirmă în schimb că Barna Mária a fost persoana care a contactat Burján Ferencz şi Balla Zoltán „deţinătorii caselor de locuit şi a anexelor situate pe str. Pajiştei”.
După Majeczki Izabella, Barna Mária „în baza unui contract de donaţie a cedat primului, suprafaţa de teren pe care o foloseşte”. În realitate, aşa cum reiese şi din C. F. 1231, beneficiarii actului de donaţie au fost Burján Ferencz şi Benedek Béla. Aceste persoane nici astăzi nu au Titlu de proprietate!
Dar unde greşeşte Majeczki Izabella? Nu realizează pur şi simplu că când donaţia are ca obiect un teren care nu aparţine donatorului, contractul de donaţie este lovit de nulitate absolută. Iar după Titlul de proprietate terenurile lui Burján şi Benedek în momentul donaţiei nu erau în posesia lui Barna Mária. Însă prin recunoaşterea validităţii donaţiei domnişoara prim-procuroară Majeczki Izabella nu-şi dă seama că se îneacă în propria contradicţie şi minciună; căci recunoaşte implicit validitatea juridică a întabulării efectuate pe baza Adeverinţei false a lui Barna Mária. Deci şi falsul şi uzul de fals au fost realizate aşa cum reiese din propria ei argumentare.

Din declaraţia lui Barna Mária, dată la 28 iunie 2005 (ora 11.30) în faţa inspectorului principal Baroi Constantin, reiese că ea cunoştea faptul că în 1969 Burján Ferencz şi Benedek Béla au cumpărat terenul de la un anumit Páll Árpád; însă ea a considerat – după moartea soţului, cine n-a ridicat nici o pretenţie faţă de proprietari – această achiziţie nelegală. Cred că este suprarealist să vedem o fostă activistă de partid vorbind de legalitate într-o perioadă în care legalitatea nu era nimic altceva decât voinţa nomenclaturii comuniste, şi când Securitatea asasina în toată impunitatea. Însă această declaraţie dovedeşte şi faptul că Barna Mária cu cele 8 clase ale sale a acţionat în cunoştinţă de cauză şi propria ei interpretare a situaţiei a considerat-o ca singură valabilă substituindu-se astfel legii – căci aşa s-a obişnuit încă din vremea lui Nicolae Ceauşescu.

Dar situaţia este şi mai amuzantă. Judecătorul Szabó Tiberiu reia declaraţia lui Barna Mária în legătură cu terenul înscris în C.F. 1231, declaraţie depusă prin avocata Erdei Etel şi formulată mai întâi la adresa Tribunalului Harghita în dosarul 545/2005, la data de 20.12.2005; apoi în dosarul nr. 848/2006 la Judecătoria Gheorgheni la data de 9 octombrie 2006; ultima dată în dosarul nr. 719//234/2007 la Judecătoria Gheorgheni la data de 9 august 2007.
Declaraţia în cauză afirmă: „în 1962 terenul [înscris în C.F. 1231] a fost colectivizat, însă anterior, din intreaga suprafaţă o parte din parcele s-au înstrăinat, iar altele au fost atribuite de CAP, ca loturi in folosinţe”. „Cumpărătorii şi-au întemeiat gospodării pe terenurile dobândite de noi” (adică Barna). Dar dobândite de la cine, dacă după Certificatul de moştenitor nr. 88/1995 succesiunea moştenirilor n-a fost clarificată decât în 1995, iar ultima inscripţie în C. F. 1231 datează din 4 sept. 1946? În cea ce priveşte fam. Barna ultima inscripţie este şi mai veche. Ea datează din 12. ian. 1931!
Însă, spre deosebire de această declaraţie, în depoziţia înregistrată de inspectorul principal Baroi Constantin (28. 06. 2005, ora 11.30) Barna Maria declară că acest teren până la 18 august 1969 n-a intrat în patrimoniul CAP-ului.

Paradoxul situaţiei: Barna István (adică soţul), ca demnitar comunist în acea perioadă, era unul dintre principalii făptuitori a colectivizării!

În sfârşit unde este problema în rezoluţia prim-procuroarei? Majeczki Izabella uită pur şi simplu că în 2002, în afară de Barna Mária, nimeni nu cunoaşte existenţa Titlului de proprietate emis pe numele lui Barna Ştefan; iar inscripţia în C. F.1218 CN nu există încă, căci ea va fi efectuată abia în 2005.
Dacă Majeczki Izabella consideră ca document legal Actul de donaţie – asta înseamnă că legalizează inscripţia terenurilor construite ca teren viran în C. F. 1231. În acest caz absolvirea lui Barna Mária pe baza Titlului de proprietate devine suprarealistă, căci Titlul nu include terenurile construite.

Unde este problema?
Pe baza Titlului Barna Mária nu poate pur şi simplu dărui cea ce nu-i aparţine. În acest caz putem vorbi din nou despre fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals – căci la lumina Titlului, Contractul de donaţie este pur şi simplu un fals. În acest caz Barna Mária a jucat comedia donaţiei fictive – aşa cum afirmă chiar ea în declaraţia dată la 28 iunie 2005 (ora 11.30) în faţa inspectorului principal Baroi Constantin – în favoarea familiilor Burján şi Benedek ştiind că această donaţie n-are absolut nici un sens, nu serveşte la nimic altceva decât a înşela pe presupuşii beneficiari – căci după Titlu, Barna Mária nu este proprietara terenurilor dăruite. Dar în 2002 familiile Burján şi Benedek nu ştiu deloc acest fapt, nu ştiu absolut nimic de Titlu; căci singurul document disponibil în acel moment este C. F.1231 cu care Barna Mária dovedeşte – chiar şi în faţa Judecătoriei Gheorgheni – că ea este proprietara legală, ca moştenitoare a soţului ei, Barna István.
Donaţia efectuată este chiar interpretată de ea ca un act generos, pentru care fam. Benedek şi Burján trebuie să fie recunoscători până la sfârşitul vieţii.

Însă dacă Majeczki Izabella consideră Contractul de donaţie ca un document care produce efect – beneficiarii Burján şi Benedek devin efectiv proprietari –, atunci toată argumentaţia ei devine nefundată, căci putem considera că Barna Mária a devenit proprietară tabulară prin fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, pe baza folosirii Adeverinţei stabilită pe numele ei: nr. 165/15.11.1991. Cea ce a permis să efectueze actul de donaţie – exact cum au procedat şi fiicele ei stabilite în Statele Unite în anii 1980 cu binecuvântarea Partidului Comunist şi a Securităţii.

Faptul că Majeczki Izabella în acelaşi timp:
a) pune în valoare Titlul de proprietate cu care argumentează absolvirea lui Barna Mária; şi
b) acceptă ca legală Contractul de donaţie aut. sub nr. 1886/2002, prin care Barna Mária a „dăruit” două gospodării (din cele 5) proprietarilor legitimi (fam. Benedek şi fam. Burján).
pune în evidenţă o contradicţie insurmontabilă şi o necinstrire intelectuală flagrantă.
Majeczki Izabella nu poate sau nu vrea să realizeze că dintr-un punct de vedere legal nu poate fi susţinut simultaneitatea legalităţii unui Titlu de proprietate şi al unui Certificat de moştenitor care presupun o anulare reciprocă.

2003: Având în mână numai C. F. 1231, după care proprietatea lor era întabulată pe numele lui Barna Mária, şi confruntaţi cu refuzul acesteia, cine n-a vrut să stea de vorbă cu ei, fam. Kinda (socrii mei) a considerat că singura soluţie posibilă este angajarea unei proceduri civile la Judecătoria Gheorgheni. În aprilie 2003 însă au renunţat la judecată, căci cazul lor ar fi trebuit să fie judecat de actuala preşedintă a Judecătoriei Gheorgheni, Szabó Ildikó, cine cu câţiva ani mai înainte, pe la 2000, a fost avocata lui Barna Mária (cf. încheiere civilă nr. 3, dosar nr. 121/2003); nemaivorbind de faptul că a fost şi colegă de clasă cu una dintre fiicele Barna.
Câtiva timp după au recurs la serviciile unei avocate, şi au reluat procedura. Avocata – acum procuroarea – Ugron Ildikó a estimat că trebuie atacat Certificatul de moştenitor. Căci dacă examinaţi cu atenţie extrasul de carte funciară nr. 1409 din 11. 03. 2003 veţi putea constata că Barna Mária era considerată proprietară în întregime 1/1 cu titlu de moştenire conf. înch. nr. 441/945 c. f. şi donaţie conf. înch. nr. 567/1996 c. f. – şi nicicum pe baza Titlului de proprietate a soţului.
În orice caz Certificatul trebuie anulat, căci la lumina Titlului poate fi considerat cum absolut nelegală. Iar dacă nu este anulat, atunci asta ar confirma presupunerea că actele notariale nu sunt decât nişte hârtii de toaletă, fără importanţă – şi că în România toată lumea poate să utilizeze documentele pe care considereră că servesc interesele sale; iar în caz de litigiu abandonându-se arbitrarului judecătoresc.

Stimată Instanţă! Vă rog cu insistenţă să aveţi în vedere faptul că în momentul angajării procedurii civile existenţa Titlului de proprietate emisă pe numele lui Barna István nu era deloc cunoscută; ea a fost ascunsă în mod deliberat până în 2005 de către Barna Mária. Faptul că nici prim-procuroarele Majeczki şi Dobrică, şi nici judecătorul Szabó Tiberiu n-au fost în stare sau n-au dorit nicicum să priceapă acest lucru, de o banalitate suprinzătoare, nu pot explica decât cu o rea voinţă deliberată; rea voinţă care freacă chiar corupţia.

Deci în 2003 nu se ştia încă nimic nici de documentaţia depusă de către Barna István, nici de Titlul de proprietate. Documentele cunoscute în 2003 erau: C. F. 1231 cu terenul întabulat pe numele lui Barna Mária, Certificatul de moştenitor şi Contractul de donaţie a fiicelor stabilite în Statele Unite cu binecuvântarea Securităţii.

Întrebare pentru Barna Mária; întrebare de o banalitate surprinzătoare, dar care n-a fost ridicată de nimeni (inspector de poliţie, procuror, judecător): De ce, în 2003, comunista cu 8 clase în loc de Titlul de proprietate care era deja în posesia ei, de ce a depus Adeverinţa falsă emisă pe numele ei la Judecătoria Gheorgheni? Dacă asta nu este o utilizare cu efect, atunci cred că tot sistemul judiciar român mafiot suferă de nemernicie şi de o stare mentală atât de înapoiată că nici măcar nu mai este despre ce să vorbim!

Stimată Instanţă! Cred că pot afirma cu siguranţă că între 2003 şi 2005 Barna Mária a înşelat şi a indus în eroare în mod deliberat instanţele de judecată! Punând în dosarul 121/2003 în loc de Titlu Adeverinţa ei falsă Barna Mária a utilizat aceasta în cunoştinţă de cauză. Efectul produs de Adeverinţă a fost chiar procedura civilă, care datorită recursurilor formulate de Barna Mária, de la Gheorgheni, prin Tribunalul Harghita şi Curtea de apel Târgu-Mureş a revenit la Tribunalul Harghita prin Judecătoria Gheorgheni. Această procedură a cauzat multiplele hemoragii cerebrale acute al socrului meu şi a schimbat în mod radical şi ireversibil viaţa noastră familială! Însă dacă Barna Mária ar fi depus de la început Titlul de proprietate, care era în posesia ei, litigiul în cauză nici n-ar fi existat! Fiindcă şi în organizarea activităţii mele profesionale trebuie să compun mereu cu boala socrului, pentru care Barna Mária este direct responsabilă, consider că Barna Mária mi-a cauzat prejudicii morale şi materiale importante, pentru care cer reparaţie.

2005: În 2005, când procedura civilă a ajuns într-un impas – căci şedinţele se tot amânau din 6 luni în 6 luni; ba nu răspundea una dintre fiice, ba tov. Barna pleca în Statele Unite (de ex. 15 mai 2003, 6 noiembrie 2003, 24 martie 2004, 16 septembrie 2004; nemaivorbind de faptul că după ce sentinţa civilă a fost luată, 677/20.10.2004, Barna Mária a depus recurs însă dosarul n-a fost trimis la Tribunalul Harghita decât la 15 martie 2005, în urma unei plângeri depuse de către mine la Parchetul Harghita la 25 februarie 2005) –, după câteva întâlniri orajoase cu Ugron Ildikó, avocata socrilor, la 17. 05. 2005 am depus plângere la Parchetul Naţional Anticorupţie, iar la 1. 08. 2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni.
La data de 5. 09. 2005 cele două plângeri au fost conexate de câtre Poliţia Gheorgheni.

Aici trebuie să spun că în toate demersurile efectuate de mine am întâlnit din partea românilor multă omenie, înţelegere şi binevoinţă, iar din partea multori maghiari harghiteni foarte multă ticăloşie şi rea voinţă deliberată.

Problema principală a cauzei este că până în 2005, adică până în momentul începerii procedurii penale, Barna Mária afirma sistematic şi cu desăvârşire dreptul ei de proprietar tabular asupra terenului socrilor mei. Într-un document adresat Judecătoriei Gheorgheni la 10. 03. 2003 – şi care se găseşte în dosarul civil 121/2003 (pagina 12) – Barna Mária afirmă: „intravilanul în litigiu constituie moştenirea subsemnatei după defunctul meu soţ Barna István, care la rândul lui a moştenit acest teren de la părinţii lui. Astfel, cum reiese şi din certificatul de moştenitor nr. 88/1995 eliberat de Notariatul de stat local Gheorgheni în dosarul successoral 156/1995, este inclus imobilul iar certificatul de moştenitor este valabil, neatacat, pe baza căruia s-a întabulat dreptul meu de proprietate. Simpla folosinţă a familiei reclamantului, exercitată cu acordul soţului subsemnatei în arendă, nu conferă avestuia dreptul de proprietate asupra terenului.”
În clar: Barna Mária contestă o proprietate legală; contestaţie care nu deranjează actorii sistemului judiciar mafiot, care se fac în patru pentru a dovedi nevinovăţia activistei de partid cine cu 8 clase a ajuns funcţionară.

Această afirmaţie scrisă într-un document adresat Judecătoriei Gheorgheni de către Barna Mária contrazice toată construcţia ideologică, neîntemeiată şi cu legături foarte subţirele cu dosarul penal instruit a procuroarelor Majeczki şi Dobrică, şi al judecătorului Szabó Tiberiu cine în mod arbitrar şi nejustificat omit în mod deliberat documentele şi acţiunile perioadei 2003-2005 când Barna Mária în toată cunoştinţă de cauză şi în posesia Titlului de proprietate îşi afirma cu vehemenţă pretenţia de proprietară – în faţa Judecătoriei Gheorgheni – asupra unui teren care în mod legal nu-i aparţine.
Trebuie dovadă mai evidentă şi grăitoare că dosarele nu sânt examinate şi hotărârile sânt luate în necunoaştere de cauză?
Nu-i de mirare că după aprecierile prim-procuroarelor fapta nu există – din cauză de incompetenţă şi de necunoaştere a cauzei şi al dosarului tratat!

Cred că este o evidenţă că metoda de cercetare a Poliţiei şi a Parchetului Gheorgheni lasă foarte mult de dorit; ca să nu spun că este chiar o batjocură. Această metodă a consistat în a cere depoziţia lui Barna Mária, căci aşa au învăţat că trebuie procedat în dictatura naţional-comunistă unde inculpaţia era construită cu predilecţie pe depoziţie; numai că acum aveau nevoie de această depoziţie ca să absolve cu siguranţă fosta activistă de partid. Celelalte depoziţii au fost cerute numai pentru salvarea aparenţelor: pentru forma fără fond.

Nici Poliţiei şi nici Parchetului Gheorgheni la nici un moment nu le-a trecut prin minte ca să ancheteze în cea ce priveşte:
1. Legalitatea emiterii de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a două Adeverinţe de punere în posesie eliberate cu acelaşi număr (165/15.11.1991) – dar stabilite pe două nume diferite (Barna István şi Barna Maria), conţinând suprafeţe diferite şi având două ştampile diferite – a cărori semnatar este UDMR-istul Dézsi Zoltán.
2. Legalitatea şi momentul exact al obţinerii de către Barna Mária – cine n-a depus niciodată nici un fel de documentaţie – al Adeverinţei (nr.165/15.11.1991) stabilite pe numele ei de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, şi pe baza căruia s-a efectuat moştenirea.

Majeczki Izabella a constatat şi a găsit absolut normală „că, în baza cererii depuse de numitul Barna István la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost eliberate două adeverinţe de punere în posesie cu acelaşi număr – 165/15.11.1991 – pe numele Barna Istvan şi Barna Maria”. Niciodată nu i-a trecut prin minte că Adeverinţa lui Barna Mária este în realitate un fals! Pe baza acestei constaţii consider că prezenţa lui Majeczki Izabella în fruntea Parchetului Gheorgheni este chiar criminală.

Dacă menţiunea „membrii Comisiei locale de aplicare a legii nr. 18/1991” figurează în titulatura rezoluţiei – în dosar nu prea se găseşte nici o urmă în cea ce priveşte o cercetare presupusă legată de această Comisie. După Majeczki Izabella membrii Comisiei emitând cele două adeverinţe n-au acţionat „cu intenţie prin atestarea unor aspecte necorespunzătoare adevărului, acesta de altfel neproducând consecinţe juridice şi nefiind, de altfel folosit de numita Barna Maria”. Deci pe Majeczki Izabella nu-l interesează deloc faptul:
1. emiterii celor două Adeverinţe;
2. că chiar textul Adeverinţei Barna Maria atestă „aspecte necorespunzătoare adevărului”: Comisia judeţeană (nr. 47 din 31 august 1991) n-a luat niciodată nici o hotărâre în favoarea lui Barna Mária; ea nu este trecut în anexa 3/A2 la poziţia 266; iar suprafeţele înscrise în Adeverinţa ei nu corespund celor înscrise în anexă.

Stimată Instanţă! Vă rog să-mi explicaţi ce înseamnă conceptul de „adevăr” în limbajul juridic românesc, căci am impresia că nu vorbim aceaşi limbă. Se poate că adevărul românesc corespunde minciunii, înşelăciunii şi ticăloşiei în vocabularul lumii europene şi civilizate?
Această impresie este întărită şi de pasajul următor a referatului nr. 402/P din 08. 09. 2005 – deci datat 3 zile după ce cele două plângeri depuse de câtre mine au fost conexate de câtre Poliţia Gheorgheni (5. 09. 2005).
În acest referat inspectorul principal Baroi Constantin scrie: „Dat fiind faptul că Barna Maria cunoştea că soţul ei a vândut din acel teren o parte numitului Balla Zoltán, iar numiţii Benedek Adalbert şi Burján Ferencz au cumpărat loturi din acelaşi teren de la Pall Arpad, la solicitarea acestora – [aici amintesc că Majeczki Izabella scrie în rezoluţie că numiţii au fost contactaţi de Barna Mária; deci inspectorul şi prim-procuroarea se contrazic] – a făcut menţiunea în cartea funciară privind proprietarii de drept ai terenului, lucru atestat de cartea funciară 1231 şi din extrasul de carte funciară nr. 1409 din 11. 03. 2003.” Problema principală cu această afirmaţie este că inspectorul Baroi uită pur şi simplu să verifice legalitatea întabulării, şi în consecinţă legalitatea donaţiei; cum uită şi faptul că Balla Zoltán nu figurează nicăieri în C. F. 1231 ca proprietar – deşi locuieşte acolo de mai mult de 30 de ani! Proprietatea lui şi astăzi este întabulată pe numele lui Barna Mária – căci, în mod curios, el n-a beneficiat de generositatea văduvei comuniste cu 8 clase! Cea ce n-a trezit nicicum curiositatea inspectorului principal Baroi Constantin (format să ia depoziţii, nu să gândească şi să analizeze!), ca să vadă mai deaproape motivul acestei discriminări în donaţie.

Stimată Instanţă! Vă rog să vă pronunţaţi şi asupta faptului dacă un Contract de donaţie este sau nu un act juridic? Căci donaţia lui Barna Mária în favoarea lui Burján Ferencz şi Benedek Béla – o adevărată înşelăciune şi un fals veritabil – decurge din procedura de moştenire, care la rândul ei este bazată pe Adeverinţă falsă emisă pe numele ei

Afirmaţia lui Majeczki Izabella după care Adeverinţa Barna Mária nu a fost folosită nu exprimă nimic altceva decât o convingere personală bazată pe declaraţia lui Barna Mária şi o omisiune arbitrară inadmisibilă într-un stat de drept european – dar cu totul normală într-o republică bananieră afro-balcanică – în cea ce priveşte înşelarea deliberată ale organelor de justiţie.

Eu sânt dispus să admit faptul că membrii Comisiei Gheorgheni nu au avut intenţia de a săvârşii un „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”. Dar asta nu poate fi decât rezultatul unei cercetări serioase care stabileşte când, cum, de ce şi de la cine a obţinut Barna Mária Adeverinţa ei falsă. Mai ales că această Adeverinţă a servit pe la urmă la o veritabilă procedură de înşelăciune. În prezent afirmaţia lui Majeczki Izabella, cine vorbeşte „de cercetări prealabile”, dar care lipsesc din dosar, nu este nimic altceva decât o afirmaţie gratuită, expresie a samavolniciei şi al arbitrarului moştenite din epoca dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Stimată Instanţă! În cazul prezent nu este numai vorba de Ardelean Tiberiu şi de Barna Mária, ci de un sistem judiciar care în cazul prezent include Poliţia, Parchetul şi Judecătoria Gheorgheni – şi în care sistem faptele şi documentele nu au absolut nici o valoare. Atitudine deliberată constatată până acum, şi care consistă mai ales în faptul de a propune ca răspuns o construcţie ideologică incoherentă, neargumentată, legată de o reprezentaţie artificială, selectivă şi subiectivă a cauzei; răspuns care de fapt nu răspunde la plângere şi prezintă o selecţie arbitrară printre documente, care pe deasupra sânt şi tendenţios interpretate, ridică îndoieli serioase şi suspiciunea în cea ce priveşte profesionalismul, seriositatea şi imparţialitatea sistemului judiciar românesc, din care nu lipsesc nici consideraţiile politice. Nemaivorbind de ambianţa medievală – cu cruce pe perete şi Biblie –, care scoate şi mai mult în evidenţă starea înapoiată a „justiţiei” (fără raport cu dreptatea) în România. Un sistem judiciar democratic şi european nu-şi caută legitimaţia în ordinea divină, căci legitimaţia ei este ancorată într-o legislaţie parlamentară care are în vedere dreptatea şi binele comun a societăţii şi care este caracterizată de precizitatea limbajului, lăsând cât mai puţin loc samavolniciei şi arbitrarului în apreciere.

În sfârşit care este concluzia mea în cazul de faţă?

Din faptele şi documentele enumerate şi prezentate cred că reiese foarte limpede responsabilitatea şi rea voinţa lui Barna Mária, ca şi responsabilitatea lui Ardelean Tiberiu. Însă nu cred că Ardelean Tiberiu trebuie să fie ţapul ispăşitor. Dacă a comis infracţiuni cred că asta este mai mult rezultatul unei incompetenţe profesionale decât a unei voinţe într-adevăr deliberate.

În cea ce priveşte Barna Mária problema responsabilităţii sale se pune de o manieră total diferită. Adevărata responsabilă este ea, cine de ani de zile cu o rea voinţă incomparabilă minte şi înşeală fără scrupule (aşa cum a învăţat în Partid), induce în eroare organele de justiţie, şi se serveşte de persoane ca de nişte instrumente bune de aruncat după ce au servit. Barna Mária într-un fel ne prezintă dictatura comunistă în realitatea ei goală: amoralitate fără scrupule, samavolnicie, arbitrar şi prerogative aproape fără limită pentru nomenclatura securisto-comunistă, care avea toate instituţiile statului la solda ei.

În momentul de faţă însă cred că tov. Barna Mária se găseşte într-un impas. Utilizând Adeverinţa ei falsă în toată procedura de moştenire din 1995-1996, acum se trezeşte cu un teren întabulat pe numele soţului decedat, Barna István, şi cred că nu prea ştie cum să angajeze o nouă procedură de moştenire pentru terenul deja moştenit!

În această afacere însă mi se pare evidentă şi responsabilitatea Poliţiei şi a Parchetului din Gheorgheni – a căror activitate nu poate fi calificată de cercetare, ci de batjocură neserioasă care le-ar face de râs dacă cazul n-ar fi mai ales de plâns. Este vorba de a recoltă selectivă de câteva depoziţii în vederea absolvirii intimaţilor, mai ales a lui Barna Mária. Aşa cum am încercat să demonstrez, cred că n-au citit nici măcar o singură dată totalitatea dosarului.

După opinia mea sarcina Tribunalului este să decidă dacă acceptă batjocura prezentată de Parchet ca cercetare judiciară; cum este şi sarcina ei să stabilească dacă este vorba numai de consecinţele unei incompetenţe profesionale, ca rezultat al unei pregătiri insuficiente – sau atitudinea Poliţiei şi a Parchetului ridică chiar şi problema responsabilităţii lor penale. Cred că încercarea de a îngropa cazul pentru consideraţii de formă poate fi interpretată şi ca o tentativă dezesperată pentru a scăpa de obligaţia de a analiza fondul afacerii, şi întăreşte bănuiala corupţiei politice.

Ce solicit?

Ca Tribunalul să facă dreptate – în sensul cel mai nobil al termenului –, stabilind responsabilităţile în cea ce priveşte Barna Mária, Ardelean Tiberiu, şi membrii Comisiei locale pentru aplicarea Legii 18/1991 Gheorgheni, dar şi în cea ce priveşte Poliţia şi Parchetul Gheorgheni, şi să aplice prevederile legii, căci cazul a depăşit stadiul unei afaceri penale banale. Cred că în lumina analizei prezentate de mine Justiţia Română – şi Statul – îşi joacă onoarea (dacă termenul are vreun sens în România) şi (cea ce a mai rămas din) credibilitatea ei.
Ştiu că în februarie 2005 Judecătoria M-Ciuc şi Tribunalul Harghita s-au plâns la Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu unele afirmaţii ale comandantului de Poliţie Radu Sandu Moldovan. Atunci purtătorul de cuvânt al Tribunalului, D-na Kardalus Erika, a declarat că instanţele de judecată lucrează pe baza dosarelor constituite, în cadrul legalităţii absolute. În cazul de faţă dosarul de cercetare constituit de Poliţia Gheorgheni este nespus de superficial; sau mai bine zis: dosarul de cercetare este absolut nulă. Îndrăznesc însă să sper că Stimata Instanţă va analiza şi va lua în considerare cele expuse de mine în concluziile scrise. Altfel plângerea la CSM va putea fi considerată ca o ipocrizie totală, iar imaginea sărmanului Tribunal care este obligat să achite inculpaţii din cauza dosarelor de cercetare rasolite va fi pulverizată. În cazul de faţă am sentimentul că dosarul rasolit le aranjează foarte bine, din care cauză chiar nu vor să ştie nimic de deficienţe. Dacă justiţia română funcţionează şi astăzi pe baza preconcepţiilor şi consideraţiilor socio-polico-economice atunci ce s-a schimbat faţă de dictatura comunistă?

Stimată Instanţă! Vă rog să aveţi în vedere şi să consideraţi faptul că fără Adeverinţa falsă a lui Barna Mária cazul de faţă nici n-ar exista – iar sistemul judiciar şi învăţământul universitar de drep român şi-ar fi economisit toată pierderea de credibilitate profesională şi de prestigiu pe care au suferit-o şi vor suferi în continuare –, căci dacă Comisia Gheorgheni, prezidată de UDMR-istul Dézsi Zoltán, n-ar fi emis această Adeverinţă falsă, Barna Mária şi Ardelean Tiberiu ar fi fost obligaţi să utilizeze în procedura de moştenire Adeverinţa lui Barna István cu „Schiţa” lui Benedek Ştefan care nu permitea întabularea terenurilor construite.
Sânt convins că Barna Mária cunoştea această „Schiţă” care nu-i plăcea deloc. Din această cauză a cerut lui Ardelean Tiberiu un „Plan de situaţie” adaptat cerinţelor sale. Presupun că şi Ardelean Tiberiu cunoştea „Schiţa”; sau în 1994 în orice caz, prin funcţia lui, ar fi putut acceda la cererea şi documentaţia depusă de Barna István. Nu l-a făcut. Mai bine a întocmit „Planul”.
La Judecătoria Gheorgheni, cu lucrarea experţilor comandat în cadrul procedurii civile (dosar nr. 14/234/2006), Barna Mária a dat o dovadă revelatoare de mentalitatea ei de activist de partid obişnuit ca oamenii să fie la solda ei, şi să execute dorinţele sale. Faur Ilona şi Şandru Gheorghe însă făcând expertize tehnice profesionale au dovedit lui Barna Mária că nu toată lumea este ca Ardelean Tiberiu, şi că în unele domenii epoca comunistă a luat sfârşit. Şandru Gheorghe a rezistat chiar şi tentativei de corupţie din partea lui Barna Mária şi n-a comis falsul solicitat în expertiză.

Dacă ţinem cont şi de participarea notarei Sólyom Csilla-Mária – în legătură cu cine Parchetul Târgu-Mureş a stabilit falsul în înscrisuri sub semnătură privată şi uzul de fals – cred că putem vorbi de uz de fals în asociaţie (o reţea securisto-comuniste?). Române de vâzut cine poartă responsabilitatea personală a emiterii Adeverinţei Barna Mária în Comisia Gheorgheni.
Poliţia şi Parchetul Gheorgheni au arătat o complicitate surprinzătoare, încercănd absolvirea intimaţilor după o cercetare ridicolă. Căci afirmaţiile exprimate nu sânt concluziile unei cercetări serioase – ci sânt nişte convingeri personale contestabile, fără nici o legătură cu documentele dosarului instruit, aşa cum se făcea şi pe vremea dictaturii comuniste.

Stimată Instanţă ! Din punctul meu de vedere asta este problema principală. În cazul de faţă eu n-am vâzut încă până acum nici un fel de argumentare juridică seriosă şi coherentă, construită pe ansamblul dosarului, ci numai şmecherie şi un talmeş-balmeş incoherent. Asta m-a întărit în convingerea mea că am de-a face cu un proces conceptual în care avocaţii, procurorii şi judecătorii de până acum n-aveau decât un singur scop: absolvirea persoanelor în cauză cu orice preţ, fără nici un raport cu cerinţa de a face dreptate. Cea ce arată foarte limpede că mentalitatea şi metodele dictaturii comuniste au supravieţuit până astăzi în Justiţia română, care poate fi considerat stâlpul putred a societăţii române pe care o putrezeşte. Sentinţa Stimatei Instanţe în mod sigur va confirma sau va dezminţi această convingere.

În orice caz, din această afacere cred că nu se mai poate ieşi nevătămat. Dorit sau nedorit această procedură penală într-un sens este şi procesul comunismului şi ai servitorilor desăvârşiţi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu – nemaivorbind de justiţia română post-comunistă care poate riscă o pierdere de credibilitate totală când se va afla cam câţi magistraţi încă în activitate au colaborat cu Securitatea şi au participat (din convingere sau pentru diferite avantaje) ca să facă „să funcţioneze sistemul cel mai perfecţionat de represiune şi de generare a fricii” (Gabriel Liiceanu).

Budapesta, 4. 11. 2007.
(la aniversarea tentativei dictaturii comuniste de a strivi setea de libertate şi de adevăr)

Revăzut şi corectat pentru difuzare.
Dr. Attila Jakab
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

DEPOZIŢII DE COLABORARE SAU NECOLABORARE CU SECURITATEA

Mesajde administrator » Lun Ian 21, 2008 7:44 pm

Dr. Attila JAKAB
attilajakab@netscape.net
Către Doamna Preşedinte Tribunalul Harghita

CERERE DE DEPOZIŢII DE COLABORARE SAU NECOLABORARE
CU SECURITATEA DICTATURII COMUNISTE
CA PROBE SCRISE PENTRU A LĂMURII
“INDEPENDENŢA ŞI IMPARŢIALITATEA” TRIBUNALULUI HARGHITA

în Dosarele nr. 719/234/2007 & 997/234/2007

Stimată Doamnă Preşedinte!

Datorită faptului că:
– justiţia era stâlpul dictaturii comuniste şi magistraţii erau încadraţi în aparatura represivă;
– CSM-ul (“garantul independenţei justiţiei”) şi Curtea Constituţională (menită să asigure statul de drept) trebuie să facă faţă cu problema colaborării cu Securitatea;
– despre unele magistraţi se adevereşte că au fost chiar ofiţeri de Securitate (ex. Dan Tabaltoc);
– poate că chiar şi Ministerul Justiţiei va trebui să răspundă în faţa justiţiei.

cred că nu vă miră dacă justiţia democraţiei “originale” (I. Iliescu) române nu mai poate fi luat în serios.

La aceasta se mai adaugă convingerea tovarăşului György Béla, membru de încredere a Partidului Comunist Român, care susţine că instanţele de judecată a dictaturii comuniste funcţionau în mod absolut independent de Partid şi de Securitate – afirmă fostul comunist! –, independenţă garantată de Constituţia de atunci. Tov. György confirmă cea ce ştiu din proprie experienţă: slugarnicii de naţionalitate maghiară a dictaturii comuniste din România depăşeau cu mult în josnicie pe camarazii lor români!

Stimată Doamnă Preşedinte!

Sânt convins că afirmaţia despre “independenţa şi imparţialitatea” Justiţiei este o minciună, o propagandă care dovedeşte supravieţuirea mentalităţii comuniste, care îşi asigura puterea şi prin prostirea poporului. Eu nu cred deloc nici în independenţa şi nici în imparţialitatea justiţiei în România. Aceasta ar presupune o pregătire profesională ca şi calităţi intelectuale şi morale pe care eu nu le-am întâlnit încă la magistraţii din Harghita.

În aceste condiţii solicit ca să invitaţi pe procuroara Bartok Irina, care în anii 1980, ca tânără titancă, probabil având şi ambiţii de carieră, a fost ucenica lui tovarăşului György Béla în aplicarea “justiţiei independente şi imparţiale a dictaturii comuniste”, împreună cu toţi membrii completelor care vor soluţiona cazurile sus-menţionate să depună depoziţii nominale şi individuale pe proprie responsabilitate ca probe scrise în dosarele nr. 719/234/2007 & 997/234/2007 clarificând dacă:

1) au ocupat funcţii politice şi/sau administrative în UTC;
2) au fost membrii PCR, şi dacă au ocupat funcţii în Partid;
3) au colaborat cu Securitatea.

Cu salutări cordiale şi cu mulţumiri căci organele de justiţie din Harghita m-au convins că nimic nu trebuie uitat şi nimic nu trebuie iertat în cea ce priveşte slugarnicii (şi după caz criminalii) dictaturii comuniste.

Dr. Attila Jakab
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Cerere de investigaţie la Poliţia şi Parchetul Gheorgheni

Mesajde administrator » Mar Feb 05, 2008 1:10 am

Dr. Attila JAKAB Budapesta, 4 februarie 2008
attilajakab@netscape.net
Către
Doamna Ministru
Ministerul Public
Bucureşti



Cerere de investigaţie la Poliţia şi Parchetul Gheorgheni pentru tentativă de intimidare a martorului – după metodele dictaturii comuniste!


Stimată Doamnă Ministru!


Aşa cum v-am scris şi în scrisoarea din 10.12.2007, vă înşelaţi amarnic când credeţi că odată cu instaurarea raiului mafioţilor şi a teroriştilor în România (vezi „Legea care scoate Romania din UE”, România liberă 28. noi. 2007) procurorii îşi vor înceta activitatea de investigaţie. Ei au şi încetat-o de mai mult. Sau mai bine zis: acum vor fi susţinuţi şi de legislaţie ca să apere şi să acopere vechea şi noua ‘boierime ; mai bine zis reţelele securisto-comuniste. Aşa cum vine să confirme şi Curtea Constituţională: Justiţia a fost şi este şi astăzi stâlpul dictaturii comuniste, protectorul şi adăpostul criminalilor care au făcut să funcţioneze dictatura!

La data de 6 decembrie 2007 am depus plângere la Parchetul Gheorgheni împotriva lui BARNA Mária, o comunistă cu 8 clase şi văduva unui fost activist de Partid care se credea bunul Dumnezeu în raion, pentru falsificare, uz de fals şi înşelarea instanţelor de judecat, deşi ştiu că minciuna şi înşelăciunea din partea foştilor securisto-comunişti este absolut legală în Republica Bananieră Balcanică Română.

Însă faptul că Poliţia Gheorgheni utilizează metoda presiunii psichologice – de care D-voastră habar n-aveţi, dar PE CARE EU O CUNOSC DIN PROPRIE EXPERIENŢĂ – asupra unui martor ca să obţină dezminţirea depoziţiei consemnată într-un act notarial cred că depăşeşte orice limită şi dovedeşte supravieţuirea dictaturii comuniste. Nemaivorbind de faptul că această atitudine confirmă bănuiala că Barna Maria – care în prezent se află în SUA, la fiicele ei, plecate ele în anii 1980 cu binecuvântarea Securităţii (părinţii comunişti) rămaşi în ţară nesuferind absolut nici un prejudiciu) – este şi astăzi protejată de SRI, urmaşul de drept a Securităţii, instrumentul terorismului de Stat (din cauza fiicelor!), şi deci este mai presus de lege.

Stimată Doamnă Ministru! Vă rog să stabiliţi :

a) dacă Poliţia utilizează această metodă de intimidare din proprie iniţiativă sau

b) nu face decât să urmărească instrucţiunile Parchetului Gheorgheni unde domnişoara prim-procuroară Majeczki Izabella – care, după cuvintele rostite în Şedinţa Camerei Deputaţilor la 22 mai 2007 de către deputatul UDMR Becsek-Garda Dezső Kálmán, „împreună cu concubinul său Szabo Tamas, era şi este principalul susţinător al mafiei lemnului din zona Gheorghenilor” şi „nu cunoaşte alt termen decât neînceperea urmăririi penale” – a făcut absolut tot ce a putut până acum ca să absolve, cu concursul Justiţiei “independente şi imparţiale” bineînţeles, pe vecina ei din str. Dr. Fejér Dávid; adică pe văduva fostului demnitar PCR Gheorgheni.

Cu salutări cordiale

Dr. Attila JAKAB
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Dragi tovarăşi de la CSM! 25 februarie 2008

Mesajde administrator » Lun Mar 03, 2008 7:30 pm

Dragi tovarăşi de la CSM!

În urma unor decizii penale a Tribunalului Harghita (pe care n-o cunosc
fiindcă nu-mi vor fi niciodată trimise, căci asta este procedura judiciară
în Republica Bananieră Balcanică Română) zilele astea voi plăti cele
câteva sute de lei cheltuieli judiciare la Judecătoria Gheorgheni. Sânt
convins că am făcut o investiţie foarte bună căci am obţinut dovada
documentată privind prostia, incompetenţa profesională, diletantismul,
capacităţile intelectuale reduse (referitoare la analiza şi înţelegerea
cazurilor şi documentelor) şi arbitrarul magistraţilor (judecători şi
procurori). Deciziile lor, care nu se bazează pe dosar, ci au fost
stabilite de dinainte (ca şi pe vremea dictaturii comuniste) n-au absolut
nimic de a face cu dreptatea. Asta nu este o opinie, este o apreciere
profesională la care mă autorizează activitatea mea stiinţifică
desfăşurată la nivel internaţional.
Cred că Curtea Constituţională, protectorul securisto-comuniştilor,
trebuie înţeleasă ca ilustraţia acestei realităţi romăneşti la cel mai
înalt nivel. Este exemplul care se urmăreşte şi la nivelurile locale.
Numai aşa se poate explica că o fostă comunistă maghiară semi-analfabetă
(având 8 clase în total şi pentru tot), văduvă de notabil comunist
maghiar, dar mamă a două fiice care în anii 1980 s-au stabilit în SUA cu
binecuvântarea Securităţii şi Partidului Comunist Român, poate să mintă,
să falsifice şi să inducă în eroare magistraţii incompetenţi în toată
impunitatea. Tentativa recentă de intimidare a unui martor, după vechile
metode securiste, confirmă bănuiala (devenită convingere în urma
procedurilor judiciare) că tovarăşa este protejată de SRI/Securitate, în
mod sigur datorită fiicelor sale din SUA. La acest nivel mi se pare că nu
există absolut nici o problemă cu caracter minoritar!

Am urmărit cu interes propunerea lui Marius Oprea de la IICCR ca
Securitatea să fie declarată organizaţie teroristă, fapt cunoscut de
altfel de toată lumea. Însă cred că nici el n-a gândit o secundă că
această propunere ar putea fi luată în serios. Căci ce ar înseamna şi ce
consecinţe ar avea această recunoaştere oficială? Dacă s-ar adeveri că o
persoană care ocupă o anumită funcţie face parte din brigada şobolanilor
securisto-comunişti (cel puţin 15% în SRI în prezent), adică a fost cadru,
turnător plătit sau voluntar în Securitate, asta ar putea însemna
următoarele:
a) teroristul X.Y. din Curtea Constituţională garantează
constituţionalitatea statului de drept;
b) teroristul X.Y. din CSM garantează independenţa şi imparţialitatea
justiţiei româneşti;
c) teroristul judecător/procuror X.Y. judecă/instruieşte, în mod absolut
independent şi imparţial fireşte, cazul teroristului cutare;
d) teroristul X.Y. reprezintă România în organizaţiile internaţionale.
Păcat că IICCR, care desfăşoară o activitate lăudabilă, voluntar sau
involuntar, îşi aduce contribuţia la menţinerea unor speranţe iluzorice,
total irealiste şi la prostirea populaţiei deja infantilizată de cei care
deţin puterea în România. Căci dacă Securitatea în mod oficial ar fi
declarat o organizaţie teroristă imediat şi SRI-ul ar putea fi considerat
o organizaţie teroristă, căci angajează (este condus de) terorişti.

Iar ca să vedeţi cum sânt lucrurile legate vă atrag atenţia că IICCR-ul a
depus o sesizare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, cu privire la faptele săvârşite
între 1985-1991 de torţionarul Moldovan Radu Sandu, în prezent Comisar şef
de poliţie, Şef al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita.

Dragi tovarăşi de la CSM! Nici nu vă întreb ce fel de stat de drept este
acela, unde fostul torţionar ajunge Şef de poliţie la locul crimelor
săvârşite de el anterior? Însă vă atrag atenţia că am două răspunsuri de
la această relicvă a dictaturii comuniste în care mă asigură că:
1) Poliţia Harghita, conform legislaţiei în vigoare, a distrus documentele
referitoare la crimele comunismului din perioada 1982-1983 ;
2) Cercetarea în legătură cu comunista maghiară semi-analfabetă a fost
corect efectuată, deci utilizarea depoziţiei persoanei cercetate pentru
absolvirea ei, dacă are antecedente PCR, este procedura normală şi legală
în România.

La lumina cazului concret pe care o cunosc de la Judecătoria Gheorgheni şi
Tribunalul Harghita mă întreb: Marius Oprea crede într-adevăr că o
Justiţie infestată de relicvele dictaturii comuniste şi specializată (mai
ales procurorii) în apărarea şi absolvirea securisto-comuniştilor va duce
până la capăt un asemea caz în care este implicat un şef de poliţie
judeţeană. Moldovan Radu Sandu este în mod sigur în mijlocul unei reţele
(de esenţă mafiotă) unde beneficiază de apărători (căci trebuie să ştie
mult) şi de oameni care îi sânt recunoscători. Sânt aproape convins că nu
riscă absolut nimic, în afara neplăcerii cauzate la ieşirea la iveală a
trecutului său ne prea glorios. Cine este dobitocul care crede că cei care
au favorizat cariera lui Moldovan Radu Sandu după 1991 nu cunoşteau nimic
din trecutul lui?

Însă mai este ceva. Nu trebuie uitat că torţionarul Moldovan Radu Sandu nu
a fost decât executantul, convins de impunitatea totală de care beneficia,
într-un sistem conceput, organizat, pus în aplicaţie, condus şi
supravegheat de o adunătură de excremenţi, care se numea Partidul Comunist
Român. Dacă Securitatea a fost o organizaţie teroristă oare ce a fost
PCR-ul care supraveghea Securitatea, şi care a instaurat un regim politic
în care viaţa oamenilor era fără valoare? Mai ales dacă ştim că dictatura
comunistă a fost instaurată şi menţinută de un specimen de aparenţă umană
care se reproducea în organizaţiile de conducere şi de represiune, dintre
care făcea parte şi Justiţia. Creierul acestui specimen a fost spălat în
apa uzată a ideologiei totalitare, ca să nu mai aibă deloc scrupule, să
însuşească minciuna la cel mai înalt nivel, să nu respecte absolut nici o
valoare morală şi să fie impermeabilă la noţiunile de cinste şi
responsabilitate. De ce? Fiindcă excrementul securisto-comunist a fost şi
a rămas deasupra legii; sau mai bine zis El a fost şi este şi astăzi Legea
în România. Cu acest specimen nu este nimic de făcut; trebuie scos din
circulaţie ca muncitor necalificat (să-şi câştige existenţa cu sudoarea
frunţii) sau ca pensionar cu o pensie minimă. Dovada: tovarăşul György
Béla, membru PCR şi preşedintele Judecătoriei M-Ciuc, timp de 22 de ani
(între 1968 şi 1990), susţine şi astăzi că justiţia comunistă a epocii lui
Nicolae Ceauşescu a fost absolut independentă şi de Securitate şi de
Partid (spune membrul acestei adunături de excremenţi). Ştiţi de ce?
Fiindcă această independenţă era garantată de Constituţia dictaturii
comuniste totalitare! Nu-i de mirare că după 1990 comunistul de încredere
György Béla şi-a continuat cariera la Bucureşti (s-ar putea că la Curtea
Constituţională?).

Dragi tovarăşi de la CSM! Dacă am pierdut o bătălie judiciară, asta nu
înseamnă deloc că războiul politic a luat sfârşit. Lupta numai abia
începe.

În consecinţă, şi ca o primă etapă, solicit ca CSM-ul să i-a iniţiativa
necesară pentru a clarifica cine din personalul Tribunalului şi
Parchetului Harghita face parte din brigada securisto-comuniştilor. Adică:
a) cine a deţinut funcţii în UTC;
b) cine a fost membru/ă PCR, şi dacă a avut funcţii de Partid;
c) cine a colaborat cu Securitatea?

Aştept cu nerăbdare să analizez rezultatele la care va ajunge CSM-ul la
lumina informaţiilor mele.

Dr. Attila JAKAB
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Procurorului Şef Serviciu Marin Sandu!

Mesajde administrator » Lun Mar 03, 2008 7:34 pm

Dragă Domnule Procuror Şef Serviciu Marin Sandu!

Am citit cu mare interes răspunsul D-voastră nr. 5 / VIII - 1 / 2008 din
20 februarie 2008, care confirmă că Justiţia română este un depozit al
gunoiului securisto-comunist (cea ce, după hotărârea CC-ului, ca Comitet
Central al reţelei Felix, este o evidenţă), şi că torţionarul Moldovan
Radu (şi tot) Sandu (ce coincidenţă!) nu riscă absolut nimic. Majeczki
Izabella a redefinit noţiunea de minciună; D-voastră confirmaţi faptul că
Justiţia română nu cunoştea concepţia de corupţie şi abuz de putere, care
decurge din arbitrarul puterii. Nu ştiu de ce, dar în urma acestei lecturi
(având experienţa personală a dictaturii comuniste şi experienţă
profesională în cercetarea şi analiza mentalităţilor şi modurilor de
funcţionare a totalitarismelor) ceva mă spune că:
1) în ianuarie 2008 Tribunalul Harghita, independent şi imparţial fireşte,
a primit instrucţiuni (legate poate de plângerile depuse împotriva
procurorilor, şi a unui insprector de poliţie) ca să pună capăt, cu tact,
recunosc, procedurii penale;
2) jucând mereu pe forme, in fine, asta permite ca totul să fie clasat,
evitând în mod scrupulos ca să se abordeze fondul. Asta este marca
SRI-ului, moştenită de la Securitate.

Domnule Marin Sandu! Sânt convins că nu aveţi idee despre ce este vorba,
căci n-aţi văzut niciodată dosarul (de la M-Ciuc a fost trimis la
Gheorgheni). Deja Judecătorul din Gheorgheni habar n-avea de documentele
dosarului pe care a soluţionat.

Cea ce doresc nu-i nimic altceva decât să vă atrag atenţia ca data
viitoare când scrieţi un răspuns să aveţi la îndemână şi documentul la
care răspundeţi. Aşa, ca să respectaţi formele. Căci în plângere am
menţionat şi dosarul nr. 997/234/2007. Însă nu trebuie să vă obosiţi, căci
decizia Tribunalului este acelaşi, şi am şi plătit deja cheltuielile
judiciare, căci şi eu pot respecta formele.

Pentru acest preţ însă aştept încă răspunsul oficial la plângerea depusă
împotriva prim-procuroarei Dobrică Adriana Liliana de la Parchetul
Harghita pentru corporatism, complicitate de abuz de putere şi corupţie
politică.

Încă ceva, înainte de a termina. Ştiţi care este diferenţa între un
procuror comunist şi unul post-comunist?
1) În cea ce priveşte persoana procurorului de multe ori absolut nimic.
1) În cea ce priveşte metoda de lucru:
a) procurorul comunist întâi stabilea vinovăţia duşmanului poporului, după
care prin tortură obţinea mărturia şi recunoaşterea vinovăţiei; fără să se
obosească cu cercetare şi dovezi.
b) procurorul post-comunist întâi stabileşte nevinovăţia persoanei
cercetate cu antecedente securisto-comuniste, după care cere o depoziţie
pe baza căruia poate redacta o hotărâre de absolvire; eventualele
documente şi dovezi din dosar devin astfel absolut inutile, căci şi aşa nu
este în măsură să le analizeze, căci nici n-a învăţat să facă aşa ceva.

Pentru a termina, aşi avea o întrebare profesională: cât este de normală
şi legală în România ca un procuror să utilizeze depoziţia mincinoasă a
persoanei cercetate cu antecedente securisto-comuniste în vederea
absolvirii ei? Aste este o întrebare de principiu, dacă înţelegeţi despre
ce vorbesc?!

Cu salutări cordiale

Dr. Attila JAKAB


P.s. Dragă Domnule Procuror Şef Serviciu Marin Sandu! Am trimis răspunsul
D-voastră şi la IICCR din două motive:
a) transparenţa este o valore în propagandistica europeană - şi este
coşmarul totalitarismelor;
b) domnul Marius Oprea trebuie să-şi dea seama că până când Justiţia
română, care s-a făcut în patru ca să acopere o fostă comunistă maghiară
neînsemnată (dar a căror fiice stabilite în SUA, cu binecuvântarea
PCR-ului şi a Securităţii, trebuie să fie foarte preţioase), un fiu de
securist, şi un politician udmrist de gradul doi, dar fost comunist
(apărând în realitate un sistem supravegheat de SRI!), nu va fi curăţată
de gunoiul securisto-comunist, torţionarii şi criminalii dictaturii
comuniste nu riscă absolut nimic. Procurorii vor face tot posibilul ca
cercetarea lui Moldovan Radu Sandu să fie o batjocură, iar instanţele de
judecată, pentru probleme de formă şi din cauza insuficienţelor dosarului
întocmit, vor absolvi pe torţionar. Ştiţi? Totalitarismul este o
birocraţie repetitivă, unde funcţionarii (asiguraţi de impunitate) trebuie
să execute instrucţiunile, şi să respecte formele, nu să facă dovadă de
iniţiativă şi de imaginaţie.
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Stimati Conducatori ai Republicii Romane!

Mesajde administrator » Joi Apr 17, 2008 11:34 pm

Stimati Conducatori ai Republicii Romane!

Am primit mesajul de Paste si cred ca l'am inteles la perfectie. Incepand
de acum sant convins ca responsabilitatea politica (poate la cele mai
inalte niveluri) nu mai poate fi inlaturata. Iata la ce concluzii am ajuns
in timpul sarbatorilor:
1. Politia romana si-a reluat (sau continua mai deschis?) activitatea de
politie politica recoltand informatii despre cetateni ai Republicii
Ungaria; adica nu numai despre viata mea privata si activitatea mea
profesionala, dar si despre sotia mea.
2. Am sentimentul ca nu numai viata si integritatea mea sant amenintate -
dar se atenteaza chiar si la viata familiei mele. Dupa cunostintele mele
nici dictatura lui Ceausescu nu indraznea sa ameninte copii de cativa ani,
dar se poate ca ma insel.

In aceste conditii sa nu-mi cereti si sa nu va asteptati ca sa fiu rezonabil.
Iata ce este scris intr'un studiu (R O M A N I A. MINISTERUL APĂRĂRII
NAŢIONALE. STATUL MAJOR GENERAL. ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE.
Centrul de Studii Strategice de Securitate): "terorismul de stat mai este
înţeles, în zilele noastre... precum şi la încurajarea folosirii
asasinatului (http://etimofte.files.wordpress.com/200 ... rismul.pdf)

Ca urmare, si fiindca cred ca daca politiei ajung trei zile ca sa faca o
cercetare, nici conducerii Statului Roman nu'i trebuie mai mult, astept
raspuns - pana la 31 martie 2008 - la urmatoarele doua intrebari:

1. Am fost pusi sau nu sub supraveghere de catre SRI, aici in Ungaria?

2. Este sau nu planificata asasinarea mea? Va atrag atentia ca din 1983 am
trait in umbra mortii, iar asasinarea mea a fost deja planificata o data,
in 1989!

Ca sa clarificam situatia cred ca ar fi bine daca Statul Roman mi-ar da
garantii in scris (semnat si stampilat) si daca cineva ar avea curajul sa
asume responsabilitatea politica in acest sens.

Trecut termenul de 31 martie 2008 voi interpreta linistea si absenta
raspunsului ca o recunoastere. In acest caz:

1. Voi cere protectia politiei Republicii Ungaria, a carui cetatean sant,
pentru mine si pentru familia mea.

2. Voi activa toate relatiile mele pe plan international ca daca cumva
patesc ceva (un accident de exemplu) Statul Roman sa fie primul acuzat de
moartea mea.

3. Voi cere sprijinul moral al societatii stiintifice internationale.

4. Voi informa instantele si presa UE.

5. Voi anula toate participarile mele anuntate la conferintele stiintifice
internationale organizate in Romania, iar in viitor voi refuza toate
solicitarile de acest gen - argumentand ca viata si integritatea mea sant
amenintate in Romania de catre Stat.

Pentru a termina:
1. Daca doriti sa cunoasteti ce am trait in dictatura national-comunista a
lui Nicolae Ceausescu puteti sa va adresati cu incredere direct la mine si
o va povestesc. Acum o voi scrie chiar - daca se poate inca inainte de a
fi asasinat.
2. Va rog ca in viitor sa nu mai trimiteti politisti la mama mea cu
sarcina de a rasfoi albumul familial si a scormoni in viata noastra
familiala.
3. Fiindca mama mea nu prea stie romaneste si nu cred ca a putut sa faca
distinctia intre discutie si depozitie va-si fi foarte recunoscator daca
mi-ati trimite o copie a depozitiei sale, caci politistii au uitat sa-i
lase un exemplar, iar ea nu mai stie exact ce a fost consemnat dintre tot
ce s-a discutat.

Cu salutari cordiale
Prof. Dr. Attila Jakab
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Raspunsul SRI

Mesajde administrator » Joi Apr 17, 2008 11:36 pm

Domnului JAKAB ATTILA


In referire la petitia dumneavoastra inregistrata sub nr. 94.915 din
02.04.2008, va comunicam faptul ca Serviciul Roman de Informatii are
competente expres si limitativ prevazute de lege si numai pe
teritoriul Romaniei.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 1 teza I din Legea nr.
14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de
Informatii, cu modificarile si completarile ulterioare:
"Serviciul Roman de Informatii este serviciul organizat de stat
specializat in domeniul informatiilor privitoare la siguranta
nationala a Romaniei, parte componenta a sistemului national de
aparare, activitatea sa fiind organizata si coordonata de Consiliul
Suprem de Aparare a Tarii."
De asemenea, prevederile art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranta nationata a Romaniei stabilesc ca:
"Activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale se
executa de Serviciul Roman de Informatii, organul de stat specializat
in materia informatiilor din interiorul tarii, Serviciul de Informatii
Externe, organul de stat specializat in obtinerea din strainatate a
datelor referitoare la siguranta nationala, si Serviciul de Protectie
si Paza, organul de stat specializat in asigurarea protectiei
demnitarilor romani si a demnitarilor straini pe timpul prezentei lor
in Romania, precum si in asigurarea pazei sediilor de lucru si
resedintelor acestora."

Totodata, precizam faptul ca orice alte date solicitate constituie
informatii clasificate, in conformitate cu urmatoarele prevederi
normative:
- art. 17 alin. (1) lit. f si g din Legea nr. 182/2002 potrivit caruia:
"In categoria informatii secrete de stat sunt cuprinse informatiile
care reprezinta sau care se refera la : (...)
f) activitatea de informatii desfasurata de autoritatile publice
stabilite prin lege pentru apararea tarii si siguranta nationala;
g) mijloacele, metodele, tehnica si echipamentul de lucru, precum si
sursele de informatii specifice, folosite de autoritatile publice care
desfasoara activitate de informatii."
- art. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea
Serviciului Roman de Informatii care a statuat ca Serviciul Roman de
Informatii organizeaza activitati pentru culegerea, verificarea si
valorificarea informatiilor necesare cunoasterii, prevenirii si
contracararii oricaror actiuni care constituie, potrivit legii,
amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei;
- art. 10, art. 12, art. 23 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta
nationata a Romaniei , precum si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 14/1992,
in care se mentioneaza ca activitatea desfasurata de catre structurile de
informatii, cat si informatiile obtinute, verificate, prelucrate de catre
acestea, au caracter secret de stat.
In acest sens, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 prevede ca:
"Activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are
caracter de secret de stat",
iar art. 12 alin. (1) stipuleaza ca:
"Nicio persoana nu are dreptul sa faca cunoscute activitati secrete
privind siguranta nationala, prevalandu-se de accesul neingradit la
informatii, de dreptul la difuzarea acestora si de libertatea de
exprimare a opiniilor."

Prin urmare, intrucat datele si informatiile solicitate au caracter
clasificat, in aceasta situatie sunt incidente dispozitiile art. 12
alin. (1) lit. a din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la
informatiile de interes public, conform carora:
"Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1
si, respectiv, art. 11.1, urmatoarele informatii:
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii
publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate,
potrivit legii."

Fata de aspectele dezvoltate mai sus, reiese cu puterea evidentei
faptul ca necesitatea respectarii prevederilor imperative ale
legislatiei in vigoare determina imposibilitatea confirmarii ori
infirmarii situatiei reclamate de dumneavoastra.

Va multumim pentru interesul si increderea pe care le manifestati fata
de institutia noastra.

Seful Biroului,
administrator
Site Admin
 
Mesaje: 482
Membru din: Dum Oct 31, 2004 4:14 pm

Următorul

Înapoi la Lupta cu abuzurile "tranzitiei"

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron
<<< Piata Universitatii 2009