Din informatiile oficiale difuzate de M.Ap.N. rezultã cã principalele misiuni ale Statului Major al Aviatiei si Apãrãrii Antiaeriene sunt:
1. cercetarea permanentã, prin radiolocatie, a spatiului aerian, descoperirea si urmãrirea aeronavelor care actioneazã în spatiul aerian românesc, în limitele posibilitãtilor tehnicii din dotare; 2. interzicerea pãtrunderii în spatiul aerian al tãrii a aeronavelor neprogramate; 3. planificarea si coordonarea zborurilor aeronavelor militare si civile, precum si controlul respectãrii regimului de zbor în spatiul aerian al României.
Principala misiune este, conform documentelor oficiale:
„Mentinerea, în timp de pace, a suveranitãtii statului si a spatiului aerian al României, prin actiunile de supraveghere, de interzicere si prevenire a violãrii acestuia de cãtre aeronavele infractoare, precum si solutionarea oportunã a situatiilor aeriene neclare si impunerea respectãrii regimului de zbor, în concordantã cu legislatia în domeniu, existentã pe plan international, în situatiile în care aceasta nu este respectatã. Pentru realizarea acestor obiective operationale, aviatia si trupele de apãrare antiaerianã îndeplinesc, în timp de pace, misiuni de luptã specifice, care constau în:
a. supravegherea permanentã, prin radiolocatie, a spatiului aerian si de stat, înstiintarea despre situatia aerianã generalã precum si asigurarea cu date specifice a structurilor interesate;
n planificarea si coordonarea zborurilor în spatiul aerian al tãrii si controlul respectãrii regimului de zbor de cãtre aeronavele militare si civile, românesti si strãine;
b. identificarea aeronavelor care pãtrund ilegal în spatiul aerian al României si interzicerea accesului lor, prin escortare la ruta initialã de zbor sau obligarea respectivelor avioane sã aterizeze pe cel mai apropiat aeroport pentru clarificarea situatiei;
c. apãrarea prin mijloace specifice a obiectivelor economice si militare, a principalelor grupãri de trupe, a patrimoniului national si a populatiei;
d. asigurarea transportului aerian pentru trupe, tehnicã militarã, munitii si a altor materiale;
e. participarea, la ordinul secretarului de stat si a sefului Statului Major General, la actiuni de mentinere a ordinii de drept constitutionale.
Supravegherea prin radiolocatie a spatiului aerian se executã în cadrul unui sistem unic, constituit din subunitãti de radiolocatie, dispuse pe mai multe aliniamente concentrice. Acest subsistem asigurã:
f. descoperirea, identificarea, urmãrirea si determinarea caracteristicilor de zbor ale mijloacelor aeriene;
g. înstiintarea trupelor despre situatia aerianã;
h. furnizarea informatiilor necesare pentru asigurarea securitãtii zborurilor, controlul respectãrii regimului de zbor în spatiul aerian al tãrii.
Potrivit Decretului 688 ( regimul de zbor in spatial aerian al RSR ) orice avion autorizat sã survoleze spatiul aerian national, sã decoleze sau sã aterizeze pe aeroporturile din ROMÂNIA, primeste si un numãr de programare militarã. Acest numãr este format din 4 cifre. În logica numãrului de programare militarã, se tine cont de urmãtoarele reguli:
1. Ultima cifra a programãrii militare este parã în zilele calendaristice pare si imparã în zilele calendaristice impare.
2. Cursele comerciale regulate sau ocazionale, de pasageri sau de marfã, inclusiv transport avion (fãrã încãrcãturã comercialã la bord), efectuate de aeronave civile înmatriculate în România, primesc numere de programare militarã cuprinse între 1001 si 1999.
3. Cursele comerciale regulate sau ocazionale, de pasageri sau de marfã, inclusiv transport avion (fãrã încãrcãturã comercialã la bord), efectuate de aeronave civile înmatriculate în alte state, primesc numere de programare militara cuprinse între 2001 si 3999.
4. Zborurile executate dupã regulile aviatiei civile de aeronave apartinând Fortelor Aeriene Române, primesc numere de programare militarã cuprinse între 4001 si 4999.
5. Zborurile executate dupã regulile aviatiei civile de aeronave apartinând altor Forte Aeriene, primesc numere de programare militarã cuprinse între 5001 si 5999.
6. Zborurile definite drept transport special personalitãti, primesc numere de programare militarã cuprinse între 7001 si 7999.
7. Zborurile definite drept transport special marfã, primesc numere de programare militarã cuprinse între 8001 si 9999.
*
In decembrie 1989, conducerea Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului se exercita din P.C. Principal amenajat intr-un buncar sub pamint, din apropierea Bucurestiului. Acesta era echipat cu sistemul automatizat ALMAZ 2, de productie sovietica. Rolul acestuia era ca utilizind componentele sale aflate in dotarea U.M. si M.U. Av. si Ap. A.A. a Teritoriului, la descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare a aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate. Aceasta operatiune era utila aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare R.A.A., pentru a trece succesiv echipajele si rachetele existente pe rampele de lansare in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca informatia primara, oferita de subunitatile de radiolocatie care deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion( baterie ) de rachete A.A., nu indica existenta vreunei tinte aeriene, sistemul automatizat de conducere totusi o introducea, via P.C. Principal. Interfata cu ALMAZ era asigurata la nivelul tactic, a fiecarui regiment de aviatie vinatoare si unitate/subunitate R.A.A., artilerie A.A. si radiolocatie prin componenta VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator ale carui componente aveau sarcina de a inmagazina toate tintele aeriene aparute si repartizate fiecarei unitati, M.U de catre Comandamentul Av.&Ap.AA.T. de la P.C.P., de a extrapola traiectoria acestora facind calculele de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere in lupta pentru fiecare avion de vinatoare disponibil in serviciul de lupta. Dupa decolarea avionului de vinatoare, sistemul de calcul CASCAD (APN-1) din P.C. al unitatii de aviatie vinatoare incepea dirijarea acestuia instrumentala, cu scopul introducerii acestuia pe aliniamentul de interceptare a tintei aeriene repartizate. Acelasi lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata. Dirijarea avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date imposibil de bruiat numita LAZUR ( ARL ). Prin aceasta linie de date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica. Introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare, avionul de vinatoare trebuia sa descopere tinta, s-o identifice si sa o incadreze folosind radarul sau aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bord. Rachetele A.A. erau dirijate de calculator pina in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametrii focosul de proximitate al acestora. Radarul, aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate al rachetei functionau in mod autonom, neinmagazinind tintele introduse de la P.C. P. al Av. & Ap.A.A.T. Acest amanunt explica faptul ca niciunul din pilotii decolati la interceptare incepind cu 23 decembrie 1989 nu a descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu au raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar fi trebuit sa le combata.
In cadrul aplicatiilor, acest procedeu de introducere a tintelor de catre comandament prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat curent in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. Proiectanctul sovietic a creat o schema de blocaj a lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al bateriei sau divizionului R.A.A. sau a unei tinte descoperite de alta subunitate radar si transmisa prin linia de date cu toate coordonatele sale de catre esalonul superior, care o si identificase in prealabil ca fiind Inamica, nu se putea deschide focul.
Surprinzator, dar in conditiile in care P.C.P. a confirmat existenta unui puternic bruiaj considerat ca fiind provocat de generatoare externe, s-a interzis folosirea componentei VP-15/ VOZDUH 1M, destinata urmaririi cu maxima precizie a evolutiei tintelor generatoare de bruiaj si existenta in inzestrarea P.C. Diviziei si pina la P.C. al B. radiolocatie, Dn. R.A.A. si R. Av.V. Componenta VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare in banda larga de frecventa.
Toate aceste ciudatenii ma fac sa cred, ca incepind cu data de 22 decembrie 1989 nu a fost nevoie sa existe nici un fel de teroristi straini, infiltrati special pentru a bruia sistemul de descoperire radar al C.Av.M. si Ap.A.A.T.
Privite din aceasta perspectiva, doborirea elicopterului regimentului de la Tuzla, a celui regimentului de la Boteni si a avionului AN-24, cursa charter la bordul careia se afla ziaristul Dany Huwer cu casetele filmate la revolutie nu mai pare sa fie vorba de nici o eroare. La fel cum si locul din care si modalitatea prin care au fost introduse tinte false in sistemul de aparare A.A. a teritoriului, exclude prezenta unor sisteme portabile de bruiaj radioelectronic manipulate de cetateni sovietici, aflati la bordul unor autoturisme Lada.
*
Este necesara o explicatie privitoare la ceea ce s-a petrecut la nivelul conducerii Armatei incepind cu dimineata zilei de 22 decembrie 1989, odata cu anuntarea mortii generalului colonel Vasile Milea , ministrul Apararii Nationale. Asa cum stiti, chiar din data de 17 decembrie 1989, anumite unitati din cele 3 categorii de forte armate existente in structura M.Ap.N. au primit indicativul “Radu cel Frumos”, care in limbaj comun semnifica alarma de lupta si nu una de exercitiu. Motivele pentru care s-a transmis acest indicativ, de ce a fost o alarma partiala si nu una generala, extinsa la toate unitatile militare, ce sarcini de mobilizare/misiuni de lupta au primit unitatile alarmate, toate fac obiectul unei expuneri, pe care o voi face cu o alta ocazie. Important de retinut este faptul ca odata cu primirea indicativului mai sus amintit, unul din elementele de baza ale planului de masuri, care trebuia sa fie pus in aplicare era intarirea dispozitivului de paza si aparare a punctelor de comanda, din care se exercita conducerea fortelor si mijloacelor de lupta. Accesul persoanelor neautorizate in sediul M.Ap.N.si in P.C. al categoriilor de forte armate ( Trupe de Uscat, Aviatie si Marina ) era permis doar ca urmare a ordinul direct emis de indicativul “Rondoul”, indicativ atribuit ministrului Apararii Nationale. Imediat ce s-a consumat episodul cu impuscarea generalului-colonel Vasile Milea, inlocuitorul acestuia la comanda M.Ap.N. a fost numit generalul-locotenent ing. Victor Athanasie Stanculescu. Toate ordinele si dispozitiile transmise de acesta Armatei in data de 22 decembrie 1989, incepind cu orele 11.00. au purtat indicativul “Rondoul”. Generalul maior( r.) Stefan Kostyal, insotit de un grup de apropiati ai domniei sale, format din generali si ofiteri in rezerva au patruns in P.C.P. al Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului, preluind efectiv conducerea acestei categorii de forte armate, incepind cu orele 13.00., cind cuplul Ceausescu se mai afla inca in sediul C.C. Accesul in comandament precum si transferul de autoritate de la ofiterii activ, numiti pe functii si indreptatiti de lege si de regulamentele militare sa si-o exercite, nu avea cum sa aiba loc decit printr-un ordin nemijlocit transmis de “Rondoul”, adica de catre generalul locotenent Victor Athanasie Stanculescu. Despre generalul maior Stefan Kostyal presa a scris ca a revenit in Romania dupa 23 august 1944 odata cu tancurile sovietice, in calitate de comisar politic. A parcurs treptele ierarhiei militare, ca propagandist P.C.R. in cadrul Fortelor Aeriene, activind cu precadere in structura de conducere a unitatilor aeropurtate romane. Considerat drept cadru devotat P.C.R. a fost trimis la specializare pe linie militara in U.R.S.S., cam in aceeasi perioada cu Ion Iliescu. La inceputul deceniului 9, s-a scris ca a fost depistat si documentat operativ de catre contraspionajul militar romanesc, ca fiind un colaborator activ al G.R.U. ( serviciul de informatii al armatei sovietice ). Autoritatile instalate dupa 22 decembrie 1989 au format nenumarate comisii, care s-au ocupat de cercetarea acelor evenimente. Parchetul Militar, a anchetat ani la rind imprejurarile in care s-au produs evenimentele. Pentru toata lumea a constituit un subiect tabu, activitatea desfasurata de misterioasele grupe de generali si ofiteri in rezerva, incepind cu 22 decembrie 1989. Asa cum nici activitatea generalului maior ( r.) Tudor si a grupei sale de ofiteri rezervisti de care a fost insotit, incepind cu aceasi data, in interiorul Televiziunii Romane. Simultanietatea aparitiei tocmai a acestor grupe compuse din generali si ofiteri in rezerva, toti marcati de un trecut comun, la comanda unor elemente cheie ale influentarii functionarii Sistemului National de Aparare, precum categoriile de forte armate, televiziunea nationala, postul de radio national si altele ma duc cu gindul la o actiune indelung pregatita de profesionisti, pentru care si cel mai mic detaliu s-a bucurat de o atentie deosebita. Totusi, fara un coordonator aflat in permanent contact cu elementele subordonate, sincronizarea perfecta sesizabila in actiunile desfasurate de grupele mai sus mentionate ar fi fost practic imposibila.
Un membru CADA