Sectorul CIVES
 
 

Afirmatii ale lui Ion Iliescu- comentate

Forum: Dedicat relatarilor , discutiilor si actiunilor legate de revolutia sufocata in 1990 de catre Contrarevolutie (12 ianuarie, 24-30 ianuarie, 12-19 februarie, 11 martie, 22 aprilie-13 iunie, 15 noiembrie, 16-22 decembrie etc. )

Afirmatii ale lui Ion Iliescu- comentate

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 10:36 pm

Am pus comentariul complet al cartii "Revolutie si Reforma" la adresa:
http://www.procesulcomunismului.com/mar ... coment.htm
Textul e interesant in ansamblu.
Voi selecta aici paragrafe legate de revolutia din 1990.

In "Revolutie si Reforma", Ion Iliescu incearca sa se prezinte ca un politician consistent si echilibrat, preocupat de binele tarii sale.
Se auto-satisface discursiv. Denunta guvernul Roman (si deci aripa "reformista": FSN2, devenit PD) pentru graba si negligenta cu care au busculat economia si societatea, silind FSN1… sa o apere. Nu avea cum justifica altfel faptul ca FSN a cistigat alegerile pe platforma FSN1 si a impins chiar populatia la razboi civil contra opozitiei pentru ca ar fi avut intentiile…. duse la indeplinire de FSN2, dupa 20 iunie.
Nu impinge insa critica decit pina la nivelul necesar justificarii separarii aripii FSN1 (devenita PSD) - care a cules in 1992 voturi din nemultumirea… creata de aripa FSN2 (pentru ca apoi, cele doua aripi sa confiste si spectrul politic, asa cum au confiscat , impreunate, Revolutia).
Totusi avem aici citeva confirmari timide ale faptului ca economia a fost distrusa si populatia saracita. FSN1 ar fi inteles suferintele provocate de FSN2 populatiei (chiar si mineriada din septembrie)- si de aceea s-a separat…. Continuind in alt ritm si in alta etapa, Reforma care a protejat si imbogatit nomenclatura si securitatea .
Ceea ce e comun cu discursul lui Roman este dispretul si ura fata de contestatarii puterii. Este evident ca au preferat "opozitia"- pe care au sabotat-o, intimidat-o si satelizat-o, pina cind le-a permis sa se legitimeze democratic (cu pretul impartirii unei parti din prada).
Lupta revolutionarilor impotriva Contrarevolutiei si a uzurparii statului roman este denuntata ferm, ca "anarhism" sau "fascism". Nici nu se putea gindi altfel, dupa o viata dusa in sinul activului de partid.

Acest document face parte din raportul pregătit pentru Procuratura Militară, susţinând, alături de celelalte texte, concluziile editorialului "Prinsi in clestele FSN1-FSN2, cu concursul pseudo-opozitiei", aflat la adresa: http://www.piatauniversitatii.com/news/ ... nth=12.htm

Ioan Rosca, 12 decembrie 2007
Ultima oară modificat de Ioan Rosca pe Joi Dec 13, 2007 1:37 am, modificat de 3 ori în total.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

1. Disidentii şi zurbagii se apuca de contestat

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 10:49 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

1. [IR: Disidentii şi zurbagii se apuca de contestat]

"Ce a urmat, a fost în buna parte, o recuperare a istoriei. [] O serie de intelectuali şi jurnalişti de marcă, probabil pentru a-şi răscumpăra obedienţa, şi complicitatea cu vechiul regim, pentru a-şi spăla biografiile, s-au simţit datori şi au crezut că este nimerit să practice, după revoluţie, un gen de opoziţie radicală şi totală faţă de noua putere.[] o opoziţie care se teme să spună DA pentru că nu l-a spus pe NU la timpul potrivit. [] tendinţa anumitor politicieni de a dispreţui ceea ce constituie fundamentul oricărei democraţii: algerile libere, respectul pentru verdictul urnelor şi pentru obţiunile alegătorilor. O noua "avangardă" mai mult sau mai puţin intelectuală, considera acest electorat ca fiind înapoiat politic, lipsit de discernamânt, prea abrutizat pentru a i se încredinţa un buletin de vot, incapabil să cunoască adevaratele sale interese pe care aceasta "elită" se simte calificată de a le defini şi apăra. [] românul simplu "s-a orientat greşit" [IR: Atac pertinent, care arată cît de mult rău ne-a făcut faptul că banda Tovarăşilor a avut de înfruntat "elitele" pe care îşi poate permite să le ridiculizeze mai sus, după ce le-a folosit netrebnicia. Să se fi ridicat intelectuali capabili să simtă suferinţele, temerile legitime şi deruta populaţiei, să organizeze o undă de emancipare, să demonteze înşelăciunea FSN, să apere economia natională, să coaguleze un program atractiv pentru cei jefuiţi de regimul şi statul comunist şi postcomunist- altul ar fi fost deznodământul] [] în chiar momentul în care aceste partide politice embrionare se constituiau, am văzut apărând, încă din primele zile a anului 1990, forţe politice care refuzau acest mod de funcţionare a statului. [] oameni politici amatori, seduşi de entuziasmul unei mulţimi de manifestanţi şi cărora le era greu să creadă că aceştia nu reprezintă chiar întreaga suflare a României, forţe alteori puse în mişcare de presiuni venite din străinătate au apelat la tot felul de mijloace pentru a întreţine o agitaţie care nu slujea interesul naţional. Profitând de libertatea redobândită, toţi aceştia au încercat să impună prin forţă soluţii politice pe care colectivitatea naţională nu le dorea [ IR : Măcar domnul Iliescu ne diferenţiază pe noi, manifestantii, de partidele "embrionare", care au jucat docil reprezentaţia "democratică" de care avea nevoie- pentru a păstra puterea şi jefui ţara. Ce uita el să spună este că "anarhiştii" ce luptau impotriva unui sistem ce uzurpase puterea în stat (denuntaţi şi de Ceauşescu) erau cei care făcuseră revoluţia din decembrie şi care o doreau învingătoare- în timp ce "colectivitatea naţională", domesticită, dorea şi credea exact ce i se programa prin televiziune, ziare, informatori. ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

2.12 ianuarie

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:00 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

2. [IR: 12 ianuarie]
"Prima încercare de acest fel a avut loc la 12 ianuarie [] Spre seară, o mulţime numeroasă s-a adunat în Piaţa Victoriei [] Unii au considerat potrivit să exploateze politic exaltarea mulţimii, sperând în destabilizarea noii puteri, lasând să se creadă că aceeaşi mulţime care înfăptuise revoluţia vroia acum demiterea celor pe care ea însăşi îi susţinuse. [IR: Cînd va recunoaşte acest individ că a zdrobit în 1990 exact pe cei care făcuseră revoluţia şi nu suportau să o confişte un activist ca el? ] Manifestaţia din 12 ianuarie contestă două din măsurile fundamental democratice decretate de CFSN: desfiinţarea pedepsei cu moartea şi garantarea libertăţii de opinie şi asociere.[IR: După 45 de ani de genocid comunist, mare grijă pentru libertatea comunistă.. rămînînd legitimă însă vigilenţa antifascistă. A cui agendă este aceasta?] Din păcate, dl Dumitru Mazilu, vicepreşedinte FSN, revenit de la Timişoara şi care s-a întreţinut cu manifestanţii, nu a reuşit decât să-i întărâte. [] am hotarât să mă duc eu însumi. [] am cerut să se constituie o delegaţie care să vie să discute cu reprezentanţii noii puteri care se aflau în sediul guvernului. În cursul acestei discuţii am înţeles două lucruri: mai întâi că nu este vorba de revendicări politice foarte precise ([] la ora aceea PCR era mort şi îngropat dar era vorba de fapt de exigenţe simbolice )[] o a doua constatare: aceşti oameni, într-o stare de exaltare care putea să-i împingă spre cele mai periculoase excese [IR: De exemplu, să-i răstoarne pe uzurpatori de la putere; se simte că le-a fost frică atunci, de aceea au făcut un pas înapoi, strategic, parşiv] îşi petrecuseră ziua, plângându-şi morţii: cele două cerinţe nu erau în mintea lor nici măcar ideologice, ci aproape religioase [] nu puteam să nu ţin seama de asemenea stări sufleteşti. Am înţeles că este vorba de cerinţe emoţionale, care nu riscau să reapară a doua zi. [] Ce trebuia făcut? Şi mai ales cum, de ce mijloace dispuneam pentru a restabili ordinea [IR: Atenţie, aici!] Trebuie reamintite două evidenţe Prima se referă la dificultatea de a reacţiona , într-o perioadă postrevoluţionară, la mişcările de stradă: ele pot părea o expresie a aceleiaşi voinţe populare care ne-a încredinţat puterea, răsturnând vechiul regim. Cea de a doua se referea la dificultatea acesteia de a se înzestra, în asemenea condiţii, cu o forţă de ordine unanim aceptată şi ale cărei misiuni să nu fie resimţite de populaţie drept o confiscare a puterii , sentiment care poate periclita pacea socială. [IR: Lecţie pentru data viitoare. Liderii care dirijează revolta spre platforme simbolice, rituale- nu duc mişcarea nicăieri, o conduc ca să o împotmolească. Frica de tulburări- o are puterea. Nu e normal să fie invocată de liderii contestaţiei, de teama "provocărilor". Una e să nu îndemni la violenţă şi alta să îndemni la dezertare, în clipa în care forţele puterii devin agresive. Iliescu a recunoscut mai sus că, dacă mulţimea ar fi mers pînă la capăt , nu ar fi putut să o reprime, fără a-şi pierde complet legitimitatea ] [] nu trebuia cu nici un preţ să dăm impresia că intenţionam să împedicăm această forţă populară, oricare ar fi fost ea, să se exprime, împingând către o solidaritatea nepotrivită pe toţi cei care ar fi sărit să apere dreptul mulţimii de a manifesta. [] Am exclus , din principiu represiunea, misiunea forţelor de ordine fiind doar de descurajare, cu interdicţie absolută de a recurge la arme, chiar în cazul în care ar fi fost atacate [IR: De unde necesitatea activării altor forţe: informatorii, propagandiştii, muncitorii, minerii] Practic, în toată această perioadă, puterea provizorie [] a fost lipsită de mijloacele de menţinere a ordinii publice şi de apărare a instituţiilor. Acest lucru îmi era evident în seara zilei de 12 ianuarie, când trebuia rezolvată o problemă care ţinea de cvadratura cercului [IR: Ei bine, au găsit soluţia să conserve puterea, fără a recurge la forţa oficială: manipularea maselor spre acţiuni represive. Dar, mărturisirea de mai sus demonstrează că nu ar fi reuşit, dacă opoziţia politică şi civică oportunist-colaboraţionistă nu ne-ar fi spus atunci: Nu e momentul! Fără violenţă! Aveţi răbdare! Revoluţia s-a terminat şi a început reforma. Cum consecinţa a fost un dezastru socio-economic, trebuie stabilite responsabilităţile celor care ne-au acuzat pe noi atunci de provocare, pentru că am semnalat că puterea- fragilă, criminală, nelegitimă- trebuie imediat rasturnată, din aceleaşi motive ca în decembrie] [] am hotărât să cedez, chiar dacă asta constituia un precedent periculos. Am semnat un decret restabilind pedeapsa cu moartea şi care punea în afara legii partidul comunist, decret pe care, desigur, a doua zi, consiliul FSN l-a declarat nul şi neavenit, fără ca aceasta să provoace vreo reacţie cât de mică. "
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

3. 28 ianuarie

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:02 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

3. [IR: 28 ianuarie]

" Pe 28 ianuarie lucrurile s-au petrecut într-un alt context. [] existau deja circa 30 de partide [] mă întâlnisem deja, în mai multe rânduri cu conducătorii acestora [IR: Din declaraţia domnului Boroneanţ , FSN, prin Adrian Nastase lansase chiar, în decembrie, creerea lor!] [] Intrucât FSN în vederea alegerilor, hotărâse să se transforme el însuşi în partid, voiam de asemenea să găsesc modalitatea de a asocia noile formaţii politice la deciziile unei puteri care, în această perioadă de tranzitie, trebuia să fie emanaţia întregului popor, ale cărui obţiuni politice nimeni nu le cunoştea cu certitudine. Împreună am pus bazele CPUN [IR: Rolul de legitimare a puterii prin partidele "asociate" e evident. La fel şi faptul că ele nu reprezentau revoluţia - altfel i-ar fi apărat năzuinţele şi manifestările. Dar opţiunile pe care populaţia le-ar fi putut avea, dacă ar fi dispus de alte condiţii politice - nu vor mai fi cunoscute vreodată.] Pe 27 ianuarie liderii celor 3 formaţiuni politice citate (care împreună n-aveau să obţină, trei luni mai tirziu decât 12% din voturi) m-au anuntat că intenţionează să organizeze a doua zi, în capitală, două mari adunări populare care trebuiau după aceea să se îndrepte în marş către Piaţa Victoriei[] I-am sfatuit să renunţe la această ultimă parte a programului; multimea era încă sub tensiune şi elemente greu de stăpânit puteau profita de această manifestaţie politică pentru a provoca tulburări [IR: Aceştia eram noi, contestatarii FSN - care doream cu totul altceva decît să chibiţăm tîrguiala între diversele "partide"] au avut aerul că înţeleg argumentele mele[] au fost de acord să renunţe la marşul către sediul Guvernului [] am convenit să apărem împreună la televiziune [] pentru a face cunoscut că toate forţele politice ale ţării participă la efortul de a pune bazele unei democraţii parlamentare [] din păcate, pe platoul Televiziunii nu am fost însoţit decât de primul ministru dl. Petre Roman [IR: Din cîte se înţelege acum, liderii respectivi nu ar fi avut cum să vină, fără a se compromite în faţa membrilor şi simpatizanţilor lor, care protestau în stradă pentru confiscarea revoluţiei ] Absenţa liderilor celor trei formaţiuni ale opoziţiei era cu atât mai regretabilă [] cu cât, nevrând să rămână mai prejos, militanţii FSN din Bucureşti organizaseră, la rândul lor o manifestaţie- în aceiaşi zi şi la aceiaşi ora, lucru care putea genera o confruntare nedorită. În ciuda promisiunilor făcute, manifestanţii partidelor de opoziţie s-au îndreptat spre clădirea guvernului [] Depăşind poate intenţiile organizatorilor [] o parte a mulţimii a atacat sediul Guvernului . [] Am invitat de îndată conducătorii celor trei partide la un dialog în faţa camerelor de televiziune [IR: De la un capăt la altul - nici un cuvînt despre a treia manifestaţie, a protestatarilor care, de o săptămînă, reclamau confiscarea revoluţiei şi cereau eliminarea activiştilor din conducerea ţării. Această "neglijare" (a se vedea şi dialogul lui Brucan cu cei de la GDS) are (relevă) motive majore. Puterea şi-a ales (selectat) opoziţia convenabilă, marginalizînd-o pe aceea pe care nu o putea controla. Faptul că folosirea mediei permite astfel de inginerii politice, ar trebui să dea un semnal de alarmă mai larg, de principiu.] Sincer vorbind , dat fiind acordul total cu privire la programul politic care trebuia să conducă, în cel mai scurt timp ţara la alegeri şi la democraţie, am înteles că singura exigenţă a acestora era că aceia care exercitau provizoriu puterea să o lase în mâinile celor care nu aveau alt argument a o cere decât bunul plac [IR: Intuind exact acest argument, am rugat insistent liderii din Piaţa Universităţii- în mai 1990- să nu mai formuleze (anti-democratic) cereri de legi- unui guvern provizoriu, cu cîteva zile înaintea alegerilor. Ci să se concentreze (democratic) pe ilegitimitatea guvernului neocomunist şi inadmisibilitatea condiţiilor electorale, cerînd amînarea alegerilor şi organizarea lor în cu totul alte conditii, de către o administraţie credibilă- ca expresie a revoluţiei]. Deţinut timp de 17 ani pentru opiniile sale politice, dl Corneliu Coposu [] suferise fără îndoială şi acumulase o doză justificată de amărăciune şi înverşunare; aceasta îi conferea o statură, nu neapărat o legitimitate. [IR: Spre deosebire de el, care-i spuse lui Ceauşescu la întoarcerea din Coreea că… etc] [] am propus dlui Coposu [] să vina cu mine pentru a încerca să calmeze mulţimea [] mi-a răspuns că nu are nici o autoritate asupra manifestanţilor. Intr-adevar, atunci când în sfârşit am ieşit împreună pe balcon şi a început să se adreseze mulţimii, nimeni n-a vrut să-l asculte. [IR: În acele discuţii, punctul de vedere al protestatarilor- demiterea activiştilor- nu era de loc reprezentat de cei care negociau cu Iliescu. Nu văd deci cum ar fi putut domnul Coposu să linişteasca mulţimea, anunţînd-o că au facut acel tîrg] ne aflam într-o situatie greu de rezolvat cu mijloacele de care dispuneam. Alţii au făcut-o în locul nostru, deşi fără voia şi consimţământul nostru [] aflând că sediul Guvernului este atacat, partizanii FSN au venit, în mare grabă, pentru a apăra noua putere. [IR: Atentie! Pentru a scăpa de responsabilitate, e preferabilă convocarea adepţilor prin media decît prin instituţii. E ceea ce orice ancheta dedicată anului 1990- trebuie să înţeleagă. ] Au fost înfruntări care, din fericire fără gravitate, au pus capăt acelor tulburări [] Considerând că în discuţiile purtate în faţa camerelor de televiziune [] atitudinea liderilor opoziţiei fusese ambiguă şi neloială [] o serie de "frontişti" pe care nu aveam nici cum să-i cunoaştem, nici cum să-i ţinem în frâu au invadat a doua zi străzile Capitalei, animaţi de dorinţa unei revanşe. Ei au devastat sediul unor partide şi a trebuit să intrevenim în cea mai mare grabă, făcând uz de toată autoritatea noastră, pentru a împiedica pagube mai însemnate. [][IR: Atenţie şi la adîncimea şireteniei: întîi se concede că PNT nu controla mulţimea suţinătorilor- şi pentru a se ascunde că mulţi aparţineau altui protest- apoi se deduce că nici FSN nu-şi putea controla oamenii, deci nu exista răspundere. Fără însă a ofensa pe cei care i-au apărat violent, faţă de care se simte o discretă recunoştinţa. Şi escamotînd organizarea agresiunii FSNiste prin media, "oamenii de bine" din intreprinderi şi instituţiile uzurpate ale statului. ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

4. 18 februarie, telegrafic

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:07 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

[IR: 18 februarie, telegrafic]

"şi lucrurile nu s-au oprit aici, din păcate. Intr-o duminică de februarie, câteva sute de manifestanţi violenţi au invadat încă o dată sediul guvernului, ameninţându-i cu moartea pe miniştrii care se făleau acolo (dl. Voican a fost molestat şi ameninţat să fie aruncat din balcon). Odată mai mult am încercat să liniştim spiritele, fără să recurgem la forţă, ceea ce i-a făcut poate, pe unii să creadă că puterea este mai uşor de luat prin violenţă decât prin alegeri. [IR: Am redat integral textul care explica telegrafic confruntarea din 12-19 februarie. Nimic despre manifestaţiile militarilor. Despre cererile CADA: eliberarea armatei de sub minciună, clientelism, comunism şi securitate. Despre susţinerea acordată militarilor, de strada revoltată de FSN. Despre manifestaţiile împotriva protejării Securităţii. Despre frica de a pierde puterea, dacă armata adopta o atitudine revoluţionara, aşa cum păreau a cere ofiţerii patrioţi. Despre "mineriada" şi "muncitoriada" cu care au fost intimidate partidele marionetă (de fapt şi prima mineriadă-muncitoriada, cea din ianuarie, este complet ocultată, în "amintirile" celui ce le-a orchestrat). Şi mai ales, nimic despre faptul că manifestaţiile de stradă erau organizate chiar de cei care făcuseră Revoluţia- ceea ce îi anula FSN-ului (şi apoi CPUN-ului) orice legitimitate. ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

5. Prin CPUN, spre "alegeri"

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:10 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

5. [IR: Prin CPUN, spre "alegeri"]

" aceste discuţii au dus în final la crearea, la 1 februarie, a Consiliului Provizoriu de Uniunea Naţională. Frontul Salvării Naţionale, care reprezenta deja tendinţele multiple afirmate în timpul revoluţiei, deţinea jumătate din numărul de locuri (90) iar cealaltă jumătate reprezenta formaţiile nou apărute, care reprezentau atunci opoziţia în germene. [IR: Un tîrg contrarevoluţionar, nejustificabil, cu efecte grave asupra evoluţiei României][] Acest consiliu era deja o formă provizorie sui-generis de parlament, a cărui principală misiune era de a redacta şi adopta decretul-lege privind organizarea alegerilor libere, respectând câteva principii constituţionale stabilite de comun acord: forma de stat (în acel moment nu s-a pus în discuţie ideea de republică, care părea tuturor evidentă şi naturală [] în acel moment nici o formaţie politică nu se arăta adeptă a monarhei; ba chiar din contră. cand s-a discutat în biroul CPUN o scrisoare a fostului monarh, în care-şi exprima dorinţa de a face o vizită în ţară, toţi membrii biroului, inclusiv reprezentanţii PNL (Radu Câmpeanu) şi PNT-CD (Ion Diaconescu) s-au pronuntat împotrivă), structura parlamentului, instituţia presidenţială şi modul de alegere a preşedintelui, modul de desfăşurare a scrutinului, etc. [IR: O cascada de improvizaţii, regizate de un grup de aventurieri, lipsiţi de orice legitimitate: nici formală, nici ca expresie a voinţei revoluţionare (care-şi manifesta profundul dezacord, în stradă). Am incercat să infiltram în CPUN şi reprezentanti ai acestor proteste- vezi initiativa partidului Alternativa '90. Nu am reuşit însă, pentru ca, pe de o parte tinerii protestatari "nu voiau să faca politica"- decît în formaţii conduse de elite gen GDS - şi pe de altă parte, respectivele personalităţi au refuzat implicarea.] [] Lucrările sesiunilor plenare ale CPUN au fost transmise integral de televiziune, deseori până la ore târziii din noapte, urmărite cu mare interes de întreaga ţară, constituind o veritabilă şcoală politică. [IR: Minciună. Transmisia a fost tendenţios-selectivă, producînd derută şi dezgust] [] Grupurile radicaliste din sânul unor partide de opoziţie, precum şi unele asociaţii virulent anticomuniste, au formulat propunerea de a se interzice prin lege foştilor demnitari ai regimului comunist dreptul de a candida la noile alegeri, şi în general de a li se interzice accesul la funcţii publice şi de conducere. [IR: În versiunea pentru posteritate, încearcă să ascundă modul cum au prezentat FSNistii populaţiei punctul 8: ca vizînd toţi membrii de partid. Scopul acelei manipulari- este prea evident] [] Cred că o asemenea măsura mă viza pe mine dar şi o seama de foşti lideri ai PC din care unii deveniseră în ultimul timp opozanţi deschişi ai dictaturii, aşa cum era cazul domnului Corneliu Mănescu. [] Ne putem întreba ce restricţii s-ar fi putut introduce pentru ceilalţi membri ai fostului partid [IR: Revine subtil la milioanele ameninţate. Un lapsus??], dacă nici contestaţia ce venea din interiorul acestuia nu mai era recunoscută. [] o asmenea prevedere ar fi fost flagrant anti-democratică [IR: Nu şi cînd vizeaza stafiile "fascismului"] în dezacord cu spiritul revoluţiei noastre [IR: Nu poate fi vorba aici, nici într-un caz, de revoluţia de eliberare anticomunistă] [] Adversarii mei politici încercau astfel să mă elimine din start [IR: Cei care în acea perioadă au negociat cu el exceptarea sa de la punctul 8, pot observa cum şi-a bătut joc de ei] carnetul de partid devenise o astfel de atestare a faptului că posesorul său cunoaşte regulile societăţii totalitare; practic orice individ, cât de cât competent, care vroia să reuşească profesional, trebuia să între în partid. [IR: Teză care, ne denunţă incompetenţa nouă- celor care nu am intrat. Dar oricit m-am străduit în acea perioada, în discuţiile cu susţinătorii isterici ai FSN, să aflu, de ce eram eu, de exemplu, mai putin competent decît tovarăşul Iliescu, nu am obtinut alt răspuns decît izbucniri de furie şi ură] PCR devenise ambalajul care învelea întrega noastră societate. [IR: O fi, dar "sfoara" era Securitatea] Dacă răspunderea individuală revine celor care au comis fapte blamabile înainte, nu este de loc normal şi înţelept de a institui o vinovăţie colectivă care, pe deasupra ar avea la origine un delict de opinie. [] unele voci radicaliste mergeau până acolo încât cereau că foştii activişti să fie trimişi la "munca de jos", să deschidem pentru ei un loc de muncă forţată cum a fost altă dată "Canalul". Altminteri o epurare de facto a avut loc îndată după revoluţie sub presiunea unui adevărat val popular. Au fost îndepărtaţi din aparatul de stat şi din conducerea întreprinderilor cei care erau compromişi prin atitudinea lor slugarnică sau care erau acuzaţi de acte de corupţie. Dar în această perioadă tulbure, au fost înlăturaţi şi foarte mulţi manageri competenţi, oameni cu experienţă [IR: Chintesenţa propagandei Iliesciene: falsificări, speculaţii, ipocrizii, omisuni, ambiguităţi- puse în slujba salvării structurilor şi nomenclaturii comuniste, deci a Restauraţiei. Deşi organizator de genocid şi lagăr totalitar, PCR a fost un partid acceptabil, chiar până la nivelul liderilor- cu excepţia celor corupţi. Asta ne-o spune un fost responsabil al Propagandei, corespondentul lui Goebbels! Contestatarii Contrarevoluţiei, care-i menţinea la putere pe Activiştii de profesie, negînd valoarea lor de manageri de neînlocuit ("vidul de competenţe")- îi doreau trimişi la muncă, ceea ce echivala - pentru ei - obişnuiţi - o viaţă- doar să ne conducă- cu un lagăr de exterminare! Cum puteau cei din Piaţă să asiste pasivi la recapturarea românilor de aceşti indivizi? ] Totodata CPUN [] a adoptat [] primele măsuri de privatizarea în comerţ, servicii precum şi în producţia industrială mică şi mijlocie [IR: Startul îmbogăţirii Tovarăşilor] măsuri de privatizare în agricultură [IR: Jefuirea ţăranilor şi atribuirea pămîntului agenţilor locali FSN] privind organizarea alegerilor, campania electorală [IR: Nimic despre tîrgul care a dus la "alegeri", făcute în totală necunoştinţă de cauză privind activitatea activiştilor, securiştilor, informatorilor şi infractorilor candidaţi.]"
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

6. Diversiunea de la Tirgu Mures

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:14 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

6. [IR: Diversiunea de la Tirgu Mures]

"Urma să ne pregătim aşadar de alegeri. [] Din mijlocul ţării veneau îngrijorătoare semne de conflict [IR: O coincidenţă?][]Este vorba de evenimentele de la Târgu Mureş din 19-20 martie 1990 [] Consensul iniţial s-a destrămat din păcate [] conducerea UDMR-ului a început să adopte o poziţie rigidă şi intransigentă, de neînţeles pentru noi. [] cereau obsesiv, cu o pornire justiţiară şi cu o nerăbdare ce a dat multora de gândit, satisfacerea imediată, fără întârziere a unor revendicări care [] cereau timp şi o suficientă pregătire. [] tezele iredentise maghiare erau din nou puse în circulaţie [] acuzaţi (de Dl. Laszlo Tokes în special) că prelungim, în problema minorităţilor politica represivă a vechiului regim. [] am încercat să-i conving pe liderii UDMR că [] nu pot exista două etaloane în atitudinea faţă de cetăţenii unei ţări [] ritmul, cadenţa procesului de democratizare nu puteau fi diferenţiate după criterii etnice. [IR: Ca de obicei, nu ştim ce este adevărat din aceste explicaţii. Ele sugereaza că UDMR a încercat să-şi satisfacă clientela , şantajînd puterea, care nu putea însă face discriminări, dar nici oferi drepturi tuturor. Ulterior, cele două forţe au găsit calea unui compromis, ceea ce a făcut ca poziţia revoluţionară iniţială a UDMR să comute periodic către un partenariat cu FSN- probabil profitabil pentru comunitatea maghiară.] [] prin ideile pe care le susţin promovează tendinţe separatiste [] dreptul la autodeterminare [] dus până la capăt înseamnă consacarea separatismului şi a autonomiei teritoriale pe principii etnice [] în diverse publicaţii şi în mass-media se vânturau atunci tot felul de proiecte de federalizare a Europei răsăritene. [] Uneori dezintegrarea estului, cu retrasarea implicită a frontierelor, era considerată o condiţie tacită pentru integrarea popoarelor din zonă în Comunitatea Europeană - idei care au jucat, fără îndoială un rol şi în declanşarea dramei iugoslave [] poziţiile UDMRului au ajuns, astfel, într-un dezacord frontal cu realitatea statului naţional unitar român [IR: Invocarea cauzei nationale şi a echităţii etnice pare legitimă, dar trebuie privită cu supiciune- cînd vine din partea ideologilor unui partid care a jonglat de atîtea ori pe acest subiect, schimbindu-şi atitudinea în functie de interesul "de etapă". Să observam consecintele crizei de patriotism din martie 1990 : relegitimarea Securităţii - ca apărător al interesului naţional- şi amînarea Revoluţiei- ca destabilizatoare. Cu atît mai suspect cu cît, în acea perioadă, puterea a stat cu spatele la ocazia istorică de reintegrare a Basarabiei şi s-a dovedit ulterior foarte dispusa să depăşeasca obsesia autonomiei, prin integrarea coloniei securiste în UE] animozitatile şi tensiunile au început în cursul lunii ianuarie 1990, când, în mijlocul anului de invăţământ [] conducerea UDMR a cerut, cu o insistenţă suspectă, separarea şcolilor mixte [] fără a incerca să obţină acordul părinţilor şi elevilor inşişi [] în aceasta politică de segregatie [] faţă de care s-a cedat şi la Ministerul Invăţămîntului de atunci, se află factorul declanşator al conflitului interetnic, la care desigur s-au adăugat ulterior alte verigi dintr-un lanţ de evenimente negative . [] s-a infiinţat asociaţia culturală şi civică "Vatra Româneasca" născută din sentimentul acut al populaţiei româneşti că are nevoie de forme de organizare care să-i asigure rezistenţa şi apărarea în faţa valului ascendent al revendicărilor maghiare. [] pentru a minimaliza şi discredita această reacţie defensiva [] mediile de informare maghiare au etichetat "Vatra românească " drept organizaţie naţionalistă şi fascistă [] trebuie spus că o asemenea etichetare a unei mişcări mult mai complexe este lipsită de temei [IR: Exploatîndu-se abil erorile opoziţiei- care s-a dezinteresat faţă de problemele românilor din Ardeal plasîndu-se pe poziţii "modern- nationale", sînt puse bazele alianţei FSN -PRM, o implinire politică a "sfîntei alianţe" între activişti şi securişti. Avînd în vedere consecinţele "înfruntării" şi raporturile ulterioare cu UDMR, ne putem întreba şi despre rolul UDMR în procesul de confiscare securicomunista a patriotismului- atît de vizibil şi la 1 decembrie 1990. Să nu uitam că şi minoritarii au avut porţia lor consistentă de activişti, securişti, informatori] [] în ţară au fost introduse cărţi şi publicaţii cu conţinut iredentist, literatura de propagandă antiromânească, hărţi pe care Transilvania figura în componenţa Ungariei [] cadre didactice şi elevi din judeţele Harghita şi Covasna (cu majoritatea ungurească) supuse la acte de intimidare, la presiuni morale şi psihice, au fost obligate să părăsească această zonă. Statuia lui Avram Iancu [] de mai multe ori profanată, iar cea a lui Nicolae Bălcescu [] de la Sovata a fost distrusă [] declaraţii încitatoare şi provocatoare. [] populaţia românească [] simtindu-se ameninţată, abandonată şi lezată în sentimentele sale de demnitate naţională. N-au lipsit manifestările extremiste, evident, de o parte şi de alta. [] evenimentele din jurul datei de 15 martie [] Acest fenomen a fost perceput de opinia publică românească din zonă ca o manifestare iredentistă, având în vedere că, pentru români, această zi are o semnificaţie cu totul diferită. [] au venit autobuze , trenuri şi autoturisme, peste 10 000 de cetăţeni din Ungaria, care au provocat incidente la Satu Mare, Sovata, Târgu Mures [] rostind lozinci antiromânesti şi abordând ostentativ drapelul Ungariei pe unele edificii publice. [] forţele de ordine nu au mai putut stăpâni situaţia . Confruntările violente s-au soldat cu câţiva morţi şi mai mulţi răniţi de ambele părţi [] Unii au reproşat CPUN-ului şi mie personal - că nu s-au luat măsuri de forţă [] să nu uităm contextul tensionat în care ne aflam, caracterul provizoriu al structurilor de putere, situaţia particulară a instituţiilor şi a forţelor de ordine publică[] Ne aflam într-un vid de securitate naţională [ IR: De unde, necesitatea imperioasă a întăririi forţelor de ordine, a reînfiinţării SRI şi a înţelegerii rolului de garant naţional, jucat- şi în trecut- de securitate. Actorii piesei cu final sinistru (FSN, UDMR şi proto-PRM) ar trebui priviţi prin prisma lui "Qui prodest?"] Aceste evenimente dramatice [] au dat prilejul unor cercuri politice interne şi externe să acuze, absolut nefondat, noile structuri de putere, că au înscenat şi organizat "un progrom antimaghiar" sau că violenţele au fost puse la cale de fosta securitate. [] Conflictul de la Târgu Mures ne oferă un exemplu dureros de mistificare a realităţii de către mass-media: un român, Mihăilă Cofariu a fost maltratat grav de manifestanţi unguri [] episod prezentat pe canalele internaţionale exact pe dos [IR: Mistificarea mediatică operată prin TVR a fost principala armă a dlui Iliescu. De aceea au încercat manifestanţii, cu disperare, să elibereze această redută]. Treptat, confruntarea de stradă s-a retras în cadrul instituţiilor democratice [IR: Chiar aşa, cum de s-au stins atît de iute, vîlvătăile unui contencios popular?]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

7. Piaţa Universităţii

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:20 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

7. [IR: Piaţa Universităţii]

"Pe 20 aprilie a luat naştere "Piata Universităţii" [] o mişcare care se legitima în numele libertăţii, al democraţiei şi al rezistenţei faţă de "neo" şi "cripto-comunism". [] Ceva juvenil s-ar fi zis, dacă scopul sau motivaţia protestatară s-ar fi rezumat doar la atât. Pe 20 Aprilie PNT-CD a organizat o mare manifestaţie electorală. După consumarea acesteia , o parte dintre manifestanţi au avut ideea să ocupe acest punct nodal al capitalei şi l-au ocupat. Au făcut din el sediul unei mişcări de agitaţie continuă, al unor contestaţii atât de abstracte şi de confuze în ordinea principiilor statului de drept, pe atât de vehemente şi agresive când era vorba de nominalizări de persoane. Am încercat, şi de această dată, să aflu cine sunt aceşti manifestanţi şi ce vor. Mi-am dat însă repede seama că nu era uşor de răspuns [] aparent, manifestanţii [] aveau motivaţii foarte diverse şi programul emoţional pe care-l exprimau împreuna, decretând această Piaţă "zonă liberă de neocomunism" era prea vag [IR: Din păcate, atît cei ce s-au erijat în liderii Pieţei cît şi cei care s-au erijat în călăuze spirituale - au dat ocazia acestei apărări, respingînd orice platformă coerentă, axată pe denunţarea tîrgurilor politice şi proiectatelor "alegeri"- din frica de "radicalism" revoluţionar. În schimb, manifestanţii "de rînd" - strînşi în jurul revoluţionarilor din decembrie, ştiau bine de ce sînt acolo. Vocea lor a fost acoperită de "personalităţi" colaboraţioniste. ] Înţelesesem la un moment dat că principala grija a celor ce doreau să imprime un program politic acestei manifestaţii era de a mă înlătura de la putere şi, eventual, de a mă împiedica să mă prezint la alegerile care urmau să aibă loc [IR: Ceva înţelesese el, totuşi. Şi atunci cum de nu au înţeles, sau au uitat ce au înţeles, chiar "organizatorii" ] Acesta era de fapt şi conţinutul unui amendament propus în comisia de elaborare a legii electorale de reprezentantul partidului Naţional-Liberal şi inclus apoi în aşa-numita "Proclamaţie de la Timişoara". [] Fireşte, era mai greu să crezi în caracterul întâmplător al acestei mişcări. În măsura în care manifestaţii similare au avut loc aproape în acelaşi timp la Belgrad, Sofia şi în alte capitale ale fostelor "ţări din Est". O forţă din afara părea că vrea să stopeze evoluţia democratică a anumitor ţări [IR: Cine o fi? URSS (despre care , logic, se admite -prin acest raţionament- că ar ar fi putut sta în spatele schimbărilor din Est) nu putea avea interesul răsturnării "nedemocratice" a comuniştilor. SUA şi Europa… sînt democratice. Atunci? Despre continuarea firească a revoluţiilor anticomuniste- nici o vorbă.] [] într-un document remis autorităţilor americane, "National Endowment for Democracy" menţionează sume considerabile vărsate, în aceea vreme, mai multor organizaţii care au jucat un rol deosebit în mişcarea din Piaţa Universităţii: Grupul pentru Dialog Social, Liga Studenţilor, o centrală sindicală, redacţia ziarului România Liberă, partidele Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal- deşi conducătorii acestor partide au dezminţit-o: totul lăsa să se creadă că ei nu erau la curent cu ceea ce se făcea în spatele lor. [] a trebuit să constat cu regret capitalul de simpatie de care se bucura în unele cercuri din străinătate o mişcare atât de contrară idealurilor de libertate a valorilor democratice [IR: Aluziile la subvenţionarea cercurilor respective trebuie neaparat verificate. Mai ales de către adevăraţii manifestanţi din Piaţa Universităţii, care ştiu bine că acestea au avut faţă de miting o atitudine ipocrită, de confiscare culturală, probabil nefastă (neasumîndu-şi platforma Revoluţiei, neimplicindu-se oficial, neformulînd o strategie coerentă) . Eventualele subvenţionări făcute pentru sprijinul luptei noastre, au fost tot atîtea deturnări de fonduri şi poate, un prilej de şantaj, care ne-ar putea explica bizara cuminţire a opoziţiei, după 16 iunie] Printre manifestanţi se aflau, mai întii, foarte multe elemente marginale, acei indivizi necontrolabili, gata să profite de orice tulburare fără nici un discernamânt privind culoarea sa politică şi care dovediseră deja că refuză orice ordine instituită, exprimându-şi opiniile în mod violent. La aceştia mă refeream atunci când într-o discuţie , i-am numit "golani" [IR: Mă consider unul dintre cei vizaţi aici. Doar că noi nu refuzam "orice ordine" ci ordinea criminală şi nefastă instalată de cei care confiscaseră revoluţia. Iar plebea la care se referă cu dispret Tovarăşul- a fost cea care a riscat în decembrie, permitindu-i să se cocoaţe la putere ] [] Mai erau radicalii , "iacobinii", "purii" care ar fi pus cu uşurinţă la zid zeci de mii de oameni. [IR: Nu am cunoscut nici măcar unul. Compusesem lozinca " Nu-i vrem la galere, dar nici la putere"- tocmai pentru a combate diversiunea aceasta. Dar azi o regret. S-a dovedit că numai arestarea lor ar fi dat României o şansă.] O altă categorie de idealişti politici ar fi vrut o "revoluţie permanentă" [] fără să-şi dea seama că acest elan revoluţionar, la urma urmei foarte generos, făcea din ei militanţi ai unei mişcari totalitare de tip fascist [IR: Tipica manevră de înfierare a fascismului, la care recurge batrînul revoluţionar comunist, ca să evite raportarea la decenii de continuă revoluţie comunistă, necruţătoare. Propunîndu-ne, în schimb, o revoluţie anticomunistă, consumată între 22 decembrie dimineaţa şi 22 decembrie seara.] Erau de asemenea mulţi studenţi care exprimau cea mai neînduplecată intransigenţă faţă de generaţia părinţilor lor [IR: Pilda de propagandă FSNistă, valorificînd ruşinile victimelor procesului de compromitere în lanţ, de tip Piteşti] Unii intelectuali , uneori de calitate, care sprijineau această mişcare [] vroiau [] că prin acest extremism contestatar, să-şi răscumpere faptul de a nu se fi arătat la fel de îndârjiţi în condiţiile mai primejdioase ale dictaturii. Alţii îşi ofereau bucuria unei renaşteri morale naţionale de care nu sunt sigur că toate categoriile populaţiei aveau absolută nevoie [] intelectuali care demisionaseră de la functia lor socială în timpul dictaturii şi resimţeau poate [] nevoia unei renaşteri , mai puţin evidentă pentru alte categorii sociale care s-au achitat de funcţiile lor, fără a avea nevoie să abdice de la convingeri, pe care fie că nu le aveau fie că nu îi stânjeneau în viaţa profesională. [IR: Altă demonstraţie de artă argumentativă: diagnostic precis, muşcător- menit a şantaja moral ţinta- venit însă din partea unui fost responsabil al propagandei comuniste!] şi mai erau acolo şi manifestanţii de profesie [] protagonişti a deja celebrelor concepte "huo" şi "jos"; mai erau şi inşi ai "abisului", minţi rătăcite, lovite de boli şi de chinuri, exponenţi ai lumpenului ce ereau uşor de manipulat de către nişte generoşi plătitori. În presă au apărut ulterior, multe mărturii făcute de unii "permanenţi" ai Pieţei Universităţii, plătiţi şi întreţinuţi material, pe tot timpul acstei manifestaţii, de către unele formaţiuni şi organizaţii care nici măcar nu au negat acest lucru. [IR: Aceste "revelaţii", apărute nu numai după, ci şi în timpul manifestaţiei, pentru a instiga populaţia împotriva ei, au fost deseori inventate sau stoarse celor capturaţi- şi prin tortură. Ca să nu mai vorbim de cei infiltraţi, ca să compromita protestul, declarîndu-se plătiţi de alţii. Dar toate acestea nu trebuie să ascundă faptul mai grav, al dispreţului Tovaraşului pentru victimele regimului. Pînă şi infractorii au avut motivele lor legitime să înfrunte nişte foşti miliţieni care-i trataseră ca pe animale, acoperiţi de "legalitatea" comunistă. Ce să mai vorbim despre noi, cei care am devenit lumpeni, venind în Piaţă, renunţînd la cariera şi avere pentru a încerca să ne eliberam ţara, siliţi apoi să ne exilăm, din cauza batjocurii şi represiunii, în timp ce alţii se îmbogăţeau fabulos, instalîndu-se în tot felul de poziţii parazitare ] Politic, această mişcare foarte pestriţă nu avea nici un sprijin social în măsura să pună fundamental în chestiune obţiunile fundamentale ale ţării. [IR: De aceea s-a mers pînă la crimă, pentru a împiedica transmiterea mesajului mişcării la televiziune?] din contră, sătui de tulburări, marea majoritate a cetăţenilor vroiau linişte şi pace [] am decis să nu împiedicăm acest mic carnaval politic, cu speranţa că alegerile vor limpezi apele. Consider că partidele de opoziţie şi candidaţii lor au pierdut multe voturi la alegerile din 20 mai, tocmai din cauza sprijinului deschis faţă de manifestaţia din Piaţa Universităţii, care a provocat reacţii de respingere în opinia publică, din cauza violenţei limbajului [IR: Comparînd rezultatele în capitală, unde "limbajul" a putut fi observat direct, şi în provincie, care a văzut doar imaginea creată de televiziune, demontăm această teză corozivă, a carui scop este triplu: să explice victoria excesivă în alegeri, să vindece publicul de revolte şi să ascunda crima mediei aservite. Foarte posibil ca, într-adevăr, campania mediatică de demonizare a Pieţei să fi produs scaderea voturilor opoziţiei asociată cu ea. Dar cei care cred că asta a fost scopul manifestaţiei, că totul a fost doar o diversiune, întorc spatele de la adevărul politic major al mitingului. Ei nu înteleg că puţine teze sînt mai nocive decît aceea că, din cauza scenariilor inevitabile, protestul de stradă trebuie evitat]. Am rugat mai mulţi membri ai CPUN-ului (Ion Caramitru, Andrei Pleşu, Dan Hăulică, Mircea Dinescu) să organizeze o întâlnire cu reprezentanţii manifestanţilor, mai ales ai studenţilor. Vroiam să am un adevărat schimb de idei, să le ascult opiniile şi revendicările, să explic punctul nostru de vedere şi să caut un teren de înţelegere, pornind de la presupunerea că vroiam cu toţii, în modul cel mai sincer, ca România să acceadă la democraţie. Din câte se pare, această dorinţă de discuţie nu era împărtăşită şi am început să mă îndoiesc de buna credinţă a celor ce se proclamau sus şi tare democraţi, dar care refuzau ideea algerilor libere şi dialogul" [IR: E ciudat că, până azi, cei implicaţi în acele tratative, nu le descriu clar, pentru a scoate în evidenţă minciunile celui care respingea tocmai asigurarea unor condiţii reale pentru "alegeri libere"- nu el fiind acela care le putea garanta] în cele din urma s-a alcătuit o delegaţie care însă nu accepta să mă întâlneasca decât în direct în faţa camerelor televiziunii, fie în Piaţa Universităţii, fie în clădirea Parlamentului. Am refuzat, gândind că o asemenea înfruntare putea provoca dezordini pe care, odata stârnite, n-aveam mijloacele să le potolim. [IR: Poate fi recunoscut, mai clar, ce-l preocupa pe el în acel moment? Grija ca virusul eliberării revoluţiei să nu se transmită. O chestiune crucială de temporizare: după alegeri, cînd populaţia urma să fie lovită, nu mai conta - exista legitimitate represivă. ] Gata să discut cu oricine şi în orice condiţii, propuneam să dialogăm mai întâi şi să nu apărem la televiziune decât după aceea, pentru a face cunoscute acordurile sau dezacordurile [IR: manevre de culise la care s-au pretat atâţia "reprezentanţi"- care şi-au trădat "reprezentanţii"]. Respingerea categorică a acestei propuneri, care mi se părea de bun simţ, m-a lăsat să cred că partenerii mei nu căutau dialogul, ci, pur şi simplu, un show televizat [IR: E adevarat, ar fi trebuit să-l pună pe Iliescu , în faţa tele-populaţiei, faţă în faţă cu minciunile lui. Revelînd telespectatorului cine sînt şi ce vor cei din Piată. Dar, ca participant la pregătirea acestui dialog, cred că e mai bine că nu a avut loc, atît de slabă ar fi fost prestaţia "reprezentanţilor" -divizaţi- ai Pieţei. Ei nu mai voiau să pună accentul pe denunţarea înşelăciunii electorale şi amînarea alegerilor (pentru ca măcar spiritul punctului 8 să poată fi apărat) ci susţineau o platformă de revendicări incoerentă şi uşor de combătut (cu argumentul că guvernul legitim care va rezulta din alegeri va putea lua măsuri, democratic).] De fapt, ce anume contestau manifestanţii din Piaţa Universităţii? Sunt inclinat să cred că, sub onorabilul înveliş revoluţionar, şi sub aparenţa simpatică a unei mişcări juvenile, se ascundea de fapt negaţia absolută a idealurilor politice ale Revoluţiei din decembrie 1990. Nu peste multă vreme, refuzul de a recunoaşte legitimitatea puterii instituită prin alegerile libere, din mai 1990, avea să o dovedească fără putinţă de tăgadă [IR: Cînd vor înţelege promotorii compromisului şi a logicii "gri" că , nedenunţînd fără echivoc acele "alegeri", cîstigate prin înşelăciune şi abuz (printre altele, cu încălcarea spiritului punctului 8, şi inşelarea demonstrabilă a alectoratului FSN)- nu vor putea demonta perfida argumentaţie a impostorilor. Ca să-i putem închide pe criminali, colaborationistii din 1990 trebuie să-şi depăşească, măcar azi, interesul de a nu recunoaşte că i-au spijinit atunci- admiţînd, ilogic, "alegerile". Astfel doar ei vor atesta că, aceia care au rămas după 20 mai în Piaţa Universităţii, au fost legitimi şi că represiunea lor este o lovitură a Contrarevoluţiei.] O dată mai mult, această mişcare nu reprezentă "opoziţia", întrucât aceasta exista şi functiona în cadrul CPUN [] unde aveau loc confruntări de păreri [] se definea un cadru pentru exercitarea puterii de către cei cărora alegerile proxime aveau să le-o încredinţeze. Mişcarea din Piaţa Universităţii -despre care pot spune - fără teama de a greşi, că nu este organizată de studenţi, asociaţiile acestora retrăgându-se, de altfel după alegeri - contestă însăşi ideea de democraţie. [] Amploarea succesului obţinut la alegerile din mai 1990 de FSN (65%) şi de mine personal (85%) se explică, măcar în parte prin dorinţa electoratului de a pune capăt acestei mişcări anarhice. [] Votul popular era o garanţie că voinţa naţională se poate exprima liber în favoarea democraţiei şi a stabilităţii, atât de necesare pentru a pune în lucrare procesul de reforme structurale. [IR: Iată şi ţinta cheie - păcălirea susţinătorilor FSN. Chemaţi să zdrobească o mişcare care si-ar fi propus destabilizarea societăţii cu efecte socio-economice dureroase, votanţii (care trebuiau compromişi, în tehnica Piteşti)- se vor pomeni că au legitimat o putere care le va aplica… o formidabilă lovitură socio-economică. Nu degeaba Fontul a păstrat cel mai mare echivoc privind platforma măsurilor concrete intenţionate, atrăgîndu-i în cursă pe doritorii de stabilitate, cărora le pregătiseră schimbări structurale devastatoare, controlate de nomenclatură În timp ce în stradă, trupele isterizate de spaima distrugerii economiei "curăţeau" terenul de opozanţi, în birouri- se pregătea marea privatizare tovărăşească, precedată de devalorizarea generală. Această monumentală înşelăciune poate fi uşor dovedită. Dacă nu va fi judecată, e numai pentru că efectele ei au fost prea profunde. ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

8.Dupa "alegeri" se poate reprima rezistenţa

Mesajde Ioan Rosca » Mie Dec 12, 2007 11:27 pm

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

8.[IR: Dupa "alegeri" se poate reprima rezistenţa]

" După alegerile din 20 mai, care au dat României o putere legitima [] manifestanţii din Piaţa Universităţii, refuzând să accepte sancţiunea urnelor, [] îşi continuau mişcarea şi cereau, înainte de toate, demiterea unui preşedinte care obţinuse 85% din voturi [IR: În realitate, izolaţi de dezertarea generală, părăsiţi de intelectuali şi expuşi unor represalii devenite "legitime", cei care au rămas în Piaţă au fost siliţi să dea înapoi, ascunzîndu-se în spatele unor platforme mult mai modeste. Faptul că nici înainte nu contestaseră mai consitent şi consecvent alegerile- îşi făcea şi el efectul. ] această minoritate [] descurajând ajutorul economic al ţărilor industrializate, prelungeau suferinţele unui popor [IR: Să recunoaştem că această justificare a supunerii faţă de stapînii societăţii e folosită din plin în societatea modernă. Argumentul că "stabilitatea măreşte productivitatea" ar fi putut scuti şi o galeră, de lanţuri. Dar strămoşii nu decoperiseră incă ingineria politică şi impuneau dominaţia doar cu spada, biciul şi parul ]. Refuzul de a se supune rezultatului alegerilor ar fi îndreptăţit o intervenţie imediată a forţelor de ordine, pentru a lichida o mişcare care contesta puterea legitimă. Nu am vrut s-o facem pentru a nu spori tensiunile. [] mişcarea părea a nu-şi mai trage decât cu greu sufletul. Mi se părea mai potrivit să o las să moara de la sine. Mi s-a reproşat [] intervenţia din 13 iunie, dată la care am acceptat hotarârea Guvernului ca forţele de ordine să redea unei vieţi normale acel loc, care constituie inima Bucureştiului. Am făcut-o, pentru că acolo nu se mai afla decât o mână de manifestanţi şi pentru că, doar cu o zi înainte, Guvernul ajunsese la un acord cu cei care făceau greva foamei [] recunosc că felul în care aceasta s-a facut nu a fost cel mai potrivit . Cei câţiva ireductibili care se mai aflau încă acolo au fost invitaţi să-şi strângă bagajele la primele ore ale diminetii, de altfel, fără nici o rezistenţă din partea lor şi fără nici o reacţie a celor întâmplător prezenţi în preajmă. [IR: După patru ani, în care rapoartele atrocităţilor comise de polimiliţienii umpluţi de ură comunistă au umplut ziarele, acest mincinos se face că nu a aflat- şi nu consemneză nimic, în "analiza" sa .] Apoi , pentru a igieniza acel loc care, de aproape două luni era, laolaltă, dormitor, sufragerie, bucătarie, baie, closet, etc- funcţionarii primăriei şi ai direcţiei sanitare au cerut poliţiştilor trimişi la faţa locului să interzică, pentru câteva ceasuri, accesul populaţiei în acest perimetru. [] ceea ce a lăsat să se presupună, fără nici un temei de altfel, că misiunea cordoanelor de poliţie era de a împiedica o nouă manifestaţie. [IR: Lovind sălbatic protestatarii, operînd arestări masive şi provocatoare, etc.] De aici sentimentul că [] noua putere vrea să puna caluş opoziţiei. Nu trebuia mai mult pentru a aprinde din nou butoiul cu pulbere. [IR: Şi poate crede cineva că, după confruntarea, arestările şi execuţiile din 13 iunie, chiar dacă la un moment dat - ca pe 21 decembrie- lichidaseră insurecţia, ar fi urmat un 14 iunie liniştit? Nu este evident ce s-ar fi întîmplat, fără intrevenţia minerilor? ] În cursul dimineţii de 13 iunie, mai multe grupuri de manifestanţi au început să se adune în împrejurimile Pieţei Universităţii. Nu încape îndoială că anumite grupuri politice, care nu digerau înfrângerea electorală, au vrut să profite de această ocazie neaşteptată pentru a încerca o lovitură de forţă, în chiar momentul în care trebuia să se reunească parlamentul ales. [IR: Care lovitura? Dacă au avut grijă de pseudo-legitimităţi, de ce nu au reunit întii parlamentul, pentru a decide cum să trateze manifestaţia? De ce au reprimat-o în ultima clipă a vechiului guvern? Răspunsul e clar: ca să facă treaba murdară cu instrumente ce ieşeau din uz. Intenţionînd să dea cea mai mare lovitură economiei româneşti, nu au vrut ca toporul folosit să poarte, chiar pe aceiaşi lamă, sîngele protestarilor din Piaţă.] Către amiază, manifestanţii au început să hărţuiască forţele de ordine constituite din elevi ai şcolii de poliţie, tineri lipsiţi de experienţă, dar la care se făcuse apel pentru că aveau o şansă de a fi priviţi cu mai multă îngăduinţă de o populaţie care ura miliţienii fostului regim [IR: Avem deci explicaţii privind "slăbiciunea" forţelor de ordine, la un moment dat. Dar unde şi de ce dispăruseră experţii "antiterorişti" folosiţi în aceeaşi dimineaţă (si de altfel, din 16 decembrie, continuu) ? ] [] Mai mult decât atât, dl. Marian Munteanu [] şi-a făcut apariţia ca prin minune şi s-a adresat mulţimii, pretinzând că studenţi arestaţi în cursul dimineţii se aflau deţinuţi la prefectura de poliţie. Mulţimea s-a îndreptat într-acolo. Manifestanţi extrem de violenţi au ocupat clădirea prefecturii de poliţie, brutalizând pe cei găsiţi înăuntru, devastând şi incendiind birourile, fără să găsească, fireşte, picior de student arestat. [ IR: "Fireste"- pentru că arestaţii, erau duşi ca nişte animale, în alte lagăre de represiune. Dar asta nu anulează legitimitatea şi eroismul încercării de eliberare a eroilor revoluţiei, arestaţi de Contrarevoluţionarii din FSN] Spărgând însă uşile depozitului de muniţii, au luat de acolo revolvere, puşti şi gloanţe. S-au tras focuri de armă şi au fost victime [IR: Inteleg faptul că demonstranţii, temându-se de manipulările unora (care iată, nici acum nu ştiu cine a făcut victime) s-au demarcat de actele de vandalism. Cred şi că, unii dintre cei care le-au comis- erau huligani sau provocatori. Cunosc şi obsesiile pentru non-violenţa ale anticomunismului simbolistic. Dar a trata toată chestiunea, de 17 ani, numai în acest registru minor- înseamnă a nega legitimitatea unei insurecţii - în acel moment. Şi asta, deşi revoluţionarii din decembrie- fuseră arestaţi cu brutalitate! Se valideză astfel, exact ce susţin Tovarăşii despre validitatea FSN şi a alegerilor. Cei care şi-au riscat viaţa pentru a-şi elibera tovaraşii batjocoriţi de polimiliţia criminală sînt izolaţi, expuşi, nedreptăţiţi. Nici azi ei nu pot depune mărturie- ar fi acuzaţi de rebeliune. Consecinţa ultimă a logicii "non-violentei"? Şi cei din decembrie, care nu s-au limitat la sloganuri, opunînd rezistenţă fizică, au fost huligani şi provocatori. După 19 iunie, am venit de la Piatra Neamţ- pentru a anunţa printr-un Comunicat deplină noastră solidaritate cu insurecţia din 13 iunie. Dar textul- prin care ceream arestarea noastră, alături de cei care înfruntaseră forţele de ordine ale unui regim criminal (semnat de circa 20 de membri ai asociaţiei Dialog Piatra Neamt) nu a putut fi publicat nicăieri. Domnul F.G. Mărculescu, il considera iresponsabil. Se înstăpînise frica.] De acolo, puhoiul acestor indivizi violenţi care devastau totul în calea lor, s-a îndreptat spre miniterul de interne. [] câteva sticle incendiare şi-au nimerit ţinta şi focul s-a propagat la etaj [] câţiva manifestanţi s-au urcat la volanul unor vehicule de lucrări publice, încercând să le folosească pentru a sparge porţile Ministerului de Interne. Tot atât de neliniştitor era faptul că unii manifestanţi încercaseră să-i instige la rebeliune pe militarii care aveau misiunea de a apăra ministerul [IR: Ca să nu mai vorbim de CADA, care "instiga" de cîteva luni armata română, să trecă de partea revoluţiei, în loc să o reprime- motiv pentru care a fost interzisă (că "desfiinţată"- nu avea cum, nu o înfiinţase statul) prin decret - la… 14 iunie! ] Sediul SRI a fost devastat la rândul său şi apoi, la începutul serii, manifestanţii au atacat cladirea Televiziunii, pe care de asemenea au devastat-o. Imaginile care ne parveneau în direct erau insuportabile. În ceea ce mă priveste, ele îmi aminteau, prin brutalitatea lor, rebeliunea legionară din 1941 [IR: Ce piruete necinsitie! Povestea asta vrea să explice/înlocuiască discret declaraţiile lui făcute atunci, că e vorba de rebeliune legionară, de fascism, etc.] în toate aceste ocazii, serviciile de pază nu au putut face nimic, lipsite de mijloace adecvate. Pe deasupra, psihologic era greu, la aşa puţin timp după Revoluţia din decembrie, să fie antrenate serviciile de ordine în reprimarea unor grupuri de oameni surescitaţi [IR: Aţi înteles, domnilor, care de 17 ani o tot ţineţi că vina lor a fost doar folosirea minerilor în locul polimiliţienilor? Pînă şi Doina Cornea - care a reacţionat energic atunci, a făcut gafa aceasta, care valida implicit dreptul uzurpatorilor Revoluţiei să-i combată pe adevăraţii revoluţionari, cu ajutorul forţelor represive pregătite de regimul comunist. ] adaugându-se informaţiilor care începusera deja să circule [] devastarea televiziunii, pe care toată ţara a putut s-o urmărească direct pe micile ecrane[], a provocat un început de panică în rândul populaţiei [] pentru a rezolva această criză, care putea fi gravă, facând să apară din nou spectrul unui posibil război civil [IR: Dacă noi am fi replicat, ar fi fost război civil. Fiind zdrobiţi unilateral… n-a mai fost cazul] . Nu era exact în atribuţiile mele, ci ale Guvernului, dar eram la numai 3 săptămâni după alegeri [] într-o scurtă şi indefinită "pauză" de autoritate [IR: Etapa propice pentru reprimarea Pieţei , nu?] [] M-am adresat deci prin radio şi televiziune, în calitate de preşedinte ales, legitimat prin alegeri libere, cerându-le să apere statul de drept. Mesajul meu e de o extremă claritate: " Un număr de indivizi înarmaţi cu cuţite şi sticle incendiare, extrem de violenţi, au atacat forţele de poliţie, provocând molestări grave unora dintre acestea; au incendiat autobuze şi camioane ale poliţiei şi au pătruns în Piaţa Universităţii, instigând la violenţă şi la ordine publică…. Au fost atacate clădirile Poliţiei şi Ministerului de Interne, personalul fiind blocat în interior. A fost sustras armament. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Incercările pompierilor şi ale forţelor de ordine de a interveni, au fost sistematic impiedicate de aceleaşi elemente anarhice. Este de acum clar că ne aflam în faţa unei tentative organizate de a rasturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 Mai… Ne adresam tuturor cetaţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate. Chemam toate forţele conştiente şi repsonsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită" [IR: Sigur că e clar. Şi totuşi , încă nu a fost condamnat pentru asta. Poate şi pentru că, "opozanţii" emanatului care a împins românii la război civil, nu se concentrează pe formula cheie " conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 Mai"… - în spatele careia încearcă să se ascundă. Tertium non datur. Dacă nu e vorba de înăbuşirea unei insurecţii revoluţionare anticomuniste, făcută contra unei puteri frauduloase, atunci rămînem în cadrul unor tulburări, eventual tratate nepotrivit de o putere tranzitorie, fragilă.] [] se adresa populaţiei Bucureştilor şi am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni , în special muncitori din alte oraşe, printre care şi mineri din Valea Jiului, au hotărât să vină în capitala [IR: Un truc ieftin, disperat, de obturare interpretativă a textului, pentru a nu se observa că reacţia întregii ţări, este consecinţa firească a Apelului. Iar "juriştii" care îi apară înarmaţi cu formalisme, în loc să caute modul în care forma permite dreptatea de fond, se întrec în demonstraţii savante privind insuficenta legătură cauzală dintre Apeluri ( campania de presă, în general) şi acţiunea represivă. Ca şi cum minerii au venit într-o clipă de inspiraţie divină. (A se vedea-ca exemplu de argumentaţie antijustiţiară- motivaţia anulării sentinţei date lui Stănculescu) ] puterea era lipsită de mijloacele de a împiedica o mişcare de stradă din momentul în care refuza să recurgă la forţă- ţările occidentale, care dispun de o dotare infinit superioară pentru a răspunde acestui fel de mişcări, sunt ele însele adesea neputincioase [IR: Remarcă profundă. Explică printre altele şi dorinţa (interesul) unor "foşti" de a "adapata" modelul occidental la noi; cu mici particularităţi: una dintre ele fiind că legalitatea e invocată de un grup criminal, care a uzurpat instituţiile statului] cei care acceptă ideea că o mulţime violentă poate să rastoarne prin forţă puterea legitimă, refuză să creadă că această putere poate avea, la rândul ei apărători la fel de îndârjiţi şi asupra cărora nu exista nici un control [IR: Un munte de mărturii arată că întreaga mişcare de susţinere populară a FSN a fost ochestrată, pe lîngă instigarea mediatică, şi de membri instituţiilor oculte ale statului piratat] autorii acestor comentarii ar fi privit cu mai multă indulgenţă o intervenţie brutală a poliţiei sau armatei, care n-ar fi putut evita, însă, folosirea armelor [IR: Nici nu l-a evitat. Dar e adevarat că "analiştii" au facut observaţii iresponsabile despre legitimitatea folosirii forţelor de ordine, în acel context] în Bucuresti au venit deci minerii. Nu am putut evita violenţele acestora, în ciuda apelului personal pe care l-am lansat [IR: Nu mai expune însă şi textul şi contextul acestui mesaj compromiţător]. [] Primiti de majoritatea populaţiei Bucurestiului cu aplauze, aşa cum se poate vedea chiar din filmul făcut cu această ocazie de sustinătorii manifestaţiei [] care , o data mai mult, refuzau să recunoasca sentimentele ţării şi făceau din aceste imagini un act de acuzare impotriva "plebei") [IR: Instigatorii bucureşteni la crime ar fi trebuit-se pare- admiraţi pentru îndobitocirea lor de către FSN , care i-a condus ca pe nişte oi, spre abatorul economiei nationale.] O parte dintre mineri n-a fost în stare să suporte cuvintele jignitoare care le erau uneori adresate; iar unii, din exces de zel, au considerat de datoria lor să raspunda violenţelor din ziua precedenta, devastând sediul partidelor politice de opoziţie, pe care le considerau responsabile de incitarea la violenţă; alţii, plecând de la ideea falsă că studentii erau la originea acestei manifestari, au vrut să facă "ordine" la Universitate, pătrunzând în cladire şi provocând daune. Această rabufnire regretabilă, era o reacţie reprobabilă la violenţa atacurilor din 13 iunie şi la aroganţa celor care în Piaţa Universităţii o arătaseră faţă de "talpa ţării", faţă de oamenii simpli, lipsiţi de educaţie politică, inapţi de democraţie, care ar fi făcut o alegere greşită. [IR: Cine se miră că nici acum Iliescu nu denunţă limpede acţiunea minerilor, nu înţelege jocul său. Tovaraşii nu se pot desolidariza de "oamenii muncii", nu pentru că le reprezintă interesele sau se fac că le reprezintă. Ci pentru că ele au fost atunci arma lor (imaginaţi-vă cum ar fi continuat 14 iunie, dacă minerii plecau înapoi , de la gară ) şi apoi-tot ei- principala lor victimă. Muncitorimea e puternică atunci când se înfurie, greu de tâlhărit- altfel decât prin înşelăciune. Nici după 17 ani, proletarii jefuiti şi distruşi de FSN nu s-au trezit din hipnoză, situaţie uluitoare întreţinută de cecitatea "anticomunistă" şi de neapariţia unui partid care să-i reprezinte cu adevărat. Lui Iliescu îi este mult mai frică de masele care l-au susţinut, înşelate copios, decât de rămăşiţele Pieţei. Nu le poate irita, reproşindu-le că l-au salvat atunci, ca să nu le trezească] Regretând brutalităţile comise [IR: Atît. Nici o altă referire la ele], pot să spun că România a scăpat atunci de încă o încercare extrem de dificilă. [IR: FSN a scăpat. România- dimpotrivă.][] Mi s-a reproşat ca, pe 15 iunie, le-am mulţumit minerilor, ceea ce li s-a părut unora o confirmare a faptului că ei ar fi venit la chemarea mea şi că cele săvârşite cu această ocazie s-ar fi făcut chipurile la îndemnul meu. [IR: Pentru ca minerii să depună mărturie ce şi cine i-a făcut să vină şi să acţioneze aşa, ar trebui să înceteze intimidarea lor de către "analiştii" politici care ocupă media. Cu ocazia încercărilor de eliberare a lui Cozma, deşi era închis pentru răsturnarea unui guvern contra căruia se luptase la 13 iunie (şi care distrugea ţara)- au fost coruri de "proteste civice" ale căror efect nu putea fi decît descurajarea unor astfel de mărturisiri. ] Cuvintele pe care le-am spus [IR: din nou, omise] erau adresate, pe de o parte celor de bună credinţă [] care veniseră să salveze instituţiile statului şi să curme violenţele [] şi, totodată, pentru a-i convinge pe mineri să părăsească Bucurestiul. Întrucât unii dintre ei începuseră să vehiculeze ideea unui corp permanent de "miliţie populară", menit să se substituie poliţiei [IR: "Salvatorul democraţiei" răstoarnă fără jena realitatea: minerii au fost împinşi de forţele de ordine să li se substituie, dirijate de securişti, pentru a da o lecţie "anarhiştilor".] Adversarii noştri au încercat de îndată să profite de această desfăşurare [] acuzându-ne că am vrea să-i intimidăm [IR: Ceea ce s-a şi reusit, pe deplin.] Nu cunosc nici un exemplu în istoria democraţiilor, în care o putere să vrea să consolideze prin forţă o victorie electorală atât de zdrobitoare [IR: Nici noi. Pentru a explica deci ce s-a întîmplat, trebuie ieşit din "istoria democraţiilor" şi intrat în aceea a înşelăciunilor politice, unde FSN a bătut recorduri. ] Opoziţia românească nu s-a arătat la înălţime, nici în analiza evenimentelor, nici în imaginea pe care a încercat să o dea despre ţară. [ IR: Just, doar că în sensul invers celui criticat de Iliescu] Încă marcată de amploarea înfrângerii electorale a mânjit în mod nedrept imaginea ţării [] Oricum o etapă fusese depăşită. Alegerile clarificaseră lucrurile pe scena politică şi aduseseră puterii legitimitatea de care avea nevoie pentru abordarea problemelor de fond. Eşecul mişcării din Piaţa Universităţii [] oferindu-ne un climat de relativă stabilitate. Parlamentul bicameral nou ales a fost convocat. [] presedintele ales [] a depus jurământul [] Petre Roman, la recomandarea preşedintelui, a primit investitura de premier şi a supus parlamentului componenţa noului guvern şi a programului de guvernare. [IR: Interzicând manifestările de protest care reîncepuseră în Piată. Lansînd programul distrugerii economiei nationale, caruia i-au căzut victime mulţi susţinători FSN. Etapa nouă , a legitimării Puterii de către o opoziţie decorativă, fiind pregătită abil- pînă la 15 iunie. ] Trebuie spus că în ciuda rezultatului alegerilor, în consultare cu partidele de opozitie, am sugerat o posibilă participare a lor la guvern. Am fost refuzat. [] ţinând seama de dificultăţile inevitabile care se profilează şi se vor agrava în viaţa economică şi socială a ţării, partidele de opoziţie nu au nici un interes să se asocieze la guvernare în acestă perioadă. [] în schimb, în structura Parlamentului, a birourilor celor două camere şi a comisiilor de lucru ale acestora s-a asigurat o reprezentare proporţională [] ceea ce a creat un cadru de cooperare constructivă [IR: O imagine destul de corectă a capcanei în care a fost atras poporul roman, în acea toamna. Pe de o parte, un guvern care aplica exact măsurile distructive pe care afirmase că le-ar fi intenţionat opoziţia. Pe de alta, o opoziţie intimidată, indecisă, laşă, cooperantă, legitimantă- care a dat un cec în alb "structurilor comuniste"- umane , pentru distrugerea "structurilor comuniste"- materiale. ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

9. Dupa "alegeri" se poate reprima rezistenţa

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 13, 2007 12:01 am

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

9.[IR: Dupa "alegeri" se poate reprima rezistenţa]

" După alegerile din 20 mai, care au dat României o putere legitima [] manifestanţii din Piaţa Universităţii, refuzând să accepte sancţiunea urnelor, [] îşi continuau mişcarea şi cereau, înainte de toate, demiterea unui preşedinte care obţinuse 85% din voturi [IR: În realitate, izolaţi de dezertarea generală, părăsiţi de intelectuali şi expuşi unor represalii devenite "legitime", cei care au rămas în Piaţă au fost siliţi să dea înapoi, ascunzîndu-se în spatele unor platforme mult mai modeste. Faptul că nici înainte nu contestaseră mai consitent şi consecvent alegerile- îşi făcea şi el efectul. ] această minoritate [] descurajând ajutorul economic al ţărilor industrializate, prelungeau suferinţele unui popor [IR: Să recunoaştem că această justificare a supunerii faţă de stapînii societăţii e folosită din plin în societatea modernă. Argumentul că "stabilitatea măreşte productivitatea" ar fi putut scuti şi o galeră, de lanţuri. Dar strămoşii nu decoperiseră incă ingineria politică şi impuneau dominaţia doar cu spada, biciul şi parul ]. Refuzul de a se supune rezultatului alegerilor ar fi îndreptăţit o intervenţie imediată a forţelor de ordine, pentru a lichida o mişcare care contesta puterea legitimă. Nu am vrut s-o facem pentru a nu spori tensiunile. [] mişcarea părea a nu-şi mai trage decât cu greu sufletul. Mi se părea mai potrivit să o las să moara de la sine. Mi s-a reproşat [] intervenţia din 13 iunie, dată la care am acceptat hotarârea Guvernului ca forţele de ordine să redea unei vieţi normale acel loc, care constituie inima Bucureştiului. Am făcut-o, pentru că acolo nu se mai afla decât o mână de manifestanţi şi pentru că, doar cu o zi înainte, Guvernul ajunsese la un acord cu cei care făceau greva foamei [] recunosc că felul în care aceasta s-a facut nu a fost cel mai potrivit . Cei câţiva ireductibili care se mai aflau încă acolo au fost invitaţi să-şi strângă bagajele la primele ore ale diminetii, de altfel, fără nici o rezistenţă din partea lor şi fără nici o reacţie a celor întâmplător prezenţi în preajmă. [IR: După patru ani, în care rapoartele atrocităţilor comise de polimiliţienii umpluţi de ură comunistă au umplut ziarele, acest mincinos se face că nu a aflat- şi nu consemneză nimic, în "analiza" sa .] Apoi , pentru a igieniza acel loc care, de aproape două luni era, laolaltă, dormitor, sufragerie, bucătarie, baie, closet, etc- funcţionarii primăriei şi ai direcţiei sanitare au cerut poliţiştilor trimişi la faţa locului să interzică, pentru câteva ceasuri, accesul populaţiei în acest perimetru. [] ceea ce a lăsat să se presupună, fără nici un temei de altfel, că misiunea cordoanelor de poliţie era de a împiedica o nouă manifestaţie. [IR: Lovind sălbatic protestatarii, operînd arestări masive şi provocatoare, etc.] De aici sentimentul că [] noua putere vrea să puna caluş opoziţiei. Nu trebuia mai mult pentru a aprinde din nou butoiul cu pulbere. [IR: Şi poate crede cineva că, după confruntarea, arestările şi execuţiile din 13 iunie, chiar dacă la un moment dat - ca pe 21 decembrie- lichidaseră insurecţia, ar fi urmat un 14 iunie liniştit? Nu este evident ce s-ar fi întîmplat, fără intrevenţia minerilor? ] În cursul dimineţii de 13 iunie, mai multe grupuri de manifestanţi au început să se adune în împrejurimile Pieţei Universităţii. Nu încape îndoială că anumite grupuri politice, care nu digerau înfrângerea electorală, au vrut să profite de această ocazie neaşteptată pentru a încerca o lovitură de forţă, în chiar momentul în care trebuia să se reunească parlamentul ales. [IR: Care lovitura? Dacă au avut grijă de pseudo-legitimităţi, de ce nu au reunit întii parlamentul, pentru a decide cum să trateze manifestaţia? De ce au reprimat-o în ultima clipă a vechiului guvern? Răspunsul e clar: ca să facă treaba murdară cu instrumente ce ieşeau din uz. Intenţionînd să dea cea mai mare lovitură economiei româneşti, nu au vrut ca toporul folosit să poarte, chiar pe aceiaşi lamă, sîngele protestarilor din Piaţă.] Către amiază, manifestanţii au început să hărţuiască forţele de ordine constituite din elevi ai şcolii de poliţie, tineri lipsiţi de experienţă, dar la care se făcuse apel pentru că aveau o şansă de a fi priviţi cu mai multă îngăduinţă de o populaţie care ura miliţienii fostului regim [IR: Avem deci explicaţii privind "slăbiciunea" forţelor de ordine, la un moment dat. Dar unde şi de ce dispăruseră experţii "antiterorişti" folosiţi în aceeaşi dimineaţă (si de altfel, din 16 decembrie, continuu) ? ] [] Mai mult decât atât, dl. Marian Munteanu [] şi-a făcut apariţia ca prin minune şi s-a adresat mulţimii, pretinzând că studenţi arestaţi în cursul dimineţii se aflau deţinuţi la prefectura de poliţie. Mulţimea s-a îndreptat într-acolo. Manifestanţi extrem de violenţi au ocupat clădirea prefecturii de poliţie, brutalizând pe cei găsiţi înăuntru, devastând şi incendiind birourile, fără să găsească, fireşte, picior de student arestat. [ IR: "Fireste"- pentru că arestaţii, erau duşi ca nişte animale, în alte lagăre de represiune. Dar asta nu anulează legitimitatea şi eroismul încercării de eliberare a eroilor revoluţiei, arestaţi de Contrarevoluţionarii din FSN] Spărgând însă uşile depozitului de muniţii, au luat de acolo revolvere, puşti şi gloanţe. S-au tras focuri de armă şi au fost victime [IR: Inteleg faptul că demonstranţii, temându-se de manipulările unora (care iată, nici acum nu ştiu cine a făcut victime) s-au demarcat de actele de vandalism. Cred şi că, unii dintre cei care le-au comis- erau huligani sau provocatori. Cunosc şi obsesiile pentru non-violenţa ale anticomunismului simbolistic. Dar a trata toată chestiunea, de 17 ani, numai în acest registru minor- înseamnă a nega legitimitatea unei insurecţii - în acel moment. Şi asta, deşi revoluţionarii din decembrie- fuseră arestaţi cu brutalitate! Se valideză astfel, exact ce susţin Tovarăşii despre validitatea FSN şi a alegerilor. Cei care şi-au riscat viaţa pentru a-şi elibera tovaraşii batjocoriţi de polimiliţia criminală sînt izolaţi, expuşi, nedreptăţiţi. Nici azi ei nu pot depune mărturie- ar fi acuzaţi de rebeliune. Consecinţa ultimă a logicii "non-violentei"? Şi cei din decembrie, care nu s-au limitat la sloganuri, opunînd rezistenţă fizică, au fost huligani şi provocatori. După 19 iunie, am venit de la Piatra Neamţ- pentru a anunţa printr-un Comunicat deplină noastră solidaritate cu insurecţia din 13 iunie. Dar textul- prin care ceream arestarea noastră, alături de cei care înfruntaseră forţele de ordine ale unui regim criminal (semnat de circa 20 de membri ai asociaţiei Dialog Piatra Neamt) nu a putut fi publicat nicăieri. Domnul F.G. Mărculescu, il considera iresponsabil. Se înstăpînise frica.] De acolo, puhoiul acestor indivizi violenţi care devastau totul în calea lor, s-a îndreptat spre miniterul de interne. [] câteva sticle incendiare şi-au nimerit ţinta şi focul s-a propagat la etaj [] câţiva manifestanţi s-au urcat la volanul unor vehicule de lucrări publice, încercând să le folosească pentru a sparge porţile Ministerului de Interne. Tot atât de neliniştitor era faptul că unii manifestanţi încercaseră să-i instige la rebeliune pe militarii care aveau misiunea de a apăra ministerul [IR: Ca să nu mai vorbim de CADA, care "instiga" de cîteva luni armata română, să trecă de partea revoluţiei, în loc să o reprime- motiv pentru care a fost interzisă (că "desfiinţată"- nu avea cum, nu o înfiinţase statul) prin decret - la… 14 iunie! ] Sediul SRI a fost devastat la rândul său şi apoi, la începutul serii, manifestanţii au atacat cladirea Televiziunii, pe care de asemenea au devastat-o. Imaginile care ne parveneau în direct erau insuportabile. În ceea ce mă priveste, ele îmi aminteau, prin brutalitatea lor, rebeliunea legionară din 1941 [IR: Ce piruete necinsitie! Povestea asta vrea să explice/înlocuiască discret declaraţiile lui făcute atunci, că e vorba de rebeliune legionară, de fascism, etc.] în toate aceste ocazii, serviciile de pază nu au putut face nimic, lipsite de mijloace adecvate. Pe deasupra, psihologic era greu, la aşa puţin timp după Revoluţia din decembrie, să fie antrenate serviciile de ordine în reprimarea unor grupuri de oameni surescitaţi [IR: Aţi înteles, domnilor, care de 17 ani o tot ţineţi că vina lor a fost doar folosirea minerilor în locul polimiliţienilor? Pînă şi Doina Cornea - care a reacţionat energic atunci, a făcut gafa aceasta, care valida implicit dreptul uzurpatorilor Revoluţiei să-i combată pe adevăraţii revoluţionari, cu ajutorul forţelor represive pregătite de regimul comunist. ] adaugându-se informaţiilor care începusera deja să circule [] devastarea televiziunii, pe care toată ţara a putut s-o urmărească direct pe micile ecrane[], a provocat un început de panică în rândul populaţiei [] pentru a rezolva această criză, care putea fi gravă, facând să apară din nou spectrul unui posibil război civil [IR: Dacă noi am fi replicat, ar fi fost război civil. Fiind zdrobiţi unilateral… n-a mai fost cazul] . Nu era exact în atribuţiile mele, ci ale Guvernului, dar eram la numai 3 săptămâni după alegeri [] într-o scurtă şi indefinită "pauză" de autoritate [IR: Etapa propice pentru reprimarea Pieţei , nu?] [] M-am adresat deci prin radio şi televiziune, în calitate de preşedinte ales, legitimat prin alegeri libere, cerându-le să apere statul de drept. Mesajul meu e de o extremă claritate: " Un număr de indivizi înarmaţi cu cuţite şi sticle incendiare, extrem de violenţi, au atacat forţele de poliţie, provocând molestări grave unora dintre acestea; au incendiat autobuze şi camioane ale poliţiei şi au pătruns în Piaţa Universităţii, instigând la violenţă şi la ordine publică…. Au fost atacate clădirile Poliţiei şi Ministerului de Interne, personalul fiind blocat în interior. A fost sustras armament. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Incercările pompierilor şi ale forţelor de ordine de a interveni, au fost sistematic impiedicate de aceleaşi elemente anarhice. Este de acum clar că ne aflam în faţa unei tentative organizate de a rasturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 Mai… Ne adresam tuturor cetaţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate. Chemam toate forţele conştiente şi repsonsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită" [IR: Sigur că e clar. Şi totuşi , încă nu a fost condamnat pentru asta. Poate şi pentru că, "opozanţii" emanatului care a împins românii la război civil, nu se concentrează pe formula cheie " conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 Mai"… - în spatele careia încearcă să se ascundă. Tertium non datur. Dacă nu e vorba de înăbuşirea unei insurecţii revoluţionare anticomuniste, făcută contra unei puteri frauduloase, atunci rămînem în cadrul unor tulburări, eventual tratate nepotrivit de o putere tranzitorie, fragilă.] [] se adresa populaţiei Bucureştilor şi am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni , în special muncitori din alte oraşe, printre care şi mineri din Valea Jiului, au hotărât să vină în capitala [IR: Un truc ieftin, disperat, de obturare interpretativă a textului, pentru a nu se observa că reacţia întregii ţări, este consecinţa firească a Apelului. Iar "juriştii" care îi apară înarmaţi cu formalisme, în loc să caute modul în care forma permite dreptatea de fond, se întrec în demonstraţii savante privind insuficenta legătură cauzală dintre Apeluri ( campania de presă, în general) şi acţiunea represivă. Ca şi cum minerii au venit într-o clipă de inspiraţie divină. (A se vedea-ca exemplu de argumentaţie antijustiţiară- motivaţia anulării sentinţei date lui Stănculescu) ] puterea era lipsită de mijloacele de a împiedica o mişcare de stradă din momentul în care refuza să recurgă la forţă- ţările occidentale, care dispun de o dotare infinit superioară pentru a răspunde acestui fel de mişcări, sunt ele însele adesea neputincioase [IR: Remarcă profundă. Explică printre altele şi dorinţa (interesul) unor "foşti" de a "adapata" modelul occidental la noi; cu mici particularităţi: una dintre ele fiind că legalitatea e invocată de un grup criminal, care a uzurpat instituţiile statului] cei care acceptă ideea că o mulţime violentă poate să rastoarne prin forţă puterea legitimă, refuză să creadă că această putere poate avea, la rândul ei apărători la fel de îndârjiţi şi asupra cărora nu exista nici un control [IR: Un munte de mărturii arată că întreaga mişcare de susţinere populară a FSN a fost ochestrată, pe lîngă instigarea mediatică, şi de membri instituţiilor oculte ale statului piratat] autorii acestor comentarii ar fi privit cu mai multă indulgenţă o intervenţie brutală a poliţiei sau armatei, care n-ar fi putut evita, însă, folosirea armelor [IR: Nici nu l-a evitat. Dar e adevarat că "analiştii" au facut observaţii iresponsabile despre legitimitatea folosirii forţelor de ordine, în acel context] în Bucuresti au venit deci minerii. Nu am putut evita violenţele acestora, în ciuda apelului personal pe care l-am lansat [IR: Nu mai expune însă şi textul şi contextul acestui mesaj compromiţător]. [] Primiti de majoritatea populaţiei Bucurestiului cu aplauze, aşa cum se poate vedea chiar din filmul făcut cu această ocazie de sustinătorii manifestaţiei [] care , o data mai mult, refuzau să recunoasca sentimentele ţării şi făceau din aceste imagini un act de acuzare impotriva "plebei") [IR: Instigatorii bucureşteni la crime ar fi trebuit-se pare- admiraţi pentru îndobitocirea lor de către FSN , care i-a condus ca pe nişte oi, spre abatorul economiei nationale.] O parte dintre mineri n-a fost în stare să suporte cuvintele jignitoare care le erau uneori adresate; iar unii, din exces de zel, au considerat de datoria lor să raspunda violenţelor din ziua precedenta, devastând sediul partidelor politice de opoziţie, pe care le considerau responsabile de incitarea la violenţă; alţii, plecând de la ideea falsă că studentii erau la originea acestei manifestari, au vrut să facă "ordine" la Universitate, pătrunzând în cladire şi provocând daune. Această rabufnire regretabilă, era o reacţie reprobabilă la violenţa atacurilor din 13 iunie şi la aroganţa celor care în Piaţa Universităţii o arătaseră faţă de "talpa ţării", faţă de oamenii simpli, lipsiţi de educaţie politică, inapţi de democraţie, care ar fi făcut o alegere greşită. [IR: Cine se miră că nici acum Iliescu nu denunţă limpede acţiunea minerilor, nu înţelege jocul său. Tovaraşii nu se pot desolidariza de "oamenii muncii", nu pentru că le reprezintă interesele sau se fac că le reprezintă. Ci pentru că ele au fost atunci arma lor (imaginaţi-vă cum ar fi continuat 14 iunie, dacă minerii plecau înapoi , de la gară ) şi apoi-tot ei- principala lor victimă. Muncitorimea e puternică atunci când se înfurie, greu de tâlhărit- altfel decât prin înşelăciune. Nici după 17 ani, proletarii jefuiti şi distruşi de FSN nu s-au trezit din hipnoză, situaţie uluitoare întreţinută de cecitatea "anticomunistă" şi de neapariţia unui partid care să-i reprezinte cu adevărat. Lui Iliescu îi este mult mai frică de masele care l-au susţinut, înşelate copios, decât de rămăşiţele Pieţei. Nu le poate irita, reproşindu-le că l-au salvat atunci, ca să nu le trezească] Regretând brutalităţile comise [IR: Atît. Nici o altă referire la ele], pot să spun că România a scăpat atunci de încă o încercare extrem de dificilă. [IR: FSN a scăpat. România- dimpotrivă.][] Mi s-a reproşat ca, pe 15 iunie, le-am mulţumit minerilor, ceea ce li s-a părut unora o confirmare a faptului că ei ar fi venit la chemarea mea şi că cele săvârşite cu această ocazie s-ar fi făcut chipurile la îndemnul meu. [IR: Pentru ca minerii să depună mărturie ce şi cine i-a făcut să vină şi să acţioneze aşa, ar trebui să înceteze intimidarea lor de către "analiştii" politici care ocupă media. Cu ocazia încercărilor de eliberare a lui Cozma, deşi era închis pentru răsturnarea unui guvern contra căruia se luptase la 13 iunie (şi care distrugea ţara)- au fost coruri de "proteste civice" ale căror efect nu putea fi decît descurajarea unor astfel de mărturisiri. ] Cuvintele pe care le-am spus [IR: din nou, omise] erau adresate, pe de o parte celor de bună credinţă [] care veniseră să salveze instituţiile statului şi să curme violenţele [] şi, totodată, pentru a-i convinge pe mineri să părăsească Bucurestiul. Întrucât unii dintre ei începuseră să vehiculeze ideea unui corp permanent de "miliţie populară", menit să se substituie poliţiei [IR: "Salvatorul democraţiei" răstoarnă fără jena realitatea: minerii au fost împinşi de forţele de ordine să li se substituie, dirijate de securişti, pentru a da o lecţie "anarhiştilor".] Adversarii noştri au încercat de îndată să profite de această desfăşurare [] acuzându-ne că am vrea să-i intimidăm [IR: Ceea ce s-a şi reusit, pe deplin.] Nu cunosc nici un exemplu în istoria democraţiilor, în care o putere să vrea să consolideze prin forţă o victorie electorală atât de zdrobitoare [IR: Nici noi. Pentru a explica deci ce s-a întîmplat, trebuie ieşit din "istoria democraţiilor" şi intrat în aceea a înşelăciunilor politice, unde FSN a bătut recorduri. ] Opoziţia românească nu s-a arătat la înălţime, nici în analiza evenimentelor, nici în imaginea pe care a încercat să o dea despre ţară. [ IR: Just, doar că în sensul invers celui criticat de Iliescu] Încă marcată de amploarea înfrângerii electorale a mânjit în mod nedrept imaginea ţării [] Oricum o etapă fusese depăşită. Alegerile clarificaseră lucrurile pe scena politică şi aduseseră puterii legitimitatea de care avea nevoie pentru abordarea problemelor de fond. Eşecul mişcării din Piaţa Universităţii [] oferindu-ne un climat de relativă stabilitate. Parlamentul bicameral nou ales a fost convocat. [] presedintele ales [] a depus jurământul [] Petre Roman, la recomandarea preşedintelui, a primit investitura de premier şi a supus parlamentului componenţa noului guvern şi a programului de guvernare. [IR: Interzicând manifestările de protest care reîncepuseră în Piată. Lansînd programul distrugerii economiei nationale, caruia i-au căzut victime mulţi susţinători FSN. Etapa nouă , a legitimării Puterii de către o opoziţie decorativă, fiind pregătită abil- pînă la 15 iunie. ] Trebuie spus că în ciuda rezultatului alegerilor, în consultare cu partidele de opozitie, am sugerat o posibilă participare a lor la guvern. Am fost refuzat. [] ţinând seama de dificultăţile inevitabile care se profilează şi se vor agrava în viaţa economică şi socială a ţării, partidele de opoziţie nu au nici un interes să se asocieze la guvernare în acestă perioadă. [] în schimb, în structura Parlamentului, a birourilor celor două camere şi a comisiilor de lucru ale acestora s-a asigurat o reprezentare proporţională [] ceea ce a creat un cadru de cooperare constructivă [IR: O imagine destul de corectă a capcanei în care a fost atras poporul roman, în acea toamna. Pe de o parte, un guvern care aplica exact măsurile distructive pe care afirmase că le-ar fi intenţionat opoziţia. Pe de alta, o opoziţie intimidată, indecisă, laşă, cooperantă, legitimantă- care a dat un cec în alb "structurilor comuniste"- umane , pentru distrugerea "structurilor comuniste"- materiale. ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

10. Dupa suprimarea rezistenţei şi compromiterea populaţiei

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 13, 2007 12:04 am

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

10. [IR: Dupa suprimarea rezistenţei şi compromiterea populaţiei înşelate, începe Reforma]
" în discursul rostit cu prilejul instalării [] la 20 iunie 1990 [] am avansat ideea reconcilierii, deşi premisele unui asemenea act de o covârşitoare importanţă erau încă şubrede [IR:Nu putem nega că s-a produs "reconcilierea" cu unii "lideri" ai opozitiei şi contestaţiei, cărora după ce li se aplicase bastonul, li s-a arătat morcovul. Asa s-a format fulgerator burghezia multicoloră, care a pus mîna pe avuţia poporului român. În schimb vicitimele procesului, învrăjbite temeinic în prima jumatate a anului- nu au mai găsit drumul spre o reconciliere care să le permită să se apere eficace. Plebeii pro-fesenişti şi anti-fesenişti, nu au scăpat din plasa de resentinemnte, reproşuri, învinuiri şi uri- care protejează "elitele" - nici pînă azi. ] [] în ceea ce priveşte reforma economiei româneşti [] va debuta prin introducerea imediată a unui pachet de legi care să instituie pârghiile economico-financiare proprii mecanismului de piaţă, redefinind funcţiile şi structura ministerelor economice. Politica de privatizare se va concretiza într-o prima etapă, prin creerea unui puternic segment de industrie mică şi mijlocie [] întreprinderile de stat urmând să devină societăţi comerciale cu capital de stat iar acţiunea economică să se întemeieze pe principiul producţiei pentru consumator[] încurajarea autonomiei întreprinderilor, prin liberalizarea preţurilor, în condiţii de concurenţă, prin eliminarea verigilor intermediare, birocratice. Toate acestea se cer completate printr-un sistem adecvat de impozitare [] pe o legislaţie a protecţiei sociale [] ţărănimea să hotărască singura în a-şi alege formele de organizare [] o astfel de înnoire structurală să fie realizată în modalităţi compatibile cu resursele reale ale economiei noastre, pentru a nu afecta stabilitatea politico-socială ţării [] reaşezarea raporturilor dintre aparatul de stat şi cetăţean, primul fiind în slujba celui de al doilea şi nu invers.[] valoarea- ca unic criteriu [] etica muncii[] [IR: Frumos spus. Dacă priveşte în jur va vedea efectul guvernărilor pe care le-a moşit şi apărat, acoperind crimele cu discursuri propagandistice, demagogice şi înşelatoare, cu preţul învrăjbirii şi jefuirii noastre. Au preferat să " cîstige pariul cu economia" în loc să ne permită ca întîi să schimbăm activiştii din conducerea ei. ] După algerile din mai 1990, i s-a încredinţat formarea unui nou guvern tot domnului Petre Roman [] Trebuie recunoscut că guvernul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii dificile. [] Pe plan intern, guvernul s-a văzut lipsit de multe pârghii care existau înainte în economie şi care au dispărut prin măsurile de descentralizare şi de eliminare a unor instituţii şi mecanisme specifice economiei de comandă, fără a avea în schimb alte mijloace şi mecanisme specifice economiei de piaţă. [IR: Toate acestea nu au putut surprinde un fost inginer şi secretar de judeţ. Cine răspunde pentru abordarea distructivă? Cine trebuia să puna la punct un plan de restructurare care să nu producă distrugerea economiei în lanţ şi prăbuşirea puterii de cumpărare a populaţiei? Cine chemase populaţia să zdrobească opozitia, pentru că ar fi avut intenţia de a proceda cum a procedat guvernul Roman? Cine a respins propuneri gen Rugină şi Cojocaru şi a susţinut atacul echipei Roman asupra economiei naţionale? Cine s-a imbogăţit de pe urma acestui proces?] []pe plan extern , prăbuşirea economiilor statelor foste membre ale CAER, [] la care s-au adăugat efectele crizei din Golf, al embargoului asupra Libiei [] situaţie net dezavantajoasă [] în raporturile cu organismele financiar-bancare internaţionale. Ceea ce părea un avantaj -lipsa datoriilor externe (si chiar un excedent al balanţei comerciale externe) în condiţiile necesităţii utilizării unor credite externe pentru promovarea reformei economice - s-a dovedit a avea efecte contrariiŞ România nu a găsit nici înţelegerea nici accesul necesar la asemenea credite [] bancile nu sunt dispuse să-şi creeze datornici noi [IR: Interesant. Nimic însă despre efectele acaparării comerţului exterior şi pîrghiilor financiare, de către oamenii Securităţii. Sau despre motivele reţinerii externe faţă de regimul din România . Sau despre oportunitatea unor creditări, făcute în numele statului, gestionate de un grup mafiot fără scrupule, aflat la putere ] [] Guvernul Roman a avut meritele şi slăbiciunile sale, măsurile luate în timpul său au fost suficient de radicale pentru a împiedica orice fel de revenire la sistemul centralizat [IR: Cu ce pret? Cu ce merite? ] dar au provocat şi rupturi şi disfuncţionalităţi în organismul economiei, unele inevitabile, altele care puteau fi evitate printr-o consultare a unor oameni cu pregatire şi experienţă în domeniul economiei, ca şi printr-o mai bună informare a populaţiei şi o mai atentă cumpănire a efectelor sociale [] scăpate de sub control [IR: Mai exact ? A făcut cineva contabilitatea pierderilor? A plătit cineva? Cum de cei care le-au produs, sînt acum atît de bogaţi? ] şi-a pus pecetea şi subiectivismul primului ministru şi al ministrului desemnat cu problemele reformei- Adrian Severin. Ignorând problemele fundamentale ale restructurării la scara macro şi micro-economică, ei s-au lansat în măsuri pripite care au generat stări conflictuale, inclusiv cu propriul grup parlamentar (care a cerut în repetate rânduri, prezentarea de către guvern a unui program bine fundamentat şi eşalonat logic[] lucru pe care guvernul nu l-a realizat, acuzând în schimb parlamentarii care solicitau aşa ceva de conservatorism), dar mai ales au produs noi stări confictuale în economie. Li s-a reproşat în primul rind modul superficial în care s-a făcut lansarea acţiunii de liberalizare a preţurilor ( 1 octobrie 1990) şi convertibilitatea internă a monedei naţionale, ca şi fărâmiţarea unor unităţi industriale [IR: Ruperea între cele două aripi FSN a fost probabil o strategie. Chiar dacă nu s-au iubit prea tare, cele două forţe aveau prea multe teme de şantaj reciproc (distrugerea economiei versus a opoziţiei şi revoluţiei) prea multe interese comune, ca să poată intra în conflict real. Exemplu: menţinerea lui Roman după protestele din toamna anului 1990. Ar fi cazut atunci împreună- asa că au lasat-o mai moale cu divergenţele legate de ritmul schimbării. Simularea contrazicerii şi apoi a divorţului a fost însă necesară: nu puteau altfel să protejeze nomenclatura- întreţinînd o anume continuitate- şi în acelaşi timp să o convertească în mare patronat. În orice caz , acţiunile aripii Roman au fost atît de grave, încît este de neînteles că opoziţia le-a susţinut, în dauna "aripii conservatoare" , numai pentru că erau prezentate ca "radical anticomuniste" . Cum de au respins anticomuniştii justiţia socială reclamată de mineriada din 1991, care se adăuga celei politice: eliminarea unei guvernări impusă abuziv. Să fie vorba numai de inerţia urii faţă de barbaria minerilor, care a incărcat de resentiment obrazele fine umilite?(Oricum, puţin predispuse să înţeleagă şi să ajute "prostimea", avînd doar nevoie de un alibi moral) Dar totuşi cum de s-a ajuns la alianţa cu Roman din 1996 şi apoi la "Alianţa DA"? Numai din oportunism? Numai din prostie? Motivul profund trebuie să fie legat de o comunitate de interese pentru transformarea economiei printr-o "schimbare profundă şi rapidă"… care a dus la îmbogăţirea celor care au pus umărul la ea.]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

11.Frontul se dotează cu doua "aripi", care intera

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 13, 2007 12:07 am

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

11. [IR: Frontul se dotează cu doua "aripi", care interacţionează cu măiestrie]

"In 1991, agravarea situaţiei economice s-a soldat cu tensiuni din ce în ce mai acute, cu sindicatele şi cu ansamblul populaţiei, apoi cu parlamentul şi în fine, cu formaţiunea politică proprie, care şi-a acuzat liderul de autoritarism, reproşându-i modul voluntarist de a conduce. Multe critici vizau şi înclinaţia domnului Roman spre deplasări frecvente în străinatate [] solicitările, din ce în ce mai presante de a-l schimba pe primul ministru cu o persoană mai conectată la problemele concrete ale economiei [] dorinţa de a merge înainte, pe calea democraţiei şi a economiei de piaţă, însă fără riscul de a vedea totul pus în pericol din cauza grabei. [IR: Economia a fost făcută zob; ce altceva nu trebuia pus în pericol? ] La un moment dat, în cursul lunii iunie, la propunerea, de aceasta dată , chiar a domnului Roman, ajunsesem la o concluzie comună asupra unei schimbări posibile de guvern [] prin includerea reprezentanţilor altor partide [IR: Ştiu personal de la domnul Coposu că Raţiu a trebuit ameninţat, pentru a nu face acest pas. Cît despre aviditatea echipei CÎmpeanu..... ] atunci am discutat împreună despre candidatura posibilă a domnului Stolojan pentru postul de prim-ministru [IR: Iată cine urma să apere economia naţională şi să protejeze populaţia de pauperizare speculativă! Cînd se dau lovituri majore, există oameni de rezervă pentru posturile din scenariu. ] "

" O situaţie aparte s-a ivit datorită puciului de la Moscova, din 19 august 1991 [] I-am telefonat imediat domnului Roman care se afla în concediu la Madrid şi care m-a surprins cu întrebarea dacă trebuie sau nu să se întoarca la Bucureşti. [] Imediat după sosirea lui , am avut o întâlnire în care mi-a propus să iau legatura cu domnul Ianaev, cel care se afla în fruntea puciştilor, pe care noi îl întâlnisem la Praga, cu ocazia tratatului care a pus punct pactului de la Varşovia şi care, în calitatea de vicepresedinte URSS , ne întâmpinase la aeroport, cu ocazia vizitei oficiale la Moscova. I-am replicat, explicându-i de ce un asemenea demers ar fi fost nu numai inoportun, dar a fi contravenit aprecierilor noastre asupra esenţei loviturii de stat (Dl. Petre Roman se face că a uitat acest episod şi, un an mai târziu, în cartea "Le devoir de la Liberte" , publicată în Franţa, [] în care încearcă să dea semnificaţie politică unor răbufniri de orgoliu, scrie cu uşurintă "dacă puciul comunist ar fi reuşit, el (Iliescu) ar fi încercat să negocieze cu noua echipă conducătoare de la Mosova formată în jurul lui Ianaev".)

"Prin declaraţia Consiliului Suprem de Apărare din 20 August, România a fost unul dintre primele state care au condamnat, fără echivoc, această tentativă de lovitură de stat. [] Ulterior, domnul Roman a încercat să compare textele Declaraţiei Consiliului Suprem de Apărare (pe care o aprobase şi el [] cu cel al Declaraţei Guvernului , de a doua zi, cand situaţia evoluase substantial - pentru a demonstra că el s-a situat pe poziţii mai radicale decât presedintele! [] între timp eu luasem telefonic legătura cu preşedintele Eltin, transmitindu-i solidaritate. [] Totodată, am salutat poziţia adoptată de fraţii noştri de peste Prut, de conducere republicii Moldova, de condamanare a puciştilor şi mai ales, Declaraţia din 27 August 1991, de proclamare a independenţei Republicii Moldova. Aceasta a fost un pas important în viata celui de a-l doilea stat românesc desprins din fostul imperiu sovietic - ce ocupase în mod samavolnic, în 1940- ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov, o bună parte a teritoriului nostru naţional. Sunt forţe politice care consideră că, în august, România ar fi trebuit să acţioneze pentru reunirea, la patria -mamă, a acestor teritorii ocupate cu forţa. Este o poziţie nerealistă, care nu ia în socoteală conjunctura politic general-europeană şi acordurile internaţionale pivind frontierele statornicite de Europa după al doilea război mondial. În acelaşi timp sunt ignorate stările de spirit existente chiar în rândul populaţiei din republica Moldova, inclusiv al majorităţii româneşti. Cel mai realist este să dezvoltăm relaţiile fireşti dinte cele două state "[] [IR: În epocă, Iliescu şi Roman s-au exprimat şi mai tranşant contra reunificării. Fiecare cu ţara lui, despărţit de noul zid al Berlinului. Despre teritoriile răpite de Ucraina - nici pîs. Continuitatea frontierelor… într-un moment în care apăreau state noi. Invocă aşa- zisa opoziţie a Europei , care- ori nu a existat- ori presupune manevre cu totul nedemocratice de culise, transformînd cetăţenii "democraţiilor" în victimele unei farse. Invocă lipsa de chef a basarabenilor, ca şi cum nu ar şti cum au fost educati; şi că atitudinea guvernului român- nu va face decît să le întreţină şi amplifice reticenţele. Una peste alta, nu reuşeşte să pareze acuzaţia de înaltă trădare, din obedienţă faţă de Moscova (sau alte cercuri . Antonescu a fost executat, pentru că a încercat să elibereze Basarabia. Ce se va întîmpla cu cei care au ratat reunificarea? ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

12.Debarcarea aripii Roman

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 13, 2007 12:13 am

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

12. [IR: Revolta populaţiei înşelate şi jefuite este rezolvată prin debarcarea aripii Roman]

" Nu a trecut mult şi sfârşitul verii lui 1991 a readus în prim plan unele tensiuni sociale şi, în primul rând, revendicările minerilor din Valea Jiului, legate de salarii şi de condiţiile de muncă [IR: după ce se lăsaseră cumpăraţi cu cadouri electorale, dispuşi să joace şi rol de mercenari a darnicilor stăpîni de la Bucureşti, minerii s-au pomenit în capcană , aşa cum au păţit întotdeauna tovarăşii de drum ai comuniştilor.] câteva medieri la nivelul guvernului, care păreau să dea satisfacţie solicitărilor minerilor. Cu toate acestea, liderul lor a cerut o întrevedere cu primul ministru pentru a garanta cele convenite [] cu prilejul participării noastre la festivităţile [] Ţebea [] Avram Iancu [] Petre Roman a avut o întrevedere cu liderul sindical Miron Cosma, la care a asistat şi prefectul de Hunedoara şi la care, [] au ajuns la o înţelegere. Eu nu am participat la întâlnire [] şi nu am avut nici un contact cu reprezentanţii minerilor. Spun aceasta întrucât, ulterior, domnul Roman a încercat să acrediteze ideea că eu aş fi îndemnat pe mineri să vină la Bucureşti pentru a-i determina să-şi dea demisia, ceea ce constituie o altă fabulaţie, (în genul său foarte personal) în ciuda acestor premise care apăreau să dezamorseze conflictul am primit ştirea că în Valea Jiului sunt agitaţii [IR: Important de aflat dacă efectiv trupele i-au scăpat lui Cozma din mîna, răbufnind împotriva puterii, sau dimpotrivă el le-a activat politic, deşi se obţinuseră concesiile materiale cerute.] Incercările conducerii administrative şi ale factorilor locali, inclusiv ale prefectului [] de a-i linişti, n-au avut nici un efect. De la revendicări de ordin economic, adunarea minerilor a trecut la revendicări politice -demisia guvernului - în final hotărând să pornească spre Bucureşti pentru a-şi impune voinţa [IR: La această reorientare au contribuit şi forţe care doreau răsturnarea farsei impuse în 1990 sau apărarea economiei naţionale (studenţi, muncitori, ofiţeri, et.c). Ar fi fost de mult cazul să vorbească. Dacă atunci i-au considerat pe mineri utili eliberării României de tovarăşi, e josnic că i-au lăsat apoi singuri, la cheremul reconfiscării forţelor neocomuniste (Iliescu, Vadim etc). Dacă Silviu Popescu, condamnat alături de Cosma pentru instigare (încă urmărit de România ca infractor) - a fost un erou , atunci noi sîntem nişte laşi] Din nou ne-am aflat în faţa dezlănţuirii unei mişcări anarhice de masă [] devastarea unor magazine şi puncte comerciale ca şi a gării din Petroşani. [] au sechestrat trenuri, au obligat mecanicii de locomotiva să porneasca spre Bucureşti [] Au devastat câteva gări, au molestat funcţionari de la calea ferată, ca şi pe prefectul de Dolj [IR: Acum, cînd direcţia vîntului s-a răsturnat, manifestările minerilor au devenit "anarhice" şi antisociale. În 1990 ele fuseseră " excesive" dar bine intenţionate şi chiar salutare. Iliescu ştie să se reorienteze. Nu şi mentorii opoziţiei, care nu au acceptat furia minerească, pentru că-i lovise şi umilise cu un an în urmă, ca instrument de eliberare a României.] în această stare de spirit au ajuns la Bucuresti, au ocupat Piaţa din faţa guvernului, cerând primului ministru să vină în mijlocul lor. Când li s-a propus să trimită o delegaţie pentru convorbiri, au refuzat. La încercarea lor de a pătrunde cu forţa în clădirea guvernului, organele de ordine care apărau clădirea au fost nevoite să răspundă prin forţă, prin intervenţia scutierilor şi prin folosirea de petarde cu gaze lacrimogene şi fumigene [IR: Lupta cu securicomuniştii se dovedea mai puţin plăcută decît susţinerea lor. Din păcate au căzut victime, alături de ei fiind şi "pieţari"- care au sperat că regimul (guvern, parlament, preşedinte) ilegitim şi distrugător- va fi schimbat. ] Nereuşind să pătrundă în clădirea guvernului, a doua zi au decis să se ducă spre parlament, pentru a obţine nu numai demisia Guvernului, ci şi a Preşedintelui. [IR: Efectul alăturării contestarilor anticomunsiti. Această "less-majestate" a fost, conform depoziţiilor din procesul 1999, vina cea mai mare a lui Silviu Popescu, problemă suspect ocultată, de 16 ani ] De această dată s-a produs o dereglare a sistemului de apărare a clădirii Parlamentului. Nu se ştie din ordinul cui (ministrul de interne de atunci - Doru Viorel Ursu - nu a lămurit chestiunea ) au fost retrase forţele de ordine desemnate să apere acest obiectiv. Astfel încât minerii, însoţiţi de alte elemente anarhice din capitală au pătruns în clădirea parlamentului, încercând să forţeze parlamentarii să adopte decizia de demitere a preşedintelui ţării [] acest moment de slăbiciune a forţelor de ordine s-a transformat într-un moment politic major. Cei mai mulţi deputaţi, atât din partea FSN cât şi a opozitiei , nu s-au lăsat intimidaţi şi le-au explicat că parlamentul nu poate să adopte astfel de hotărâre [ IR: Din moment ce mai toată opoziţia politică şi civică s-a delimitat, nesprijinind noua încercare a străzii de a restabili ordinea de drept uzurpată prin înaltă trădare, Iliescu o poate numi "anarhie". Din cîte ştiu, în afară de Doina Cornea care a luat poziţie în sprijinul minerilor, sînt singurul membru fondator al Aliantei Civice care, delimitindu-se public de Comunicatul Alianţei- şi-a declarat sprijinul pentru acţiunea eliberatoare, amintindu-şi că guvernul Roman nu a fost ales corect şi că nu trebuie lăsat să jefuie populaţia, fie ea şi formată din FSNişti înşelaţi. Aşadar, da, a fost un moment politic major în Parlament, dar nu în sensul apărării democraţiei, cum poate au crezut unii naivi intervenind penibil- ca domnul Raţiu -ci în tradiţia solidarităţii benzii în jurul liderului. A se vedea şi atitudinea congresului PCR la intervenţia lui Părvulescu] în această conjunctură, am avut o discuţie cu membri ai Consiliului Suprem de Apărare [IR: Un fel de stat major creat în toamna lui 1990 în jurul liderului- pentru a-l proteja de previzibilele răbufniri ale mulţimii] şi ai guvernului, în finalul căruia domnul Petre Roman a formulat ideea că unica soluţie politică este demisia guvernului [] Aflând despre intenţia minerilor de a veni spre Palatul Prezidenţial, i-am consultat pe toţi liderii politici în legatură cu posibilitatea de a purta discuţie cu o delegaţie a acestora. [] au considerat oportun [] dar fără prezenţa lor [IR: !!!] Am purtat această discuţie pe 27 septembrie - care s-a imprimat şi a fost ulterior transmisă integral la radio şi la televiziune. În cursul discuţiei am condamnat ferm acţiunile lor anarhice. [] Le-am spus deasemena că nu se rezolvă problemele dificile ale tranziţiei, ale economiei şi reformei, prin schimbarea primului ministru şi a preşedintelui. Discuţia s-a terminat prin angajamentul lor de a se întoarce în ordine acasă [IR: Ce i-a determinat pe mineri să o lase moale cu demisia preşedintelui? Singuratatea politică în care s-au pomenit- respinşi de opozitie? Promisiuni consistente, şoptite fulgerător la intrare? Conivenţa lui Cosma cu Iliescu- pentru a se scăpa de Roman - aşa cum a rămas zvonul de atunci? Dar chiar dacă, la limită, numai frînarea reformei Roman a fost scopul mişcării, cum de a putut opoziţia să nu fie de acord cu asta? Şi de ce a acceptat ea pozele anticomuniste ale lui Roman debarcat, până la a-i permite să compromită dezastruasa guvernare 1996-2000? Dovada aceastei urîte înfrăţiri (pe care domnul Băcanu personal mi-a povestit că a iniţiat-o), este modul în care Convenţia a tratat mineriadele: reglând conturile cu duşmanii lui Roman, în loc să facă dreptate alegătorilor ei. Ca fondator al AC, FDA şi CDR, care şi-a dat demisia în noiembrie 1996, la aflarea monstruoasei coaliţii - am dreptul să semnalez adâncirea prăpastiei intelectuali-mineri, în care s-a prăbuşit societatea românească. Elocvent fiind modul în care au fost tratate procesele lui Cozma] [] ceea ce m-a surprins a fost reacţia ulterioara a domnului Petre Roman [] el a considerat nepotrivită întâlnirea mea cu minerii [] cu două seri în urmă, [] mă îndemna ca să decretez stare de asediu. Aceasta ar fi însemnat punerea armatei în stare de mobilizare, înarmarea cu armament de luptă a unităţilor de ordine şi militare, cu consecinţe greu de evaluat [IR: Multe a mai făcut acest individ pentru a nu rata "reforma" care ne-a răvăşit ţara! ] Ulterior a contestat şi aceptarea demisiei. [] că aceasta ar fi trebuit aprobată de parlament. [IR: Dar după 12 ianuarie, s-a putut spune " la loc comanda"… ] Trebuie deasemenea semnalată poziţia cel putin ciudată a unor formaţiuni politice. PNT-CD avea programat în acele zile Congresul naţional. După tot ce s-a petrecut, după actele de vandalism săvârşite de mineri, în ziua de 28 septembrie (deci după discuţia cu preşedintele şi angajamentul luat de mineri de a se întoarce acasa []) o delegaţie a minerilor, în frunte cu Miron Cosma, a fost primită cu aplauze şi aclamaţii la congresul PNT-CD care a şi scandat cu entuziasm "Jos Iliescu". [IR: Martorii participanţi la congres confirma. Şi atunci? Cum explică unii desolidarizarea totală de acţiunea din 1991- cu ocazia proceselor lui Cosma?] Alianta Civica - organizaţie ce se pretindea nepolitică, exponentă a "societăţii civile" - a procurat un număr de camioane şi, cu drapelele sale desfăşurate, îi indeamna pe minerii care se îndreptau spre gară, să se întoarcă în oraş. Cei care îi condamnaseră cu un an în urmă, acum îi aclamau şi îi intigau, pentru că de asta dată, acţonau împotriva puterii [IR: Era firesc. Mai întîi, pentru că a acţiona pentru eliberarea României şi Revoluţiei confiscate este absolut inversul acţiunii în sprijinul uzurpatorilor. Apoi, pentru că falia creată între inteletuali şi muncitori (pentru a acoperi jaful ţării) trebuia depăşită. În fine, pentru că membrii simpli ai formaţiunilor respective nu au fost la fel de laşi ca persoanele nepotrivite iţite la conducerea lor. Cine a ascultat caseta mărturie a dialogului dintre "reprezentantii" AC şi Ion Iliescu - în decembrie 1990, îi va înţelege însă acuzaţia de oportunism: contrar spiritului mişcării şi momentului, aceştia îi garantaseră o atitudine critic-constructivă, nemulţumirile urmînd să fie rezolvate civic, prin discuţii. Intrarea minerilor în congresul PNTcd a pus însă liderii în imposibilitatea de a-şi face jocul dublu: luptă cea mare cu gura, prudenţa maximă- în fapte] . Ne-am oprit la candidatura domnului Stolojan, fost ministru de finanţe si, ulterior, director al Agentiei Nationale de Privatizare [IR: Adică unul dintre principalii organizatori ai devalizării României. Pleac-ai noştri, vin ai noştri. Fără sprijin politic, minerii se zbătuseră degeaba] reuşind să asigure un climat de linişte şi echilibru []
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

13.Se reia jocul de convertire a nomenclaturii la capitalism

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 13, 2007 12:16 am

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

13. [IR: Se reia jocul de convertire a nomenclaturii la capitalism]
" în 1992 s-a înregistrat o scădere a producţiei industriale de 20%[]. La 8 decembrie 1991, s-a organizat referendumul naţional prin care Constituţia a fost supusă tuturor cetăţenilor cu drept de vot [IR: Minus cei care, ca mine , se considerau prizonierii unei farse- şi nu au validat-o ] au fost organizate alegerile pentru consiliile municipale, orăşenesti şi comunale, care au avut loc în luna februarie 1992 [IR: Deşi intrasem în grevă civică de la 16 decembrie 1990, am încercat să ajut organizarea opoziţiei din Neamţ, conducînd AC, FDAR, CDR. Depun mărturie ca şi aceste "alegeri" locale s-au desfaşurat în condiţii groteşti, total inechitabile, continuînd ciclul legitimării FSN][] Convenţia partidelor de opoziţie - care începuseră să se structureze şi să ducă politica mai coerentă - a realizat o ascensiune evidentă , fără însă a depăşi FSNul , de departe, pe atunci cea mai numeroasă şi mai importantă forţă politică. [IR: Am explicat în alte texte modul în care, încercarea de coagula opoziţia pornind de la bază - prin înfiinţarea în toată ţara ( şi alăturarea - la Cluj) a Forumurilor Democratice Antitotalitare a fost contracarată de liderii de la Bucureşti - prin înfiinţarea CDR, care a scos practic pe tuşă FDA. Astfel a fost oprit curentul de radicalizare care venea de jos şi reuşise să impună la Cluj, în 26 octombrie şi 9 decembrie 1990- împotriva cererilor de la centru- două rezoluţii anti-sistem clare (care denunţau ilegitimitatea puterii, cerînd retragerea opozitiei din parlament, şi reluarea năzuinţelor Revoluţiei). Pot descrie, deasemenea, modul în care personalităţile tip GDS implicate în lansarea Alianţei, au boicotat efortul de unificare şi radicalizare a opoziţiei ( în toamna anului 1990, boicotînd FDAR), îndemnînd populaţia să se liniştească şi lăsînd Timişoara, din nou, singură. Toate acestea au permis FSN-ului să-şi ducă la bun sfîrşit opera de distrugere a societăţii româneşti.] Faptul cel mai semnificativ , cu efecte profunde în viaţa politică a ţării a fost scindarea FSN . Domnul Petre Roman [] a recurs [] la atacuri polemice care mă vizau direct [] am încercat o lămurire după algerile locale [] întrebându-l cum explică această alunecare a lui pe poziţii diametral opuse celor pe care le susţinea, pe când era prim-ministru şi asocierea la sloganuri ale unei campanii, chipurile "anticomuniste" primitive, care a carcaterizat platforma ideologică a unor reprezentanţi ai opoziţiei. Mi-a replicat că el consideră această platformă "calul câştigător" în cursa electorală şi că el trebuie să preia acest stindard din mâinile opoziţiei şi să-l facă stindardul politic al FSN . [] incercand, la conferinţa pe ţară din martie 1992 să atragă întreaga organizaţie pe poziţii politice diametral opuse programului său initial [] Aceasta a determinat desprinderea de FSN [] a noului partid FDSN astazi PSD. [IR: Citind aceste explicaţii eşti silit să te intrebi: de ce a intrat opoziţia în jocul celor două ramuri ale FSN? Dacă a fost suficient ca Roman să întindă mîna , ca să i se ofere o flamură a "anticomunismului", înseamnă că nu era autentică. Liderii opoziţiei trădaseră şi revoluţia şi naţia română. Ce se întîmplă de atunci, nu este decît o consecinţă a unei farse care a durat nepermis de mult.]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

14. Se voteaza în continuare un discurs populist

Mesajde Ioan Rosca » Joi Dec 13, 2007 12:20 am

Ion Iliescu. Revoluţie şi reformă - comentata de Ioan Rosca

14.[IR: Se voteaza în continuare un discurs populist, care acopera actiuni antipopulare]

" campania electorală pentru alegerile din toamna anului 1992. Eu am aceptat propunerea de a candida la funcţia de Preşedinte al României, susţinut de noua formaţiune politică. [IR: O nouă farsă electorală, care avea să împlinească capturarea şi destructurarea României. Cu o zi înainte de "realegere" am reuşit să părăsesc România, pe care nu o acceptam ca stat de drept. Am asistat, în prealabil, la penibilele zvîrcoliri electorale ale "opoziţiei" şi la un nou atac violent "al oamenilor de bine" din Piatra Neamţ (revoltaţi că l-am huduit pe Iliescu, sosit acolo în campanie elctorală)] [] Mi-am intitulal programul cu care m-am adresat alegatorilor "Cred în shimbarea în bine a României" [] redau, în continuare câteva din principalele idei. [] Am subliniat că decisiv pentru noi este elaborarea unei strategii a dezvoltării economice şi sociale în perspectiva, care să cuprindă toate etapele tranziţiei spre o economie de piaţă. [] rodul cooperarii celor mai competenţi specialişti, indiferent de orientare lor politică sau ideologică. [] să fundamenteze programele de guvernare şi căile de continuare a reformei economice [] o cauză vitală a întregii societăţi. Reforma trebuie realizată din perspectiva dezvoltării economico-sociale, cu rezultate concrete palpabile, cu costuri sociale minime. Viabilitatea, credibilitatea şi consistenţa ei, depind de modul cum concepem şi ordonăm tranziţia, iar aceasta nu poate fi decât lucrarea întregii naţiuni. [] drumul este fără întoarcere[] .Următorii patru ani vor trebui consacraţi stopării declinului, ieşirii din criză şi relansării economice [] nevoie de muncă, de responsabilitate, de încredere. [IR: Bine formulat. Exact ce trebuia spus şi făcut… în 1990. De ce făcuse FSN altceva, stârnind declinul fără întoarcere, dacă ştia? Dacă nu ştia, de ce pretinsese puterea? După potopul salvator al nomenclaturii, urma cincinalul reconstrucţiei? Dar chiar şi cu întîrziere, nu a văzut nimeni implementată noua strategie. Am văzut doar ridicându-se temeliile averilor sutelor de milionari care au devalizat ţara, distrugând-o, ca să o poată acapara mai ieftin, "din dreapta". În timp ce, camarazii din aripa " de stânga" a frontului- se ocupau cu menţinerea credincioşilor în letargie, în speranţa că vor fi ocrotiţi . Ca totdeauna, programul dlui Iliescu a folosit de paravan.] Nevoia de însănătoşire morală a societăţii este tot atât de acută ca şi nevoia de reformă economică, de democratizare şi structurare a statului de drept. [] într-o societate a cărei fibră morală a fost serios afectată, există un teren propice pentru proliferarea unor noi forme de corupţie sau alienare [] este nevoie de un adevărat program de asanare morală a societăţii [] Tranziţia aduce cu sine tot felul de metehne şi obiceiuri care desfid legea şi o eludează [] caractere labile şi profitoare .[] Apar rând pe rând îmbogăţiţi din revoluţie şi impostori, apare corupţia, prolifereaza traficul de influenţă, şi face loc evaziunea fiscală, explodează criminalitatea, [] unii [] mi-au reproşat că nu sunt la curent cu stări similare din Occident, motivând că în fond corupţia este un fenomen normal, iar practicile de îmbogăţire ilicită sunt, în ultimă instanţă, benefice, că aşa se naşte noua "clasă mijlocie" şi că prin aceasta, ţara nu are, chipurile, decât de câştigat. Nimic mai fals şi mai periculos. [] fără ordine de drept, fără domnia legii, societatea se destramă. [] Scopul nostru este să construim şi nu să demolăm [IR: Incerca să dea semnalul unei noi etape.. După ce veţi avea patroni: la muncă!. S-au înţeles micile zbenguieli ale celor ce au sprijinit FSN, ca să puna mâna pe ceva pradă. Dar acum ajunge. Dacă toată lumea fură anarhic ( atacând de exemplu noaptea pădurile şi instalaţiile industriale cu fierestrăul), ce va mai gestiona noua nomenclatură? Un nu hotarât deci "corupţiei"- expresie sugerând vinovăţia individuală (prin care se ascunde caracterul sistemic al cancerului în care FSN a aruncat ţara). Iată noua cvadratură a cercului: cum să fure numai conducătorii. Fără a se înfunda în mâlul şantajelor generate de târgurile şi compromisurile făcute pentru a-şi menţine "democratic" puterea. Cum să fii votat pentru justiţie socială, în timp ce stai de şase la înavuţirea tovarăşilor de drum? Problemă pe care tot mai alienatul strateg, a încercat s-o rezolve. Singura lui arma a rămas diversiunea: menţinerea în conul atenţiei publice a unei opoziţii aparente şi părtaşe, integrarea într-o Eruropă care aduce alibiuri şi fonduri noi. Dar asta nu a făcut decât să întindă puroiul. Dacă, în sufletul acestui catalizator al distrugerii în lanţ, mai exista o brumă de bună intenţie sau ruşine, ar trebui să fie insuportabil de trist. E împăratul unei haznale. Ctitor eşuat tragic în maldărul de vinovăţii. Nimic adevărat nu se clădeşte pe minciună. Până şi "opoziţia", pe ale cărei tare s-a bazat, a devenit una cu fundalul. Dar să nu-l căinăm. Nimic nu l-a oprit, timp de 17 ani, asumându-şi riscul de a-şi recunoşte contribuţia majoră la dezastru, dacă ar fi avut o sclipire de remuşcare, să nu mai cauţioneze, prin diversiuni teziste "sistemul ticăloşit" (nume propus de urmaşul Băsescu- în loc de "ticălos"- pentru a sugera o puritate… pierdută pe drum). Dar în loc de asta , principalul responsabil a făcut capital din denunţarea "lipsurilor", pentru a evitia răspunderile… şi a se realege]

" în consecinţă, am fost ales Preşedinte al României. [] am obtinut de aceasta data 62 la sută din voturi. La alegerile parlamentare, în ciuda dificultăţilor menţionate, FDSN a ieşit pe primul loc, cu circa 29 la suta din voturi, Convenţia Democratică, reunind circa 18 formaţiuni politice, a întrunit 21 la sută din voturi, FSN a obţinut în jur de 10% [IR: Din care se vede că, în ciuda manevrelor puterii şi prestaţiei opoziţiei, numărul cetăţenilor păcăliti de Front (PSD-FSN) scăzuse.][] Mesajul de investitură, 30 octombrie 1992. [] cooperare şi conciliere între forţele politice [] domnia legii în societate [] pârghii de intervenţie constructivă în economie; politica liberalismului pur, a nonintervenţiei statului, care invoca ca argument puterea de autoreglare a mecanismelor pieţei (pe care nu le avem încă!) nu este compatibilă cu procesele tranziţiei, cum nu este compatibilă cu cerinţele economiei, în general. [] Elaborarea bazelor teoretice şi strategice ale tranziţiei pe termen lung [] O asemenea lucrare, înfăptuită cu forţele conjugate ale întregii intelectualităţi române [] indiferent de crezul lor filozofic, religios sau de obţiunile politice - are menirea să investigheze cu instrumentele ştiinţei concluziile desprinse din experienţa naţională şi mondială şi să fundamenteze căile optimale ale tranziţiei în condiţiile din România [] evitarea experienţelor pe viu [] necesitatea unui "Program global de restructurare şi dezvoltare" [] cordonarea proceselor de reformă şi dezvoltare economică [] relansarea creşterii producţiei industriale şi agricole []realizarea unui pact politic şi social explicit [IR: Aşadar, după trei ani de încredere populară, vrăjitorul din Oz recunoaşte discret- autocritic, că nu avusese nici o formulă magică. Oare cine l-o fi înarmat cu un pic de teorie a sistemelor, ca să ne explice acum ce nu putuse (vroise) să înţeleagă în 1990? În ce priveşte strategia apelului la intelectualitatea cuminţit-umilită prin forţă- el avea experienţa "primăverii " din 1964. Numai că de data asta - nu a mai mers. Nu a mai avut cu cine şi cu ce să atace platforma lui de reconstrucţie, devenită utopică, datorită sfâşierii societăţii în scopul protejării criminalilor vechiului regim. Cei care ar fi putut înteţi o renaştere, fuseseră daţi la o parte sau corupţi, mişeleşte . Intelectualitatea onestă nu i s-a alăturat neoactivistului; doar câţiva poftitori de ciolănaşe şi sinecuri. Mulţi experţi luându-şi lumea în cap, altii "descurcându-se" încă patru ani- în speranţa că până la urmă, Tovarăşii se vor da la o parte. Când în sfârşit, securicomuniştii "- copios privatizaţi , dar neputincioşi- au regizat "schimbarea, procesul degradării nu mai putea fi oprit. Iar opoziţia, depăşită, în ciuda promisiunilor celor x mii de specialişti, nu a mai produs niciodată mult asteptatul plan de redresare, s-a mulţumit să-şi mascheze neputinţa în dizertaţii savante din gama "speranţei". Era târziu. Cei care au refuzat acel "ACUM!"- cu care fuseseră chemaţi (somaţi) din stradă- vor trebui să raspundă, în faţa istoriei] .
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Următorul

Înapoi la Revolutia si Contrarevolutia din 1990

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Acournefene, BiasiaCashzoock şi 0 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009