Sectorul CIVES
 
 

Sergiu Nicolaescu.INCEPUTUL ADEVARULUI-comentata de I. Rosca

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Sergiu Nicolaescu.INCEPUTUL ADEVARULUI-comentata de I. Rosca

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 1:20 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI.
TOPAZ 1995

Am pus comentariul complet al cartii "Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI" la adresa:
http://www.procesulcomunismului.com/mar ... coment.htm

Presedintele comisiei parlmentare de cercetare a evenimentelor din decembrie, regizorul FSN Sergiu Nicolaescu, nu poate ajunge la
adevarul Contrarevolutiei, oricit ar fi el de evident.
El reda fapte petrecute in toata tara, care releva modul in care stapinii sistemului au fost siliti de extinderea revoltei si de contextul
international, sa intrerupa reprimarea si sa recurga la deturnarea revolutiei.
Dar cum pactul de neagresiune dintre FSN, armata si Securitate- nu poate fi incalcat, ceea ce lasa Frontul in pozitia de erou al unei lupte
cu mii de victime dar fara dusmani, autorul se chinuie sa ne ameteasca cu fabulatii si scenarii fantastice.

Ioan Roşca, 3 ianuarie 2008
Ultima oară modificat de Ioan Rosca pe Sâm Ian 05, 2008 3:49 pm, modificat 1 dată în total.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

1. De la pericolul maghiar..la previziunile astrologice

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 1:24 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca

[1 IR: De la pericolul maghiar şi complotul extern, la previziunile astrologice]

I.CONTEXTUL INTERN SI INTERNATIONAL IN CARE S-AU INCADRAT ACTIUNILE REVOLUTIONARE DIN DECEMBRIE 1989

„...Simultan cu provocarea unor demonstraţii ale populaţiei de origine maghiară din Transilvania, Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţă...care să degenereze în conflict militar...acest scenariu Ungaria îl are în vedere să-l realizeze cu ştirea U.R.S.S. şi cu sprijinul Austriei...". (M.Ap.N. Telegrama 015771/09.11.1989).
"...Emigraţia maghiară din Occident şi cercurile guvernamentale de la Budapesta vehiculează...ideea reanalizării în forurile internaţionale a statutului actual al Transilvaniei, urmărindu-se antrenarea etnicilor unguri din România în acţiuni pentru crearea unui stat independent sau autonom...necesitatea întemeierii unui Ardeal independent, neutru şi suveran...urgentarea proclamării autonomiei Transilvaniei şi înglobarea acesteia într-o aşa-zisă federaţie...". (Dosar S.R.I. Nota U.M. 0610 F.N., fila 62).
[IR: Ce ni se sugerează? Că ungurii voiau Transilvania si au provocat o revolutie in Romania- in acest scop. SN preia tezele cu care-l alimenta securitatea pe Ceuşescu ]
În fine, am selectat şi câteva din informaţiile ce se referă la situaţii şi fenomene sesizate în interiorul ţării, pentru a ne face şi o idee de modul cum D.S.S., prin generalul Iulian Vlad, i le prezenta cuplului Ceauşescu aproape zilnic, unele scrise chiar de mână pentru a garanta confidenţialitatea. [IR: Ca să ne amintim cu ce se ocupau DSS şi Vlad pînă în clipa în care au devenit forţe ... revoluţionare ]"...Cercurile reacţionare din Ungaria, şi în primul rând biserica reformată, manevrează pe fostul preot Tokes Laszlo din Timişoara, antrenându-l în acţiuni naţionalist-iredentiste şi antiromâneşti...încă din luna iulie 1988, a fost instigat să declanşeze acţiuni aşa-zis contestatare deschise, în scopul atragerii asupra lui a unor măsuri din partea autorităţilor, care să-i creeze statut de persecutat pe criterii naţionale şi religioase...".
"La 20.10.1989, cu prilejul controlului de frontieră efectuat asupra a doi preoţi reformaţi din Debreczen, s-a stabilit că aceştia au venit în ţară special pentru a-l contacta şi încuraja pe Tokes Laszlo. Asupra lor s-au găsit mai multe înscrisuri ascunse în plafoniera autoturismului cu care călătoreau, între care:
- o listă cu întrebări adresate lui Tokes Laszlo de Forumul Democratic Ungar în legătură cu situaţia sa şi unele aspecte ale politicii partidului şi statului nostru, în scopul folosirii materialului în propaganda antiromânească din exterior;
- textul unei declaraţii comune a reprezentanţilor adunărilor bisericilor reformate de dincolo de Tisa şi a organizaţiilor Frontului Democrat Ungar din Debreczen, prin care este apărat Tokes Laszlo şi se fac aprecieri ostile la adresa autorităţilor clericale şi de stat din România;
- o chitanţă în original (se află în xerocopie la dosar - n.n.), prin care Tokes Laszlo confirma primirea sumei de 20.000 lei, însoţită de o mulţumire în termeni religioşi. Înscrisul atestă că acţiunile sale sunt subvenţionate din exterior". (Dosar S.RJ. Nota U.M.0610F.N. fila 67).
Este de menţionat şi încercarea de a aduce la TV maghiară pe 14 iunie 1989 pe regele Mihai alături de L. Tokes, bineînţeles în scopul mediatizării preotului maghiar.
Generalul Iulian Vlad, şeful D.S.S., în luna septembrie 1989, i-a prezentat personal lui Ceauşescu un dosar privindu-l pe Tokes Laszlo, cerându-i aprobarea pentru înaintarea cazului respectiv instanţelor de judecată. Ceauşescu a considerat însă acţiunile preotului ca nereprezentând un pericol deosebit şi a refuzat instrumentarea cazului.
Organele de securitate ale judeţelor Cluj, Arad şi Timişoara au evidenţiat existenţa unor cetăţeni de diferite naţionalităţi ca membri ai unor organizaţii internaţionale subversive, veniţi în ţară ca turişti şi care duceau acţiuni de influenţare şi incitare asupra unor personalităţi interne. (Direcţia I Nota F.N./F.D. - Direcţia a III-a Nota F.N/12.1989). [IR: Altă teză preluată de SN de la Securitate. Valul de turişti spioni, provocatori, instigatori, terorişti. Nu a fost prins şi dovedit nici unul, nici înainte nici după 16 decembrie. Dar pentru reprimarea propriei populaţii, era nevoie de alibiuri. ]"...O atenţie sporită a fost acordată identificării şi verificării unor cetăţeni străini, în mod deosebit din Germania, Franţa, Spania şi S.U.A., care veniţi în România sub diferite acoperiri au contactat elemente legionare, transmiţând indicaţii şi instrucţiuni de la grupurile legionare... [IR: De unde s-ar deduce contribuţia legiunii la eliberarea României...] s-a acţionat în direcţia descifrării scopului şi sensului venirii în ţara noastră a unui mare număr de cetăţeni din Ungaria, cu mult peste cotele perioadelor anterioare...s-a stabilit cu certitudine o creştere fără precedent a numărului evenimentelor de frontieră...". (Dosar S.R.I. Nota nr. 0386588/ 12.11.1991, cu activităţile cadrelor fostei U.M. 0610, în perioada 15-30.12.1989). [IR: Ce evenimente? Încercări de fugă, soldate cu bătăi sau execuţii? ]
În perioada premergătoare datei de 16.12.1989, atât în judeţul Timiş, cât şi în judeţele Caraş-Severin, Covasna, Brăila etc, organele de securitate şi vameşii au înregistrat intrarea în ţară prin punctele de frontieră şi deplasarea în tranzit sau în interes turistic a unui însemnat număr de turişti străini, în majoritate ruşi, maghiari sau sârbi, sosiţi în grupuri de 2-3 cu autoturisme personale. Iată ce declara şeful Serviciului de Contraspionaj al Securităţii judeţului Timiş: „...în zilele premergătoare datei de 16, a apărut un fenomen, respectiv intrarea în ţară prin punctele de intrare de vest din Iugoslavia a unor grupuri masive de turişti în maşini - formatul unui grup era de 20-30 de maşini - aparţinând unor ţări vecine...cei . veniţi erau ruşi şi maghiari de ordinul miilor ... foarte mulţi au rămas în judeţ, nu s-au cazat în spaţiile oficiale de cazare, au rămas răspândiţi în oraş prin maşini...erau informaţii cu privire la cetăţeni care erau la vremea respectivă denumiţi fugari, că s-au întors şi că au frecventat unele centre de instruire din Ungaria şi care urmau să desfăşoare acţiuni diversioniste pe teritoriul ţării noastre...". [IR: Dacă au participat cu ceva la stîrnirea revoltei, meritau diplomă de eroi eliberatori. Dar încă nu au apărut , ca să-şi afirme meritele]
Din cercetarea datelor organelor de vamă, s-a constatat în luna decembrie 1989 o importantă creştere a numărului de cetăţeni sovietici care vizitau în grupuri România, respectiv 67.530 de persoane în raport cu 30.879 de persoane în perioada corespunzătoare a anului 1988. [IR: Moldovenii de dincolo de Prut , veniţi la rude, după decenii de interdicţie, intră şi ei în acest număr? ] Totodată, s-a constatat o ciudată creştere a numărului cetăţenilor străini sosiţi în ţară cu paşaport de serviciu sau în tranzit.
Judecate din perspectiva evenimentelor petrecute în Decembrie 1989 în ţara noastră, consider a nu fi lipsite de semnificaţii unele situaţii semnalate la frontierele României, sesizate de organele de specialitate ale M.Ap.N. Acestea par a se înscrie într-o anumită logică a faptelor, [IR: Nu e nevoie să minţi , dacă eviţi afirmaţiile si te reduci la aluzii ] prefigurate şi de celelalte categorii de informaţii:
În U.R.S.S. se semnalează o serie de aplicaţii notificate, precum şi unele executate de mari unităţi tactice în zona Cernăuţi în perioada 14-l7.12.1989. [IR: Şi? ]Totodată, s-a constatat intensificarea activităţilor practice privind executarea de trageri navale şi aeriene de către unităţi de marină şi aviaţie militară. În perioada 18-22.12.1989, în cadrul Forţelor Maritime Militare sovietice s-au executat lansări de rachete într-un raion maritim situat la vest de peninsula Crimeea. [IR:Şi? ] (M.Ap.N./ M.St.M./D.I. Buletin informativ 4454 din 19.12.1989 şi Sinteza informativă 4362/1989). Din informaţiile sinteză înaintate în urma documentării de presă în garnizoana Brăila a rezultat, în afara creşterii interesului turistic nemaîntâlnit în această zonă, că începând din 18.12.1989, pe şoseaua Reni-Giurgiuleşti a fost semnalată o coloană de peste 70 camioane militare. [IR:Şi? ] (M.Ap.NVM 590 din 10.02.1992).
În Ungaria sunt de reţinut aplicaţiile batalioanelor de cercetare-diversiune din organica corpurilor de armată care au executat pregătire specifică ducerii acţiunilor de luptă în spatele trupelor inamice, respectiv Corpului 1 şi 3 Armată între 16-l8.12.1989, acţiuni finalizate cu executarea unui marş încheiat în raioanele situate la 15-20 km de frontiera României. Aceleaşi unităţi au executat în lunile martie-iunie, prin rotaţie, o pregătire specială la baza de instrucţie în teren muntos de la Rezi [IR:Şi? ] (12 km nord de Keszthely). M.Ap.NJM.St.M./D.I. Sinteza informativă 4362/1989).
În Bulgaria, Forţele Maritime Militare executau la 20.12.1989 activităţi de pregătire de luptă într-un raion situat în sud-vestul Mării Negre, unele din ele în cooperare cu Flotila sovietică din Marea Neagră. [IR:Şi?] (M.Ap.N./M.St.M./D.I. - Buletin informativ 299, 4455, 4362/1989).
[IR: Nu ştiu ce crede SN că a demonstrat mai sus. Nu ştiu ce ştie despre ce înseamnă să demonstrezi ceva. Dar e clar ce vrea să inducă, din cîteva argumente , care nu spun nimic. ]
Evoluţia informaţiilor sosite pe diverse canale nu putea prevesti nimic bun pentru dictator. Soarta ce era hărăzită liderilor fostelor state socialiste est-europene o dată înlăturaţi de la putere nu avea darul să-l lase indiferent.În special schimbarea celor doi dictatori - Honeker şi Jivkov -, înlăturaţi prin lovituri de stat susţinute evident de Gorbaciov.Specific celor două cazuri a fost trecerea securităţilor şi armatelor de partea opozanţilor celor doi dictatori. [IR: De aceea au renunţat securicomuniştii la lichidarea revoluţiei şi au preferat confiscarea ei. Ştiau ce i-ar aştepta, dacă se pretează la o innăbuşire a insurecţiei în sînge. Diversiunea a costat mai puţin şi le-a asigurat rămînerea la putere]
Astfel Ceauşescu avea imaginea unei cabale internaţionale, materializată în acţiuni concertate din partea unor forţe diverse, având drept finalitate pulverizarea regimului al cărui exponent şi unic conducător era. El era convins că pericolul vine numai şi numai din afară, iar în interior eventual de la persoanele din anturajul sau. [IR: Punct de vedere pe care securicomuniştii îl susţin şi azi ] Cel mai periculos adversar al său i se părea a fi Gorbaciov. Din analiza stenogramelor şedinţelor C.P.Ex. din 17, 20, 21 şi 22.12 şi a unor discuţii avute cu membrii acestui organism, reies clar încercările lui de a-i speria pe de o parte şi de a-i provoca pe de altă parte. Ne referim la atacurile directe la adresa lui Iulian Vlad, Tudor Postelnicu şi Vasile Milea. Ca urmare a pierderii încrederii în unii dintre colaboratorii săi, plecând în Iran, a lăsat la conducerea statului în locul său pe Elena Ceauşescu şi pe Manea Mănescu, deşi ar fi fost îndreptăţit a îndeplini această sarcină, primul ministru de atunci, Constantin Dăscălescu. Este cunoscută neîncrederea ce o avea în gen. Milea, pe care de fapt preconiza să-l înlocuiască la viitoarea plenară din luna martie cu Dincă Ion, (propria lui declaraţie), iar după noaptea de 21/22.12.1989 cu gen. Victor Stănculescu (declaraţia lui Ion Coman). [IR: Şi ce ar fi făcut Stănculescu în noua sa calitate, dacă nu avea şansa creată de extinderea insureţiei? ] Din analiza hotărârilor pe care le-a luat, ne dăm seama că intrase în panică şi în nici un caz nu era dotat pentru momente grele. Mai amintesc următoarele hotărâri, care confirmă cele susţinute mai sus. La Timişoara, deşi avea o echipă puternică formată din Ion Coman, generalii Guşă, Stănculescu, Niţu, Chiţac, Macri etc., în 19 decembrie mai trimite pe Bobu, Dăscălescu şi Ilie Ceauşescu, bineînţeles fără rezultat. În 20 şi 21, schimbă comanda militară de la Timişoara, înlocuindu-l pe Guşă cu Stănculescu, apoi îl cheamă, în aceeaşi noapte, pe ultimul la Bucureşti pentru a-l schimba pe Milea. În noaptea de 21-22 l-a pus pe Dincă să-l supravegheze pe Milea... []
Mai grav, Ceauşescu imaginează măsuri, care pe plan extern irită şi sfidează personalităţi politice şi organisme internaţionale influente, cu un efect nociv, agravant asupra procesului de izolare a regimului şi ţării noastre. În cuvântarea sa la Congresul al XIV-lea se referă, în premieră, la Pactul Ribbentrop-Molotov, cu trimitere directă la problema Basarabiei, renunţă la Clauza naţiunii celei mai favorizate din partea S.U.A., întrerupe raporturile cu F.M.I., obstrucţionează unele reuniuni internaţionale etc. [IR: Nu putem şti de ce a luat aceste măsuri care l-au izolat extern. Aparenţa lor patriotică nu ne poate înşela. Pare a fi vorba de încercarea de a mai juca o dată cartea din 1968. Ceea ce însemnă că îi era frică de o revoltă internă. ] [] De asemenea, planul Orient '89 se prelungeşte şi după întoarcerea sa din Iran. [IR: Ce este acest plan?]
[]Cred că plecarea lui este caracteristică felului de a fi al lui Ceauşescu. M-am controlat în această opinie cu declaraţiile lui Manea, care i-a fost secretar 27 de ani şi-l cunoştea mai bine ca nimeni altul, excepţie făcând Elena Ceauşescu care ştia să-i speculeze toate slăbiciunile. Era un gest tactic, lăsând responsabilitatea în seama unor colaboratori ce-i erau fideli - ca la întoarcere să se poată desolidariza de orice acţiune a lor dacă va fi cazul. Prin cele două teleconferinţe din 17 şi 20.12., ordinul de a deschide focul îi revine în întregime, de fapt îi era conferit şi de funcţia pe care o deţinea: comandant suprem, funcţie pe care a folosit-o din plin până în ziua de 22.12.1989, orele 10.30. []
Dacă Ceauşescu ar fi citit măcar informativ ce spun astrologii despre 1989 ar fi aflat că în acest secol au fost două conjuncţiuni Saturn - care reprezintă structurile existente, instituţii publice şi politice - cu Neptun - planeta idealurilor politice şi a libertăţii. In 1917, revoluţia rusă şi în 1953 moartea lui Stalin. Cea de-a treia era prevăzută în 1989(!) Iată ce povestea pentru luna decembrie a anului 1989 Elizabeth Tessier: „Jupiter va fi opus lui Uranus la 5 grade ... Cancer - Capricorn, ceea ce înseamnă destabilizare generală politică şi economică cu efecte foarte grave ...". Oare conducătorii Securităţii să fi fost amatori de astrologie ? [IR: Oricît ar vrea SN, nu-l putem crede atit de prost încit să ia in serios astfel de aiureli, sau să le propună drept glume. O fi modul lui sucit de a încifra faptul căpledoaria de faţă e o farsă?]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

2. Forţe externe ne-au provocat la violenţă...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 1:29 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca

[2 IR: Forţe externe ne-au provocat la violenţă, încercînd să ne compromită revoluţia ]

II. ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIA INTERNAŢIONALE ASUPRA EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989

Contextul intern premergător acţiunilor revoluţionare din Decembrie 1989 a fost influenţat şi prin diversele şi deosebit de intensele acţiuni desfăşurate de mass-media internaţională. Aceasta urmărea crearea unei atmosfere revoluţionare explozive şi chiar declanşarea unui război civil, toate acestea pe fondul nemulţumirilor existente generate de dificultăţile şi privaţiunile specifice crizei economice şi social-politice prin care trecea ţara (războiul din Irak este doar un exemplu). [IR: Joc de picioare tipic. "Tiranul" trebuia răsturnat , dar cei care ne-au îndemnat să o facem, nu ne voiau binele, ci voiau război civil. Adică... revoluţie reală.]
Industria mass-media se dovedeşte a fi un factor permanent şi foarte important de influenţare psihică şi morală a populaţiei la acest sfârşit de secol, în care dibăcia manipulării informaţiei poate hotărî chiar soarta războaielor. [IR: Sau furtul unei Revoluţii şi victoria Contrarevoluţiei, prin "alegeri" controlate mediatic]În cursul anului 1989, atât postul de radio Europa Liberă, cât şi majoritatea covârşitoare a presei vorbite sau scrise din exterior şi-au intensificat activitatea în scopul destabilizării situaţiei din ţările comuniste est-europene şi crearea unor premise pentru răsturnarea regimurilor totalitare existente în aceste ţări. [IR: Avem sau nu a le fi recunoscători pentru asta?]Este de remarcat efectul profund pe care l-a jucat dezinformarea în municipiul Timişoara asupra populaţiei acestui oraş, a întregului Banat şi a întregii ţări. Nu este nici o îndoială că în acest sens am fost cu toţii angrenaţi într-o manipulare bine pusă la punct. Cifrele referitoare la „măcelul" de la Timişoara (miile de morţi, arestaţi sau schingiuiţi barbar) au fost difuzate de televiziunile din Europa centrală şi ulterior de celelalte agenţii de ştiri din întreaga lume. Este clar că zvonul lansat avea la origine o dezinformare deliberată. Postul de radio Europa Liberă este cel care a prevăzut constituirea Frontului Salvării Naţionale, dar cei care urmau a face parte din conducerea acestuia trebuiau să fie semnatarii scrisorii adresate Vestului pe 27 august şi 8 noiembrie şi care, printre altele, afirmau că acest post de radio este „...speranţa lor, deoarece el îi ajută pe români să spargă zidul tăcerii, să alunge tenebrele şi să restaureze încrederea românilor în faptul că ei nu erau singuri în lupta lor". (Raport on Estern Europe - RFE/RL ianuarie 1990). []
La sfârşitul lunii ianuarie 1990, devine pentru oricine o certitudine faptul că măcelul de la Timişoara şi „genocidul" comis, după cum comentează un ziarist, de „monştrii arabi ai Securităţii" sunt tot atâtea minciuni deliberate. "Exagerarea cifrelor de la Timişoara a avut ca scop ridicarea românilor împotriva regimului totalitar". "O asemenea manipulare era într-adevăr fără precedent în istoria presei şi constituie, în sine, o informaţie eronată, care era gata să determine intervenţia « Brigăzilor internaţionale » sau ajutor străin". [IR: În loc să speculăm fără nici un suport ce "era gata să determine", mai bine mulţumim pentru ce a determinat: declanşarea luptei de eliberare ]
[] Fuga după senzaţional a condus la minciună şi impostură. Astfel „imaginile atroce ale măcelului de la Timişoara erau rezultatul unor regizări". (Le Figaro, 30 ianuarie 1990).[]...Măcelul de la Timişoara venea să confirme similitudinea dintre comunism şi nazism, cel din urmă încheindu-şi viaţa cu imaginea lagărelor de exterminare ... [] Astăzi, adevărul este cunoscut. A fost vorba de o monstruoasă campanie de minciuni, dusă de comun acord de mass-media occidentală şi de agenţii de presă reformatoare din Europa de est. Scopul lor în România era să asmută masele pentru generalizarea Revoluţiei în toată ţara. [IR: Ceea ce i se pare monstruos "revoluţionarului" SN. Nu ne mai mirăm că s-a dedicat Contrarevoluţiei.] În Occident se urmărea reuşita unei enorme campanii de propagandă contra comunismului şi pregătirea spiritelor, asa cum sugera Roland Dumas, ministrul francez de Externe „pentru datoria de a interveni". [IR: Pericolul extern este justificarea gardienilor lagărului. Nu pe noi ne păzeau ei, cum am crezut, ca proştii, ci ţărişoara gospodărită de securicomunişti]
O vină poartă şi Televiziunea română în ceea ce priveşte transmiterea procesului şi execuţia celor doi dictatori. Fără a intra în detalii asupra oportunităţii procesului, a motivaţiei ce a determinat deschiderea lui şi a hotărârii luate, este necesar să acord atenţie modului în care caseta a ajuns în Vest. Difuzarea casetei în Occident ne-a adus un mare deserviciu, Revoluţia noastră fiind considerată „O minciună de talie mondială". Poate că exagerez, dar cred că procesul şi execuţia, prost filmate, au pornit un al doilea scenariu, de îndepărtare a simpatiei mondiale provocată de Revoluţia română şi care ar fi ridicat ţara noastră înaintea altor ţări foste socialiste, care şi-au rezolvat revoluţiile de catifea sau de bumbac în cea mai discretă şi bună înţelegere. [IR: Tipic. Nu conteză cine sîntem şi ce facem, contează cum (a)părem. ] Rezultatul îl simţim şi astăzi, când, din toate aceste ţări, noi am rămas în opinia presei mondiale o ţară neocomunistă, cu toate consecinţele ce decurg din acest lucru. Cunosc pe cel care a vândut caseta, dar neavând suficiente dovezi nu pot să-i divulg numele. Deocamdată. [IR: Tipic SN. Ştie, dar nu spune. Spune , dar nu ştie. Spunînd că neocomunismul e o părere, datorată unor casete manipulatoare, pare că nu ştie că FSN chiar a făcut o Contrarevoluţie.]În concluzie, în baza unui plan bine conceput, desfăşurat printr-o acţiune convergentă din Est şi Vest, mass-media internaţională a urmărit , într-o primă fază, crearea condiţiilor de declanşare a unor acţiuni destabilizatoare violente, între populaţie şi forţele de ordine (în special Armata), prevăzute a se solda cu mari pierderi umane şi materiale, iar într-o fază ulterioară, slăbirea reciprocă a organelor puterii armate, prin încercarea de a declanşa un autentic război civil. Principalele protagoniste ale acestui război urmau să fie Securitatea, pe de o parte, şi Armata şi populaţia civilă, pe de altă parte. [IR: Instigarea la revoluţie este crima mediatică externă, pentru alde SN. Confruntarea cu Securitatea era scopul insurecţiei populare anti-regim. Lupta de eliberare putea fi evitată dacă renunţau securicomuniştii la putere, sau dacă renunţam noi, la răsturnarea lor. După o prima bătălie, stinsă prin jertfirea ceuşeştilor, românii s-au resemnat la a doua soluţie. ] În a treia fază, se prevedea o posibilă intervenţie străină de genul celor din Panama, Iugoslavia sau chiar ceva original. După unele informaţii, un astfel de plan avea şi Tratatul de la Varşovia, cunoscut sub numele de „POLARCA". [IR: Şi ce se întîmpla dacă eram eliberaţi de securişti, prin intervenţie externă? Ne ocupau (colonizau) alţii? Au făcut-o şi aşa. Şi am rămas şi cu securicomuniştii, ca arendaşi ][] Acţiunea s-a desfăşurat, având următoarele scopuri probabile:
- demascarea, odată în plus, a sistemului comunist, cruzimile şi atrocităţile de care era capabil, paralelizarea lui cu nazismul, în scopul creării unei stări de spirit repulsive, şi excluderea lui din istoria omenirii; [IR: Şi nu a fost aşa comunismul? ]
- înfăţişarea barbariei poporului român, care a fost capabil de asemenea atrocităţi ca "măcel", "genocid", înfăptuite de Armată, şi a diabolicelor procedee folosite de organele de ordine ale Miliţiei şi Securităţii; [IR: De ce ar fi fost compromis poporul român victimă, demascîndu-se diabolicele procedee ale securităţii? ]
- învrăjbirea şi dezbinarea diasporei româneşti, lansarea ei în acţiuni destabilizatoare şi chiar violente; [IR: ?! ]- transformarea românilor disidenţi în bancă de informaţii mai mult sau mai puţin reale şi în personal de difuzare a zvonurilor; [IR:?! ]
- realizarea panicii şi a condiţiilor de declanşare a unui război civil în ţară;
- învrăjbirea naţionalităţilor conlocuitoare, pe fondul drepturilor omului, dirijarea lor spre acţiuni violente, spre răzbunare şi intoleranţă. Renaşterea visurilor imperiale şi ale fostelor uniuni statale de mult apuse. [IR: Teză clasică a securităţii]
Pierderea unor părţi din teritoriul românesc ar fi dus ţara în situaţia politică dinaintea anului 1916. Pericolul destrămării naţionale a fost prezent permanent, deşi România făcea parte din Tratatul de la Varşovia. Şi toate acestea asupra României. De ce? [IR: Pentru că numai propagînd astfel de inepţii, puteau forţele represive securicomuniste să justifice reprimarea populaţiei revoltate, care a încercat să se elibereze din lagăr. De 18 ani ne vorbesc Tovărăşii despre pericolul extern, ca să nu-i judecăm pentru Contrarevoluţie. Slujindu-i, SN nu se jenează de incoerenţa şi absurditatea discursului său. Cînd un "revoluţionar" denuţă lupta de eliberare, se dă de gol.]
Fiindcă România este o ţară de mărime mijlocie, cu un însemnat potenţial economic şi militar, dispusă într-o zonă geografică de importanţă strategică, unica ţară ce-şi permitea o anumită independenţă faţă de marile puteri. În lume şi în special în Europa nu este loc pentru prea multe naţiuni tari. Sunt necesare state mici, dependente de cele mari. De fapt, evoluţiile ultimilor ani în Europa confirmă deplin această teză (vezi fosta Iugoslavie şi Cehoslovacia). Câţi morţi au fost în Panama? Dar în Afganistan? Nu se ştie precis şi nici informaţiile din mass-media nu au spus-o. Erau în joc interesele convergente ale unor mari puteri ale lumii. Deci discreţie. Dar în România, în special la Timişoara; precizia a fost maximă: 4632, nici mai mult nici mai puţin. [IR: Se pun in balanţă consideraţii generale privind politica internaţională, pentru a se justifica genocidul securicomunist]
Având la bază, aşa cum apreciau unii ziarişti, „o monstruoasă strategie a dezinformării", s-a urmărit barbarizarea poporului român, [IR: ?! Dacă treceam toţi cuminţi la muncă, după ce noul tătuc ne anunţa că va fi totul bine, am fi apărut mai civilizaţi? ] la care, trebuie să recunoaştem, o contribuţie de seamă şi-a adus şi Televiziunea naţională prin imaginile, dar mai ales prin informaţiile date pe post. O parte din aceşti terorişti ai informaţiei se pretind astăzi revoluţionari. Am convingerea că o bună parte din aceste acţiuni din Televiziune au fost o manipulare. De unde veneau aceste informaţii? Cine le-a verificat? Cum au putut fi difuzate pe post? [IR: Ce mistere mari! E aşa greu e să analizezi casetele de atunci şi să vezi cine a lansat mesajele, mergînd apoi în amonte, spre sursa lor?] Aceste mari erori nu scad însă meritele Televiziunii române şi mai exact ale acelor specialişti care s-au pus cu credinţă şi mari riscuri la dispoziţia Revoluţiei. [IR:?! ] (Încerc să uit manifestările de isterie specifice momentelor grele). Unii au fost şi vor fi tentaţi să spună că amestecul străin ar fi teza lui Ceauşescu şi nu este reală. [IR: De ce tentaţi? O spunem cu toată gura.] Nefiind un om cu ambiţii de posturi politice, care ar fi ameninţate prin afirmaţiile pe care le fac, consider o obligaţie elementară a trage semnalul de alarmă pentru viitorul apropiat al naţiunii noastre. Atacurile la adresa României, a politicii sale interne şi externe şi în ultima vreme compromiterea ideii de Revoluţie română confirmă temerea mea. [IR: Tovarăşul Regizor nu face decit să compromita Revoluţia română, declarînd că lupta cu securitatea ar fi fost o barbarie]
Închei acest capitol cu convingerea fermă că Revoluţia din Decembrie 1989 este opera poporului român şi nu un produs de import al instituţiilor mass-media din străinătate. [IR: Hopa mitică... Securiştii nu trebuiau atacaţi "barbar". Strainatatea nu trebuia sa ne instige la intinderea revoltei în toată ţara. Armata trebuia lasată să ne bage înapoi în casă. Trebuia să se evite orice violenţă. Restul ... era adevărata noastră revoluţie]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

3. De la revolutie la contrarevolutie

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 1:58 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca

[3 IR: De la revolutie la contrarevolutie ]

III. DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR
[] În după-amiaza zilei de sâmbătă 16.12.1989, se anunţă anularea sentinţei de evacuare, dar acest lucru nu opreşte creşterea numărului de simpatizanţi. Este oprit un tramvai şi folosit ca tribună. Autorităţile trimit o subunitate de intervenţie a M.I. (28 ofiţeri şi subofiţeri), care, după lăsarea întunericului, a fost atacată de cei aproximativ 1000 de manifestanţi. Mişcarea de protest în favoarea pastorului Tokes se transformă într-o revoltă împotriva condiţiilor de viaţă, deosebit de grele, şi a sistemului totalitar. Acţiunile din Piaţa Maria (1000 de manifestanţi) devin violente, sunt incendiate magazine şi autovehicule. Numărul manifestanţilor trece de 3-4000, forţele de ordine intervin cu maşini de pompieri şi trupe de securitate şi arestează peste 200 de persoane, în general tineret.
Fiind mai bine informată asupra evenimentelor ce s-ar fi putut declanşa, conducerea politică a Timişoarei a solicitat sprijinul Armatei, care în baza ordinului comandantului suprem, a trecut la „ridicarea capacităţii de luptă". Militarii aparţinând M.Ap.N. au fost pregătiţi să intervină împotriva unor „huligani care devastează şi distrug bunurile poporului, huligani aflaţi sub conducerea agenţilor străini, care în felul acesta ameninţă independenţa de stat a României şi pun în pericol socialismul". [IR: Din primul moment teza pericolului extern trebuia să justifice folosirea armatei împotriva populatiei, contrar menirii sale fireşti]Era de fapt teza binecunoscută a lui Ceauşescu la care apela atunci când voia să anestezieze voinţa populară. Aceasta era informaţia în baza căreia ostaşul şi ofiţerul urmau să fie scoşi în stradă, la ordin, în Decembrie 1989, convinşi fiind că acţionează împotriva agenţilor străini ce urmăreau destabilizarea ţării şi destrămarea ei. „Duşmanii socialismului".[IR: SN se arată convins de aceeaşi teză, deşi o denunţă aici]
Mişcarea de protest câştigă un ferm caracter social-politic. S-au scandat lozinci anticeauşiste. Forţele de ordine au folosit violenţa. Din ordin de la Bucureşti, s-au luat măsuri excepţionale. În zori, preotul este evacuat, cu forţa, la Mineu.
În ziua de 17.12.1989, din ordinul lui Ceauşescu, la Timişoara Armata urma să facă o demonstraţie de forţă, sub forma unei defilări a patru coloane militare cu cântec şi fanfară. Este un ordin naiv, în cursa căruia a căzut şi ministrul Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea. [IR: Un ordin criminal, dat prin el, de el, subalternilor lui. Naivi ne crede SN pe noi] Apariţia în stradă a Armatei, în jurul orei 10.30, a fost interpretată diferit de populaţie. [IR: Adică? Avea alt sens decît de ameninţare? ] În acest context, aflaţi sub tensiunea acţiunilor din 15 şi 16.12., unii cetăţeni agresează Armata, considerând-o ca apărătoare a regimului ceauşist. [IR: Dar ce era? Ce s-ar fi întîmplat dacă populaţia ceda la intimidare şi pleca acasă? ] Totuşi, pornind chiar de la generalul Vasile Milea, executarea ordinelor foarte clare date de Ceauşescu se face incomplet, fără convingere, cu îndoială. [IR: Normal. Toată lumea ştia că regimul nu mai e tolerat în plan internaţional şi va cade, mai devreme sau mai tărziu. De unde, reţinerile. Dar în anii în care regimul nu avea probleme externe, forţele represive şi-au făcut datoria, fără şovăială. ] Rezultatul este admonestarea lui Milea, Vlad şi Postelnicu în şedinţele C.P.Ex. din 17 şi 20.12. din partea lui Ceauşescu. În şiretenia lui simplistă, dictatorul îi iartă pe cei trei că nu au luat măsuri dure de lichidare a mişcărilor de stradă, dându-le încă o şansa de a se reabilita, bineînţeles, prin exces de zel. În final, el ar fi putut arunca vina pe cei care au dat curs ordinelor. Reuşita acţiunii de înfrângere prin violenţă a revoltei, caz în care dictatorul lua poziţia unui arbitru între popor şi cei care au „abuzat" de funcţiile lor, sau în caz de nereuşită, de acuzare a comandanţilor militari de neexecutare a dispoziţiilor comandantului suprem. [IR: Acelaşi joc dublu l-au făcut şi liderii FSN, după 22 decembrie ]
Situaţia conflictuală dintre manifestanţi şi forţele de ordine devine ireversibilă. În acest timp, au sosit la Timişoara, din partea D.S.S.-ului, generalul Macri şi colonelul Teodorescu, iar din partea Procuraturii colonelul Diaconescu. La orele 14.15, s-a ordonat „alarmă de luptă parţială" către U.M.0115 (Giroc), iar la orele 18.45, se transmite ordinul de luptă „Radu cel Frumos" pentru tot judeţul Timiş. (Ordinul gen. V. Milea)
După stropirea cu apă a manifestanţilor, a început lupta şi manifestanţii reuşesc să intre în sediul P.C.R. Se strigă „Jos Ceauşescu!". În jurul orei 16- 16.30, a început să se tragă la Timişoara şi cad primii morţi în Piaţa Libertăţii. [IR: Astea sînt barbariile pe care le regretă SN, ca rezultînd din instigarea occidentala?]
Prin atacul săvârşit, în ziua de 17.12.1989, orele 16.30, asupra comandamentului Diviziei 18 mecanizată, din plin centrul oraşului Timişoara, şi a agresării celor îmbrăcaţi în uniformă, pe străzile oraşului s-au creat premisele unui război civil. [IR: Între cine şi cine? Cînd armata reprima o insurecţie de eliberare, făcută cu pumnii, pentru a apăra un regim putred- se potrivesc alţi termeni.] Asupra sediului comandamentului s-a aruncat cu obiecte contondente, sticle incendiare, provocându-se incendii. Unele forţe şi mijloace tehnice au fost blocate de manifestanţi cu mijloace speciale, din care unele au fost studiate şi confecţionate înaintea evenimentelor. "Aceste fapte au pus în pericol grav siguranţa oraşului şi a cetăţenilor săi". (Din. declaraţiile generalului Guşă Ştefan). [IR: Şi ce trebuiau să facă insurgenţii, ca să nu supere armata represivă şi să nu pună în pericol stabilitatea sistemului? Trecind peste faptul, dovedit între timp, că atacurile asupra unitatilor militare au fost inventate] Din ordinul lui Ceauşescu, un grup de ofiţeri superiori ajunge la Timişoara pe ziua de 17.12.1989, orele 16.00, grup condus de Ion Coman (secretar CC. P.C.R.), generalul Guşă Ştefan (şeful M.St.M. al M.Ap.N.) şi generalul Nuţă Constantin (M.I.). Printre ei se aflau şi generalii Stănculescu şi Chiţac. [IR: Ceea ce i-a recomandat pe cei doi ca miniştri ai forţelor represive folosite de Contrarevoluţia FSN] Punctul maxim al Revoluţiei la Timişoara este atins în noaptea de 17/18.12. (66 de morţi şi 196 de răniţi). În zilele următoare, 18 şi 19.12., numărul morţilor este de 7 şi al răniţilor de 98. La Catedrală, în după-amiaza zilei de 18.12, apare steagul tricolor decupat, care va deveni simbol al Revoluţiei şi la Bucureşti câteva zile mai târziu. În această perioadă, la Timişoara au tras asupra populaţiei atât forţe ale Armatei, cât şi forţe ale M.I. (Miliţie, trupe de Securitate şi grăniceri). Un rol deosebit l-au jucat şi "dispozitivele mixte", aduse de generalul Nuţă (M.I.). Nu poate fi exclusă şi acţiunea criminală a unor „civili".[IR: Dar ar trebui excluse astfel de "propoziţii", într-un raport, de asemenea importanţă ]
Întreaga acţiune din Timişoara a fost ţinută, conform ordinului Elenei Ceauşescu, în secret, lucru ce a permis marea diversiune informaţională practicată de mass-media mondială. Aceste informaţii au avut şi misiunea de a revolta întreaga populaţie a ţării, pregătind astfel creşterea în amploare a Revoluţiei şi generalizarea ei în întreaga ţară. Comanda militară la Timişoara a revenit în întregime generalului Guşă Ştefan, prim adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al M.St.M.
Încă de la plecarea lui Ceauşescu în Iran, 18.12.1989, graniţele au fost închise, iar informaţiile cenzurate. De remarcat ordinul de neautopsiere a cadavrelor de la Timişoara dat de colonelul Diaconescu, procuror general adjunct, aflat în localitate. Acest ordin nu-si găseşte justificare [IR: Ce eufemism! ], influenţând negativ cercetările făcute ulterior, şi el trebuie coroborat cu acţiuni duse de Securitate la Timişoara (cele 40 de cadavre aduse la Bucureşti) şi la Bucureşti (după noaptea de 21-22. 12) de a lăsa morţii fără posibilitate de identificare (din raportul Procuraturii).După noaptea de 17/18.12.1989, Elena Ceauşescu, împreună cu Bobu şi Postelnicu, hotărăsc transportul unor cadavre (40) de la Timişoara şi incinerarea lor la crematoriul Cenuşa din Bucureşti. Acţiunea este condusă de generalul Nuţă şi începe la ora 19.00 pe 18.12.1994, fiind asistat de Mihalea, Macri, Diaconescu şi Deheleanu (Declaraţia lui R. Tinu). În 19.12, la „ELBA" are loc o altercaţie între Bălan, generalul Guşă şi muncitorii din uzină. Împuşcarea accidentală a unei femei provoacă grevă generală la Timişoara. A doua zi, pe 20.12, au ieşit în stradă toate marile uzine, marcând revoluţia timişoreană. [IR:Dar pînă atunci, ce fusese? Huliganiadă?] Armata se retrage în cazărmi la orele 10 din ordinul generalului Guşă. [IR:Ca să se refacă, să se reorganizeze, să se pregătească de misiune. Care misiune. e evident. Dacă nu ar fi fost izbucnirea din restul ţării- e clar ce ar fi făcut forţele retrase, strategic, în cazarmi. Continuarea favorabilă şi diversiunea le-a permis să pretindă ca se pregăteau să apere ţara de atacuri imaginare. ] La ora 13, revoluţionarii ocupă balconul Operei, loc de tradiţie „istorică" al timişorenilor. În noaptea de 21-22 se fac două planuri de recucerire a Operei de către generalii Nuţă şi Guşă sub pretextul recuperării unor arme, dar care nu au fost puse în aplicare. [IR: Nu au mai apucat.] Din balconul Operei se citeşte primul document al Revoluţiei române. Să dăm „cezarilor" ce se cuvine cezarului. Putem concluziona că această etapă se caracterizează prin:
- acţiuni violente ale forţelor de ordine împotriva cetăţenilor revoltaţi şi anumite acte de distrugeri ale unor civili împotriva avutului obştesc (16, 17, 18.12.), nespecifice cetăţenilor oraşului Timişoara sau scopurilor Revoluţiei; [IR: De ce era aşa de anormal să faci praf vitrinele ceauşiste? Cum nici înfruntarea militarilor nu este bine văzută, revoluţionarilor din Timişoara le mai rămînea decît să protesteze paşnic, în timp ce erau arestaţi... ]
- angrenarea Armatei în opresiune, prin preluarea rolului ce ar fitrebuit să-l aibă Securitatea şi Miliţia;
- o neimplicare vizibil prevăzută din partea unor servicii ale D.S.S.; [IR: Are SN dovezi? A ajuns in arhivele interzise celorlalţi? Sau le dă un cec in alb?]
- un posibil amestec străin manifestat prin provocări la adresa Armatei şi alte fapte. [IR: Un mod de a vorbi ce relevă un posibil amestec securist ]
La Bucureşti, în ziua de 19.12.1989, orele 11.40, prim-locţiitor al şefului Marelui Stat Major şi şef al Direcţiei Operaţii, generalul Eftimescu, primeşte, de la comandantul Armatei a 4-a, informaţia: "Vă transmit declaraţia preşedintelui interimar al Ungariei, Mathias Suros, făcută la manifestaţia de la
Budapesta: „Cu sufletul împăcat putem ajuta ardelenii care doresc autonomia. Autorităţile maghiare sprijină ca Ardealul să devină regiune autonomă". Acelaşi general primeşte de la contraamiralul Iordache, şef de stat major al Marinei, informaţia potrivit căreia: „în raionul Isaccea, la Dunăre, pe malul sovietic, au apărut 12 maşini cu material de pod, care au fost debarcate până la orele 14.45". Ara dat aceste informaţii pentru a înţelege mai uşor care era starea de spirit a personalului M.St.M.. Aşa cum am mai spus, pe 19 şi 20.12.1989, la Timişoara, a început adevărata Revoluţie, [IR: Cum s-o fi ajuns la ea, dacă zilele precedente fac parte din altceva?] moment marcat prin ieşirea organizată, în stradă, a personalului întreprinderilor şi instituţiilor, a grupurilor mari de cetăţeni revoltaţi împotriva regimului comunist. Generalul Guşă, venit în oraşul de pe Bega pentru „a face ordine în 24 de ore", înţelege situaţia şi ordonă retragerea trupelor în cazămii. Timişoara devine un simbol, iar întreaga ţară se transformă într-un cazan gata să explodeze. În zilele de 19 şi 20.12.1989, la Timişoara, pentru a calma situaţia, au mai fost trimişi, aşa cum am mai văzut, Dăscălescu, Bobu şi generalul Ilie Ceauşescu. Toţi trei, probabil speriaţi, au căutat să părăsească cât mai rapid oraşul.
Etapa a doua începe la întoarcerea lui Ceauşescu din Iran în ziua de 20.12.1989 şi cu teleconferinţa din aceeaşi seară. Informat de cele petrecute în lipsa lui, Ceauşescu a încercat fidelitatea C.P.Ex.-ului. Printr-o scenă teatrală, în care a mimat hotărârea de a demisiona de la conducerea statului. Desigur, gestul dictatorului era o momeală pentru un eventual trădător din rândul acestora şi totodată o angajare mai fermă a celor prezenţi în evenimentele ce vor urma. Se demonstrează încă o dată caracterul laş al celor care formau, atunci, conducerea ţării (C.P.Ex.-ul).Teoretic, acesta putea fi momentul ideal al unei lovituri de stat. Nimeni din jurul lui Ceauşescu nu îndrăznea să se gândească la aşa ceva. Dar să mai treacă la fapte...
[] O agitaţie deosebită la ambasadele S.U.A., Angliei, Franţei, Olandei şi altora dovedeşte punerea în mişcare a unor puternice reţele de agenţi, unite de această dată pentru răsturnarea lui Ceauşescu. Este de precizat că cele mai perfecte agenturi de spionaj erau cele ale unor ţări din estul comunist, aliaţii noştri. Nu avem date prin care să credem că la acea dată se gândea cineva la răsturnarea sistemului comunist din România. [IR: Şi atunci, speculaţiile primului capitol, sînt strict zodiacale? ] Dovadă că şi cei care constituiau opoziţia politică, din afara partidului, nu au acţionat în nici un fel în acele zile de început. [IR: Şi atunci, pe ce se bazează legitimitatea comuniştilor strecuraţi la putere după 22?] Tot meritul revine poporului român, care în Timişoara, ca şi în alte oraşe ale ţării, s-a ridicat spontan pentru a înlătura nu numai ceauşismul, dar şi sistemul comunist. []
Această etapă se va caracteriza prin ridicarea întregului popor, fraternizarea Armatei cu revoluţionarii, paralizarea aparatului de opresiune (partid, Securitate şi Miliţie) şi răsturnarea sistemului comunist prin forţă. [IR: Despre ce vorbeşte aici SN? Unde a fraternizat armata cu revolutionarii? Cine a paralizat securitatea si militia? ]
În seara zilei de 20.12.1989, la Timişoara, Armata era retrasă în cazărmi. [IR: Pregătind lovitura de graţie] În aceeaşi seară, Nicolae Ceauşescu declara "stare de asediu" în tot judeţul Timiş. Generalul Milea, în 21.12., se mută în sediul CC. al P.C.R., de unde, printr-o grupă operativă, a condus direct întreaga Armată. [IR: A condus-o in ce directie? ]
Ceauşescu, în zilele de 20 şi 21.12., nu-şi pierduse încă fidelitatea activiştilor de partid şi a unor cadre de conducere din organele de represiune. Poate că evenimentele ulterioare ar fi putut fi evitate pentru un timp, dacă dictatorului nu-i venea ideea unui miting de protest la Bucureşti, în care să fie acuzate barbariile „huliganilor" de la Timişoara şi să interpreteze întreaga revoltă anticeauşistă de pe malul Begăi ca o încercare din exterior, în care „capitaliştii se uniseră cu foştii prieteni comunişti pentru a pune în pericol independenţa ţării şi socialismul românesc". Puntea care încerca să o facă între 1968 şi 1989 dovedeşte o mare naivitate, în care nici cei mai fideli colaboratori ai săi nu mai puteau crede. Conducerea superioară a Securităţii a înţeles că se apropie sfârşitul pe care şi-l pregătea cu mâinile şi voinţa sa chiar dictatorul.
Avem unele declaraţii, potrivit cărora cei din conducerea Securităţii ar fi ţinut în luna noiembrie 1989 o şedinţă, cu toţi şefii Securităţii din judeţe, în care li s-a atras atenţia asupra faptului că Securitatea nu trebuie să se implice direct în acţiuni de stradă, mulţumindu-se doar cu munca de informaţii. [IR: Nu putem crede aşa ceva, fără dovezi solide] Este evident că unii şefi din D.S.S. erau convinşi că eliminarea lui Ceauşescu era iminentă, dar nu au avut curajul să se implice.
Pregătirea mitingului în noaptea de 21/22.12. demonstrează, pentru ultima dată, puterea de organizare a partidului. [IR: Si rezervele de obedienţă a majoritatii populaţiei, cea care a votat, la 20 mai, Contrarevoluţia] Deşi anulat de două ori în cursul nopţii, totuşi a doua zi acesta a avut loc în condiţiile unei perfecte organizări şi cu luarea unor măsuri de excepţie pentru menţinerea ordinii. Să nu uităm că în acel moment se instituise stare de necesitate şi era sub aplicare planul M.I. „Orient '89" şi alte planuri cunoscute acum de noi (2600) sau încă necunoscute. [IR: Stil misterios. Nu aflăm detalii despre aceste planuri, poate pentru că au fost aplicate şi după 22 decembrie, împotriva adversarilor FSN-ului]În ziua de 21 dimineaţa, întregul aparat de opresiune se afla în stradă. Armata era în stare de alarmă. Telefonic, Ceauşescu anunţă la Timişoara ca Victor Stănculescu să se prezinte la Bucureşti, pentru a-l înlocui pe generalul Milea. (Declaraţia lui Ion Coman). Generalul Milea Vasile a avut o convorbire telefonică cu omologul sau ungur, generalul Karpaty, care cerea detalii privind mişcările din România. Îşi dau asigurări reciproce de neamestec. Ferm, ministrul român declară că nu va ezita să declanşeze o apărare militară multilaterală, în caz de agresiune. [IR: De decenii ne apăra armata, de atacul din "Deştertul tătarilor". În timp ce tovaraşii distrugeau ţara, dinăuntru] Înarmată până în dinţi, Securitatea îşi ocupă locurile strategice în jurul şi în sediului C.C.-ului. (Direcţia a 5-a şi Sec. Buc.) Informatorii erau presăraţi în mulţimea care se deplasa în mod organizat spre centrul oraşului. [IR: A doua zi, oceanul de securişti şi informatori avea să se evapore instantaneu, ca prin farmec, să se transforme în apărători ai fragedei democraţii ] Străzile laterale erau blocate cu tractoare, autobuze, camioane. Nimeni nu putea părăsi coloanele în marş. Mitingul televizat începe conform cadrului obişnuit. In rândul acestor zeci de mii de oameni, care de câteva ore şiruiau pe străzile Bucureştiului, informaţiile asupra acţiunilor din Timişoara s-au extins cu extremă repeziciune. Domnea o tensiune deosebită, mărită şi de faptul că fiecare participant la miting a remarcat măsurile de ordine excepţionale luate.
A fost suficientă o explozie a unei petarde ca panica să cuprindă întreaga adunare. Explozia din dreptul lui Athenee-Palace colţ cu Calea Victoriei, dacă ar fi fost făcută de autohtoni, ar fi fost revendicată de mult, acţiunea aducând avantaje deosebite celor care ar fi îndrăznit să o facă. [IR: De acţiunea lui Nica Leon , nu vrea să ştie. Pentru că ea i-ar fi adus capital, celui care-l contesta continuu pe Iliescu? ] Explozia de la restaurantul Cina nu este confirmată de cercetările întreprinse de noi. Unii participanţi susţin că panica s-a produs datorită unui zgomot deosebit de puternic. Ca participant ce mă aflam în piaţă, am simţit în spate trecerea unui grup neidentificat venit dinspre Hotel Athenee pe Calea Victoriei şi care a împins mulţimea spre clădirea CC. Panica şi mişcarea mulţimii justifică zgomotul auzit de unii martori.O altă variantă a zgomotului ar fi intrarea în vibraţie a membranelor difuzoarelor instalaţiei de amplificare. Existenţa unui grup organizat intrat în Calea Victoriei din Calea Griviţei, apoi până la Athende-Palace, ciocnindu-se cu două lanţuri de scutieri şi coborând pe la Telefoane spre Cişmigiu, unde se pierde, este o realitate văzută chiar de mine. Este interesant de ştiut cine erau cei care formau acest grup, cum au răsturnat două baraje de scutieri şi ale cui ordine executau. După cinci ani, îmi pun cu încăpăţânare aceeaşi întrebare: este întâmplătoare lipsa de acţiune a Securităţii pe fondul acţiunilor unor grupuri organizate, concentrate împotriva lui Ceauşescu? De ce nu primim nici o informaţie de la cei care se aflau pe acoperişuri? (Direcţia a-5-a şi Sec. Buc.)
Eşuarea mitingului de la Bucureşti, transmis prin TV în întreaga ţară, dă aripi celor mai curajoşi dintre manifestanţi. În Bucureşti, în jurul orei 13.30, se formează trei grupări (mai importante): la Piaţa Romană, la Universitate şi a treia la Piaţa Unirii. Se strigau lozinci anticeauşiste. Toate organele de opresiune se aflau în stradă şi pe acoperişuri. Totul se filmează şi se fotografiază, dar aceste documente nu ne sunt încă puse la dispoziţie. [IR: De către cine? Ce instituţii sînt deasupra comisiilor parlamentare? Tocmai cele care au organizat represiunea cercetată? ] În cele trei locuri fierbinţi înconjurate de puternice forţe de ordine, surprinzător de pasive, se pregătesc dispozitive de apărare. Apar şi elemente de tehnică militară, T.A.B.-uri, şi mai târziu tancuri. În primele ore, când atmosfera nu era încă fierbinte, în aceste locuri s-au întocmit şi citit liste ale unui posibil nou guvern, care în esenţă cuprindeau cam aceleaşi nume şi în principal semnatarii scrisorii celor şase (în primul rând Corneliu Mănescu), precum şi disidenţii cunoscuţi (Doina Cornea, Dumitru Mazilu ...) în listă apăreau numele unor comunişti, aparţinând unei perioade precedente totalitarismului ceauşist. Consider că aceste liste sunt o dovadă a manipulării manifestanţilor, având ca scop realizarea unei lovituri de stat şi înlocuirea conducerii ceauşiste cu "comunişti mai omenoşi", acceptaţi de Gorbaciov (vezi întâlnirea Brucan-Gorbaciov de la Moscova), capabili să impună doctrina perestroikăi şi în ţara noastră, în toate aceste trei locuri, în capul listei era Corneliu Mănescu. Pe 23.12., la toate televiziunile şi în toate marile cotidiene ale lumii, fotografia mea de la TV era confundată cu cea a lui Corneliu Mănescu, care ar fi preluat puterea în România. A doua zi, pe 22.12., de pe terasa C.C.-ului, Dan Iosif îl citeşte de pe o listă tot pe Corneliu Mănescu. [IR: Şi prin ce era această soluţie diferită faţă de înscăunarea lui Iliescu ] Simplă întâmplare şi asemănare, sau o conspiraţie cu antene în mass-media mondială? În seara zilei de 21.12.1989, la teleconferinţă, Ceauşescu spunea: "... Este în fond inadmisibil ca de 4-5 ore să nu fi fost lichidat grupul acela de aici, de la Universitate, care trebuia de mult lichidat". Îndeplinind ordinele lui Ceauşescu, generalul Milea preia direct comanda şi se deplasează la Intercontinental (21.30), unde conduce acţiunile de înlăturare a baricadelor şi de lichidare a revoltei. Focul de armă întrebuinţat de către forţele M.Ap.N. încă de la orele 16.45 se dorea a fi de avertisment, tras pentru intimidarea persoanelor mai îndrăzneţe, precum şi pentru autoapărare. În realitate, au căzut multe victime şi doar puţini din cei care au făcut exces de zel au fost deferiţi justiţiei. [IR: Referirile la "excesul de zel" încearcă să atenueze vinovăţia eroilor gen Milea? Manifestanţii hotărîţi să lupte pentru libertate, nu pleacă acasă dacă se trage numai în sus. Crima comisă împotriva unei colectivitati care-şi cere drepturile, este consecinţa directă a hotărîrii de a inăbuşi revolta ] Ar fi nedrept să nu împărţim responsabilitatea acţiunilor de reprimare între toate forţele angrenate: Miliţie, trupe de Securitate, cadre de Securitate în civil sau activişti de partid care mişunau în locurile fierbinţi şi printre dispozitivele realizate de forţele aparţinând M.Ap.N. [IR: Nu a fost nimeni pedepsit, deci e usor sa imparţi responsabilităţi, retoric] Suntem obligaţi să adăugam şi posibile provocări ale agenţilor străini specializaţi, direcţie în care deţinem suficiente probe. [IR: Dar nu putem arăta nici una... ] Se remarcau prin violenţa deosebită împotriva manifestanţilor: Andruţa Ceauşescu, Postelnicu şi Dincă, la un moment dat numit coordonator pentru forţele de opresiune. (Securitate, Miliţie, Armată şi alţii). Din comportamentul lui, martori ai acelei nopţi îi atribuie vina morală a tot ceea ce a executat V. Milea. [IR: Morala devine ceva exterior...] Un grup de la Direcţia a 5-a, în frunte cu gen. Neagoe, este trimis de Ceauşescu să aducă ostateci dintre revoluţionari. Ordinul se execută şi un grup din aceştia este introdus în curtea Direcţiei a 5-a, vis-a-vis de Comitetul Central. La Cluj, încă de la orele prânzului, cad primele victime dintre civili, ca urmare a încercărilor de forţare a dispozitivelor realizate de forţele armate, în ambele părţi ale baricadei apar persoane zeloase care acţionează violent - 12 morţi în Piaţa Libertăţii, 9 în Str. Moţilor, 4 morţi în Str. Horea, în total 26 de morţi şi 52 de răniţi. [IR: "Zeloşi" sînt numiţi revoluţionarii care, cu pumnii, îşi asumă bărbăteşte lupta cu forţele regimului, înarmate pînă în dinţi ] Şi în aceste locuri, în afara focurilor trase de Armată, mai sunt semnalate şi trageri provocate ca diversiune.
În după-amiaza zilei de 21.12., la sediul CC. s-au prezentat la Nicolae Ceauşescu următorii: Ilie Verdeţ, Vâlcu, Burcă şi Dan Deşliu (orele 19.00-20.00), care au discuţii cu cei doi Ceauşescu. [IR: Ce-o fi discutat cu ei Dan Deşliu? ]Ilie Verdeţ, după o discuţie de 5-l0 minute cu Ceauşescu, se pare că a rămas în sediu şi peste noapte. Un lucru este cert, nimeni din anturajul dictatorului nu l-a somat să demisioneze. În jurul orei 21.00 este vizitat de Zoe şi Valentin Ceauşescu. Cei doi dictatori rămân peste noapte în sediul C.C.al P.C.R.
Pe bulevardul Magheru, un militar în termen, şofer, conducând un camion aparţinând M.Ap.N., este lovit cu o cărămidă în cap şi, pierzându-şi controlul, intră în plin în civilii şi în cordoanele de militari din faţa sa. Incidentul s-a soldat cu 7 morţi civili şi 5 răniţi (orele 16,30, 21.12). [IR: Vinovat, probabil, este cel care i-a aruncat asaltatorului o cărămidă... ]În Piaţa Romană, asupra grupului masiv de manifestanţi se intervine în forţă în jurul orelor 20.00. Acţiunea a fost executată în exclusivitate de forţe ale M.I., reuşindu-se împrăştierea acestora. De asemenea a fost reţinut un număr important de civili, care au fost trimişi la penitenciarul Jilava.
La Universitate, un grup de cca 100 de manifestanţi, conduşi de Dan Iosif, realizează o baricadă [IR: Dumitru Dincă, duşmanul lui Iliescu, este uitat. Rămîne în istoria SN doar cel dispus să-şi vîndă noilor stăpîni, participarea din decembrie]. Asupra acestora se intervine cu jeturi de apă. La un moment dat, pe această baricadă îşi fac apariţia tineri, care îi susţin pe revoluţionari şi care aduc cu ei cokteil-uri Molotov. O dată cu întunericul (ora 18.00), se deschide foc cu muniţie de război, inclusiv cu gloanţe trasoare. Din ricoşeuri cad primii răniţi, dar s-a tras şi în plin, din lateral şi spate (blocul "Dunărea"). Aceste focuri de sus lateral şi spate sunt dovezi ale unor acţiuni de tip diversionist-terorist, care vor apare şi după 22 decembrie. Se încearcă spargerea baricadei cu două T.A.B.-uri, dintre care unul a rămas blocat în baricadă, fiind ulterior incendiat cu cokteil-uri Molotov. Dan Iosif declară: „...în continuare au început să apară sticle Molotov, dar nu pot să bag mâna în foc că cei care le-au fabricat erau tot aşa de puri ca noi...". [IR: Erau nişte provocatori... Ca toţi aceia care au avut curajul să răspundă represiunii bărbăteşte, prin luptă] În jurul orei 24.00, apar primele victime lovite în piept. Încep să se arunce grenade lacrimogene. Apoi urmează asaltul a două tancuri T-34 asupra baricadei, continuat cu alte trei tancuri şi întreaga trupă (M.I. şi M.Ap.N.).
La Bucureşti, în această noapte, în afara victimelor produse prin împuşcare, peste 1200 de manifestanţi sunt arestaţi, bătuţi sălbatic şi duşi în faţa hotelurilor „Negoiu" şi „Union", sau în faţa Ministerului Comerţului Exterior, de unde erau urcaţi în dube şi transportaţi la Miliţia Capitalei pentru identificare şi mai apoi la închisoarea Jilava pentru a fi interogaţi. La Miliţia Capitalei, sectorul 2 partid, Securitatea municipiului Bucureşti, la Circumscripţiile de Miliţie 10, 14, 16, 17 şi 18, arestaţii au fost trecuţi prin cordon de miliţieni şi civili, care i-au bătut cumplit. La Jilava au fost anchetaţi de ofiţerii din Direcţia a Vi-a a D.S.S. (Direcţia Cercetări Penale). Tratamentul inuman la care au fost supuşi cei reţinuţi a fost în afara drepturilor omului, inclusiv ale prizonierilor, aşa cum ele sunt statuate pe plan internaţional. [IR: Dar de 18 ani, nimeni nu a plătit pentru asta, nimeni nu a fost găsit vinovat, de către "noua " putere ] Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă nu am fi fost învingători. [IR: Depinde la cine se referă acest "noi". Dacă securicomuniştii ar fi pierdut puterea cu adevărat , nu le-ar fi fost moale. Dar şi revoluţionarii o puteau păţi mult mai urît, dacă securicomuniştii nu erau lăsaţi să confişte revoluţia ] In jurul orelor 0.30, acţiunea de pacificare a Bucureştiului părea încheiată. Au asistat la aceste acţiuni conduse de generalul Milea şi următorii: Dincă, Postelnicu, Lică Bărbulescu, Andruţa Ceauşescu, generalul Hortopan şi alţii. Până în zori, sub grija lui Barbu Petrescu, străzile au fost spălate de sânge cu motorină şi apă, iar lozincile au fost acoperite cu vopsea. La toate intersecţiile mai importante din centrul Bucureştiului se aflau trupe M.I., M.Ap.N., întărite cu maşini blindate şi tancuri. După-amiaza zilei de 21 şi noaptea de 21 spre 22.12.1989 aveau să marcheze gestul hotărât al unor disperaţi împotriva dictatorului şi apărătorilor săi. Numai curajul acestor oameni, dintre care mulţi rămaşi anonimi, a dat semnalul Revoluţiei de a doua zi. [IR: E ciudat că aici nu foloseşte materialul din capitolul următor. Care arată că, deşi "cuminţirea" Bucureştiului reuşise, în noaptea de 22, situaţia din multe oraşe din Ardeal era scăpată de sub control. Liderii forţelor represive au ştiut deci, pe 22 decembrie dimineaţa, că , dacă nu se opresc în acel moment, nu va mai exista cale de întoarcere ]
În dimineaţa zilei de 22.12., pornesc spre centrul Capitalei coloane de muncitori, cărora li se alătură populaţia revoltată. Încă de la prima oră, Ceauşescu încearcă o nouă spoliere a moralului celor din C.P.Ex. Îi ordonă generalului Milea să deschidă foc în plin dacă vor apare manifestanţi (07.30-08.00). S-ar putea ca Ceauşescu să-l fi şi demis pe ministrul Apărării Naţionale, dar nu avem dovezi. La CC, în jurul orelor 08.45, sunt convocaţi generalul Eftimescu Nicolae, generalul Voinea şi generalul Victor Stănculescu sosit cu avionul în aceeaşi noapte (00.40) de la Timişoara. În aceeaşi dimineaţă, dictatorul a avut o întâlnire şi cu fratele său, Ilie Ceauşescu, ministru adj. al M.Ap.N. Acesta, odată revenit la M.Ap.N. în jurul orelor 10, convoacă prin generalul Eftimescu pe ataşatul militar al URSS pentru ora 12,00 şi în continuare pe ataşatul militar al Chinei. Convorbirea cu sovieticul a durat 45 de minute şi în care Ilie Ceauşescu a cerut interlocutorului său, din partea preşedintelui N. Ceauşescu, "multă înţelegere" din partea lui Gorbaciov şi să-l anunţe că în aceeaşi zi se va forma un nou guvern. Este clar că dictatorul cerea clemenţă lui Gorbaciov. Prea târziu. Zarurile erau deja aruncate. Înainte de terminarea discuţiei, un telefon l-a anunţat pe general că fratele lui fugise din sediul CC-ului. Bineînţeles, convorbirea cu ataşatul militar al Chinei nu a mai avut loc.
Ieşind din biroul lui Ceauşescu (8,45), generalul Milea, încărcat de povara ordinelor date până atunci, apăsat de conştiinţa sa de militar, refuzând să deschidă focul asupra manifestanţilor, lucru declarat în faţa unor colaboratori, se deplasează într-un birou de la etajul 6 şi se sinucide (09.20). Vestea sinuciderii determină panică în rândul conducerii superioare de partid. Ceauşescu va face acum o a treia mare greşeală după plecarea în Iran şi mitingul din 21.12., anunţând prin radio sinuciderea trădătorului Milea (10,30), fără a preciza oficial un înlocuitor în funcţia de ministru al Apărării. Acest anunţ electrizează întreaga Armată şi nu numai pe ea. În faţa mulţimii care se apropia, Armata avea de ales între a deschide focul cu tot armamentul, sau de a trece de partea Revoluţiei. Unii, mai puţini, au trecut imediat de partea Revoluţiei, alţii, rămaşi fără ordin, sau cu ordinul de a se orienta, comandanţi de subunităţi, au ordonat retragerea. Anumite subunităţi rămase pe loc permit coloanelor de manifestanţi să treacă spre clădirea CC. Marea unitate mecanizată ce ocupa centrul oraşului se retrage în cazărmi. (Divizia 1). Ofiţeri şi ostaşi fraternizează cu revoluţionarii. Acelaşi lucru se petrece în întreaga ţară acolo unde au avut loc evenimente. (Au fost cazuri de fraternizare şi înaintea acestui moment). Miliţia, trupele de Securitate şi mare parte a cadrelor de Securitate dispar de pe străzi. Manifestanţii se apropie de sediul CC-ului. La orele 10,15-10,30, generalul Victor Stănculescu s-a prezentat la Ceauşescu, având un picior în ghips (pus în aceeaşi dimineaţă la Spitalul Militar Central, orele 05,00, de medicul Niculescu). Ceauşescu îi spune: „Preia comanda!". Dovedind o remarcabilă stăpânire de sine, generalul face tot posibilul, ca şi la Timişoara, să nu-şi asume răspunderea funcţiei de ministru al Apărării Naţionale încredinţată de Ceauşescu. Transmite prin grupa de transmisiuni a M.Ap.N.-ului, existentă în sediul CC-ului, ordinul ca unităţile militare din Bucureşti să se retragă în cazărmi (10,30-11,00), apoi părăseşte clădirea CC-ului. Se întoarce din drum şi la etajul 1 se întâlneşte cu soţii Ceauşescu. Cuplul prezidenţial intrat în panică şi sfătuit poate de cei din anturajul său fuge cu un elicopter chemat prin ordin de generalul Stănculescu şi confirmat de generalul Neagoe, şeful Direcţiei a 5-a. În mod normal, evacuarea comandantului suprem trebuia organizată de Direcţia a 5-a, respectiv de generalul Neagoe, conform unui plan stabilit. Acest plan, pus parţial în aplicare, nu va fi respectat de Direcţia a 5-a. Pentru prima dată, Ceauşescu îşi părăseşte tovarăşii, fără să dea indicaţii sau ordine. Abia în acest moment „fidelii" îşi pierd încrederea în dictator. Pleacă cu el Bobu şi Manea Mănescu (22.12.1989, orele 12,06), ceilalţi fug pe unde pot.
Nemaifiind apărat de Armată, Ceauşescu fuge la Snagov, după ce în primul moment îi ceruse pilotului să-i ducă la uzina „23 August". Securitatea din CC. (circa 250-300 de ofiţeri de la Direcţia a 5-a) dispare, părăsindu-şi o parte din armament, moment în care cetăţeni de diferite categorii pătrundeau în clădire. Generalul Stănculescu se duce la M.Ap.N. (13,30), o parte din membrii C.P.Ex. aflaţi în sediul CC. pleacă la domicilii. Unii activişti de partid rămaşi în clădire "se unesc" cu revoluţionarii şi încep tratative pentru constituirea unui nou guvern. Armata este în curs de revenire în cazărmi. Până la această oră în ţară sunt 126 morţi şi 1107 răniţi.
Etapa a III-a - golul de putere - Această etapă începe o dată cu fuga cuplului prezidenţial, respectiv la orele 12,06, şi ţine până aproximativ la orele 18,30, când se declanşează focul de diversiune în Piaţa Palatului, concomitent cu începerea acţiunilor de război psihologic şi radioelectronic. În ziua de 22.12 orele 13,30, Armata se retrăsese sau era în curs de retragere în cazărmi din ordinul generalului Stănculescu, ca fiind singurul prim adjunct al ministrului aflat în Bucureşti în acel moment şi oricum numit verbal de Ceauşescu în funcţia de ministru plin, funcţie pe care s-a ferit să şi-o asume.
La Televiziune, în jurul orelor 11,30, se formase un grup de revoluţionari, la care se adaugă personalităţi publice, şi câteva ore (14,30) mai târziu, unii oameni politici necompromişi în epoca Ceauşescu (Iliescu, Brucan). [IR: Care apar, după ce adevărata înfruntare s-a terminat. Şi inventează această "etapa a IIIa" a "golului de putere"- umplut perfect de Contrarevoluţie] Acestui grup i se alătură o serie de disidenţi din domeniul culturii şi generali în rezervă, unii dintre ei suspectaţi de Securitate.
În clădirea C.C-ului se formează grupe de tineri revoluţionari, care nu-şi găseau un conducător, unii dintre ei începând să fie manipulaţi de activiştii de partid aflaţi în sediu. [IR:In timp ce dl SN, se lăsa manipulat de activiştii de partid veniţi din afară.. ]Este momentul în care comuniştii credeau într-o schimbare a conducerii cu menţinerea sistemului existent. [IR: Ceea ce afirma şi dl Iliescu, supărat pe întinarea valorilor socialismului ] O echipă destul de închegată se fixează în jurul lui Ilie Verdeţ, care face totul pentru a câştiga bunăvoinţa unor revoluţionari şi a prelua puterea. (Vezi casetele video). Tot în după-amiaza aceleiaşi zile, se constituie un cuplu de comandă, format din generalul Guşă Ştefan (M.Ap.N.) revenit de la Timişoara, generalul Vlad Iulian (D.S.S.) şi colonelul Pîrcălăbescu, la care se adaugă, pentru câteva ore (22-23.12.) şi Dumitru Mazilu, agreat şi în echipa de la Televiziune, unde seara se va constitui primul consiliu al F.S.N. Prima listă a C.F.S.N.-ului cuprindea 39 de nume, rămânând deschisă pentru completare. Ion Iliescu (14,30) este recunoscut de cei aflaţi la TV ca un posibil conducător. [IR: Un fragment tratat în termeni ambigui. Nu se înţelege de loc cine a hotărît că acest grup, care nu participase la insurecţie, o va reprezenta] În acest timp, Securitatea stătea în espectativă, în afară de câţiva care au trecut, din diferite motive, de partea Revoluţiei. Armata aflată în cazărmi aştepta un nou comandant şi noi ordine. Colonelul Eftimescu, şeful Direcţiei Operaţii şi prim locţiitor al şefului M.St.M., şi generalul Voinea, comandantul Armatei 1, după ce fuseseră mobilizaţi la CC, încă de la orele 08.30, spre orele prânzului, 13,30, se reîntorc, unul, la M.St.M., celălalt, la unitatea sa. În această perioadă, la M.Ap.N., cel mai mare în funcţie a fost generalul Ilie Ceauşescu, fratele dictatorului şi şef al Consiliului Politic Superior. Acesta a transmis către Armată nota telefonică nr. 37, care se încheia cu fraza: „Se vor executa numai ordinele Comandantului suprem" (ora 11,30). Înainte de a fi pusă în aplicare, cu aproximativ o oră şi jumătate mai târziu, nota telefonică a fost anulată prin cele două note ulterioare, respectiv nr. 38 şi 39, emise de V. Stănculescu şi Eftimescu, care prevedeau executarea ordinelor Ministerului Apărării Naţionale (13,30). Apar ofiţeri de rezervă îmbrăcaţi în uniforme, care se alătură grupurilor de revoluţionari, provocând în unele cazuri neînţelegeri şi greşeli destul de grave, dar, ce-i drept, alţii fiind foarte utili în zilele ce vor urma. [IR: Nu ştim la ce s-au dovedit utili. Dar va trebui să explice cine i-a trimis să stîrnească "etapa a 3-a"] După orele 15,30, se întâlnesc în clădirea C.C-ului grupul de la Televiziune, care se constituise în prima formă organizată de conducere revoluţionară F.S.N., cu revoluţionarii din sediul C.C-ului. [IR: Ce însemnă "conducere revoluţionră FSN"? Pe cine reprezentau Iliescu, Bîrlădeanu, Brucan- am aflat ulterior, cînd FSN a impus Contrarevoluţia ] În jurul orei 17,00, îşi face apariţia un număr important de nomenclaturişti veniţi să-şj împartă noile funcţii în stat, după ce toată noaptea şi în dimineaţa zilei de 22.12. stătuseră ascunşi la domicilii. [IR: Spre deosebire de nomenclaturiştii din FSN, care apăruseră la ora 14, după ce stătuseră pînă atunci acasă sau la servici] De la TV, Ion Iliescu a plecat spre CC împreună cu generalul Militaru, dar au trecut mai întâi pe la M.Ap.N., unde s-au întâlnit cu conducerea Armatei. [IR: În ce calitate?] Apoi vor ajunge la CC. către orele 16,30-17,00. Generalul Guşă Ştefan, prim adjunct al ministrului şi Şef al M.St.M., plecat de la Timişoara, ajunge la Bucureşti la orele 15,00, unde se prezintă la TV şi declară că Armata este de partea poporului, după care se deplasează la sediul CC unde îl întâlneşte pe generalul Vlad Iulian, şeful D.S.S., şi pe alţi militari (col. Pîrcălăbescu, fost şef stat major G.P.). Doi membri ai CP.Ex. - Dincă şi Postelnicu -aflaţi în sediu sunt arestaţi de grupul Dan Iosif, care nu acceptă colaborarea cu Ilie Verdeţ şi alţi nomenclaturişti. Unii securişti fugiţi după decolarea elicopterului reapar în clădire şi „se ataşează" grupurilor din sediu (15,00-17,00). În unele declaraţii date în faţa Comisiei din a doua legislatură s-a remarcat faptul că singurul care nu a apărut la Televiziune pentru a declara ataşamentul faţă de Revoluţie ar fi fost gen. Vlad, fostul comandant al Securităţii. La radio, în seara de 22.12, a apărut o astfel de declaraţie, dar fireşte prezenţa pe micul ecran ar fi fost mai convingătoare.
Apariţia unor foşti conducători comunişti (Dăscălescu, Verdeţ) în balconul clădirii CC, între orele 16,00-17,30, a provocat reacţia violentă a celor aflaţi în piaţă (circa 4-500.000 de manifestanţi). Se striga clar şi ferm „Jos comunismul!", „Fără comunişti!". [IR: Dar apariţia lui Iliescu, prin ce diferea? Respecta căţărarea lui în fruntea statului, strigătul anticomunist al mulţimii revoluţionare? ] Aceste mase de oameni prezenţi în piaţă hotărăsc ruperea de comunism. Este momentul istoric în care revolta anticeauşistă se transformă în revoluţie anticomunistă. Revoluţionarii îl forţează pe Dăscălescu să-şi dea demisia. [IR: O ocazie ca Tovarăşul Iliescu şi ai lui să emane... din revoluţie şi anticomunism] La orele 18,30, atitudinea anticomunistă a maselor provoacă reacţie în rândul fidelilor regimului comunist, care deschid focul în Piaţa Palatului. Este, de fapt, ca sa preia puterea. Ei urmăreau formarea unui guvern condus de Ilie Verdeţ, care trebuia să restabilească ordinea şi reînceperea activităţii productive (texte înregistrate). Se urmărea schimbarea lui Ceauşescu, dar menţinerea unui regim comunist, aşa cum Gorbaciov îi indicase probabil lui Brucan la Moscova. Planul nu reuşeşte. [IR: Ba reuşeste pe deplin!] Nomenclaturiştii fug crezând că sunt victimele unei acţiuni de restauraţie ceauşistă. Revoluţionarii rămân în sediu, iar peste câteva ore, asupra lor se va deschide foc. [IR: In regia lui SN, Iliescu , Brucan, Birladeanu, Roman- erau nomenclaturişti, dar jucau rol de revoluţionari ]Etapa a IV-a, marcată prin deschiderea focului din clădirile aflate în imediata vecinătate a sediului C.C-ului, la orele 18,30. La scurt interval de timp după acest moment, sunt atacate clădirea Televiziunii, a M.Ap.N.-ului, a Radio-ului şi alte instituţii de importanţă naţională din centrul Capitalei. Rezultă indubitabil existenţa pe poziţii a trăgătorilor care aşteptau transmiterea ordinului de deschidere a focului. O parte din echipa CF.S.N. se întoarce la Televiziune, o alta (Iliescu, Roman, Montanu) trece pe la M.Ap.N., unde ia legătura cu generalii care se aflau la conducerea de atunci a Ministerului. În această perioadă, generalul Guşă ar fi trebuit, de drept, să conducă, deşi, aşa cum am văzut, Ceauşescu i-a „pasat" comanda generalului Stănculescu. Inexplicabil, generalul Guşă rămâne la CC. alături de Iulian Vlad, de unde încearcă să se impună, fiind trecut şi pe unele liste de guverne ce se întocmeau la diferite etaje ale clădirii. La M.Ap.N., generalul Stănculescu domina prin autoritatea sa, fără a-şi lua în primire rolul dat de Ceauşescu. [IR: Consideraţii din care nu se înţelege nimic. De în "etapa a 4-a" au început negocierile între facţiunile securicomuniste, soldate cu eliminarea lui Ceuşescu şi deturnarea revoluţiei]
Armata răspunde solicitărilor făcute de Revoluţie, în primele ore, cu o anumită rezervă şi trimite unele subunităţi pentru apărarea unor instituţii. [IR: Atacate de cine?] În clădirea C.C-ului funcţionează, în continuare, grupul de comandă militară, constituit din generalul Guşă Şi generalul Vlad, cărora li se adaugă N. Militaru, D. Mazilu şi alţi militari (M.I. şi M.Ap.N., unii în civil). De la etajul 11 al Televiziunii, unde se afla noua conducere a FSN-ului, se ia legătura telefonică cu ambasada U.R.S.S. şi cu ambasadele altor ţări, fapt pe care nu-l consider concludent, întrucât aceştia, în acel moment, nu îndeplineau condiţiile de reprezentare legală a ţării. Erau simple tatonări de o parte şi de alta. [IR: Pe care însă le putem considera concludente, pentru a înţelege cum a ajuns grupul respectiv sa "îndeplinescă condiţiile de reprezentare legală a ţării". ]
Au existat legături telefonice şi din clădirea C.C.-ului, de unde generalul Guşă Ştefan, cel ce avea competenţa pe linia Tratatului de la Varşovia, a refuzat cu hotărâre orice sprijin, ajutor militar sau de altă natură din afară. Legături telefonice cu U.R.S.S. şi Ungaria au fost stabilite şi de conducerea M.Ap.N., respectiv generalii Stănculescu, Eftimescu şi Militaru. După ora 20,00, în Bucureşti se declanşează acţiuni violente, soldate cu morţi şi răniţi. Armata, alături de revoluţionari, luptă împotriva unui inamic agil şi foarte bine pregătit. [IR: Dar care, vorba lui Caragiale, a lipsit cu desăvîrşire ] Trupele de Securitate şi de Miliţie sunt alături de Revoluţie. Unele cadre din D.S.S. trec clar de partea Revoluţiei, alţii nu se implică, iar unii, vreo 100-150, din ordin sau din proprie iniţiativă, posibil să fi luptat împotriva Revoluţiei. [IR: Întregul popor lupa cu 100 de indivizi atît de agili, încît s-au evaporat. Noroc că a apucat SN să-i numere întîi] Dintr-un studiu făcut de revoluţionari, colaboratori ai Comisiei, asupra locurilor de unde s-a deschis foc de arme împotriva unor instituţii sau unităţi militare, se poate emite o apreciere a numărului de combatanţi antirevoluţie. [IR: L-am putea consulta şi noi?] Concomitent, în seara zilei de 22.12.1989 s-a dezlănţuit un intens război psihologic şi radioelectronic, cu scopul vădit de a determina confuzie şi dezastru, de a genera un sângeros război fraticid, care să ducă, în final, la slăbirea tuturor verigilor de putere ale statului. [IR: Război radioelectronic cumplit, care n-a lăsat nici o urmă. Dar care a dovedit lupta eroică a armatei, condusă de FSN, de partea revoluţiei...]
Faţă de acest moment extrem de important al desfăşurării evenimentelor, voi încerca să explic modul meu de a judeca faptele.
Aveam cunoştinţă de existenţa unor planuri emise de Tratatul de la Varşovia şi care cuprindeau strategia de invadare, la nevoie, a României, Planul „Polarka". Se urmărea evident înlăturarea lui Ceauşescu, fiind considerat un paranoic, dar este posibil să se fi urmărit şi dezlănţuirea unui război civil, [IR: Multe sînt posibile...] care să justifice necesitatea unei pacificări din partea "prietenilor vecini", prilej cu care s-ar fi putut rezolva şi unele probleme etnice sau teritoriale. Era cât se poate de firesc ca evenimentele revoluţionare să nască astfel de speranţe (vezi declaraţiile preşedintelui interimar Suros la mitingul din 19.12, ţinut în capitala Ungariei şi alte declaraţii). [IR: Scenariul: Sergiu Nicolaescu. Regia : ? ]
O altă dovadă o constituie şi pregătirile militare de la graniţele tării şi mai ales dezlănţuirea războiului psihologic şi radioelectronic a cărui amploare exclude varianta atribuirii acestor acţiuni unei organizaţii autohtone, respectiv unui serviciu secret al Securităţii, sau cum mai pretind unii, chiar al Armatei. (!?) [IR: Securitatea nu avea cum? Nu putea? Nu avea de ce? Dar cine dispunea de informaţiile şi mijloacele necesare, pentru a organiza diversiunea în toată ţara, oraş de oraş? Turiştii ruşi, unguri, iugoslavi? Spionii strecuraţi in ţară şi dispăruţi. Arabii lui Arafat? Extratereştrii călare pe OZN-uri]
Eu consider deschiderea focului diversionist de la orele 18,30 în Piaţa Palatului o acţiune a unei grupări interne în scopul permiterii preluării puterii de către alţi comunişti decât fidelii lui Ceauşescu. [IR: !! De exemplu, de grupul lui Iliescu?] Şi cred că acest lucru a fost făcut de anumiţi securişti care se aflau sub comandă şi ocupau aceleaşi locuri ca şi cele din dimineaţa de 21.12. Dacă această acţiune era făcută de străini, se trăgea în plin, am fi avut morţi, răniţi şi bineînţeles o panică mult mai mare. Acţiunea făcută de autohtoni urmărea doar o panică ce trebuia să împrăştie mulţimea din piaţă, care începuse să se manifeste anticomunist şi să permită preluarea puterii şi restabilirea ordinii, având în rândul noului guvern şi câţiva „revoluţionari". Nu era nevoie să se tragă în plin şi mai ales să nu se pună în pericol vieţile şefilor aflaţi în clădirea C.C.-ului. În acest moment exclud varianta care ar atribui deschiderea focului unor fideli ceauşişti.
Probabil că cei care conduceau planul extern au crezut că deschiderea focului se datoreşte unei acţiuni a Securităţii în apărarea lui Ceauşescu. Or, este evidentă atitudinea mai mult decât rezervată, chiar „detaşată" a D.S.S.-ului faţă de dictatori (generalul Iulian Vlad, generalul Bucurescu Gianu, generalul Neagoe etc). Ei erau convinşi de iminenţa prăbuşirii lui Ceauşescu şi căutau o cât mai mică implicare. Numai proştii şi carieriştii au căzut în cursă de „zel ceauşist". Unii dintre ei s-ar putea să fi acţionat şi după 22.12, ora 12,00. [IR: Poate că şefii ştiau că vine schimbarea. Dar ticăloşii abrutizaţi folosiţi de ministerul de interne, îşi ştiau datoria şi interesul ]In mintea noastră, a tuturor, în acele momente, a fost că lupta redeschisă era pentru Ceauşescu. De acest lucru profită planul extern, care declanşează războiul diversionist şi radioelectronic, în special asupra unităţilor militare de A.A., aviaţie şi comandamente de mari unităţi, în acelaşi timp cu atacuri terestre directe asupra acestor unităţi. Este imposibil de crezut că Securitatea ar fi putut avea un astfel de plan sau că Armata a ordonat un atac al propriilor forţe prin folosirea unităţilor de cercetare-diversiune. Acest plan, ca anvergură şi intensitate, nu putea fi decât extern şi el s-a suprapus peste diversiunea din Piaţa Palatului. [IR: Dar cine avea interes să spele păcatele armatei, printr-o luptă eroică, de partea revoluţiei? Sau să demonstreze fidelitatea Securităţii, faţă de noul regim? Sau să menţină presiunea, pentru a obţine condiţii optime de armistiţiu? Tot teneboasele forţe externe, bată-le vina?]
Nu este exclus [IR: Dar nici probabil... ] ca asupra efectivelor Armatei şi a populaţiei să se fi acţionat cu practici de război psihotronic, utilizate după cum se afirmă în unele materiale şi în Afganistan şi ale căror efecte derutante duceau confuzie, dezechilibru fizic şi psihic, resimţite din plin în acea perioadă. [IR: Cu ce scop? ]
[] După 22.12.1989, s-a urmărit cu precădere slăbirea capacităţii de luptă a unităţilor militare. [IR: De ce? ] Numai aşa se poate justifica îndreptarea acţiunilor către obiectivele militare în special, antiaeriene şi de aviaţie, virtuali adversari ai unui eventual desant aerian. [IR: SF virtual, imaginat de regizorul SN] A fost intoxicată întreaga reţea de mijloace electronice de cercetare, şi aşa destul de precară, inducând ţinte asupra cărora s-a acţionat cu foc. Dar trebuie reţinut că, printre numeroasele ţinte false ce s-au vehiculat pe ecranele aparatelor radar, au fost şi forţe reale, venite din exterior, care la un semn ar fi urmat să ocupe dispozitive în interiorul teritoriului naţional şi să „sprijine" acţiunile de „pacificare prin forţă".[IR: Regăsim atmosfera din Dacii şi Mihai Vitezul...]
Datorită lucidităţii unor personalităţi din Armată şi Securitate, dar şi a unor oameni politici ridicaţi în această etapă, s-a putut evita ocuparea cu forţe armate a României. [IR: Q.E.D. Că nimeni nu a atacat România, nu conteză. Ar fi putut ataca. O dată în plus, cu eroism, ne-am apărat glia...] Meritul nu poate reveni unei singure persoane. [IR: Războaiele virtuale pot avea oricîţi eroi. ] Asupra cererii de intervenţie a forţelor sovietice în România se pot face multe speculaţii. Au fost unii, chiar şi militari, care au avut această poziţie, tot aşa cum alţii, mai ales generali din conducere, au refuzat-o categoric (Milea, Guşă, Stănculescu, Eftimescu). Deşi faptele ne demonstrează că o intervenţie a Tratatului de la Varşovia era pregătită şi putea oricând intra în acţiune, situaţia în zilele de 22-23.12 se prezenta astfel încât ar fi fost nevoie de o formă oficială a intervenţiei. Războiul civil între Armată şi Securitate pornise (conform lozincii „Moarte securiştilor!"), dar amploarea lui a fost mult sub aşteptările celor care îl planificaseră, iar ocazia intervenţiei oficiale nu s-a ivit. [IR: Ce bucurie. Am scăpat de fictivele armate care ne împresuraseră şi voiau să ne împingă la război fratricid cu securiştii. Care ne-au apărat de manevrele duşmănoase externe. Împreună cu armata poporului, strîns uniţi în jurul noul partid conducător ] Declaraţiile americanilor că o acţiune militară sovietică în România ar fi aprobată şi de ei au avut efecte contrarii. Atât Gorbaciov, cât şi Şevarnadze s-au grăbit să răspundă că nu au de gând să se amestece în situaţia din România, lăsând impresia că ei consideră o intervenţie a trupelor Pactului de la Varşovia compromiţătoare pentru noua politică gorbaciovistă. Atacul din Panama al trupelor americane a fost perfect acoperit de mediatizarea evenimentelor din România. [IR: Săgeată bine ţintită, trimisă însă din tolbă securistă. Agresiunea SUA în Panama pare a fi fost sincronizată cu un verde dat intervenţiei URSS în România, pentru debarcarea nebunului căpos de la Bucureşti. ] Atenţia acordată de politicienii americani Ţării noastre a depăşit cu mult obişnuita lor reţinere. Astăzi putem face comparaţie cu drama din Cecenia, ţară lăsată în voia soartei dictată de Moscova. Personal cred că şeful statului sovietic nu se aştepta la căderea prin violenţă a comunismului în România, pe deoparte, şi, pe de alta, avea prea multă încredere într-un plan bine stabilit. Sunt convins de asemenea că viteza desfăşurării evenimentelor din România a surprins pe vecinii noştri care, cunoscând puterea lui Ceauşescu, scontau pe un război civil de mai lungă durată. Toţi scenariştii au fost surprinşi de reacţia unanimă a românilor. [IR: Şi au fost deconcertaţi de-a dreptul, la 20 mai şi 13-15 iunie...]
Este clar că unii comandanţi militari - cu studii în U.R.S.S. - au dat ordine să nu se tragă în elicopterele sovietice (cu stea roşie) ce urmau să apară pe cerul patriei, [IR:?! ] tot aşa cum alţii au deschis focul asupra a tot ce încălca spaţiul aerian al ţării şi nu era notificat. Această stare de confuzie putea produce o catastrofă. Armata, mai exact comandanţii ei, nu erau convinşi că s-a terminat cu sistemul comunist. În noaptea de 23/24.12 s-a încercat organizarea arestării civililor din conducerea F.S.N., aflaţi în clădirea M.Ap.N. În jurul orelor 21-22 în ziua de 23.12 am intrat în biroul unui general la M.Ap.N. Nu am să-i dezvălui numele, el nemaifiind astăzi în Armată. [IR: Vom afla cine a fost după ce moare, şi nu mai poate infirma] Vorbea la telefon. Se afla intr-o stare evidentă de surescitare, în clipa în care şi-a dat seama că mă aflu în cabinetul său, a închis telefonul şi a venit spre mine. Era furios: intrasem în birou fără a bate la uşă şi în plus am ascultat şi o parte din conversaţie. A urmat o discuţie „tare", în care el mi-a adus argumente perfect valabile, fluturându-mi sub nas carnetul roşu de partid pe care îl scosese din buzunarul stâng de la tunică. Avea dreptate: El reprezenta o lume, eu alta. El, fiu de ţăran, categorie care a dat Ţării cei mai buni militari de-a lungul istoriei, eu reprezentant al micii burghezii, fiul unui inginer care mai făcuse şi câţiva ani de închisoare comunistă. [] Dar eram în 23 decembrie 1989, aveam 59 de ani şi eram într-o situaţie în care nu mai exista întoarcere. — Le point de non retour —. L-am informat, i-am spus că eu mi-am ars carnetul de partid în 21.12 la Piaţa Romană, că vom învinge sau vom muri. Am ieşit. Un timp după acest incident, un colonel m-a oprit pe coridoarele ministerului: „Domnule Sergiu, fugiţi, vor să vă aresteze...". Am alergat la ceilalţi civili care mai erau acolo să-i previn. Nu prea m-au crezut. Cazimir Ionescu a fost singurul care mi-a împărtăşit îngrijorarea. Am părăsit clădirea ministerului prin curte, apoi am traversat cimitirul într-un timp în care se trăgea din ambele direcţii. A doua zi am revenit, visul generalului se spulberase... Cred că a avut mult de suferit, deşi căuta să ascundă acest lucru. Nu i-am purtat pică, întrucât am ieşit învingători. Dar dacă ar fi fost altfel? [IR: Dacă ar fi verificabilă, informaţia ar fi interesantă. Ar confirma jocul dublu al lui Stanculescu, rolul deţinerii lui Ceuşescu în acel moment şi motivul execuţiei rapide- o dată negocierile încheiate. Nu avem însă de ce crede că scena a avut loc în realitate]
Aceste rânduri au fost adăugate cu intenţia de a reuşi măcar parţial să transmit cititorului „atmosfera" în care trăiam în acele zile. În noaptea de 24/25.12, unii comandanţi şi activişti de partid încercau convocarea Consiliului Politic al Armatei. Puţini dintre ei credeau că asistă la căderea comunismului în România.[color=blue][i][b] [IR: Si atunci? Cum s-au terminat negocierile care au dus la eliminarea Comandantului Suprem? Ce s-a promis ofiţerilor? Uitarea trădăr
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

4. Revoluţia din Arad: de la înăbuşire la deturnare

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:04 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[IR: Revoluţia de eliberare din ţară- de la inabusire la deturnare ]

IV. MOMENTE ALE REVOLUŢIEI ÎN ALTE ZONE ŞI ORAŞE ALE ŢĂRII
[4 IR: Revoluţia din Arad: de la înăbuşire la deturnare]
1. ARAD.
[] In perioada 17-21.12.1989, din ordinul ministrului Apărării Naţionale, subunităţi aparţinând U.M.O138O Arad s-au deplasat la Timişoara, unde au întăiit dispozitivele de apărare ale unităţilor din acest oraş. Plecarea la Timişoara s-a produs în data de 17.12.1989, orele 17,00. []
La data de 21.12.1989, în jurul orelor 08.00, muncitorii de la întreprinderea de Orologerie au părăsit sediul acesteia şi împreună cu muncitorii de la celelalte întreprinderi (I.M.U.A., U.T.A., I.V.A.), precum şi cetăţeni din localitate ce se aflau pe străzi, s-au deplasat spre Consiliul Popular Judeţean. [IR: Aşadar, chiar înainte de spargerea mitingului de la Bucureşti, revolta se întindea în Arad ]
[] Deşi s-au dat dispoziţiuni de către organele locale , în sensul blocării drumurilor de acces şi interzicerii pătrunderii muncitorilor în piaţa Consiliului Popular, precum şi măsuri de împrăştiere şi arestare a conducătorilor, acest lucru nu s-a pus în practică, deplasarea manifestanţilor efectuându-se în deplină ordine.
La cererea Elenei Pugna, fost prim-secretar al C.J. al P.C.R., începând cu orele 10,30 s-a constituit un dispozitiv de protecţie în jurul sediului Comitetului Judeţean P.C.R., în acest scop fiind trimise forţe aparţinând M.Ap.N., însoţite de T.A.B.-uri. Pentru o mai bună protecţie a dispozitivului realizat de militarii M.Ap.N. şi pentru împrăştierea manifestanţilor, au fost dispuse forţe aparţinând M.I. (U.S.L.A., Miliţie, Pompieri), în jurul obiectivului.
În primele ore ale zilei, mii de cetăţeni, în coloane organizate, s-au deplasat spre C.J.P., demonstrând împotriva dictaturii, cerând democraţie şi libertate şi exprimându-şi solidaritatea faţă de acţiunile de la Timişoara.
Către orele 10.10, în timpul realizării dispozitivului de protecţie al C.J.P., s-au produs violenţe, ceea ce a determinat executarea, din proprie iniţiativă, a unor trageri de avertisment. Nu s-au înregistrat morţi sau răniţi. Această acţiune a deschis calea de dialog cu mulţimea, iar în urma ordinului dat de comandanţii de detaşament, de scoatere a încărcătoarelor de la armă şi trecerea armei în poziţia „la piept", s-a marcat momentul fraternizării Armatei cu poporul. [IR: Ceea ce facea mai dificilă represiunea ] Cu sprijinul militarilor, între orele 10,30-13,00, s-a încercat, fără succes, un dialog între prim-secretar Elena Pugna şi manifestanţi.
Aproximativ la orele 13,00, unii dintre demonstranţi s-au urcat pe T.A.B.-uri şi s-au adresat mulţimii cu „Noi suntem poporul! " şi „Armata e cu noi!".
Începând cu noaptea de 21/22.12.1989, în condiţiile desfăşurării manifestaţiilor de stradă, forţele aparţinând organelor de Miliţie, gărzilor patriotice şi unităţilor militare nu au acţionat împotriva manifestanţilor conduşi de actorul Voicilă Valentin. Nu s-au produs violenţe. Conform relatărilor gen. mr. Badalan Eugen, în acea noapte, Ilie Matei şi câţiva ofiţeri M.I. au instruit efectivele din incinta C.J.P., exclusiv forţe M.I., cum să acţioneze, când „porcii de la Armată vor lăsa demonstranţii să pătrundă în clădire".
In aceeaşi noapte, la orele 02,30, când în piaţă se găseau 700-1000 demonstranţi, lt. col. (M.I.) Mos Florin, a primit ordin de la inspectorul şef, col. Sălceanu, să treacă la împrăştierea demonstranţilor prin folosirea gazelor lacrimogene şi reţinerea capilor mişcării. De remarcat că ofiţerul nu a executat acest ordin. Ca urmare, spre dimineaţă, numărul manifestanţilor a crescut simţitor. [IR: Deci Aradul era o localitate scăpată de sub control, pe 22 decembrie dimineaţa. Aceasta a contribuit la decizia puterii de a nu mai rezista revoluţiei ]
La orele 04,00, efectivele U.M.01380 Arad, care executaseră deplasarea la Timişoara, s-au înapoiat în cazarmă.
Dimineaţa, liderul revoluţionarilor, actorul Voicilă Valentin, a mulţumit Armatei pentru ajutorul dat şi pentru modul în care a acţionat în acea noapte. Totodată, cetăţenii au împărţit militarilor pâine şi cafea.
În ziua de 22.12.1989, orele 12,40, unităţile din Arad au primit nota telefonică semnată de Ilie Ceauşescu, privind starea de necesitate. Acest ordin nu a fost pus în aplicare.
Între orele 12,45-l4,00, ca urmare a fugii cuplului prezidenţial, efectivele M.Ap.N. aflate în dispozitivul de apărare din faţa C.J.P. şi apoi şi celelalte forţe aparţinând MLI. au început retragerea în cazărmi.
Acţiunile Armatei au avut un caracter de protecţie a instituţiilor publice, a obiectivelor economice şi sociale şi a celor militare.
Sub influenţa celor petrecute în Timişoara, militarii nu s-au împotrivit acţiunilor revoluţionare, evitând confruntările cu demonstranţii.
Începând din 22.12.1989, orele 12,30, Armata a acţionat potrivit noilor imperative impuse de victoria Revoluţiei. La orele 14,00, s-au primit şi notele telefonice nr. 38 şi 39, transmise de M.Ap.N., care precizau conduita Armatei în acţiunile viitoare. .
În această zi, după orele 14,00, s-a constituit, la sediul Primăriei Arad, Comitetul Local al Frontului Democratic Român -Arad, în cadrul căruia au fost cooptate şi cadre militare.
La orele 14.45, fostul prim secretar Elena Pugna şi secretarii fostului CC. al P.C.R., Ilie Matei şi Ion Radu, s-au adresat Armatei pentru protecţie.
În aceste momente de incertitudine, când plana pericolul unei opoziţii a forţelor ceauşiste, au fost luate măsuri de întărire a pazei şi apărării obiectivelor militare, dar şi a sediului noii puteri.
La orele 17,30, au fost luate sub protecţie sediile I.J.M.L, trecându-se totodată, la inventarierea armamentului şi muniţiei.
În după-amiaza zilei de 22.12.1989, în municipiul Arad a început o puternică acţiune de dezinformare şi război electronic. Zvonuri alarmante şi informaţii false au înspăimântat populaţia, psihoza teroristă s-a amplificat o dată cu sosirea la Arad a generalilor Nuţă şi Mihalea, care, însoţiţi de 29 de colaboratori, s-au instalat la hotelul „Parc".
[] Începând cu orele 23,00, elemente diversioniste au deschis foc de armă automată, din puncte izolate, determinând producerea panicii şi apariţia primelor victime. Primele focuri au fost îndreptate asupra clădirii Comitetului Provizoriu şi ulterior asupra altor obiective din municipiu.
În ziua de 23.12.1989, orele 01,00, au fost observate primele focuri de armă trase din hotelul Parc asupra U.M. 01380. Concomitent, s-a deschis focul din podul Palatului Culturii asupra Comitetului Provizoriu. Schimbul de focuri a durat până dimineaţa.
La orele 01,14, la Aeroportul Arad, s-a primit ordinul U.M.01942 Timişoara, cu următorul conţinut: „Tot ce zboară în spaţiul aerian este inamic". S-a transmis indicaţia de intensificare a cercetării aeriene şi terestre. În această noapte, Aeroportul a fost obiectul unor atacuri repetate, efectuate din toate direcţiile de către elemente diversioniste neidentificate.
În noaptea de 22/23.12.1989, unităţile militare din Arad au fost realmente intoxicate cu informaţii false, privitoare, în special, la iminenţa unor atacuri aeriene dinspre Deva, precum şi de aterizări sau patrulări de elicoptere neidentificate. [IR: Dar cine putea intoxica şi hărţui, metodic, unităţile militare? ][] Încercarea efectuată de către forţe aparţinând M.Ap.N., întărite cu subunităţi U.S.L.A., de a se captura elementele teroriste ce acţionaseră din hotelul Parc a rămas fără rezultat. Cei doi generali, Nuţă şi Mihalea, ce fuseseră cazaţi în acel hotel, au fost reţinuţi în trenul R22 la Deva. Cum au părăsit hotelul Parc, nu s-a putut stabili. [IR: De ce ? ] De remarcat însă, că la orele 11,40, când trenul R22 se găsea în gara Arad, s-a creat o diversiune cu foc, în care a fost implicată şi miliţia T.F., presupunându-se că aceasta a constituit acoperirea fugarilor.
În după-amiaza zilei de 23.12.1989, s-au intensificat atacurile răzleţe ale unor indivizi neidentificaţi, în diferite puncte ale oraşului.
La orele 14,20 s-a încercat o pătrundere în forţă în sediulI.J.M.I., rămasă fără rezultat datorită ripostei apărătorilor. În dimineaţa zilei de 24.12.1989, atacurile teroriste au continuat, în special asupra obiectivelor militare şi a sediului ComitetuluiF.S.N. Atacurile au fost declanşate din clădirea C.E.C.-ului, a Băncii şi a Palatului Culturii. [IR: Dar pînă azi, nici un asediator nu a fost găsit... ]În timpul scotocirii ştrandului de lângă Cetate, efectuată între orele 14,00-14,30, grupa ce efectua acţiunea a fost întâmpinată cu foc din cabana nr. 4, fiind ucişi 2 militari.
Asupra unui detaşament militar, chemat de la Ineu, pentru a întări apărarea obiectivelor din Arad, la orele 20,30, persoane neidentificate au deschis foc în zona Piaţa Romană, Fabrica de Pâine, de la etajele superioare ale clădirilor din zonă. La scotocire, s-a descoperit într-o vilă de lângă blocul-turn un depozit de arme, muniţie, alimente şi băuturi, închis cu o uşă blindată, care nu a putut fi deschisă decât cu lovituri de aruncător de grenade antitanc. Începând cu orele 19,10, atacurile cu foc ale obiectivelor militare s-au succedat cu pauze de 30-40 minute, atacul având o durată de 10.15 minute. Atacurile s-au prelungit până a doua zi la orele 06,00.
Pe timpul nopţii a fost atacat şi dispozitivul de apărare al Aeroportului. La orele 21,00, în această zonă a fost reţinut lt col. (Securitate) Sătmăreanu, de la Batalionul de Securitate Timişoara, echipat în ţinută kaki fără grade.
În noaptea de 24/25.12.1989, orele 23,30, s-a încercat pătrunderea în forţă în curtea I.J.M.I. şi a Secţiei Carotaj Bodrogu. Surprinzător, asupra atacatorilor s-a deschis foc intens, fără a se produce victime.
În ziua de 25.12.1989, în zona Aeroportului s-au observat, vizual, elicoptere ce zburau la joasă înălţime. La cercetarea pădurii Ceala, s-au descoperit urme de încălţăminte, de sânge şi de corpuri materiale târâte.
În aceeaşi zi, la orele 09,30, efectivele sosite în sprijin de la Ineu s-au înapoiat în cazărmile proprii; de asemenea şi cele sosite de la Lipova.
Începând din ziua de 26.12.1989, acţiunile teroriste au slăbit în intensitate, înregistrându-se unele atacuri asupra Aeroportului şi Comitetului F.S.N. Totodată, la orele 13,30, s-a ordonat retragerea efectivelor în cazărmi.
Diversiunea radioelectronică şi psihologică a fost deosebit de activă, abil condusă şi penetrantă, cu scopul bine stabilit de menţinere, după victoria Revoluţiei, a unui climat de panică, teroare şi incertitudine.
În mod deosebit, în municipiul Arad s-a pus accent pe acţiuni aeriene, care au intoxicat cu zvonuri alarmante populaţia şi Armata.
Municipiul Arad a fost singurul oraş din ţară unde, în noaptea de 22/23.12.1989, s-a folosit semnalul de „alarmă aeriană" transmis prin instituţii. În afara atacurilor aeriene înregistrate prin aparatură de cercetare radiotehnică, în judeţ şi în preajma municipiului au zburat şi elicoptere străine, reale.
Atitudinea ambiguă a organelor locale M.I., a unor indivizi dubioşi, proveniţi din Securitate, faptul că din unele clădiri care au aparţinut M.I. s-a tras, au alimentat un curent de opinie nefavorabil, au întreţinut suspiciunea şi neîncrederea, cu toate dovezile de loialitate, demonstrate de elemente cinstite cu care apărătorii Revoluţiei au colaborat. [IR: La Arad a fost vorba de forţe ale securităţii, care nu au ieşit din joc decît în clipa în care li s-au dat garanţii de impunitate- atunci cănd s-a făcut tirgul Contrarevoluţionar. Disperat ca să deturneze privirea de la această realitate, SN face apel la mistere şi diversiuni tipice ] Trebuie reţinut că atenţia forţelor aparţinând M.Ap.N. a fost îndreptată permanent spre graniţa de vest, păstrând în acest scop rezervele necesare. Şi în municipiul Arad, s-a simţit faptul că Armata s-a confruntat, pentru prima dată, cu o stare conflictuală străină ei, cu acţiuni de gherilă urbană, în a căror rezolvare efectivele nu erau instruite. (Documentar M.Ap.N. S 2155 R/ 07.03.1994). La elaborarea prezentului material au fost folosite documente ale M.Ap.N-ului.
[/b]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

5. Revoluţia din Brăila : izbucnită după ce s-a terminat

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:08 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca

[5 IR: Revoluţia din Brăila : izbucnită după ce s-a terminat]
2. BRĂILA.
[IR: In toată Moldova, pînă la 22 decembrie ora 12... nu s-a întîmplat nimic. Moldovenii s-au pomenit prinsi direct in cursa contrarevolutiei ]
[] În ziua de 22.12.1989, orele 17,00, un colectiv de cadre militare numit de comandantul garnizoanei, împreună cu revoluţionarii, a trecut la luarea în subordine a Inspectoratului Judeţean al M.I. La efectuarea prezenţei personalului din inspectorat s-a constatat că din unitate lipseau 75% din cadrele şi personalul civil angajat . Acestea s-au prezentat la unitate până în data de 26.12.1989. [] In aceeasi zi, între orele 22.54-23.05, unităţile militare din garnizoana Braila si din poligoanele apropiate au descoperit ţinte aeriene, confirmate vizual şi cu aparatură radar. S-a deschis foc. []
Evoluţia unor ţinte neplanificate în spaţiul aerian a fost observată şi către orele 06,28. Asupra acestora s-a executat foc a.a. În ziua de 23.12., orele 17,00, asupra unităţilor militare şi a obiectivelor apărate de revoluţionari şi Armată, persoane rămase neidentificate au acţionat cu arme de foc.
Acţiunile au fost declanşate din sediile unor instituţii, dinspre gară, dinspre localurile unor şcoli (Şc. Gen. nr. 6), întreprinderi (Laminorul, Vinalcool), din zone verzi (parcuri, păduri), căi de acces (Calea Călăraşi, Aleea Cocorilor), precum şi din numeroase blocuri de locuinţe. [IR: Cum la Brăila nu avusese loc nici o înfruntare, nu fuseseră înarmaţi în pripă revoluţionarii, ar fi fost mult mai uşor să se stabilească cine a tras. Şi totuşi a rămas un "mister". ]
În această perioadă, au fost constatate imixtiuni în reţelele telefonice şi radio militare. S-au vizat, în special, comandamentele unităţilor militare, precum şi depozitele de muniţie şi armament.În noaptea de 23/24.12.1989, au făcut obiectul unor acţiuni teroriste C.M.J.Brăila (orele 02,00-03,00) şi C.J.F.S.N. (în special acţiunile cu foc s-au desfăşurat dinspre blocul Romarta, hotelul Tineret, Casa Agronomului şi P.T.T.R.).
Potrivit unor declaraţii, în acea perioadă au circulat numeroase autoturisme cu numere de circulaţie false, ce transportau persoane suspecte. [IR:? ] Prezenţa acestora în anumite puncte a coincis întotdeauna cu executarea focului asupra obiectivelor apărate de Armată (Informare sinteză a redacţiei Armata României).
[] Ţinută sub observare de vedete dragoare, la orele 13,05, a fost observată o şalupă fluvială, vopsită în alb, cu număr de bordaj şi având la prova un individ înarmat cu pistol mitralieră. Prin staţia radio s-a aflat că persoanele din şalupă au deschis focul asupra navelor din Şantierul Naval. Ca urmare, comandantul vedetei a primit ordin să neutralizeze şi să reţină şalupa împreună cu personalul de la bord. La orele 13,30, vedeta dragoare a executat manevra de plecare de la ancoră. Când şalupa a ajuns la 400-500m de vedetă, s-au transmis somaţiile regulamentare celor de pe şalupă, dar aceştia nu s-au supus, ba, mai mult, şalupa a deschis foc asupra vedetei dragoare, lovind-o. În această situaţie, comandantul vedetei a ordonat deschiderea focului asupra şalupei care a oprit motoarele. În urma cercetării efectuate a rezultat că şalupa aparţinea portului Brăila şi că în urma schimbului de focuri a decedat conducătorul acesteia şi a fost rănit lt. maj. (M.I.) ce-l însoţea.
[] Începând de la orele 09,00, au fost luate măsuri de scotocire a unor blocuri, de unde s-au semnalat că au acţionat elemente teroriste. Pe timpul acţiunii, de la et. 5 al blocului A10 s-a executat foc. Un subofiţer a fost rănit. Acţiunile de scotocire nu s-au soldat cu vreun rezultat, datorită faptului că în blocuri erau foarte multe persoane civile care intrau-ieşeau şi care au îngreunat controlul încăperilor.
Deplasarea cu un microbuz şi un ARO a noilor organe de conducere postrevoluţionară în jurul orelor 13,30 la Şantierul Naval, pentru a asigura latura de sud a sediului politico-administrativ, a produs în jurul orelor 17,30-18,00 schimburi de focuri, din eroare, între subunitatea de gărzi patriotice existentă şi noii sosiţi. Schimbul de focuri a fost provocat de un foc izolat executat din blocul situat în partea dreaptă. Lipsa de coordonare şi cooperare a forţelor din zonă s-a soldat cu doi militari răniţi, doi morţi şi şapte răniţi din rândul gărzilor patriotice. [IR: Eroi ai unei revoluţii, sau victimele unei farse?]
În seara zilei de 23.12.1989, în faţa cazărmilor 01267 şi 01763 s-a oprit o furgonetă albă din care au coborât mai mulţi indivizi care au dispărut fugind printre blocuri. La câteva minute, în urma unui foc izolat, tras prin surprindere spre U.M. 01763 de pe unul din blocuri, s-a declanşat foc între cele două unităţi aflate faţă în faţă- Numai în urma intervenţiei energice a comandanţilor celor două unităţi a fost posibilă încetarea tragerilor. [IR: Tehnica apare clar. Scopul este şi el uşor de intuit: dacă nu ne lăsaţi în pace, nu vă lăsăm să trăiţi. Semnătura? Miliţia şi Securitatea- cine altcineva? O arata rezultatul: pactul este respectat, de 18 ani ]În noaptea de 24/25.12.1989, unităţile militare din garnizoana Brăila au interceptat convorbiri suspecte prin radiotelefoanele capturate de la Miliţie. Conţinutul acestor convorbiri se regăseşte în anexe. [IR: Ele arată că diversiunea a fost realizată de oameni ai ministerului de interne ]
O gravă eroare s-a produs în noaptea de 26/27.12.1989, când o subunitate, în timp ce se înapoia de la scotocirea unui bloc din Bariera Călăraşilor, către dimineaţă a fost întâmpinată cu foc din câteva clădiri aflate peste drum de U.M.01478, respectiv blocurile Bl, VI şi A8, Terasa Ciocârlia. Militarii din unitate, considerând că subunitatea ce se adăpostea lângă monumentul situat în parcul din faţa unităţii acesteia era alcătuită din terorişti echipaţi în ţinută militară, au deschis foc asupra acestora, din proprie iniţiativă. În urma acestui incident au decedat două persoane civile aflate în zonă, cinci militari în termen şi au fost răniţi alţi cinci.
În ziua de 27.12.1989, acţiunile directe cu foc ale elementelor ostile au scăzut în intensitate. Au mai fost semnalate trageri din pădurea din apropierea garnizoanei Vulpea, prilej cu care a fost omorât un militar.
Începând cu 28.12.1989, din ordinul comandantului garnizoanei, unităţile militare au început retragerea în cazărmi.
În această perioadă, în municipiul Brăila au decedat 41 de persoane şi au fost rănite 98. [IR: Pentru un loc în care nu a fost revoluţie, tributul platit diversiunii, este zguduitor. ]
[] De remarcat că fabricanţii de zvonuri derutante şi alarmante cunoşteau bine sistemul de transmisiuni al Armatei şi al gărzilor patriotice, prin care, infiltrându-se, au creat panică; [IR: Ghici cine putea fi.... ]- peste 80% din unităţile militare dislocate în garnizoana Brăila au fost agresate cu foc la diferite intervale de timp, din puncte fixe situate în balcoane şi pe acoperişurile blocurilor, sau mobile, dindiferite autovehicule de către persoane neidentificate. Focul elementelor teroriste n-a urmărit atât producerea de pierderi de vieţi omeneşti, ci dezorganizarea conducerii, menţinerea unei puternice stări de tensiune, crearea unor situaţii confuze; [IR: Ghici cine putea fi....]- înarmarea suplimentară a unor efective din gărzile patriotice fără o instruire asupra modalităţilor de utilizare şi condiţiilor de folosire a armamentului a făcut ca în unele situaţii intervenţia cu foc să nu poată fi controlată.
[] Convorbirile purtate pe reţelele de radiotelefoane ne fac să înţelegem că în municipiul Brăila au fost persoane care s-au opus forţelor revoluţionare şi Armatei. [IR: Ghici cine putea fi....]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

6.Revoluţia din Braşov: de la înăbuşire, la infruntare ....

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:11 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[6 IR: Revoluţia din Braşov: de la înăbuşire, la infruntare confuză cu securitatea]
3. BRAŞOV
[] În ziua de 19.12.1989, în baza dispoziţiunii Consiliului Judeţean al Apărării, s-a trecut la întocmirea unui plan comun de acţiune, în patru variante, în care au fost prevăzute forţele participante şi locurile de acţiune. Ca urmare, în ziua de 21.12.1989, orele 13,00, planul respectiv a fost predat inspectorului şef, care urma a-l prezenta spre aprobare primului secretar care era şi preşedintele Consiliului Judeţean al Apărării. Acest lucru nu a mai fost posibil întrucât s-au declanşat acţiunile revoluţionare.
În dimineaţa zilei de 21.12.1989, întreprinderile din municipiul Braşov au iniţiat mişcările de protest împotriva conducerii de partid şi de stat, iar în jurul orelor 13,00 s-au format primele coloane de demonstranţi. [IR: Deci şi la Braşov, revolta s-a întins, chiar înaintea mitingului intrerupt de la Bucuresti ]
In aceeaşi zi, şi muncitorii de la întreprinderea de Construcţii Aeronautice Ghimbav au încetat lucrul şi s-au îndreptat spre centrul municipiului Braşov, scandând lozinci anticeauşiste şi revendicative.
În jurul orelor 12,40, din ordinul inspectorului şef, forţele de intervenţie au fost scoase în dispozitiv, pentru a interzice afluirea spre centru a muncitorilor de la LA. Braşov, Tractorul şi Rulmentul. De asemenea, subunităţi din M.Ap.N. au fost scoase din cazărmi în vederea opririi celor de la I.C.A. Ghimbav. Forţele de opresiune au luat măsuri de asigurarea pazei şi apărării sediului Comitetului Judeţean de Partid şi a altor instituţii din municipiul Braşov. Coloanele de muncitori nu s-au lăsat impresionate şi au trecut peste efectivele dislocate în vederea blocării accesului spre centrul oraşului.
În jurul orelor 15,30-16,00, în faţa sediului Comitetului Judeţean de Partid se adunase un număr însemnat de manifestanţi. [IR: Se pare că protestul a fost mai masiv ca la Bucureşti. Se vorbeşte prea puţin despre el]
Către orele 17,00, în zona Consiliului Popular Municipal şi a C.J.P. s-a constituit un dispozitiv larg de apărare, format din diverse categorii de forţe, M.I. şi M.Ap.N.
Către orele 24,00, numărul demonstranţilor s-a redus simţitor, în zonă rămânând doar câteva sute de persoane.
În ziua de 22.12.1989, orele 07,00, mii de manifestanţi din întreprinderile industriale ale Braşovului au început să se grupeze în zona centrală a oraşului. S-au scandat lozinci anticomuniste. S-au format comitete revoluţionare. [IR: Toate astea, înainte ca la Bucureşti să se facă rocada, pe care a influentat-o. Milea şi ceilalţi ştiau că, pentru a-l satisface pe Ceauşescu mai departe, vor trebui să treacă prin foc şi Braşovul, ca şi alte oraşe, în care revoluţia izbucnise ]În cursul dimineţii, organul judeţean de partid a încercat un dialog cu demonstranţii, solicitându-le să-şi formuleze în scris nemulţumirile. Aşa s-a ajuns la redactarea unei petiţii cuprinzând 7 puncte, unul din acestea marcând clar cererea de demisionare din toate funcţiile politice şi de stat a soţilor Ceauşescu.
În jurul orelor 11,20, s-a ordonat dezangajarea efectivelor aparţinând M.Ap.N. aflate în contact cu manifestanţii, astfel că în jurul orelor 14.00, toate subunităţile se reîntorceau în cazărmi.
Între orele 15,00-15,30, un grup de manifestanţi au ocupat prin forţă sediul Inspectoratului Judeţean al M.I., de unde, ulterior, prin spargerea magaziei, au sustras o parte din armamentul şi muniţia existente acolo.
Între orele 17,00-17,30, în fostul sediu al C.J.P. s-a constituit primul nucleu al noului organ local de conducere revoluţionară, în fruntea căruia revoluţionarii au ales pe gen. mr. Florea Ion. Cu acest prilej, s-a hotărât ca Armata să asigure paza unor obiective importante din municipiu.
În seara aceleiaşi zile, un grup de manifestanţi au spart magazia de armament şi muniţie a G.P. din fostul sediu al C.J.P., de unde au fost sustrase arme şi muniţie, persoanele răspândindu-se în oraş. La orele 21,30, în sediul Primăriei, a fost ales primul Consiliu judeţean al F.S.N.
Datorită imaginilor transmise la Televiziune şi a anunţului potrivit căruia revoluţia din Braşov era în pericol, către orele 24,00 şi în primele ore ale zilei de 23.12.1989, numărul demonstranţilor din faţa sediului CJ.F.S.N. avea să crească simţitor. La acea oră, în municipiul Braşov, în afară de unităţile militare, cadre ale Securităţii, trupele de Securitate şi personalul Miliţiei care erau înarmate prin natura muncii, mai existau peste 800 de persoane civile care posedau armament. [IR: Existau deci condiţiile unei insurecţii, care nu poate forţa eliberarea, cît timp revoluţionarii rămîn fara arme, in faţa aparatului represiv]
În ziua de 23.12.1989, în jurul orelor 02,30, în parcul central al oraşului, pe fondul întunericului, al stresului şi al zvonurilor care circulau privind existenţa bandelor teroriste, s-a deschis foc, în mod nejustificat.
Pe acest fond au acţionat, din interiorul unor clădiri sau de pe acoperişul acestora (liceul „Unirea", „Modarom", „Capitol", întreprinderea „Nivea") elemente teroriste rămase neidentificate. [IR: De ce? E clar pentru cine lucrau. Cum de "noile" autorităţi nu au putut lămuri ce însărcinări au avut aceşti combatanţi?] Schimbul de focuri a încetat o dată cu ivirea zorilor.
În intervalul cuprins între orele 02,45-07,00, în condiţii de întuneric şi sub impactul zvonurilor furnizate sistematic piin mijloace radio, TV, prin telefoane şi prin viu grai, precum şi datorită lipsei de informaţii şi de legătură între subunităţile aflate în dispozitiv, s-au înregistrat 39 de persoane ucise (10 militari), au fost rănite 83 de persoane (36 militari).
În ziua de 24.12.1989, au fost luate măsuri de reorganizare a dispozitivelor, precum şi pentru strângerea armamentului existent asupra unor persoane ce acţionau din proprie iniţiativă. Misiunile de apărare au fost continuate până în ziua de 27.12.1989, orele 10.00, când s-a ordonat retragerea tuturor forţelor în cazărmi.
Derularea pe mai multe căi a unui plan de dezinformare a determinat crearea unei stări de tensiune, surescitare şi stres, care pe fondul frigului, întunericului şi oboselii, ca şi al erorilor de conducere şi coordonare a diverselor forţe, a făcut posibilă declanşarea, în noaptea de 22/23.12.1989, a unor dueluri de foc soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. [IR:Cine l-a pus la punct şi executat? Cine răspunde? ][] Rămâne fără justificare, şi greu de crezut, cum, în condiţiile unei stări de necesitate, organele de Securitate ale judeţului Braşov susţin că au dispus trimiterea personalului subordonat la domiciliu. Profitând de situaţia creată, este cert că elemente contrarevoluţionare, diversioniste, au contribuit la producerea de accidente, creşterea confuziei, determinând reacţia de ripostă în lanţ. Rămâne de cercetat cum cei trei potenţiali terorişti care au acţionat cu certitudine împotriva militarilor şi a revoluţionarilor şi care au şi fost prinşi şi predaţi au decedat în condiţii discutabile. Ca şi în alte judeţe ale ţării, şi în Braşov se simte existenţa unui plan dinainte stabilit, pus în aplicare de cetăţeni autohtoni şi străini, instruiţi special pentru a destabiliza situaţia existentă. În cercetarea făcută în prima legislatură, a reieşit clar intervenţia unor terorişti autohtoni supuşi unui ordin şi care au acţionat conform aceluiaşi plan şi în alte oraşe ale ţării. [IR: ?...]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

7. Revoluţia din Buzău : izbucnită, după ce s-a terminat...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:14 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[7 IR: Revoluţia din Buzău : izbucnită, după ce s-a terminat...]
4. BUZĂU.
[] În perioada 16-22.12.1989, municipiul Buzău nu a cunoscut agitaţia mişcărilor protestatare. Unităţile militare, numeroase în garnizoană, au trecut începând din 17.12.1989 la aplicarea măsurilor prevăzute la indicativul „Radu cel Frumos".
[] După anunţarea la radio şi TV a fugii dictatorului, în Piaţa Palatului Comunal s-au format grupuri de demonstranţi care, fără a întâmpina nici un fel de rezistenţă, au pătruns în sediul Comitetului Judeţean de Partid. Un alt grup de protestatari s-a îndreptat spre sediul organelor locale M.I., pătrunzând în clădirile acestuia fără a se produce victime.
În după-amiaza zilei de 22.12.1989, s-au constituit noile organe ale puterii, care şi-au asumat conducerea întregii activităţi pe raza judeţului Buzău.
Tot atunci, la Comandamentul marii unităţi din Buzău s-au prezentat Constantin Olteanu şi Catarinescu Ion, secretari ai fostului CC. al P.C.R., însoţiţi de cpt. (M.I.) Ghiţă. Despre acest fapt s-a raportat telefonic generalului Stănculescu Victor (orele 21,30), care a ordonat să fie reţinuţi în garnizoană până la noi ordine. În ziua de 31.12.1989, aceştia au fost trimişi sub escortă la Bucureşti.
[] Începând din după-amiaza aceleiaşi zile, în municipiul Buzău s-a declanşat agresiunea psihologică, având ca obiectiv aglomerarea Armatei cu informaţii, zvonuri şi ştiri false, alarmante, menite să provoace derută, să creeze confuzii şi să îngreuneze conducerea. În acest scop au fost folosite în special sistemele de telecomunicaţii teritoriale. In ziua de 23.12.1989, în baza ordinului M.Ap.N., doi ofiţeri s-au deplasat la Inspectoratul Judeţean M.I., pentru a-l lua sub protecţie. S-a constatat prezenţa în sediu a întregului personal şi absenţa unui număr de 40 de pistoale mitralieră, care, potrivit declaraţiilor, fuseseră distribuite unor subunităţi de gărzi patriotice.
Apariţia teroriştilor şi a diversionisţilor a determinat luarea unor măsuri, între care trimiterea unor cadre din plutonul de luptă antiteroristă în diferite locuri din municipiu, pentru descoperirea şi anihilarea acestora.
Către orele prânzului, persoane neidentificate au deschis foc automat din anumite imobile din jurul Poştei Centrale şi a Palatului Comunal. De asemenea, s-a deschis foc, dintr-o basculantă şi din autoturisme, asupra unităţilor militare. Deşi s-a ripostat cu foc, autovehiculele respective n-au putut fi oprite, ele reuşind să dispară. Cercetările făcute ulterior pentru identificarea acestora nu au dus la nici un rezultat, pe şosea găsindu-se numai resturile din parbrizele sparte. Din blocurile din apropiere, s-a executat foc asupra militarilor aflaţi în pază la Poşta Centrală şi Palatul Comunal. Grupuri diversioniste au acţionat şi din pădurea Crâng, din diferite clădiri în construcţie, din Cimitirul Eroilor, de la et. 11 al blocului Olimp, precum şi din alte blocuri.
În noaptea de 23/24.12.1989, asupra unei unităţi militare s-a deschis foc încrucişat dinspre garniturile de tren de marfă garate în triaj, din biserica aflată în Cimitirul Eroilor şi dinspre Fabrica de Confecţii.
În ziua de 24.12.1989, la orele 03,00, un detaşament militar ce se îndrepta spre Bucureşti, ajungând cu capul coloanei la intrarea de nord a oraşului Buzău, a fost întâmpinat cu foc din mai multe direcţii. Coloana s-a oprit, şi ulterior, în baza ordinului eşalonului superior, şi-a întrerupt deplasarea, fiind încartiruită în cazarma unei unităţi militare din municipiu. La sediul C.J.F.S.N., în jurul orei 03,00, s-a petrecut un incident tragic: cpt. Olteanu Gheorghe, instructor la Statul Major al G.P., a executat două rafale ucigând mai mulţi oameni; a fost condamnat la 22 de ani închisoare. [IR:Se pare că gărzile patriotice au jucat un rol nefast, şi la Buzău. De ce nu analizează cineva funcţionarea acestor fascii a "oamenilor muncii patrioţi", pregătite de Ceauşescu şi folosite şi de Iliescu, în 1990 ]
În ziua de 24.12.1989, în timp ce se deplasa în jurul clădirii C.M-J- s-a deschis foc asupra patrulei dinspre blocul Haşdeu de la et. 9 şi 10. Agresorii nu au putut fi identificaţi.
La orele 10,00, într-o unitate militară din municipiul Buzău s-a produs un accident tragic soldat cu trei morţi, având drept cauză neînţelegerile existente între şeful de stat major al unităţii şi secretarul B.O.B. de partid.
[] O dată cu lăsarea întunericului, mai multe unităţi militare au constituit ţinta unor atacuri cu foc, executate de persoane neidentificate.
În noaptea de 24/25.12.1989, la orele 02,45, asupra sediului CJ.F.S.N. s-a tras de la et. 1 şi 2 ale clădirii Direcţiei Judeţene de Poştă şi Telecomunicaţii. În această noapte, pe frecvenţele de lucru ale unor staţii de radio pe UUS, au fost recepţionate dialoguri în limba rusă şi arabă. [IR:?? ]Şi în ziua de 25.12.1989 au fost executate focuri răzleţe, de către persoane rămase necunoscute, din diferite zone ale oraşului.
Existenţa teroriştilor în numeroase puncte din oraş şi în pădurile din apropiere l-a determinat pe comandantul marii unităţi din Municipiul Buzău să solicite M.St.M. sprijin de aviaţie pentru survolarea şi cercetarea pădurilor Spătaru, Maxenu, Stejaru, Crâng şi a municipiului Buzău, sprijin care s-a aprobat. Acţiunile diversioniste au crescut în intensitate. Au fost luate măsuri de scotocire, însă fără eficienţa scontată. Pentru acţiuni de scotocire au mai fost folosite 67 de cadre şi 48 de militari din trupele de Securitate.
În jurul orelor 14,40, Comandamentul marii unităţi a fost atacat de un grup de cinci persoane de pe terasa blocului 105. La orele 19.00, s-a reluat atacul asupra marii unităţi, mai puternic decât în nopţile precedente.
În noaptea de 25/26.12.1989, în cartierele Micro 14 şi Unirii, în urma unor semnale luminoase, diversionisţi amplasaţi în locuri izolate au declanşat şi susţinut un tir intens pentru a întreţine starea de panică şi confuzie. Concomitent, la Comandamentul marii unităţi s-au primit în continuare informaţii false. [IR:De la cine? ]În ziua de 26.12.1989, pentru a descuraja atacurile diversioniste s-a reorganizat sistemul de patrulare în municipiu. În aceeaşi zi, la Inspectoratul M.I. s-a trecut la centralizarea armamentului aflat la oameni, inventarierea acestuia şi predarea la o unitate militară. (MAp.N.).
[] Pentru a-şi atinge scopurile, elementele teroriste au folosit ca procedee de acţiune atacurile cu foc real sau simulat, succesive sau simultane, îndeosebi în timpul nopţii, între orele 22,30-04,30, la intervale de timp de 2-2,5 ore. Atacurile s-au concentrat în primul rând asupra principalelor obiective militare, dar şi asupra instituţiilor politico-economice şi administrative. Acţiunea s-a realizat prin surprindere, în grupuri mici, dovedind o foarte bună pregătire fizică, precum şi o importantă capacitate de a actiona pe timp de noapte, în zone urbane, în mod deosebit prin executarea unui foc precis.
În această perioadă, în municipiul Buzău , ca urmare a acţiunilor revoluţionare, au decedat un număr de 29 cetăţeni, iar 28 au fost răniţi, unităţile militare înregistrând 11 morţi şi 29 de răniţi. [IR: Toţi, victime ale farsei prin care contrarevoluţia a deturnat revoluţia]
Din modul de acţiune al elementelor teroriste a rezultat o cunoaştere precisă a obiectivelor asupra cărora acţionau, precum şi a zonelor adiacente. [IR: Ceea ce arată că aparţineau aparatului de diversiune securist.]Acţiunea simultană a unor grupuri teroriste, amplasate la distanţe relativ mari unele faţă de altele, conduce la concluzia existenţei unui sistem de legătură, semnalizare.[]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

8. Revoluţia din Cluj: de la înăbuşire, la diversiune

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:18 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[8 IR: Revoluţia din Cluj: de la înăbuşire, la diversiune]
5. CLUJ-NAPOCA.
La data de 21.12.1989, muncitorii din zona industrială C.U.G. s-au organizat în coloane pentru a se deplasa spre centrul localităţii, protestând şi manifestându-şi adeziunea faţă de acţiunile de la Timişoara. [IR: Un alt focar din lupta de eliberare, care trebuia reprimată (ca să se mai revină la situaţia dinainte) sau deturnată. ]
[] Piaţa Libertăţii - str. Napoca şi Universităţii In 21.12.1989, orele 15,00, un grup de aproximativ 15 persoane solicita trecătorilor din zonă să participe la manifestările de stradă pe care încercau să le organizeze. Datorită acţiunii acestui grup de iniţiativă pro-Timişoara, în perimetrul respectiv au început să se scandeze lozinci anticeauşiste şi protestatare. [IR: Aceşti eroi fără nume, au rămas, şi în 1990, duşmanii din Cluj ai FSN-ului]
În jurul orelor 15,40, în zonă au sosit forţe aparţinând unor unităţi militare, care au realizat un dispozitiv de luptă. Debarcarea militarilor din autocamioane a fost primită cu ostilitate de către populaţie. [IR: Dar cum trebuia primită intervenţia forţelor represive? ] După realizarea dispozitivului, militarii au solicitat cetăţenilor să nu încerce penetrarea dispozitivului lor, întrucât se găseau în misiune de luptă. [IR: Misiune de luptă cu poporul român, care încerca să se elibereze, de sub tirania instalată şi menţinută cu concursul armatei române] Un grup mic de persoane, condus de Călin Nemeş, a acţionat incitant la adresa militarilor. [IR: Un exemplu tipic de "provocator". Şi în anul 1990, unii au incitat lumea la luptă, pentru a se cuceri o libertate reală] În urma altercaţiei dintre Nemeş Călin şi comandantul subunităţii, s-a deschis foc. Au fost înregistraţi 11 morţi şi 21 răniţi (inclusiv comandantul subunităţii, care se pare că s-a autoîmpuşcat în timpul luptei corp la corp cu Călin Nemeş). [IR: Viziunea lui SN (FSN) asupra evenimentelor, inculcată populaţiei îndobitocite de media securicomunistă, explică faptul că Nemeş s-a sinucis ]Aşa cum rezultă din declaraţiile unor martori, sub acoperirea tragerilor executate de militarii din dispozitivul de apărare, s-a deschis foc şi din alte locuri de către persoane rămase necunoscute (de la una din ferestrele Agenţiei de Voiaj C.F.R.). Totodată, este fără explicaţie rănirea unor persoane, cu gloanţe ale căror traiectorii erau de sus în jos, sau care se găseau în alte locuri decât cele ale dispozitivului militar. [IR: Din fericire "cercetările" comisiei lui SN au fost reluate, după căderea FSN de la putere. Ceea ce a permis condamnarea cîtorva vinovaţi, pentru represiunea de la Cluj]
Piaţa Libertăţii Zona Anticariat-Catedrală B-dul 30 Decembrie
În ziua de 21.12.1989, orele 15,30-16,30, în zona respectivă s-a constituit un dispozitiv format din militari aparţinând M.Ap.N. şi trupelor de Securitate. Folosindu-se de un container gol, grupuri de manifestanţi au ameninţat ruperea dispozitivului realizat de militari, creând posibilitatea ajungerii la camioanele militare în care se găsea rezerva de muniţie. După o retragere de câţiva metri, militarii au somat şi au deschis foc, situaţie în care a fost ucis un cetăţean şi răniţi alţi şapte. [IR: Ni se sugereză tot timpul că ar fi fost grav ca să se înarmeze şi forţele revoluţionare. Războiul evitat prin dezarmarea unei părţi duce la supunere în sclavie]Piaţa Mărăşti
În ziua de 21.12.1989, orele 18,00, în zona pieţei se realizase un dispozitiv format din militari aparţinând M. Ap.N. La adresa militarilor se proliferau injurii, se aruncau obiecte contondente. Mai multe persoane au blocat două autobuze, au somat şoferii să le părăsească, le-au pornit şi le-au îndreptat spre dispozitivul militar. S-a executat foc de avertisment şi ulterior foc la pneuri, în zonă înregistrându-se un mort şi 2 răniţi, din care unul în balconul casei în care locuia.
Str. Horea - zona Metropol - Astoria
În ziua de 21.12.1989, orele 15,00, în zonă s-a format un dispozitiv care asigura şi fluenţa de peste Someş, punct de importanţă operativă pentru nevoi de manevră.În jurul orelor 15,40, dinspre str. Horea a sosit o coloană de la C.U.G., care încerca să penetreze dispozitivul, folosind în acest scop şi un tramvai. Pentru a-i îndemna pe manifestanţi să forţeze dispozitivul militar, unele persoane anunţau că aceştia nu au muniţie de război. Comandanţii acestora au infirmat zvonurile, solicitând manifestanţilor să ocolească zona. Din ordinul ofiţerilor, s-a deschis foc de avertisment şi ulterior la picioare, situaţie în care s-a produs moartea a 3 persoane şi rănirea altor 8. Şi în această zonă, în baza mărturiilor unor martori oculari, au fost ucise sau rănite persoane din afara dispozitivului militar (de la etajele Cofetăriei „Urania" şi din alte locuri). [IR: Pentru tovarăşul regizor, lupta cu forţele regimului... nu trebuia să recurgă la forţă... ]
Str.Moţilor - zona Fabrica de Bere
În ziua de 21.12.1989, orele 15,30, în această zonă a fost creat un dispozitiv format din militari aparţinând M.Ap.N., fără însă a se bloca circulaţia. Între orele 18,00-l 9,00, o coloană formată din aproximativ 500 de manifestanţi a încercat, folosind trei autovehicule de transport greu de mărfuri, să penetreze dispozitivul militar prin forţă. Deşi s-au făcut somaţii pentru oprirea coloanei, manifestanţii, sub protecţia autovehiculelor ce se deplasau cu faza mare aprinsă, au continuat înaintarea, -a deschis foc asupra farurilor şi pneurilor autovehiculelor. In urma acestei acţiuni, coloana s-a împrăştiat.
După aproximativ o oră, la orele 20.00, dinspre cartierul Mănăstur a sosit o nouă coloană, care de asemenea a încercat penetrarea dispozitivului de apărare. După deschiderea focului de avertisment, s-a dialogat cu cei sosiţi în zonă, care au consimţit să-şi continue deplasarea ocolind dispozitivul militar prin Str. Coşbuc.
În jurul orelor 22.00, tot din direcţia cartierului Mănăstur, a sosit o coloană de 200-300 persoane, care au dezmembrat un troleibuz aflat în apropierea dispozitivului militar, aruncând în militari cu bucăţi din autovehicul. [IR: Dacă antisecuriştii s-ar fi putut înarma, ar fi avut loc o insurecţie. Poţi saluta menajarea unor vieţi, dar e josnic să delegitimezi lupta pentru libertate. Pentru că s-a renunţat la ea, criminalii au rămas la putere, distrugînd România ]În urma acţiunilor derulate în intervalul dintre orele 19,00-22,00, în această zonă s-au înregistrat 9 persoane decedate şi 15 rănite.
Acţiunile revoluţionare din municipiul Cluj-Napoca, realizate în scopul exprimării solidarităţii şi sprijinului efectiv pentru populaţia Timişoarei, pe fondul abuzurilor, dificultăţilor materiale, al nerespectării drepturilor omului, au însemnat o demonstraţie protestatară împotriva dictaturii totalitare comunist-ceauşiste.
Municipiul Cluj-Napoca a fost locul represaliilor încă din perioada când dictatorul continua să deţină toate frânele puterii. Astfel, în acest oraş au căzut primii eroi în ziua de 21.12.1989, orele 15,40. Este evident faptul că Armata a fost implicată în opresiune, mai mult ca în alte oraşe, fapt explicabil şi prin aceea că oraşul are o deosebită importanţa strategică pentru zona de vest a ţării. Nu putem respinge nici supoziţia manipulării mulţimii revoluţionare împotriva Armatei. [IR: Bravo revoluţionarilor... dar şi armatei... care a tras în ei... ca să apere hotarele... ]
Municipiul Cluj-Napoca este al doilea oraş, după Timişoara, în care muncitorii şi-au exprimat, cu fermitate, dorinţa de libertate împotriva dictaturii şi comunismului. Aşa se explică şi faptul că municipiul Cluj-Napoca este considerat „Oraş-Erou", propunere pe care am iniţiat-o în Senatul României. [IR: Deasemenea, FSN a avansat militarii care au tras în aceşti eroi. L-a hăituit şi umilit pe Nemes, care voia să ştie cine i-a ucis camarazii... pînă s-a sinucis. E drept că el nu a fost un "muncitor" asimilabil FSN ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

9.Revoluţia din Craiova : deturnată după izbucnire...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:22 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[9 IR: Revoluţia din Craiova : deturnată după izbucnire, prin diversiune]
6. CRAIOVA.
[] Pe fondul degradării situaţiei din Timişoara, care punea în pericol frontierele din sud-vestul şi vestul ţării, [IR:?? ] în noaptea de 16/17.12.1989 comandantul marii unităţi din Craiova a hotărât luarea unor măsuri de aducere a cadrelor cu funcţii de conducere în cazărmi şi constituirea unor grupuri operative.
[] În municipiul Craiova, acţiunile anticeauşiste s-au declanşat în dimineaţa zilei de 22.12.1989, când muncitorii de la Uzina de Aviaţie Craiova s-au grupat şi au pornit spre sediul Consiliului Popular Judeţean. La aceştia s-au alăturat şi alţi muncitori de la întreprinderea de Utilaj Greu, Electroputere, I.R. A. şi altele. [IR: Spre cinstea Craiovei, asta era înainte ca să se dea semnalul victoriei, la televizor]
În această situaţie, primul secretar al Comitetului de Partid Dolj a solicitat sprijinul Armatei pentru protecţia sediului. Ca urmare a aprobării date de ministrul Apărării Naţionale, au fost trimise efective pentru protecţia sediului, precizându-se la plecarea din unităţi interdicţia de a se folosi focuri de armă împotriva manifestanţilor. În jurul orelor 09,30, detaşamentul trimis a realizat dispozitivul de apărare în jurul sediului Comitetului Judeţean.
Demonstraţia s-a desfăşurat paşnic, fără acte de violenţă sau provocări ale forţelor de ordine. Demonstranţii cereau libertate, democraţie, demnitate, precum şi demiterea organelor locale de partid şi de stat.
În jurul orelor 12,00, manifestanţii au pătruns în sediu, iar detaşamentul s-a retras în cazarmă.
După fuga dictatorului, în jurul orelor 16,00, s-a constituit noul organ al puterii revoluţionare locale, care a solicitat sprijinul Armatei în apărarea obiectivelor publice şi asigurarea liniştii în oraş.
[] S-a început luarea în primire a Inspectoratului Judeţean M.I. care s-a desfăşurat, până în ziua de 26.12.1989, fără nici un incident. [IR: Ca şi în toate celelalte oraşe ale ţării, arhivele MI nu au fost atinse!! Ele au ramas pînă azi, secrete ale statului uzurpat. ]Acţiunile de război psihologic şi electronic s-au declanşat în municipiul Craiova începând din seara zilei de 22.12.1989. Astfel, au fost recepţionate de comandamentul marii unităţi numeroase ştiri false cu privire la iminenţa unor atacuri teroriste asupra unor obiective militare şi civile importante. S-au transmis prin telefon indicative strict secrete de mobilizare, ca şi cum acestea veneau din partea unor eşaloane superioare. S-au primit informaţii despre deşănţarea şi debarcarea unor trupe din mijloace de transport aerian în diferite zone.Prin reţelele radio pe UUS, s-au interceptat convorbiri în limbile arabă, bulgară, engleză şi română. [IR: Arabii, bulgarii, americanii şi alţi spioni galactici ştiau numerele de telefon si indicativele necesare pentru o diversiune fulgerătoare la scară naţională. E drept că astfel de informaţii aveau ofiţerii CI şi Securitatea. Dar aceasta ... era de partea revolutiei. Cine şi cum le-o fi furat securiştilor, brusc, întreaga logistică informaţională? E atît de neverosimil, încît numai SN poate crede. Noi ceilalţi, vedem că în acele zile s-a făcut un pact cu Securitatea. Dovedit prin ce s-a întîmplat în continuare. Oricîte presiuni s-au făcut. FSN nu a mai putut fi despărţit de Securitate Pentru a suda acest pact, au fost puse in funcţie hărţuielile de după 22]
Începând din ziua de 23.12.1989, elemente neidentificate au trecut la executarea unor acţiuni de diversiune prin foc, după cum urmează:În jurul orelor 05,30, s-a deschis foc, real sau simulat, asupra unităţilor militare din Calea Caracalului, din apartamentele unor blocuri situate în preajma acestora.
De asemenea, persoane neidentificate au deschis foc asupra militarilor ce executau paza Aeroportului Craiova. Cu acest prilej s-a încercat şi pătrunderea în forţă în obiectiv, cu scopul evident de distrugere a avioanelor existente. Au fost răniţi şase militari.
În noaptea de 23/24.12.1989, printr-un foc violent declanşat în jurul orelor 20,00, elemente diversioniste au reuşit să incendieze Depozitul de Carburanţi, prilej cu care au fost împuşcaţi mortal 4 militari şi răniţi alţi 3.
În dimineaţa zilei de 24.12.1989, între orele 04,30-05,00, o coloană de 8 autoturisme înmatriculate în fosta U.R.S.S. au ajuns la filtrul instalat la pasajul C.F.R. din apropierea localităţii Brădeşti. Nesupunându-se somaţiei, acestea au fost întâmpinate cu foc, determinându-se blocarea a 6 autoturisme şi fuga altor două. Din personalul existent în autoturisme au fost reţinute două persoane rănite, ceilalţi reuşind să fugă. O femeie rănită trimisă la Spitalul din Filiaşi, a dispărut după o oră. [IR: Si cine era , în aceste 6 autoturisme? Tot nu se ştie?]În aceeaşi zi, între orele 09.00-11.00, din cartierul Valea Roşie, mai precis din blocurile 42, 43 şi 44, s-a deschis foc asupra cazărmii marii unităţi.
În scopul anihilării acţiunilor teroriste, începând din ziua de 24.12.1989 s-au luat măsuri de scotocire a zonelor de unde se trăsese (Parcul Poporului, Hipodrom, Cimitirul Româneşti, Valea Şi Dealul Fetii, pădurile Facăi, Malul Mare etc).
Începând cu după-amiaza zilei de 25.12.1989, atacurile împotriva unităţilor militare au încetat în totalitate. [IR: Se căzuse la pace... Revoluţia fusese deturnată ]În perioada 22-25.12.1989, municipiul Craiova şi zonele adiacente au făcut obiectul unei puternice agresiuni radioelectronice, îndreptate în special împotriva unităţilor militare de apărare antiaeriană a teritoriului şi trupelor. Aceste acţiuni au reprezentat imaginea unor lovituri aeriene, ca parte integrantă a unei operaţii aeriene, desfăşurată sub acoperirea unui puternic bruiaj de radiolocaţie, executat într-o gamă largă de frecvenţe. [IR: Ca inginer de telecomunicatii si fost transmisionist, sint dispus sa particip la o expertiză a dovezilor privind acest război electronic] Lovitura aeriană s-a caracterizat prin prezenţa în spaţiul aerian din zonă a unui număr mare de ţinte, din care parte simulau / atacuri la obiectiv şi acţionau la înălţimi cuprinse între 100-500 m. în formaţii şi la intervale mici de timp, cu executarea tuturor formelor de manevră proprii mijloacelor de atac moderne. Unele din aceste ţinte prezentau lumini verzi şi galbene, permiţând astfel descoperirea vizuală şi urmărirea cu aparatură optică. Este de presupus că s-a urmărit cercetarea cu ţinte reale a dispozitivelor de luptă ale apărării antiaeriene, precum şi verificarea modului de reacţie a acelora care răspund de sistemul de foc.În ziua de 23.12.1989, parte din ţinte au intrat în zona de foc a rachetelor şi artileriei antiaeriene, determinând astfel reacţia cu foc. Astfel, din 19 ţinte intrate în zona de foc, în ziua de 23. 12.1989, 17 au fost combătute cu rachete. Aparent, toate rachetele au lovit ţinta, lucru confirrnat de dispariţia ţintei de pe ecranul radiolocatorului.În ziua de 24.12.1989, au intrat în zona de foc alte 11 ţinte care au fost combătute cu rachete. Alte ţinte au fost combătute cu focuri de armă şi mitraliere.
Pentru cunoaşterea situaţiei aeriene, aviaţia militară dislocată pe Aerodromul Craiova a executat în zilele de 23 şi 24.12.1989 un număr de 15 ieşiri avion, ocazie cu care s-a demonstrat că majoritatea ţintelor erau produsul unor simulări radioelectronice. Bruiajul activ de radiolocaţie a prezentat forme şi metode noi, deosebit de perfecţionate, care imitau aproape perfect realul. [IR: Cu ce scop? Prin ce mijloace. Numai un neofit se poate lasă convins de astfel de afirmaţii ambigue]
[]Elementele teroriste au acţionat în grupuri mici, folosind şi aparatură de simulare a focului, în general, acţiunile s-au desfăşurat pe timp de noapte, din apartamente nelocuite sau cu proprietari plecaţi din localitate; [IR: Cine avea apartamente secrete, libere, în fiecare oraş? ]- scotocirile executate au scos în evidenţă pete şi urme de sânge, tuburi de cartuşe trase, fără însă a fi descoperite persoane; [IR: Cum să fie descoperiţi executanţii, cînd cei ce au dat ordinul, s-au înţeles cu noua putere? ]- diversiunea psihologică şi radioelectronică declanşată în 22.12.1989 a fost organizată şi s-a desfăşurat pornind de la cunoaşterea amănunţită a unităţilor militare din zonă, a mijloacelornde apărare antiaeriană aparţinând trupelor şi teritoriului, a caracteristicilor spaţiului aerian şi terestru din zona de sud-vest şi vest a ţării. [IR: Securitatea, prin reteaua de CI-isti, era singura in măsura] Este posibil ca reacţia promptă şi curajoasă a unităţilor militare de apărare antiaeriană să fi determinat renunţarea la unele planuri ulterioare de intervenţie aeriană asupra ţării. [IR: SF-uri tipice SN, analist de diversiune]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

10. Revoluţia din Constanţa : izbucnită prin diversiuni...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:24 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[10 IR: Revoluţia din Constanţa : izbucnită prin diversiuni, după ce s-a terminat...]
7. CONSTANŢA.
[] În ziua de 22.12.1989, după fuga lui Ceauşescu, populaţia din municipiul Constanţa a ieşit spontan pe străzi, în grupuri mari,îndreptându-se spre centrul administrativ al oraşului, unde şi-a exprimat bucuria şi speranţa în înlăturarea completă şi necondiţionată a dictaturii.
Parte din revoluţionari au pătruns în sediile organelor de partid şi de stat locale, în sediile Miliţiei judeţene, municipale şi cel al Securităţii. Pătrunderea s-a realizat fără incidente deosebite şi fără a se produce pagube semnificative. [IR: Dar şi fără a se deconspira agenţii securităţii ţi scoate la lumină crimele documentate în arhive ][] În baza ordinului eşalonului superior, Comandamentul Marinei Militare a preluat controlul asupra Inspectoratului Judeţean al M.I. (Securitate, Miliţie), inclusiv asupra Brigăzii de Securitate. La luarea în subordine a compartimentului de Securitate s-a constatat prezenţa în sediu a 50% din efectivele de cadre, celelalte, sonform declaraţiilor celor prezenţi, se aflau la domiciliu. Cu acest prilej s-au luat sub pază armamentul şi muniţia existentă în sediu. În această zi, întreaga conducere militară a garnizoanei Constanţa a fost preluată de Comandamentul Marinei Militare.
[] Începând cu noaptea de 22/23.12.1989, acţiunile militare s-au executat în contextul unei agresiuni psihologice materializată prin creşterea bruscă a cantităţii de informaţii şi zvonuri alarmante cu privire la existenţa şi acţiunile unor grupuri teroriste, contaminarea apei potabile, încercări de distrugere a unor lucrări de artă, obiective economice, acţiuni de minare a unor nave în rada portului, încercări de debarcare a unor importante forţe, distrugerea platformelor de foraj marin etc. [IR: Acelaşi scenariu peste tot. Prea erau mulţi turişti sovietici şi terorişti arabi înarmaţi cu puşti cu lunetă şi cu... informatiile gestionate de CI si Securitate. După ce au făcut diversiuni în interesul Securităţii, reabilitării armatei şi legitimării FSN, ,au fost lăsaţi să plece, deschizîndu-se graniţele larg, ca să nu ramîna picior de terorist ]Toate aceste informaţii au impus luarea unor măsuri suplimentare, inclusiv ordinul de deschidere a focului la apariţia unor mijloace aeriene sau navale neplanificate şi necunoscute. În această noapte, artileria de coastă a deschis foc asupra unor ţinte aeriene ce zburau la mare înălţime. Acelaşi lucru l-au făcut şi dragoarele maritime şi vânătoarele de submarine, acestea din urmă deschizând focul cu armamentul de bord asupra unor ţinte aeriene cane au survolat portul Midia, la înălţimea de peste 6.000 m.
In ziua de 23.12.1989, pentru cercetarea litoralului, a falezei Constanţa-Mangalia, au fost ridicate în aer elicoptere de cercetare. Asupra acestora, persoane neidentificate, în special din autoturisme şi autofurgonete, au deschis foc de armă automată.In seara aceleiaşi zile, s-a încercat nimicirea unei ţinte aeriene, descoperită prin aparatura radar, ridicându-se în aer un avion de cercetare-interceptare. Misiunea nu a avut un rezultat pozitiv, ţinta aeriană neputând fi identificată. [IR: Ce nu a făcut armata română pentru a arata brusc o alta faţă... După ce fusese alături de dictatură, pînă în ultima clipă, trăgea acum în toate părţile, în toate zările, în toate ţintele virtuale, pentru a reaminti românilor ca ea ....ne apără glia. Iar Securitatea, menţinea atmosfera patriotică. ]În seara zilei de 23.12.1989, începând cu orele 19,00, s-a înregistrat un nou val de informaţii, care coroborate cu cele obţinute prin cercetare radiotehnică conturau o operaţie navală de anverguri a unui potenţial agresor. Ca urmare, s-a ordonat scoaterea în mare a unor nave de luptă. Cu această ocazie s-a executat foc asupra unor obiective maritime descoperite, care, ulterior, s-au dovedit a fi false. [IR Mii de ţinte false în toată ţara, sau informaţii false despre mii de ţinte?] În data de 26.12.1989, orele 09,00, s-a luat hotărârea ca navele existente în mare să fie readuse în porturi, rămânând pentru protecţia platformelor de foraj şi a porturilor un număr strict limitat de nave.
Trebuie remarcat că o dată cu simularea unei mari invazii de pe mare, pe uscat, elemente teroriste au atacat diferite obiective, în special militare, din oraş, întreţinând astfel o atmosferă de hărţuire, derută şi panică. Începând din 24.12.1989, persoane neidentificate au atacat cu foc de armament individual obiective militare şi civile, dar şi patrulele ce se găseau în misiune. Atacurile teroriste s-au făcut în special de pe blocuri şi din zone verzi. La orele 16,45, în ziua de 24.12.1989, o patrulă ce se deplasa pe B-dul Lenin a fost atacată din mai multe direcţii, producând rănirea unor militari-elevi. În cursul nopţii, la Casa Armatei din municipiu, în urma atacurilor teroriste au fost răniţi 3 militari. În ziua de 25.12.1989, asupra altui autovehicul militar s-a deschis foc, fiind răniţi alţi 3 militari.
În urma verificărilor şi a scotocirilor efectuate, au fost reţinute mai multe persoane, dar învinuirile ce li s-au adus nu au putut fi dovedite, ceea ce a determinat punerea lor în libertate de către Miliţia oraşului. [IR: Încît, nici la Constanţa, nici un diversionist, nici un terorist.. nu a fost prins. Ceea ce se explică numai prin faptul că noua putere a făcut un pact cu cei care i-au folosit ]- [] începând cu 22.12.1989, în zona de litoral s-a manifestat o intensă diversiune ce probabil urmărea deschiderea porţii maritimea ţării unei eventuale invazii. [IR: O mare invazie, operată fără nici o navă... ] Crearea imaginii unei operaţii navale de amploare a permis deconspirarea dispozitivului de apărare şi a făcut posibilă testarea reacţiei sistemului de apărare din zonă. [IR: Sistem probabil costisitor, care s-a dovedit incapabil să distingă ţintele reale de focurile de artificii ] Trebuie reamintit că informaţiile primite, în special în primele zile, erau foarte greu de verificat;[]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

11. Revoluţia din Caransebeş: de la înăbuşire la deturnare

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:28 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[11 IR: Revoluţia din Caransebeş: de la înăbuşire la deturnare]
8. CARANSEBEŞ.
În perioada 16-22.12.1989, o dată cu declanşarea evenimentelor revoluţionare de la Timişoara, situaţia socială în oraşul Caransebeş a cunoscut o tensionare continuă ca urmare a informaţiilor primite În Caransebeş, pe toată această perioadă s-au răspândit manifeste care chemau populaţia oraşului în stradă pentru a-şi manifesta protestul faţă de regimul totalitar ceauşist.
În ziua de 21.12.1989, grupuri de cetăţeni s-au adunat în faţa Consiliului Popular, scandând lozinci antidictatoriale, cerând drepturi şi libertăţi democratice. În cursul serii, au apărut şi primele manifestări violente, astfel că fostul secretar al CJ.P., venit la Caransebeş să calmeze situaţia, a fost luat ostatic. [IR: Asta este adevărata revoluţie ]
In noaptea de 21/22.12.1989 au avut loc primele altercaţii între manifestanţi şi organele de ondine (M.I.), care au deschis focul. Grupuri de manifestanţi au trecut la incendierea sediului Miliţiei Tribunalului, Procuraturii şi a unor case particulare, revendicând eliberarea celor arestaţi şi înapoierea unor bunuri confiscate anterior de organele de Miliţie. [IR: Chiar fără arme, lupta a luat caracterul unei insurecţii. Fapt care a cîntărit greu în decizia celor de la Bucureşti, de a renunţa la represiune] Încă din ziua de 17.12.1989 orele 18,30, unităţile militare din garnizoană se găseau sub obligaţiile indicativului "Radu cel Frumos". În baza ordinului personal al ministrului Apărării Naţionale dat comandantului U.M.01172 la orele 18,35, se preciza pregătirea unităţii pentru îndeplinirea unor misiuni de luptă, având în vedere apropierea de graniţa de vest şi sud-vest a ţării, care, în caz de agresiune externă, urmând să treacă la acoperirea unei zone de frontieră. [IR: Dar mai aproape se afla pericolul real, intern, constituit din revoluţionari. ]
[] În ziua de 20.12.1989, 6 elicoptere de pe Aerodromul Giarmata s-au deplasat pe Aerodromul din Caransebeş. Pentru asigurarea apărării terestre a Aerodromului Caransebeş, între orele 10,00-l 4,00, au fost puşi la dispoziţie 140 parasutisti din UM 01847 Buzău. [IR: Omniprezenţi aceşti băieţi. Probabil că au multe de povestit]La apariţia primelor acţiuni protestatare, în ziua de 21 12 1989, deşi s-a solicitat din partea primului secretar al C.J.P. intervenţia Armatei, totuşi nu s-a dat curs cererii, neexistând aprobările necesare de la eşalonul superior.
De remarcat că în acest timp, tulburările în oraş au luat amploare. In aceste împrejurări, parte din personalul Miliţiei şi Securităţii a părăsit sediul incendiat al instituţiilor lor şi s-au refugiati in unitatile militare, avînd asupra lor armamentul individual. De asemenea şi primul secretar al Comitetului Orăşenesc de Partid, cu familia, s-a refugiat în incinta cazărmilor militare. [IR: Dar armata era cu poporul .... ]În noaptea de 21/22.12.1989, centrul oraşului a rămas în totalitate sub stăpânirea revoluţionarilor. [IR: O realitate a solidarităţii, care nu trebuie uitată. Nici de cei din Bucureşti, care susţin că intervenţia lor din 21-22 a salvat Timişoara. E adevărat, dar şi intervenţia Ardealului, i-a salvat probabil pe cei din Bucureşti. ] Din păcate au apărut abuzuri prin devastări de clădiri publice, magazine şi locuinţe ale cetăţenilor. [IR: Revolutie da, dar să nu se strice nimic. Mare grijă pentru bunurile publice!. Urmată de distrugerea sistematica, de către FSN, a întregii economii naţionale. ]
La orele 02,50, de la Poşta Centrală s-a solicitat sprijin Armatei, întrucât se pregătea incendierea clădirii.
La orele 03,15, cu aprobarea eşalonului superior, 3 T.A.B.-uri au trecut la îndeplinirea unor misiuni de patrulare în oraş. În timpul acţiunii, comandantul detaşamentului le-a avertizat prin porta-voce pe elementele declasate că vor suferi rigorile legii, somându-le totodată să părăsească, de urgenţă, zona. [IR: Absenţa ghilimelelor ne face să înţelegem că "revoluţionarul" Sergiu Nicolaescu împărtăşeşte viziunea critică despre "declasaţii" care înfruntau regimul. Cînd se putea, mult mai civilizat, prin emanare televizată...] În acest timp, din mulţime, asupra ofiţerului a fost deschis foc de armă automată. La orele 05,55, detaşamentul s-a reîntors în cazarmă, fără ca pe timpul îndeplinirii misiunii să folosească armamentul din dotare. [IR: Caransebeşul era insurgent, la ora cînd Milea trebuia să hotărască cum va primi coloanele de muncitori din Bucureşti]
În dimineaţa zilei de 22.12.1989, în jurul orelor 09,00, coloane masive de demonstranţi, organizate pe întreprinderi, s-au îndreptat spre centrul oraşului, scandând lozinci anticeauşiste şi anticomuniste. La trecerea prin faţa unităţilor militare, mulţimea scanda: „Armata e cu noi!". Demonstraţia se desfăşura relativ paşnic. Ajunsă în centrul oraşului, mulţimea a ocupat sediul Consiliului Popular. Aici, în următoarele ore, au fost constituite noile organe ale puterii locale, în compunerea cărora au fost incluse şi cadre aparţinând M.Ap.N. [IR: Şi asta înainte de ora 12. Cinste lor!]După victoria Revoluţiei, către orele 14,00, s-a ordonat predarea armamentului şi a muniţiei scoase la alarmă, în depozit, în această perioadă a fost luat sub protecţie tot personalul Securităţii şi Miliţiei, precum şi armamentul acestuia. [IR: Revoluţionarii autentici ai Caransebeşului trebuiau să se plieze ordinului de aliniere la Ilieşti, venit de la emanaţii aterizaţi după ora 12, veniţi de acasă şi de la servici, de unde aşteptaseră, prudenţi, să vadă ce se va întîmpla ] Concomitent, potrivit notelor telefonice nr. 38 şi 39, emise de M.Ap.N., s-a trecut la paza unor obiective de importanţă deosebită din oraş (C.F.S.N., I.R.E., Poşta Centrală, Gara, Autogara, Spitalul Orăeşenesc, Staţia PECO, depozite, etc.).
[] Prezenţa în perimetrul Anina a numeroase ţinte aeriene a determinat trecerea la aplicarea, începând cu oele 24,00, a Planului unic de apărare şi intervenţie la Aerodromul Caransebeş. De remarcat că în această noapte, subunităţile din paza aerodromului au deschis foc prin ochire directă asupra a două ţinte aeriene ce erau luminate, fără însă a le lovi. În seara zilei de 23.12.1989, subunităţile de artilerie a.a. au deschis foc asupra a două ţinte aeriene, care erau luminate şi care, o dată cu executarea primelor salve, au stins luminile de bord. Ţintele nu au fost doborâte.[]
În noaptea de 23/24.12.1989, asupra unităţilor militare din Caransebeş s-a acţionat pentru prima dată cu foc de armă automată. Militarii aflaţi în dispozitivele de apărare au ripostat. Nu s-au înregistrat victime.
În toată această perioadă, în perimetrul unităţilor militare dislocate în garnizoana Caransebeş au fost descoperite persoane necunoscute ce desfăşurau acţiuni de cercetare-observare asupra obiectivelor militare. [IR:Numele lor? ]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

12.Revoluţia din Cugir: de la înăbuşire la pedepsire...

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:31 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[12 IR: Revoluţia din Cugir: de la înăbuşire la pedepsirea celor care au "exagerat"]
9. CUGIR.
La data de 21.12.1989, orele 11,00, muncitorii de la secţia maşini-unelte a întreprinderii Mecanice din localitate au ieşit în stradă, scandând lozinci anticeauşiste şi de adeziune cu evenimentele de la Timişoara. [IR: Deci înainte de spargerea mitingului de la Bucuresti! Cinste lor! ] Până către orele 16,00, demonstraţia pe străzile oraşului a avut un caracter paşnic. După această oră, o parte dintre manifestanţi a trecut la devastarea unor magazine alimentare, precum şi a unor librării din care au scos cărţile al căror autor era Nicolae Ceauşescu şi le-au dat foc.
A fost atacat sediul Miliţiei. Deşi s-au executat focuri de avertisment, atacatorii au continuat asedierea instituţiei, obligând pe miliţieni la evacuarea clădirii. În jurul orelor 18,00, şeful unităţii de Miliţie şi un subofiţer de Miliţie, cu îmbrăcămintea cuprinsă de flăcări, au încercat să se salveze. Prinşi de mulţime, au fost linşaţi. În urma acestui atac asupra sediului Miliţiei oraşului Cugir, două cadre de Miliţie au fost ucise şi opt au suferit vătămări corporale grave. Din sediu s-au sustras armament, muniţie şi alte materiale, clădirea fiind distrusă în proporţie de 70 %. [IR: Este ceea ce ar fi păţit şi în alte părţi securimiliţienii , dacă se întindea focul revoluţiei reale. Dar Tovarăşii din justiţia romînă , slugi obediente ale securicomuniştilor reorganizaţi în FSN, şi-au demonstrat orientarea. După atîţia ani, criminalii regimului comunist şi conducătorii represiunii din decembrie 1989 (sau iunie 1990) sînt liberi şi prosperi. Executanţii cuplului Ceauşescu sînt slăviţi pentru gestul lor, care a eliberat calea Contrarevolutiei. Sînt în schimb condamnaţi cei care şi-au făcut dreptate singuri, in focul înfruntării de pe 21 decembrie. Dincolo de orice detalii, cazul Adrian Carica şi Aurel Mihu, revolutionarii din Cugir condamnaţi la peste zece ani de puşcărie pentru că au participat la linşarea căpitanului Valentin Pop, comandantul Miliţiei Cugir, şi subofiţerului Ilie Stanciu- este cea mai clară demonstraţie că în România Contrarevoluţia a învins, putînd să regleaze conturile]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

13. Revoluţia din Hunedoara : izbucnită după ce s-a terminat

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:34 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[13IR: Revoluţia din Hunedoara : izbucnită după ce s-a terminat]
10. HUNEDOARA.

Până în dimineaţa zilei de 22.12.1989, în municipiul Hunedoara nu s-au semnalat acţiuni protestatare deosebite. [] [IR: Este remarcabil cît de cuminţi au fost minerii din zonă. Nu au spus nici pîs, pînă cînd nu s-a terminat insurecţia reală. Pentru ca apoi, să devină detaşamentul principal de apărare a contrarevoluţionarilor FSN. Sigur că inţesarea lor cu securişti, după 1977, este o explicaţie. Dar nu singura][] Începând cu orele 20,40, de la subunităţile de cercetare radiotehnică au început să sosească rapoarte care indicau apariţia unor ţinte aeriene în apropierea dispozitivelor de luptă (Ilia, Haţeg, Orăştie, Hunedoara etc.). Aceste ţinte prezentau caracteristicile specifice unor elicoptere, lucru confirmat şi de staţiile de radiolocaţie de dirijare a focului.
Concomitent, cazărmile unităţilor militare au fost atacate terestru cu foc real sau simulat, cu armament nespecific Armatei, având cadenţă redusă şi zgomot deosebit. Ca urmare, asupra locurilor de unde a fost deschis focul asupra obiectivelor militare, forţele militare din apărare au ripostat.
Începând de la orele 21,07, o subunitate de rachete a descoperit o ţintă aeriană ce se afla în zona de foc şi putea fi combătută. La ordin, s-a deschis foc antiaerian cu mitralieră fără însă ca ţinta să fie nimicită, aceasta continuându-şi deplasarea la înălţime foarte mică. Până la orele 24,00, au fost descoperite noi ţinte asupra cărora s-a deschis foc de mitralieră antiaeriană fără rezultate semnificative. [IR: File din filmul în care armata română a luptat dramatic... cu un inamic virtual ]
În dimineaţa zilei de 23.12.1989, acţiunile teroriste terestre şi-au intensificat activitatea, determinând primele pierderi în rândul Armatei. În noaptea de 23.12.1989, la orele 02,40, s-a deschis foc cu rachete asupra unor ţinte aeriene ce evoluau la înălţimi foarte mici. Explozia rachetelor la ţintă a determinat în majoritatea cazurilor dispariţia acesteia.Cercetările efectelor loviturilor aeriene nu au oferit elemente care ar fi putut defini inamicul. [IR:? Cît vom mai tolera această aiureală? ]
[]] Începând cu orele 18,00, au fost semnalate aparate aeriene marcate prin lumini de bord, având caracteristici apropiate elicopterelor. Apariţia acestora a fost simultană cu executarea unor puternice atacuri terestre. Cu acest prilej a fost împuşcat mortal în frunte un subofiţer. Mai mulţi militari şi luptători din gărzile patriotice au fost răniţi.
În ziua de 24.12.1989, între orele 08.00-10.00, pentru apărarea unor obiective militare au fost aduse forţe din trupele de Securitate (Deva). [IR: Erau chemate in apărare, tocmai forţele instituţiei cele mai suspecte, ca atacatoare]In urma unor acţiuni de scotocire întreprinse, au fost descoperite urme proaspete şi elemente de muniţie (tuburi), provenite de la armament românesc. Între orele 17,00-24,00, dispozitivele de luptă ale unităţilor militare au fost din nou atacate cu foc, acţiunile violente succedându-se în intervale de 1-1,5 ore. Aceste acţiuni s-au soldat cu morţi şi răniţi din rândul apărătorilor.
In ziua de 25.12.1989, s-a trecut la restructurarea dispozitivului de apărare, la reorganizarea conducerii şi a focului.
In jurul orelor 21,00, asupra unităţilor militare s-a deschis un puternic foc de arme automate. Concomitent, posturile de observare aeriană şi staţiile de dirijare a rachetelor au semnalat apariţia ţintelor aeriene luminoase. Nu s-au executat trageri antiaeriene.
În dimineaţa zilei de 26.12.1989, au fost organizate acţiuni de scotocire. Pe timpul îndeplinirii misiunii, s-a deschis foc. A fost împuşcat în cap un maistru militar şi răniţi doi luptători din gărzile patriotice.
- focul asupra obiectivelor militare s-a executat în special pe timp de noapte, de către persoane neidentificate, dar care cunoşteau bine dispunerea şi caracteristicile acestor obiective. [IR: Ghici Securitate ce-i?] Forţele teroriste au acţionat cu foc din diferite locuri, din preajma unităţilor militare, din imobilele învecinate, menţinând legătura între ele prin semnale luminoase;
- atacurile teroriste terestre s-au produs concomitent cu apariţia pe staţiile ecranelor de radiolocaţie a unei situaţii aeriene complexe şi evoluţia unor ţinte aeriene luminoase, ce aveau caracteristici tipice de elicoptere.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

14. Revoluţia din Reşiţa: de la înăbuşire la diversiune

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Ian 05, 2008 2:38 pm

Sergiu Nicolaescu. Revolutia . INCEPUTUL ADEVARULUI - comentata de Ioan Rosca
[14 IR: Revoluţia din Reşiţa: de la înăbuşire la diversiune]
11. REŞIŢA.În dimineaţa zilei de 21.12.1989, muncitorii de la principalele întreprinderi industriale din municipiile Reşiţa şi Caransebeş au dat semnalul începerii mişcărilor protestatare. În jurul orelor 12,00, în municipiul Reşiţa s-au format primele coloane de demonstranţi care au străbătut oraşul, concentrându-se în Piaţa 1 Decembrie, în faţa sediului Comitetului Judeţean P.C.R. [IR:Deci şi la Reşiţa, revolta a început înaintea spargerii mitingului de la Bucureşti]
Demonstraţia s-a desfăşurat paşnic, unităţile militare din garnizoană nu au fost implicate în acţiuni stradale. La trecerea coloanelor de demonstranţi prin faţa sediilor unităţilor militare, aceştia scandau lozinci încurajatoare la adresa Armatei.
De remarcat că în această perioadă, în preajma obiectivelor militare a fost descoperită prezenţa unor persoane ce executau acţiuni de cercetare a acestora prin observare. [IR: Oare cine putea fi? Că securitatea, se exclude, aşa cum s-a decis de FSN după ce s-a căzut la pace...]
[] În seara aceleiaşi zile, s-a trecut la preluarea de către Armată a muniţiei ce aparţinea Inspectoratului judeţean M.I.
Încă de la orele 11,45, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie au apărut semnalele unui intens bruiaj activ, iar în jurul orelor 19,00 au fost identificate primele ţinte aeriene, unele dintre acestea putând fi observate şi vizual. La ordin, asupra acestora s-a deschis foc antiaerian de mitralieră, fără însă a fi nimicită vreo ţintă. La căderea întunericului au fost semnalate deplasări de autoturisme, mai ales pe dealul Lupacului, dar şi grupuri de persoane civile înarmate ce se îndreptau spre haldina de gunoi a oraşului. [IR:?]Începând cu orele 22,00, asupra unităţilor militare din garnizoană s-a deschis foc real şi simulat cu armament individual.Din analiza tragerilor a rezultat că asupra unităţilor militare acţionau circa 10-15 guri de foc automat, în special din zona împădurită. În atare situaţie, apărătorii au ripostat asupra punctelor de foc descoperite.
În ziua de 23.12.1989, în jurul orelor 02,40, în zonă s-a instalat o situaţie aeriană deosebit de complexă, materializată prin apariţia unor ţinte aeriene în apropierea dispozitivelor de luptă ale subunităţilor de rachete a.a. Au fost lansate rachete care, potrivit indicatoarelor electronice, au lovit ţinta. Nu au fost găsite urme. [IR: Ar trebui să putem analiza mai atent dosarul acestor ţinte lovite şi evaporate. Ca să ne convingem că au existat, şi că nu sîntem victimele unei operaţii de construire a unui profil "revoluţionar" , pentru o armată care se compromisese]
[] În timpul zilei de 23.12.1989, focul a avut un caracter sporadic şi a fost declanşat de elemente neidentificate, din locuri acoperite, îndreptat în special împotriva sediului C.F.S.N. şi a obiectivelor militare. În această zi, în municipiul Reşiţa a avut loc o vastă acţiune de dezinformare şi diversiune, al cărui obiectiv principal îl constituiau unităţile militare. Principalele zvonuri se refereau la deplasarea unor coloane teroriste blindate ce se îndreptau din direcţia Borşa, coloane de autoturisme "Lada", precum şi despre aruncarea în aer a Fabricii de Oxigen, de distrugerea barajului Valiug etc.Cercetările făcute au demonstrat falsitatea acestor informaţii. [IR: Dar sursa lor? De ce a rămas misterioasă?]Un incident pe care doresc să-l descriu s-a petrecut în seara zilei de 23.12.1989, către orele 20,00, când o coloană de autosanitare condusă de un autoturism "ARO" s-a îndreptat către punctul de control al U.M.01929. Autoturismul "ARO" ajungând în apropierea punctului de control a deschis foc asupra acestuia, ucigând mortal un militar în termen, după care s-a întors în mare grabă şi a dispărut. Asupra coloanei rămasă nemişcată s-a deschis foc, fiind blocate două autosalvări. În baza cercetărilor ulterioare s-a aflat că aceste salvări, conduse cu autoturismul „ARO" de un cetăţean neidentificat, [IR: Şi neindentificabil, ca toţi ceilalţi agenţi ai diversiunii] primiseră misiunea să se deplaseze la unitatea militară, fiind informaţi că aici se găsesc mulţi morţi şi răniţi ce trebuiau duşi la spitale. Informaţia s-a dovedit a fi falsă, în unitate neexistând răniţi sau morţi până în acel moment.
În baza hotărârii organelor locale F.S.N., începând din seara zilei de 23.12.1989, unor subunităţi de gărzi patriotice din municipiu li s-a distribuit muniţia necesară participării la paza şi apărarea obiectivelor încredinţate.
Noaptea de 23/24.12.1989 a fost marcată de numeroase atacuri terestre desfăşurate de persoane neidentificate asupra obiectivelor militare. Atacul avea o durată de 10-15 minute, se desfăşura la intervale de 30-40 minute şi a avut loc până în dimineaţa zilei de 24.12.1989, orele 06,30. In timpul acestor atacuri, şi-au pierdut viaţa doi militari din subunităţile radiotehnice şi au fost răniţi alţi patru. In aceste împrejurări s-a întrerupt sistemul de comunicaţii teritorial al unităţilor militare.
În cursul aceleiaşi nopţi, a fost ţinută sub foc clădirea Centrului Militar Judeţean, mai ales din direcţia Liceului Industrial nr. 2, precum şi din diferite clădiri şi blocuri de locuinţe din zonă. În acest sens s-a urmărit blocarea efectivelor în cazărmi şi interzicerea acţiunilor de scotocire.
În noaptea de 23/24.12.1989, în jurul orelor 02,40, persoane necunoscute au încercat să pătrundă prin forţă pe latura de vest a cazărmii U.M.01929, încercare respinsă prin foc. Către orele 03,00 toate legăturile telefonice ale acestei unităţi au fost întrerupte, întrerupere ce a durat până în ziua de 25.12.1989, orele 12,30. [IR: Mare e mîna CIA, KGB, Mossad etc....]În ziua de 24.12.1989, s-a intervenit aerian cu elicoptere asupra locurilor de unde au acţionat cu foc elemente teroriste.
Scotocirile făcute pe timp de zi nu au avut rezultate concludente. [IR:Cum era să dea? Demonstraţia de forţă a Securităţii şi-a atins scopul provocînd intelegerea de negasire a reultatelor concludente]La lăsarea întunericului, unităţile militare au fost din nou ţinta atacurilor teroriste, declanşate în special din direcţia sud şi sud-vest, din zona Ateneul Tineretului, Hotelul p.c.r. şi din diferite imobile de pe şoseaua Reşiţa-Lupac. Încercările de contraatac s-au soldat cu noi pierderi ca urmare a acţiunilor de flanc executate de persoane neidentificate.
În general, atacurile teroriste au fost respinse cu foc şi au continuat şi în noaptea de 24/25.12.1989, până în dimineaţa zilei de 25.12.1989, orele 10,30.
Legăturile radio de conducere a unităţilor militare din municipiu au fost puternic bruiate de emisiuni în limba rusă, în special în nopţile 23/24.12. şi 24/25.12.1989. Atât pe parcursul nopţii, cât şi în dimineaţa zilei de 25.12.1989, au fost înregistrate, ca urmare a acţiunilor teroriste, pierderi în cadrul apărătorilor. În toată această perioadă au fost împuşcaţi mortal 3 ofiţeri, 6 militari în termen şi au fost răniţi alţi 17.
[] acţiunile diversionist-teroriste au urmărit destabilizarea sistemului de apărare a.a. În zona Caraş-Severin, care să faciliteze executarea dinspre vest a unor operaţii aeriene de amploare. Pe lângă mulţimea de ţinte false realizate electronic, au fost descoperite şi ţinte reale. [IR: Dar imateriale ] Cetăţeni din oraşul Aiud şi din sudul judeţului au descoperit vizual elicoptere în zbor. De remarcat că ţintele reale au zburat în afara zonei de foc a unităţilor militare de artilerie şi rachete a.a. Concomitent, unităţile de apărare antiaeriană din zonă au fost supuse unor puternice atacuri terestre şi aeriene, dar şi unor acţiuni de dezinformare;
- [] atacurile teroriste s-au desfăşurat în special pe timp de noapte, între orele 18,00-07,00, în grupuri relativ mici de atacatori cu armament individual automat şi cu aparatură de tragere pe timp de noapte. Intensitatea maximă a acestor atacuri s-a înregistrat în nopţile de 22/23.12., 23/24.12 şi 24/25.12.1989, între orele 04,30-06,30, când s-a încercat şi pătrunderea în forţă în obiectivele militare;
- cercetările efectuate ulterior au scos în evidenţă existenţa unor tuburi de cartuşe de armă automată fără înregistrarea lotului de fabricaţie, lucru ce face imposibilă determinarea deţinătorului acestei muniţii, dar şi pete de sânge şi bucăţi de echipament. De remarcat că pe timpul atacurilor, din direcţia atacatorilor au fost auzite exclamaţii de durere şi strigăte de ajutor. [IR: Pînă la urmă, strigătele au fost ascultate şi Securiştii au primit ajutorul necesar, ca să dispară în ceaţă]
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Următorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 21 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009