Sectorul CIVES
 
 

Marturia domnului Dobre

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Marturia domnului Dobre

Mesajde Ioan Rosca » Lun Iun 02, 2008 4:42 pm

Domnule Dobre,

Inainte ca divergenta dintre noi pe tema raportului politete/libertate sa produca vreo animozitate paguboasa, sperind ca ne privim amindoi ca persoane bine intentionate si cu rezonate pe probleme politice majore, bucurindu-ma de interventiile dv pe acest forum - care completeaza luarile dv. de pozitie aparute in presa, considerindu-va marturia extrem de importanta pentru elucidarea partii tenebroase a Contrarevolutiei, va rog sa-mi premiteti a va pune public o serie de intrebari, care, in opinia mea pot lamuri aspecte semnificative pentru cei interesati de ce s-a intimplat cu dv , si mai ales... cu Romania. Sub nici o forma nu doresc sa va hartui si inteleg eventualele limitari care v-ar putea obliga la discretie. Totusi, in masura in care puteti si doriti, va rog sa lamuriti mai bine urmatoarele aspecte:

1 Ce s-a intimplat de fapt in 1977? In ce masura a fost vorba de o revolta muncitoreasca locala- fara conotatii politice anti-sistem, de o miscare constient sau explicit anticomunista, sau de un fenomen hibrid, evoluind imprevizibil? Ma refer mai ales la aspiratiile in joc, explicite sau chiar implicite, nu la painjenisul de detalii accidentale si intimplari personale- care preocupa de regula banalistii romani.

2 Cum a fost stinsa miscarea si organizata represiunea? Nici aici nu solicit detalii, ci mecanisme de fond, metode aplicate. Singura particularitate pe care o consider relevanta, pentru ca de ea depinde postura dv de lider anticomunist mai mult sau mai putin consecvent, este: cum ati ajuns la academia Stefan Gheorghiu, in loc sa infundati beciurile puscariei sau sa va pomeniti sub un camion? Atentie- nu e un atac ci o sincera dorinta de a intelege. Poate ca explicatia dv. ne va ajuta sa intuim si in ce masura intesarea Vaii Jiului cu securisti si cu vintura lume si delicventi de prin toata tara, dupa 1977, a contribuit la pozitia minerilor in 1990 fata de FSN.

3 Intrebarile precedente nu fac decit sa lamureasca pe cea pe care o consider centrala: cum s-au derulat pina in 1989 raporturile dintre dv si complotistii KGB-isti la care ati facut referire public? Ca sa nu va repetati, dati-ne link-uri catre textele publicate de/despre dv pe care le considerati consistente. Si daca se poate, mai oferiti-ne detalii. Eu inca nu sint lamurit cum (in ce spirit) au avut loc aceste intilniri, dialoguri etc. Ce era aluzie si ce era provocare explicita in ceea ce va spuneau Magureanu si ceilalti? Vorbim despre un complot cert, ferm, periculos sau despre un joc ambiguu, o tatonare in care nimeni nu s-a implicat iremediabil?

4 Raporturile dv cu Magureanu, Iliescu etc dupa 1990 sint de maxima importanta pentru demonstrarea caracterului criminal al regimului instalat dupa 1990. Ati observat si modul in care au fost transformati minerii in trupe de soc contrarevolutionare. Ati declarat deja lucruri zguduitoare pe aceste subiecte, o marturie care, plasata intr-un proces corect- ar putea atirna greu.
Ce ne mai puteti povesti semnificativ despre asta? Cunoasteti detalii si despre tesatura de interese criminale care a creat in zona minelor o mafie sudata si periculoasa, formata din nomenclatura securicomunista a vechiului regim?

5 Ce demersuri ati facut pentru ca procesul oligarhiei FSN care a confiscat incercarea de revolutie sa aiba loc si de ce obstacole v-ati lovit? Ce plan de realizare a lui ati propune si de ce sprijin ati avea nevoie?

Cu respect si curizozitate civica,

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Marturia domnului Dobre

Mesajde Ioan DRIMUS » Lun Iun 02, 2008 8:19 pm

Imi cer scuze ca intervin intr-un subiect care nu imi este adresat dar, cine stie, poate relatarea mea poate sa ajute cu ceva.

Ioan Rosca scrie: Cunoasteti detalii si despre tesatura de interese criminale care a creat in zona minelor o mafie sudata si periculoasa, formata din nomenclatura securicomunista a vechiului regim ? Ioan Rosca

Am lucrat timp de 10 ani intr-un orasel minier din nordul Romaniei (Maramures) Faceam constructii a caror beneficiar era intreprinderea miniera. Stiu ca atunci in Iunie a plecat si de acolo din oras o trupa de "minieri"
Ceea ce mi-a atras atentia a fost ca un muncitor de pe santier (sudor de meserie) a plecat si el la Bucuresti. Stiu ca omul era un protejat al partidului; cu toate ca era slabut dpdv profesiona avea o categorie de salarizare f. buna;
Suspiciunea mea este ca atunci au plecat la Bucuresti f. multi oameni alesi pe spranceana si care faceau parte din anumite structuri de incredere a partidului.
Apoi mai cred ca minerii au fost folositi mai mult pentru camuflaj iar marile barbarii le-au facut oameni pregatiti special pentru astfel de fapte.
Nu cred ca se putea vorbi despre o mafie sudata si foarte periculoasa in acele regiuni miniere (cel putin in zona nordului) Cei care lucrau la mina formau o comunitate foarte eterogena; erau acolo si multi detinuti de drept comun dar in acele zone mai erau si multi fosti detiunuti politici oameni exceptionali; erau de asemenea si foarte muti tarani veniti din comunele din imprejurimi (cred ca acestia formau majoritatea);
Deci nu au plecat plutoane de minieri ci oameni alesi pe spranceana oameni care mai mult ca sigur aveau legaturi pe linie de organizatii de partid si desigur si de securitate.
Ioan DRIMUS
 
Mesaje: 164
Membru din: Dum Mar 23, 2008 11:36 am
Localitate: Paris Franta

Mesajde C. Dobre » Lun Iun 02, 2008 11:47 pm

Ioan Rosca a scris:

Domnule Dobre,

Inainte ca divergenta dintre noi pe tema raportului politete/libertate sa produca vreo animozitate paguboasa, sperind ca ne privim amindoi ca persoane bine intentionate si cu rezonate pe probleme politice majore, bucurindu-ma de interventiile dv pe acest forum - care completeaza luarile dv. de pozitie aparute in presa, considerindu-va marturia extrem de importanta pentru elucidarea partii tenebroase a Contrarevolutiei, va rog sa-mi premiteti a va pune public o serie de intrebari, care, in opinia mea pot lamuri aspecte semnificative pentru cei interesati de ce s-a intimplat cu dv , si mai ales... cu Romania. Sub nici o forma nu doresc sa va hartui si inteleg eventualele limitari care v-ar putea obliga la discretie. Totusi, in masura in care puteti si doriti, va rog sa lamuriti mai bine urmatoarele aspecte:

1 Ce s-a intimplat de fapt in 1977? In ce masura a fost vorba de o revolta muncitoreasca locala- fara conotatii politice anti-sistem, de o miscare constient sau explicit anticomunista, sau de un fenomen hibrid, evoluind imprevizibil? Ma refer mai ales la aspiratiile in joc, explicite sau chiar implicite, nu la painjenisul de detalii accidentale si intimplari personale- care preocupa de regula banalistii romani.

2 Cum a fost stinsa miscarea si organizata represiunea? Nici aici nu solicit detalii, ci mecanisme de fond, metode aplicate. Singura particularitate pe care o consider relevanta, pentru ca de ea depinde postura dv de lider anticomunist mai mult sau mai putin consecvent, este: cum ati ajuns la academia Stefan Gheorghiu, in loc sa infundati beciurile puscariei sau sa va pomeniti sub un camion? Atentie- nu e un atac ci o sincera dorinta de a intelege. Poate ca explicatia dv. ne va ajuta sa intuim si in ce masura intesarea Vaii Jiului cu securisti si cu vintura lume si delicventi de prin toata tara, dupa 1977, a contribuit la pozitia minerilor in 1990 fata de FSN.

3 Intrebarile precedente nu fac decit sa lamureasca pe cea pe care o consider centrala: cum s-au derulat pina in 1989 raporturile dintre dv si complotistii KGB-isti la care ati facut referire public? Ca sa nu va repetati, dati-ne link-uri catre textele publicate de/despre dv pe care le considerati consistente. Si daca se poate, mai oferiti-ne detalii. Eu inca nu sint lamurit cum (in ce spirit) au avut loc aceste intilniri, dialoguri etc. Ce era aluzie si ce era provocare explicita in ceea ce va spuneau Magureanu si ceilalti? Vorbim despre un complot cert, ferm, periculos sau despre un joc ambiguu, o tatonare in care nimeni nu s-a implicat iremediabil?

4 Raporturile dv cu Magureanu, Iliescu etc dupa 1990 sint de maxima importanta pentru demonstrarea caracterului criminal al regimului instalat dupa 1990. Ati observat si modul in care au fost transformati minerii in trupe de soc contrarevolutionare. Ati declarat deja lucruri zguduitoare pe aceste subiecte, o marturie care, plasata intr-un proces corect- ar putea atirna greu.
Ce ne mai puteti povesti semnificativ despre asta? Cunoasteti detalii si despre tesatura de interese criminale care a creat in zona minelor o mafie sudata si periculoasa, formata din nomenclatura securicomunista a vechiului regim?

5 Ce demersuri ati facut pentru ca procesul oligarhiei FSN care a confiscat incercarea de revolutie sa aiba loc si de ce obstacole v-ati lovit? Ce plan de realizare a lui ati propune si de ce sprijin ati avea nevoie?

Cu respect si curizozitate civica,

Ioan Rosca


Dle Rosca,

Mai jos gasiti majoritatea raspusurilor la intrebarile domniei voastre (exceptie facand dezvoltarea sectiunii despre "complot". O voi face cu alta ocazie in presa centrala din Romania). Nu stiu daca voi reusi sa copy-paste tot materialul pentru ca sunt aprox 17 pagini si nici nu am nici-o idee cum va aparea acest text lung.

In acelasi timp va informez cu regret ca acesta este ultimul mesaj pe acest site al carui administrator sunteti.

Cu stima si urari de bine,
C. Dobre

Urmeaza textul:

Constantin DOBRE
- PROFIL –

Date personale

Nume: DOBRE
Prenume: Constantin

Data nasterii: 19 iunie 1947

Locul nasterii: Comuna Galicea Mare, Jud. Dolj, Romania

Nationalitate: Romana si Britanica

Resedinta: United Kingdom

Tel/Fax:
E-mail:

Activitati

- 1-3 August 1977 – am organizat si condus Greva celor peste 40 000 de mii de mineri din Valea Jiului impotriva regimului comunist de atunci. De notat ca actul de rebeliune al minerilor a avut loc inaintea Solidaritatii din Polonia. Pe plan international, greva nu a beneficiat de o mediatizare meritata. In anul 1978 am fost adoptat de catre Amnesty International, cea mai mare organizatie internationala pentru apararea drepturilor omului, ca prizonier de constiinta. Ca urmare a Grevei minerilor revoltati in Valea Jiului au fost construite peste 11 000 de apartamente, au fost infiintate fabrici de textile si mobila pentru sotiile minerilor, a fost extinsa capacitatea fabricii „Vascoza” din Lupeni, a fost sistata cartelarea alimentelor, au fost construite noi complexe comerciale si magazine de larg consum, s-a trecut la sistemul de 6 ore de munca pe zi in minerit, la intiativa mea (in cadrul discutiilor de la Petrosani) a fost aprobata o masa calda pe zi pentru toti minerii din Tara (minerii si azi beneficiaza de acest drept), a fost imbunatatit substantial sistemul de protectie al minerilor din subteran, a fost imbunatatita aprovizionarea agro-alimentara a Vaii Jiului, au fost sistate restrictiile de apa rece si calde in locuintele minerilor din Vale, peste 60% din investitiile la nivel national au fost canalizate catre Valea Jiului. In plan politic au fost schimbati secretarii de partid si presedintii de sindicat din intreprinderile miniere, au fost schimbati directorul general al Centralei Carbunelui din Petrosani si Ministrul Minelor, Petrolului si Geologiei, au fost schimbati unii primari ai oraselor din Valea Jiului.
- La o luna de la Greva – din ordinul personal al gen. Plesita (vezi documentul alaturat, pagina 6) eu si familia mea am fost mutati de catre Securitate in orasul Craiova. Apartamentul apartinuse inainte Securitatii din Craiova. In Craiova mi sa „oferit” sa lucrez initial ca muncitor necalificat la Intreprinderea de Reparatii Auto cu posibilitatea de a ma califica ulterior ca sudor la locul de munca. In Craiova am locuit pana in luna mai 1990.
- Am fost urmarit, zi si noapte, de catre Securitate pana la caderea lui Ceausescu in decembrie 1989 si dupa aceea de catre SRI (fapt confirmat de insusi Virgil Magureanu (fostul si primul director SRI), in fata mea, la data de 25 aprilie 1990.
- In ianuarie 2007 mi-am vazut dosarul de Securitate care contine aproape 500 de pagini si este intocmit numai pe perioada august 1977. In acel dosar sint detaliate toate filajele de zi si noapte, notele informative a peste 50 de informatori ai Securitatii, zeci de pagini de investigatie despre mine, familia mea si familia sotiei mele, date despre colegii mei grevisti, note despre dosarele penale ale unor colegi grevisti, ordinul sefului Departamentului Securitatii Statului pentru expulzarea mea din Valea Jiului, masuri operative pentru expulzarea a peste 3000 de mineri din Valea Jiului, ordinele Securitatii pentru inlocuirea minerilor expulzati cu noi angajati „prelucrati” in prealabil de catre Securitate.
- Timp de 13 ani, cand m-am aflat cu domiciliul obligatoriu in afara Vaii Jiului, am fost total izolat de orice fel de contacte cu intelectualii si muncitorii revoltati din Romania; cu toate ca am cerut NU mi s-a permis plecarea in lumea Vestica. Cum li s-a permis altora sa plece in Occident?; NU am beneficiat de nici-o vizita din Occident sau din partea oricarei ambasade Occidentale. Pur si simplu am fost TOTAL abandonat de lumea Vestica.

- IN TIMPUL DOMICILIULUI OBLIGATORIU DIN CRAIOVA
- am fost supus la numeroase si lungi interogatorii de catre Securitatea din Craiova si Bucuresti pe motive de stoarcere de informatii despre colegii mei grevisti si acuzatii de jignire, retinere cu forta si maltratare a factorilor de stat si partid locali si centrali in timpul grevei minerilor din Valea Jiului. Nu exista si nu va exista nici-o dovada ca eu am tradat pe oricare din colegii mei grevisti.
- s-a anuntat la Europa libera ca am fost asasinat.
- nu am cunostinta despre nici-un intelectual sau muncitor sa fi incercat sa strabata „cercul de foc” al Securitatii pentru a sta de vorba cu mine.
- m-am deplasat de nenumarate ori la sediul CC al PCR din Bucuresti unde am depus memorii si proteste despre modul in care eram tratat de catre Securitate apeland direct la N Ceausescu sa se respecte toate intelegerile si promisiunile facute in Valea Jiului. De prisos sa adaug ca n-am primit nici un respuns la demersurile mele. Dimpotriva, de fiecare data cand paraseam cladirea CC al PCR din Bucuresti eram retinut de Securitate si trimis inapoi la Craiova sub escorta militara.
- 19 Februarie 1979 – fratele meu mai mare, Stan Dobre – Maior pilot de incercare la Fabrica de Avioane din Craiova sa prabusit cu avionul si decedat in conditii total neelucidate. Cu doar trei zile inainte de a muri, fratele meu aflandu-se intr-o stare de agitatie, panica si surescitare nemaivazute pana atunci la el mi-a marturisit ca avea informatii certe ca Securitatea punea la cale asasinarea mea. Ulterior, in timpul unei vizite a lui N Ceausescu in Dolj am fost retinut de un echipaj al Securitatii din Dolj pe motiv ca doream sa-l asasinez pe Presedinte. Dupa interogatoriul de atunci am fost excortat cu un automobil catre casa de un ofiter de Securitate care mi s-a confesat ca fratele meu, cu 5 zile inainte de a muri, a fost interogat a opta oara de Securitate amenintandu-l cu moartea atat pe el cat si pe mine daca nu ma voi astampara. Si astazi sunt convins ca fratele meu a murit urmare a presiunilor psihice si fizice exercitate asupra lui de catre Securitate.
- Martie 1979, Intreprinderea de Reparatii Auto din Craiova – in cadrul adunarii generale pe intreprindere, prin discursul pe care
l-am tinut atunci am reusit sa influentez muncitorii sa nu mai realeaga secretarul PCR propus de municipiul si judeteana de partid. Rapid, bravura mea a facut inconjorul intregului oras Craiova. Eram cald inconjurat si incurajat de colegii mei muncitori iar pe strada eram aratat cu degetul in semn de respect si admiratie.
- in verile anilor 1979 si 1980 am sustinut examene de admitere la Facultatea de Stiinte Economice din Craiova si la Facultatea de Electrotehnica, cursuri serale, sectia subingineri. De fiecare data am fost respins iar in urma contestatiilor si a cererilor de a-mi vedea lucrarile mi sa raspuns ca nu se aflau la arhiva facultatii ci la Securitate, fiind indemnat sa intreb acolo.
- Iunie 1981, la sediul ziarului „Steagul Rosu” din Craiova am sustinut un examen de preselectie pentru pregatire ca journalist, cursuri de zi. Am „cazut” la acel examen de preselectie. Ulterior am fost chemat de catre prim-secretarul PCR Dolj de atunci, Miu Dobrescu, precizadu-mi ca singura institutie unde puteam studia era „academia” Stefan Gheorghiu, sectia economica, cursuri fara frecventa cu durata de cinci ani de zile. Precizari: (1) la inceput nu am avut habar ce era si insemna acea "academie"; (2) Daca nu as fi avut "norocul" de a-l fi cunoscut pe Magureanu chiar din primul an, as fi parasit "academia", atunci cand de fata cu cateva sute de studenti am interpelat un politruc, pe motivul ca PCR nu a cerut rusilor sa ne retrocedeze pamantul nostru stramosesc, Basarabia; (3) nu am fost "student" la zi ci la fara frecventa, sectia economica si NU la cea de propaganda, doctrine politice sau ziaristica (acolo sa fi vazut spalare pe creier, mama, mama) unde existau cursuri doar la zi si din care ieseau adevarati politruci si care mancau rahat comunist cu polonicele; (4) am intrat la "academie" in calitate de sudor si am terminat-o in aceeasi calitate; (5) in timpul si dupa terminarea "academiei" NU am scris nici-un articol elogios la adresa PCR si NU am acceptat nici-o functie politica; (6) am facut parte din gasca kaghebista a tradatorilor de neam si tara in frunte cu Iliescu, Militaru, Magureanu si Roman, gasca care la 14 iunie 1990 a vrut sa ma omoare, motiv pentru care si azi ma aflu in exil; (7) in timpul si dupa "academia" Stefan Gheorghiu: am batut, fizic, un secretar de partid; am organizat si condus o greva de o zi, la IRA Craiova, unde lucram ca sudor, impotriva restrictiilor de gaze si electricitate; am fugarit prin curtea intreprinderii presedintele de sindicat si securistul afiliat pentru ca batusera un coleg de munca; in cursul anilor 1983 si 1984 am trimis 6 (sase) memorii scrise catre N Ceausescu si am protestat odata in fata Comitetului Central al PCR din Bucuresti pentru faptul ca in Valea Jiului s-a trecut de la sistemul de lucru de 6 ore la cel de 8 ore/zi. Orice om de buna credinta ma poate felicita si ma poate da ca exemplu pentru faptul ca am REZISTAT spalarii pe creier cu rahat propagandistic communist.
- Februarie 1985, Intreprinderea de Reparatii Auto Craiova – in urma unei sedinte am fost grav insultat de secretarul de partid pe intreprindere. In fapt acest personaj mi-a spus ca nemernici ca mine si colegii mei grevisti din Valea Jiului ar trebuit sa fim „pusi la zid si impuscati, ca cainii, pentru tot raul cauzat Romaniei”. La asemenea insulte si amenintari cu moartea nu am mai putut rabda. In fata a 11 persoane prezente, printre care ing-sef pe intreprindere si alti activisti de partid de la municipiu si judet, am sarit la gatul individului pe care efectiv l-am calcat in picioare pisandu-l cu pumnii si picioarele peste fata. A fost pentru prima si ultima oara cand am batut pe cineva. Imediat cel batut si-a scos certificat medical dupa care m-a dat in judecata. Ulterior, la sfaturile organelor de partid si de Securitate, si-a retras plangerea impotriva mea.
- 17 Noiembrie 1987, sediul CC al PCR din Bucuresti – am azvarlit cu carnetul de partid in fata demnitarului care m-a primit in audienta protestand impotriva represiunilor PCR si Securitatii impotriva muncitorilor grevisti din Brasov. La iesirea din sediul CC al PCR am fost rapit de 3 indivizi in civil, aruncat intr-un automobil, legat la ochi si ducandu-ma la o destinatie necunoscuta. Acolo, timp de mai mult de 10 ore, am fost mai intai dezbracat la pielea goala, injectat cu substante halucinogene, sugestionat sub hipnoza profunda, iradiat pe frunte si piept iar la sfarsit un individ in halat alb mi-a pus in fata o hartie milimetrica cu mazgaleli de curbe ascutite spunandu-mi: “Priveste. Tot ce vezi tu pe aceasta diagrama demonstreaza ca esti nebun”. I-am raspuns ca nu credeam. A urmat: “Asa este cum iti spun eu! Numai un nebun poate sa arunce cu carnetul de partid. Noi am constatat, prin aparatele noastre, ca nebunia ta este ereditara. Fii sigur ca si tatal tau este nebun iar fiul tau curand va da si el semene de nebunie. Asta este sigur”. Seara, am fost expediat la Craiova cu acceleratul de noapte, orele 10:50. Urmare acelei crime a Securitatii, timp de aproximativ o luna de zile am fost extrem de agitat si nervos, noptile aveam cosmaruri si plangeam si ce este cel mai trist ma suspectam de nebunie si chiar pe tatal si fiul meu ii suspectam de nebunie. Eram complet dominat de ceea ce imi spusese acel individ imbracat in alb. La serviciu aveam impresia ca toti ma priveau intr-un mod ciudat. Chiar am chestionat unii colegi de munca despre ce pareri aveau despre mine. Unii colegi, mai apropiati, mi-au spus ca in toata intreprinderea era mare agitatie pentru ca aruncasem cu carnetul de partid catre unul din tovarasii de sus de la Bucuresti. Nu-mi puteam explica teama si ingrijorarea cu privire la cele auzite de la colegii mei. Am mai aflat ca venisera in intreprindere activisti de partid chemand colegi de-ai mei, membri de partid, pe care ii sfatuiau sa raspandeasca zvonuri ca sunt nebun si sa de-a declaratii scrise in acest sens, ca de pilda: m-au vazut luind medicamente, ca mergeam la WC ca sa ma droghez etc. La scurt timp s-a tinut o sedinta de partid unde unii membri de partid s-au ridicat si m-au infierat cu manie proletara pentru gestul meu de a arunca cu carnetul de partid pedaland la fiecare fraza pe chestia cu nebunia.
- Decembrie 1988 – am reusit sa conving peste 150 de muncitori, de la sectia intreprinderii in care lucram, sa declare greva prin incetarea lucrului pentru aproximativ 7 ore in semn de protest fata de restrictiile de gaze si electricitate. Secretarul de partid pe intreprindere, cel batut de mine, striga in gura mare sa vina Securitatea sa ma aresteze si sa ma execute. A doua zi m-am asteptat ca muncitorii grevisti sa protesteze fata de ceea ce mi s-a intamplat cu o zi inainte la Securitate. Din pacate nu s-a intamplat asa. Eram vizibil ocolit de colegii grevisti si nu mi se raspundea la salut. Am trait momente foarte grele si dezamagitoare.
- Ianuarie 1989 – am cunoscut pe sotul unei college de serviciu care intentiona sa se refugieze in Vestul Europei, via Jugoslavia. Individul mi-a promis ca era de accord sa ma refugiez in Vest, odata cu el. L-am si platit cu suma de 3000 de lei. La data stabilita nu s-a mai prezentat la locul intalnirii cu mine, refugiindu-se doar el, usurandu-ma si de cei 3000 de lei.
- August 1989 – un coleg de munca, pentru ca a indraznit sa critice coruptia din intreprindere, a fost pur si simplu zdrobit in bataie de catre presedintele de sindicat pe intreprindere si securistul afiliat. Muncitorul cel batut a venit direct la mine spunandu-mi ce i sa intamplat. L-am intrebat de ce mi s-a adresat mie , mi-a raspuns: “pentru ca stiu ca dumneavoastra ati tinut tot timpul cu muncitorii”. In acel moment am simtit o furie oarba impotriva batausilor. Am incitat muncitorii, am pus mainile pe ciocane si rangi indreptandu-ne spre biroul presedintelui de sindicat si BDS (Biroul Documente Secrete) unde se afla securistul. Agresorii au scapat, pur si simplu, pe fereastra. Asa au reusit sa se salveze!
Tot cazul a fost musamalizat, in ciuda protestelor scrise si adresate autoritatilor din Craiova si Bucuresti inclusiv primului ministru de atunci, Nicolae Dascalescu, de catre colegul nostru batut. In final, bietului coleg i sa reprosat, la plangerile lui, ca sa „adapat la izvorul Dobre” si ca sa „asociat cu derbedei si nemernici de aceeasi teapa ca Dobre”.
- 26 Septembrie 1989 – am fost transferat de la Intreprinderea de Reparatii Auto (IRA) la Cooperativa Doljana din Craiova ca Vicepresedinte. Motivul real al transferului a fost ca la IRA pe post de simplu sudor ma aflam intr-o pozitie ideala pentru critici si rasmerita politica si sociala. Coop. Doljana era o institutie de stat cu cele mai grave probleme de organizare, coruptie si nedreptati sociale. Numirea mea ca Vicepresedinte era menita sa se arate ca sunt incapabil de a conduce si pentru a fi compromis. Prin profilul ei, acea institutie se ocupa printre altele si de fabricarea mobilei pentru clienti individuali. Cei mai numerosi clienti ai mobilei erau capeteniile de partid si de stat, sindicat, garzi patriotice, militie si Securitate ale judetului Dolj. Practic mai mult de 200 de muncitori erau imobilizati cu activitati de mobila pentru stabarimea judetului fara nici un fel de documente si plati. Au fost de notorietate primele actiuni pe care le-am luat ca Vicepresedinte. La concret: am scos cu mana mea afara, din magazii si ateliere, toate lucrarile finisate si nefinisate ale nomenclaturii locale, le-am pisat cu barosul si le-am dat foc. De data aceasta nu am patit nimic deoarece am argumentat atat la partid cat si la Securitate cu ilegalitatea lucrarilor cu pricina. Mai mult, am cerut anchetarea si pedepsirea nomenclaturistilor vinovati. Asa cum m-am asteptat, totul sa musamalizat.
- 22 decembrie 1989, seara tarziu – m-am deplasat cu ajutorul unui automobil din Craiova la Petrosani, Valea Jiului. In fata Primariei se aflau cca. 1500-2000 oameni. La intrarea in Primarie, m-am legitimitat cu diplomele mele de ajutor de miner si miner din perioada anilor 1970. Imediat am fost condus la consiliul orasenesc FSN, etaj 1. Imediat mi s-a eliberat o legitimatie FSN cu nr. 66 pe care o pastrez si azi. Unul din membrii acelui consiliu s-a dus la microfon si a anuntat ca am sosit in Valea Jiului si ca ma aflam chiar acolo in cladirea Primariei. S-a declansat un entuziasm de mase extraordinar, aproape ca-n timpul grevei minerilor din 1977. Multimea adunata in fata Primariei imi striga frenetic numele cerandu-mi sa ies pe balcon si sa le vorbesc. Am iesit pe balcon, i-am salutat si i-am informat cum vedeam eu actiunea immediata care urma a fi luata in toata Valea Jiului, adica identificarea, retinerea si incarcerarea primarilor, activistilor de partid, sindicat si UTC; a tuturor capilor de militie, Securitate si trupe de Securitate, Garzi patriotice precum si a directorului general al Centralei Carbunelui Petrosani, a directorilor de intreprinderi miniere, secretari de partid, presedinti de sindicat, ofiterii de securitate afiliati intreprinderilor miniere, sefii de personal si ai birourilor cu documente secrete(BDS). Cand m-am intors de pe terasa, de unde le vorbisem celor din strada, am gasit tot consiliul FSN extrem de agitat si chiar revoltat fata de prima mea propunere de actiune imediata. Imediat a inceput sa curga cu acuzatii din partea tuturor membrilor FSN pe motive ca sunt extremist si ca ignorasem punctele de vedere ale celorlalti membri in frunte cu presedintele FSN. Ce mai, a avut loc o adevarata razmerita impotriva mea cu acuzatii de tot felul si in special aceea ca timpul de atunci nu se mai potrivea cu cel din 1977 si ca minerii s-au schimbat si ei tinand foarte mult la conducatorii lor din intreprinderile miniere. Dupa ceva timp, a aparut acolo si Directorul General, de atunci, al Centralei Carbunelui din Petrosani. Nenorocitul ala de director general s-a purtat ca un adevarat vataf cu membrii FSN, ii ameninta, zbierand, ca se „aflau acolo din timpul serviciului” si ca s-ar fi putut „trezi cu nemotivate si desfacerea contractului de munca”. In timpul controversei mele cu membrii FSN ai Consiliului Municipal Petrosani, a fost adus un maior de Securitate, imbracat civil, fiind capturat pe raza Petrosaniului. Toti fesenistii acelui consiliu s-au pronuntat sa i se dea drumul sa plece pentru ca arata „inofensiv si speriat”. Numai eu m-am opus si am cerut sa fie arestat si inchis. In ciuda protestelor fesenistilor, am inceput sa-l interoghez pe acel maior de Securitate despre unitatea de care apartinea si cu ce scop se afla in Valea Jiului. Securistul a spus ca era de la o unitate de contrainformatii de pa teritoriul jud. Hunedoara si ca fusese trimis in misiune sa constate „starea de spirit” din Valea Jiului. Din nou am cerut sa fie arestat si inchis pana cand lucrurile se vor limpezi si se va adeveri ca spune adevarul. Atunci fesenistii s-au revoltat impotriva mea pe motivul ca l-am „interogat mai rau ca la Securite” si i-au spus acestuia, adica securistului, ca „putea sa plece” direct de unde a venit si a fost „avertizat” sa „nu faca prostii”. In acel moment, baiatul tanar care la capturat pe securist, s-a apropiat de mine si mi-a zis pe soptite: „Ce cautati dvstra,nea Dobre, in mijlocul astora. Nu vedeti ca sint tot de-ai lor? Poate dvstra nu stiti, dar asa au facut si cu arhiva Securitatii pe care am salvat-o de la ardere, pe raul Jiet, si am adus-o aici. A fost inchisa, personal de catre dl Presedinte, si dupa ceva timp a disparut. Cum a disparut, nimeni nu stie. Eu m-am saturat. Ma duc la masina si plec acasa”. In timp ce tanarul imi vorbea, aproape toti fesenistii priveau atenti la noi si incercau sa auda ce mi se spunea. Atunci s-au format in grupulete si-si vorbeau in soapta. Unul din membrii acelui consiliu FSN, cam rezervat si parand ca ma respecta, a venit cu propunerea sa fiu facut „presedinte de onoare”. „Propunerea” a iscat dispute aprinse. Unul, pe nume Prip, omul Directorului General al CNH (mereu se consultau pe soptite) a sarit in sus, a spus ca nu este de acord, si m-a acuzat ca am facut „Stefan Gheorghiu”. Atunci „propunatorul” de „presedinte de onoare” a replicat: „domnilor, nu va jucati cu focul. Dl Dobre are un trecut istoric si merita sa fie respectat”. Intre timp a fost anuntata sosirea sefului Securitatii din Petrosani care a sustinut ca venise, „din proprie initiativa”, sa se „puna la dispozitia noilor autoritati”. Tot la fel si-a anuntat sosirea si comandantul trupelor de Securitate din teritoriu. Cineva mi-a soptit ca seful Securitatii din Petrosani le-a transmis catorva dintre fesenisti ca „fusesem recrutat de Securitate imediat dupa Greva minerilor din Valea Jiului, 1977”. La acel moment, numitul Prip, care se dadea jurist de meserie (atunci nu am cunoscut ca dl Prip fusese jurist la CNH si, evident, laba-n laba cu acel Director General de atunci al CNH), m-a acuzat direct de colaborare cu Securitatea si a facut propunerea sa se i-a legatura cu gen. Rosu, de la Craiova, caruia sa i se ceara detalii despre mine. (Apropo: in anul 1997, la ceremonia a zece ani de la greva minerilor din 1977, Prip marturisea public, in cartea „Dupa 20 de ani sau Lupeni 77 – Lupeni 97”, pagina 113: „Prin intermediul unui coleg de-al meu (nu vreau sa-i dau numele), am fost imediat pus in tema cu substratul venirii lui Dobre la Petrosani. ... Colegul mi-a mai zis ca racolarea lui Dobre s-ar fi facut chiar de catre generalul Macri.” Intrebare: nu cumva colegul dlui Prip a fost chiar fostul sef al Securitatii din Petrosani care-si anuntase sosirea ca „sa se puna la dispozitia noilor autoritati”? Colegi de unde(?), ca doar fostul sef al Securitatii din Petrosani arata cu mult mai in varsta decat dl Prip! Si daca fostul sef al Securitatii de atunci, din Petrosani, nu a fost sursa „colegiala” a dlui Prip, atunci cand a avut timp dl Prip sa se consulte cu „colegul” domniei sale, „securist la contrainformatii”(?), ca doar scena s-a petrecut aprox. la orele 2:30 din dimineata zilei de 23 decembrie 1989 si la numai aprox. 2 ore de la sosirea mea la Petrosani. Sau te pomenesti ca chiar maiorul securist, interogat de mine, a fost sursa dlui Prip? Sunt intrebari legitime la care dl Pompiliu Prip are datoria de onoare sa raspunda, tot public. Nu-i nimic, acum, dupa 30 de ani de la greva minerilor din august 1977, dl Prip v-a avea ocazia sa vada documentele din dosaul meu de Securitate (vezi cartea ce va fi publicata in aceste zile, la Petrosani: „Strict secret. Lupeni 77: filajul continua”, autori Marian Boboc si Mihai Barbu). Dupa presupusa documentare, normal ar fi ca dl Pompiliu Prip sa apara, eventual de mana cu colegu-i de la fostele contrainformatii securiste, la televiziunea locala a Vaii Jiului sau cea nationala si sa se explice in amanunt, cu dovezi, despre ceea ce a afirmat public despre mine). Dupa acele scene cu fesenistii Prip-oiti, s-a dat alarma ca au fost detectati „teroristi” in Dealul Babii. Toti s-au repezit la arme, mai putin „oponentii” lui Dobre: de, ei erau „crema” nou instalata la putere in Petrosani si trebuiau sa se protejeze pentru destinele „noii” perioade „democratice” a Romaniei. In timp ce „fortele noii puteri instalate” alergau cu armele in maini, eu stateam linistit si ganditor. Vazandu-ma in acea stare, s-a apropiat o tanara (un fel de secretara a acelui Consiliu FSN) si m-a intrebat: „Dvs, domnule Dobre, de ce nu va agitati? Cam suspecta calmitatea dumneavoastra.” Am raspuns franc: „Pentru ca-i stiu pe cei care pun mana pe putere. Sint oamenii Moscovei care creaza diversiune.” Imediat am parasit acel FSN mergand la unul din cumnatii mei din orasul Vulcan, Valea Jiului. Dupa numai 2-3 zile l-am contactat pe unul din fruntasii mineri grevisti din 1977, domnul Iacob Dumitru, cu care am hotarat sa mergem la TV nationala din Bucuresti.
- Decembrie 1989, TV nationala, Bucuresti – de aici atat eu cat si fostul meu coleg grevist din 1977 am lansat aceleasi propuneri de actiune imediata in spiritul celor zise de mine, cu cateva zile mai inainte, de pe terasa Primariei din Petrosani catre multimea din strada.
- imediat dupa iesirea mea la TV nationala, au inceput atacurile la adresa mea atat la postul TV national, in unele ziare centrale dar mai ales in cele locale din Valea Jiului si chiar Craiova. Eram contestat ca as mai reprezenta interesele minerilor din Valea Jiului si acuzat ca am urmat cursurile de la Stefan Gheorghiu si chiar in mod periculos ca eram un terrorist ceausist. Eram uluit dar mai ales scarbit de acuzatiile care curgeau in valuri la adresa mea. Asadar, Constantin Dobre, eroul de ieri al Romaniei, a devenit peste noapte un ceausist terorist. Ca urmare a calomniilor si acuzatiilor false, prin intermediul mass media, pe 31 Decembrie 1989 mi s-a cerut demisia de la Cooperativa Doljana din Craiova.
- primele 2 saptamani ale lui ianuarie 1990, la mine acasa in Craiova – eram deja somer, complet dezolat si amenintat telefonic cu moartea, zi si noapte, continuu. Chematorii se dadeau cand „mineri” cand simpli „oameni ai muncii”. Practic nu-mi puteam linisti familia, fiu si sotie. Unii, fosti colegi de munca si chiar vecini, stateau cu schimbul in casa noastra pentru a ne apara in caz de nevoie. Ce nu intelegeam eu atunci era cunoasterea numarului meu de telefon de catre chematorii amenintatori. Numarul meu de telefon era indexat la ex directory. Luand legatura cu operatoarea de serviciu de la telefonia centrala din Craiova, mi s-a spus ca chematorii erau atat din Craiova cat si din Valea Jiului. Ei i s-a cerut, de multe multe ori, sa furnizeze si adresa mea chematorilor dar ea a refuzat ferm sa le-o dea. Operatoarea a opinat ca numai Securitatea a avut acces la numarul meu de telefon si ca nu era convinsa ca s-a stopat ascultarea convorbirilor mele telefonice. Asta m-a nelinistit si mai mult.
- 16-18 Ianuarie 1990, acasa la mine in Craiova – au inceput sa curga cu telefoane din Valea Jiului apeland la mine sa ma alatur minerilor ce intentionau sa se deplaseze la Bucuresti pentru a apara FSN-ul si pe Ion Iliescu. La auzul meu hotarat de a nu ma alatura marsului catre Bucuresti, motivand ca nu este treaba lor sa se amestece in luptele politice si ca cei care cheamau la asa ceva sunt tradatori KGB-isti – au inceput sa ma injure mai vartos si sa-mi adreseze aceleasi amenintari cu moartea, de data aceasta schimband folclorul acuzatiilor care acum variau in aria fascismului si tradarii de neam si tara, epitete in ton cu cele proferate de fruntasii nationali de atunci ai FSN la adresa opozitiei. In ciuda amenintarilor de tot felul, i-am implorat insistent pe chematorii mei telofonici, din Valea Jiului, sa nu se lase manipulati de noii guvernanti FSN-sti si ca mai bine ar face daca ar investiga noii lor lideri de legaturi oculte cu fostii securisti, colaboratori ai Securitatii si directorii de intreprinderi miniere.
Dupa cum bine se stie, in lunile ianuarie si februarie 1990 au avut loc primele interventii nefericite si total manipulate ale minerlor din Valea Jiului in Bucuresti, in sprijinul FSN-lui.
- In noaptea de Inviere, 1990 am facut greva foamei (vezi ziarul „Romania Llibera” de atunci) in fata Mitropoliei din Bucuresti protestand impotriva fruntasilor FSN acuzandu-i ca manipulau fara jena si scrupul minerii din Valea Jiului in scopuri politice si jocuri de putere. Spre seara acelei zile s-a asezat batos in fata mea un individ, imbracat in costum impecabil si pantofi bine lustruiti, care a pretins ca este un consilier a lui Ion Iliescu amenintandu-ma furios cu degetul aratator ca tocmai ce se luase legatura cu unii reprezentanti din Bucuresti ai minerilor din Valea Jiului sa vina si sa „discute” cu mine asa cum au „discutat” si cu opozitia, „dovedit fascista” cu care eu ma identificam prin protestul meu „penibil”. Daca nu intervenea un parinte al Mitropoliei, aflat in preajma, sunt convins ca individul ar fi incercat sa ma agreseze fizic. Desi aveam stari de greata si lesin, cred c-as fi facut cu adevarat moarte de om daca individul ar fi indraznit sa ma loveasca.
- 22 Aprilie 1990 – am fost chemat prin telefon, de catre o doamna din Bucuresti, Cladirea Parlamentului din Dealul Mitropoliei (de unde mi se cunostea numarul meu de telefon din Craiova?) si mi sa spus ca eram invitat la Bucuresti pentru discutii cu Virgil Magureanu la data de 25 aprilie 1990. Intalnirea a fost fixata dimineata la Consiliul FSN din Dealul Mitropoliei, camera 39, etaj 1. Mi sa mai precizat ca voi gasi la intrare o nota de serviciu pentru permis de intrare semnata de Virgil Magureanu. Asa a fost. Pastrez si azi, in original, acea nota de serviciu semnata de V. Magureanu.
Il cunosteam foarte bine pe Virgil Magureanu, incepand cu anul 1981, atunci cand am inceput studiile la Stefan Gheorghiu. Aveam deja idei clare, bazate pe dovezi vazute de mine, despre Magurenu ca despre un turnator notoriu la Securitate, manipulator fara scrupule, si un tenace GRU-ist complotist.
- 25 Aprilie 1990 – reintalnirea mea cu Virgil Magureanu, fostul si primul Director al SRI-lui. Dupa aprox. 20 de minute de asteptare am fost poftit in biroul lui Magureanu. El a vrut sa dea mana cu mine si sa ma imbratiseze ca pe un vechi prieten insa eu i-am refuzat salutul lui „fratesc”. Ma rog, Magureanu a continuat sa-mi spuna ca era la curent cu situatia mea inclusiv „altercatiile mele cu minerii din Valea Jiului” si ca va incerca sa ma „ajute”. I-am taiat vorba si l-am intrebat, brusc, de unde imi cunostea numarul meu de telefon din Craiova si despre „altercatiile” cu minerii din Valea Jiului. Virgil Magureanu mi-a zambit serpeste si chiar a ras spunandu-mi direct ca ar fi fost o mare greseala daca un om ca mine cu atata capital politic anticeausist ar fi ramas nesupravegheat indeaproape dat fiind faptul ca el cunostea foarte bine despre priza mea la masele de mineri dar mai ales aversiunea mea, de neinteles pentru el, fata de FSN. L-am acuzat deschis pe Magureanu despre manipularea fara scrupul a minerilor din Valea Jiului in scopuri politice si de putere. Atunci Magureanu a devenit grav si usor incruntat, amenintandu-ma fara ocolisuri, ca nu-mi va permite sub nici o forma reinstalarea mea in fruntea minerilor din Valea Jiului. Magureanu a vrut sa ma sperie spunandu-mi ca era o perioada fierbinte, de lupta „care pe care” cand se putea „muri usor”. Magureanu a mai adaugat ca el ii cunoastea pe noii lideri de sindicat ai minerilor din Valea Jiului si ca dupa parerea lui acestia actionau cu adevarat pentru „binele” minerilor. Magureanu mi-a spus, textual: „minerii din Valea Jiului sunt pe maini bune” – o foarte cunoscuta fraza de sorginte pur securista a manipularilor diabolice. Am ramas pur si simplu perplex si chiar in fata lui mi-am facut semnul crucii. Dupa semnul meu cu crucea, Magureanu a izbucnit, pur si simplu, in hohote de ras isteric. Avea lacrimi in ochi! Eram incremenit!
Spre sfarsitul intalnirii, Magureanu mi-a propus, dintr-o data, sa devin ofiter SRI, justificand oferta prin aceea ca prezenta mea in SRI ar da o imagine de innoire si demnitate noii institutii create. Ne-am despartit cu rezeva ca voi reflecta la propunerea lui.
In aceeasi zi, seara, l-am sunat pe Magureanu din Gara de Nord, Bucuresti, si l-am informat despre refuzul meu de a intra in SRI. Magureanu mi-a spus ca nu se astepta la un raspuns negativ din partea mea adaugand in final ca nu aveam caracter. Am inchis telefonul fara sa inteleg, chiar si pana acum, logica d-lui „profesor” privind lipsa mea de caracter prin refuzul de a face parte din SRI.
Tot in cadrul acelei intalniri cu Magureanu au avut loc si alte discutii cu privire la Mazilu, discutii pe care nu le detaliez in acest material. Despre discutia cu privire la Mazilu o voi relata public la un moment ce-l voi considera oportun.
- revenind in Craiova dupa convorbirea cu Magureanu – in urmatoarele 2-3 saptamani l-am cautat la telefon si am reusit sa-l gasesc si sa stau de vorba cu unul din fostii mei colaboratori din timpul grevei minerilor din 1977, domnul Constantin Gradinaru, din Uricani, punandu-l la current cu reala si confirmata manipulare a minerilor de catre SRI cu sprijinul noilor lideri de sindicat ai minerilor, rugandu-l totodata sa-si foloseasca toata energia pentru raspandirea printre mineri a ceea ce eu ii spusesem. Domnul Gradinaru mi-a promis ca-mi v-a duce cuvantul printre mineri dar m-a avertizat ca la nivelul mass media din Valea Jiului se reusise, in mare masura, discreditarea mea cu acea bine cunoscuta zicala de atunci ca ma dadusem cu „fascistii” si „vanzatorii de tara”. Gradinaru chiar m-a intrebat sa-i raspund sincer daca era adevarat zvonul raspandit despre mine. Desigur ca am negat si chiar am insistat mult pe argumentele dezastrului de imagine a minerilor in istoria Romaniei daca vor face jocul manipulatorilor. M-am despartit de convorbirea telefonica cu nea Gradinaru cu sentimentul clar ca eram crezut si apreciat pentru viziunea si grija mea fata de minerii din Valea Jiului dar mai ales cu ferma convingere ca fostul meu coleg grevist nu putea preveni aproape cu nimic manipularea de viitor a minerilor.
- 16 Mai 1990 – la cererea mea de angajare, am fost primit in audienta de catre domnul C-tin Tunsanu, Director de cadre la Ministerul Afacerilor Externe din Bucuresti. D-l Tunsanu mi-a marturisit ca era foarte onorat ca ma cunostea si ca aflase multe despre mine de la chiar tatal sau, fostul meu invatator din Valea Jiului. Mi s-a promis ca voi fi angajat ca archivist cu conditia sa-i furnizez o caracterizare de la Intreprinderea de Reparatii Auto din Craiova si o adeverinta de la SRI in care sa se specifice ca nu am colaborat cu Securitatea. In mai putin de o saptamana de zile am inmanat d-lui Tunsanu cele doua documente, cea de la SRI a fost furnizata de insusi Virgil Magureanu.
- 25 Mai 1990 – am fost angajat pe post de archivist la Ministerul Afacerilor Externe din Bucuresti.
- incepand cu data de 1 Iunie 1990 – locuiam la Hotelul Majestic, Bucuresti. Seara de seara m-am aflat in mijlocul demonstrantilor din Piata Universitatii. Am fost martor ocular si participant la tot ceea ce sa intamplat acolo.
- 14 – 16 Iunie 1990 – invazia minerilor din Valea Jiului in Bucuresti. Am fost cautat la Hotelul Majestic de catre 4 mineri, inarma-ti cu rangi si topoare, si 2 civili. Civilii tineau in maini fotografia mea. Am avut noroc cu o doamna (facea curatenie pe etajul unde locuiam) care ma avertizat despre intentiile ucigase ale celor 6 aflati in hol. Acea doamna m-a ajutat sa ma strecor afara din hotel prin usa din spate de la bar. Urmatoarele 5 zile m-am refugiat in Bucuresti in casa unui fost coleg de liceu din Lupeni a fratelui meu decedat in Craiova. Atunci am realizat ca eram bine indexat pe listele mortii. Tot atunci am gandit, pentu prima data, despre posibile planuri de a ma refugia in Vestul Europei.
- discret si cu mult tact, la MAE am inceput sa fac investigatii despre posibilitatea de a putea fi trimis ca functionar la una din ambasadele Romaniei din Vest. Am insistat pentru o tara vestica anglofona pe motiv ca fiul meu studia limba engleza. Demersurile mele au prins si in final s-a hotarat sa fiu trimis la ambasada Romaniei din Londra pe functia de casier. Am trait momente de dramatism cumplit pana am parasit Romania.
- 16 – 30 Septembrie 1990 – la Ambasada Romaniei din Londra. In prima saptamana am crezut ca eram in siguranta aici, departe de Romania. De aceea m-am si implicat cu observatii pertinente de natura administrativa si lobby politic. Pe linie administrativa am adus de mai multe ori la cunostinta conducerii ambasadei despre nesiguranta valorilor banesti ale ambasadei si in plan politic, la receptiile de lobby de la resedinta ambasadorului sa fie invitat si d-l Mititelu – seful sectiei romane de la BBC. Acest lucru a starnit mania conducerii ambasadei pe motiv ca eu nu eram diplomat si ca d-l Mititelu era clasat ca agent de influenta in favoarea Marii Britanii. In general, conducerea ambasadei avea deja viziunea ca lumea anglofona era ostila Romaniei.
Am primit semnale certe ca trimiterea mea la Londra a fost o mare greseala iar la sfarsitul lunii septembrie 1990 mi-au parvenit semnale clare ca se luasera deja 2 posibile hotarari la Bucuresti. Prima, era aducerea mea imediata in Romania iar a doua varianta era trimiterea mea la o alta ambasada din Africa unde ar fi urmat sa fiu ucis. Sursele mele ma urgentau sa sun pe cineva cu influenta la Guvernul Romaniei pentru a fi lasat in pace. Nu cunosteam nici-o persoana la acel nivel. Urgenta situatiei de moarte si viata, in care m-am aflat, la care se adauga si grija fireasca pentru protejarea familiei (sotie si fiu) care se aflau impreuna cu mine, m-au determinat sa cer azil politic in Marea Britanie.
- 1 octombrie 1990, noaptea, orele 4:00 am – impreuna cu familia am parasit ambasada Romaniei si am cerut azil politic si protectie autoritatilor britanice.

- 22 Noiembrie 1992 – am fost condamnat in Romania la 5 ani inchisoare pe baza art. 223 al. 2 cod penal, facand aplicare si art. 71-64 cod penal. Dosarul a fost instrumentat de catre ciracii lui Virgil Magureanu.

- 1990 – 1994, am fost suspectat si investigat de catre serviciile secrete britanice si americane pe motiv ca luasem identitatea eroului Constantin Dobre. Am fost supus la nenumarate interogatorii, mi s-au testat cunostintele din domeniul minier, mi s-a spus ca autoritatile romanesti de specialitate (a se retine ca Magureanu era seful SRI) confirmasera moartea liderului revoltelor din Valea Jiului, am fost confruntat cu declaratiile ungurului Istvan Hosszu, cel care a vorbit la Europa Libera in anul 1986. In februarie 1991 mi-a fost respinsa cererea de azil politic. Imediat am facut apel impotriva acelei decizii si am pornit la investigatii masive, in presa anilor 1970, pentru a afla cine m-a declarat mort. Asa am descoperit ca Europa Libera si Amnesty International ma declarasera mort. Intre timp, din Romania imi soseau stiri alarmante: locuintele sorei mele si a parintilor mei erau zi si noapte „vizitate” de catre noua politie politica, SRI, care cereau informatii despre mine si li se mai cerea sa ma roage sa ma intorc in Romania ca altfel neamurile mele apropiate vor suferi „accidente neprevazute”.
- In primavara si vara anului 1994, Amnesty International mi-a furnizat doua scrisori prin care recunostea ca a gresit cand a publicat ca murisem si accepta ca eu sint adevaratul Constantin Dobre.
- In decembrie 1994, Ministerul de Interne Britanic (Home Office) mie si familiei mele ne-a acordat azil politic pe baza Conventiei Natiunilor Unite.
- 1994 – 1997, m-am luptat cu Amnesty International sa publice ca nu am murit. In acest sens am cerut ajutorul Secretarului General al ONU, primului-ministru al Marii Britanii, Reginei Marii Britanii, Printului Charles – mostenitorul coroanei britanice, Lordului Bethel, Presedintilor SUA si Frantei si am angajat mai multe firme de avocati.
- In octombrie 1997, Amnesty International a facut corectia publica ca nu am murit si ca ma aflu cu familia (sotie si fiu) in Marea Britanie, ca refugiati politici.
- In anul 2002 am devenit cetatean britanic, fara insa sa-mi pierd cetatenia romana.
- In anul 2005 am publicat, pe internet (www.holocaustulrosu.blogspot.com), marturia mea despre greva minerilor din Valea Jiului, 1977.
- In anul 2006 (vezi ziarul Gardianul din datele de 18 mai si 12 iunie 2006) au aparut marturisirile mele despre complotul kaghebist anti-ceausist si lichidarea Pietii Universitatii de catre SRI si armata in complicitate directa cu fruntasii fesenisti de atunci si cu ajutorul liderilor de sindicat din Valea Jiului.
- In decembrie 2006 si ianuarie 2007 am luat pozitie impotriva Raportului Tismaneanu dar si colectiva, impreuna cu dl Paraschiv, reprezentantii lupatatorilor din munti si cei ai revoltelor din Brasov.
- In ianuarie 2007 am contactat, in principiu, o firma de avocati sa de-a in judecata Comisia Tismaneanu si Administratia Prezidentiala pentru ca ma tin mort pe site-ul Prezidential al Romaniei. Inca mai reflectez, in speranta ca ratiunea si bunacuviinta vor triumfa.
- In august 2007 doi jurnalist de investigatie din Valea Jiului, Marian BOBOC si Mihai BARBU, au publicat cartea „STRICT SECRET LUPENI 1977. FILAJUL CONTINUA!” (editura Autograf mgm din Craiova; ISBN 978-973-8989-30-6) bazata exclusiv pe documentele din dosarele mele de Securitate aflate in custodia CNSAS. In aceasta carte este redat pe ore, zile si saptamani toate notele de filaj, notele informatorilor si actiunile de represiune Securitatii cu privire la mine si alti colegi grevisti din momentul grevei pana la plecarea mea din Valea Jiului. De mentionat ca aceasta carte a fost scrisa fara ca eu sa fi fost informat si cu atat mai putin sa fi contribuit cu ceva la intocmirea ei. Mai este de retinut ca in aceasta carte nu exista nici-o informatie cum ca eu as fi fost recrutat de catre Securitate „imediat dupa greva” sau sa fi devenit „omul lui Macri” asa cum a sustinut public si probabil ca inca mai sustine V. Magureanu.
- Incepand din 31 august 1977 si pana in prezent (exceptie ianuarie – 1 octombrie 1990) asadar peste 30 de ani, m-am aflat permanent exilat: 13 ani in Romania si 17 ani in Marea Britanie.
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Multumesc

Mesajde Ioan Rosca » Mar Iun 03, 2008 12:49 am

Domnule Dobre,

Raspunsul dv este consistent, elocvent, impresionant. Ma indeamna sa va mai cer detalii si mai ales pareri despre ce-i de facut. Sa nu va indoiti de respectul si de solidaritatea mea fata de un destin barbatesc si consecvent de justitiar.

E pacat (pentru mine) daca va veti retrage de pe acest forum (din motive -cred eu- minore). Dar nu e grav pentru adevar si justitie, le puteti apara mai departe, oricind, oricit, oriunde. Poate doar, e pacat si pentru dv. Nu pot estima cit de singur sinteti, cit de mult vreti sa actionam mai multi, cit de oportuna ar fi fost o cooperare.

Nu avem cum avea aceleasi atitudinii, valori, prioritati si stil: ne-a format total alt destin. Nu pot introduce cenzura pe situl meu, chiar daca mi-o sugereaza un om ca dv. Foarte pacat ca asta va departeaza, oricum va multumesc din tot sufletul pentru contributii si va urez mult, mult noroc.

Cred ca avem credinte si obiective comune. Va astept oricind pe acest forum si in general, in orice actiune comuna, vizind un obiectiv concret in lupta pentru pedepsirea uzurpatorilor Romaniei si pentru demascarea falsilor ei aparatori (cum ar fi "elitele civice" aciuate in spatele unor personaje ca Tismaneanu, Basescu etc) .

Daca mi-ati comunica (privat) emailul dv -v-as putea semnala demersurile mele care, pot banui ca v-ar interesa. Pentru ca -si eu- in felul meu- m-am dedicat luptei contra Lor si a modului Lor de a sluti lumea, jefuindu-ne-de sens. Si ma simt mult prea singur.

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Viermuiala securista din judetul Hunedoara

Mesajde Ioan Rosca » Mar Iun 03, 2008 8:43 am

Din relatarea domnului Dobre, intelegem ca a picat la 22 decembrie in Valea Jiului dupa un indelungat exil (la Craiova). Ca atare, ii era greu sa stie concret, cu cine era inconjurat in acel moment in acel FSN de care s-a separat si apoi, in acel oras si judet cuprinse de cancer securicomunist.
Chiar daca nu va mai interveni aici - ii ofer spre informare un fragment expresiv din presa anului 1990. Cititorii vor intelege mai bine in ce viespar a cazut domnul Dobre atunci si de ce din Valea Jiului s-au putut pune la cale grozaviile care au manipulat si compromis minerii
Ioan Rosca

Revista 22 16 noi 90. Cartierul general al securităţii trece la economia de piaţă Crisan Ioan

"Majoritatea minerilor care au acţionat în Bucureşti au fost aduşi din judeţul Hunedoara. Participarea conducerii F.S.N. din judeţ la evenimentele din 13 — 15 iunie a. c., schimbarea acestuia după reacţia contrară celei scontate de putere reprezinta faţetele dovezii indubitabile a pregătirii şi desfăşurării fesenist-securiste a „pacificării" opoziţiei. Am intervievat avocati de la baroul din Deva, colegi ai avocatului Igna George Emilian — preşedintele comitetului director al F.S.N. din judeţul Hunedoara şi ai avocatului Munteanu Octavian — secretar al aceluiasi organ de partid.

Am intervievat avocati de la baroul din Deva, colegi ai avocatului Igna George Emilian — preşedintele comitetului director al F.S.N. din judeţul Hunedoara şi ai avocatului Munteanu Octavian — secretar al aceluiasi organ de partid.

Avocatul Petreu Liviu declară: „In dimineaţa de 13 iunie colegii comentau faptul că Munteanu O, a depus o cerere de substituire la procesele asistate de el în următoarele zile înlocuitorul desemnat fiind Vancea Liviu din partidul F.S.N. [] , Avocata Pervein Elisabeta declară : „Eu am descoperit cererea fiindcă mă interesa dacă va veni la judecătorie a doua zi cînd îl aveam adversar la cauza 1057/1990. În 14 iunie la procesul respectiv nu s-a prezentat nici avocatul Vancea, nici martorii părţii lui, ceea ce mi-a stîrnit suspiciuni. Le-am spus colegilor că cererea de substituire ar putea să dispară. Munteanu O. nu s-a prezentat la încă trei procese pe care le-a avut în zilele următoare, aspect pe care mi l-au confirmat avocaţii Rădulescu Mircea, Parfenie Maria, Pervein Elisabeta, Petreu Liviu şi Avram Măriuţa. Igna G.E, a recunoscut la barou plecarea sa în Capitală în 13 iunie. Avram Măriuţa declară : „Igna ne-a povestit la mulţi că a fost la Bucureşti în zilele de 13 — 15 iunie şl că l-a văzut pe stradă pe Victor Rebengiuc în cămaşă legionară, agitînd oamenii". După întoarcerea sa, în 17 sau 18 iunie, redactorul şef al publicaţiei „Explozia" din Deva l-a întîlnit în barul restaurantului fostului comitet judeţean p.c.r. Publicistul respectiv declară : „L-am întrebat, cu referire Ia situaţia din Bucureşti, cum stau lucrurile, care este moralul F.S.N.-ului. A spus că e mai mult decît O.K., "tocmai am discutat cu prietenul meu Bebe Alic şi dacă ni se mai cer mineri, mai avem încă o mie în blocstarturi".

Av. Petreu L., care a discutat la Petroşani cu studenţi pe care-i cunoaşte, declară : „Am vorbit cu o parte din ei în grup, cu alţii separat, unde s-a nimerit să-i întîlnesc. Informaţiile lor concordă asupra faptului că în 13 Iunie, la prînz, Opelul vişiniu al lui Crăciun Dumitru din Deva a parcat in faţa casei de cultură din Petroşani. Trei bărbaţi au coborît din el şi au trecut strada, intrînd la primărie. Toţi s-au întors după scurt timp si au plecat în direcţia Tîrgu-Jiu". S-au înghesuit in balcon lingă Ion Iliescu Personal n-am mai reuşit să obţin la Petroşani o convorbire despre cele văzute de studenţii de la Institutul de Mine, dar avocaţi de la baroul local, între oare d-nii Prip şi Kanduţ declarau : „Şi ceilalţi lideri ai minerilor, Cămărăsescu, Atomulesei s-au dus la Bucureşti cu automobile personale pentru a nu apărea împreuna cu minerii". Precauţia lor n-a durat, pe unii chiar orgoliul publicităţii făcîndu-i imprudenţi. Crăciun Dumitru şl Munteanu Octavian s-au înghesuit in balcon lingă Ion Iliescu în dimineaţa de 14 iunie, au fost fixaţi pe pelicule T.V.R. şi în memoria celor care au văzut transmisia. La fel s-a întîmplat în după-amiaza de 15 iunie, cînd Munteanu si Crăciun au apărut pe ecranele televizoarelor la stingă preşedintelui tării. Imaginile filmate de T.V.R. la Polivalentă unde se odihneau si erau hrăniţi minerii, au surprins şi un camion Mercedes alb, de mărime medie. La o vreme după evenimente, în Deva a apărut un camion identic, al cărui proprietar este Crăciun G.E., cu cele mai mari- şanse la funcţia de prefect al judeţului Hunedoara, s-a ferit de popularizarea T.V.R

Avocatul Rădulescu Mircea declară : „După mineriadă, la alegerile F.S.N. pentru candidaţi la postul de prefect, Igna a cîştigat cele mai multe voturi. [] Stabilirea prefectului s-a întîrziat mai mult de o lună, cînd deja efectele agresiunii din 13—15 iunie s-au conturat puternic a fi altele decît cele dorite de organizatorii ei. Domnul Şandor, consilierul premierului Roman, a adus la Deva numirea lui Bogdan Minai Bujor. [] . In septembrie Igna şi Munteanu au fost destituiţi din funcţiile de partid. Prefectul Bogdan înlocuit cu Alic. Munteanu O. este fiul activistului Teofil, responsabil al c.j. al p.c.r., între 1968—1975, cu problemele securităţii, miliţiei, procuraturii, justiţiei, avocaţilor si notariatului. Igna G., judecător la Petroşani la începuturile carierei, a reuşit să şi-l facă naş pe Teofil. Acesta l-a adus pe Igna la Deva şi l-a propulsat preşedinte al judecătoriei. Ulterior Igna a devenit nas fiului lui Teofil. Tînărul fin şi-a început studiile la drept, continuîndu-le 8 ani, alternativ la Bucureşti şi Cluj şi asaltînd de 12 ori, cu tot ajutorul naşului, examenul de drept roman. Cum triada lor avea harul bauturii şi era trebuinţă de o „perdea" (un şef de restaurant devotat şi discret), au apelat la un vechi prieten din Petroşani, Crăciun Toader fost ofiţer M.I. şi, după trecerea în rezervă, şef pe la marile restaurante din metropola cărbunelui. Acesta le-a oferit serviciile pupilului său, Căldărar Romeo, oacheş analfabet cu talente ascunse, preţuite deopotrivă de miliţie, securitate, comerţ şi justiţie. Romică a luat calea Devei şi numele tutorelui, devenind vestitul Crăciun Dumitru. S-a dovedit iute prinzător de cheag şi aici, unde băutorii nu erau aşa înfocaţi spectatori la unduirea fundurilor de sticle şi pahare. Clanul i l-a sortit de naş pe Coca Victor, secretarul consiliului judeţean şi, mai tîrziu cu... Teofil, săracu'. inspector şef la procuratura judeţului. Cînd Romică a fost prins, pe litoral, cu infracţiuni economice şi condamnat la 2 ani, toţi naşii secondaţi de finul Octavian l-au scos de sub incidenţa Legii 22 şi l-au reabilitat, redindu-l funcţiei dragi de responsabil gestionar.

Repetatele cercetări ale comisiilor pentru Legea 18 îndreptate împotriva lui Crăciun D. au devenit, pentru el, prin rafinarea clanului, mecanism de autovertficare a avuţiei şi puterii. Revoluţia l-a surprins, aţi ghicit, in „inventar" la Legea 18, neelucidat formal nici astăzi. Romul nostru a candidat pentru parlament pe lista U.D.R. din judeţ. Ia neamurile de sînge, dar n-a putut să nu-şi servească si binefăcătorii, clanul care întorsese decis dosarul p.c.r.-ului. deşi Igna a fost 10 ani preşedintele baroului judeţean, iar Munteanu director al acestuia in ultimii ani de dictatură. Tainicul si promiţătorul demaraj politic al lui Igna si finul l-au lipit şl pe Crăciun D. la pieptul generos al lui Ion Iliescu.

Transmisiunile T.V.R.L. din campania sa electorală in judeţul Hunedoara au surprins triada Igna, Munteanu şi Romică umăr lingă umărul viitorului preşedinte. La restaurantul fostului c.j. al p.c.r.. Crăciun Dumitru s-a ocupat de pregătirea mesei pentru d-l Iliescu si alaiul lui. Problemă strictă de profesie, simpatie şi încredere, banii fiind luaţi din contul nr. 45.10.40.40 de la B N. Hunedoara adus de preşedintele F.S.N. la cunoştinţa tuturor locuitorilor (...) pentru a depune sume de bani cei care doresc să susţină frontul. (Cuvîntul Liber nr. 92/11.IV.1990, Deva).
Duminică 6 mai a.c. Crăciun D., responsabil al restaurantului „Bachus", a încălzit cu rom un lot mixt de fesenisti şi oacheşi (contrar legislaţiei in vigoare atunci) care-a plecat apoi spontan să combată mitingul Alianţei pentru Proclamaţia dte la Timişoara desfăşurat la casa de cultură din Deva. Pseudominerli Iui au înjurat în lozinci ritmate, au Jefuit pancarte, au maltratat o femeie cu picioarele si au lapidat cu pietre (din grădina de vară „Bachus") vorbitorii, intre care pictorul Pogan O., si subsemnatul, psiholog la Hunedoara.

Secretarul U.D.R. din judeţ Căldăraş Costică. declară : „Am crezut la început că Romică se ţigăneşte cu FS.N.-uL A vindut postere, prin oamenii lui, luate de la Ivanovici din Bucureşti, 25 lei Roman, 25 Iliescu. După 13—15 iunie am aflat că-i aprobă să cumpere „Bachus"-uL La Congresul naţional al U.D.R. de la Sibiu eu şi preşedintele filialei U.D.R. din judeţ, Bologa, am cerut deputatului Răducanu Gheorghe să dezvăluie Parlamentului că nu l-am delegat noi să plece cu minerii la Bucureşti, ci s-a dus din proprie iniţiativă, cu F.S.N.-ul, să le asigure minerilor mîncarea şi băutura. Noi l-am exclus din U.D.R. şi-am aderat la „Frontul Antitotalitar". Aniversînd pactul din 13 iunie cu el, puterea i-a făcut cadou in 13 octombrie „Bachus"-ul, privatizat sub firma „Alfa-Romeo" si un credit de 2 300 000 lei[]

Minerii l-au demis, CPUN-ul l-a cooptat
După greva din 1977 interesul economie al extracţiei de cărbune si cel de eliminare a riscului altei „defecţiuni" in Valea Jiului, deşi in opoziţie reală, trebuiau legate, înlănţuite, în favoarea regimului, Căsătoria între combinatul minier şi securitate a fost „năşită" de directorul general Surulescu. Securiştii au fost infiltraţi in abataje, insă minerii ii depistau solicitîndu-le. pe baza acordului de brigadă, participarea la muncile grele, in scurt timp îşi cereau, la personal, transferul la alta mină. Dar oriunde, chiar fără intenţie expresă, povestea apelului mineresc la transpiraţie securistă se repeta, şi clienţii transferurilor repetate nu mai erau acceptaţi de şefii de brigăzi. S-a impus coruperea conducătorilor direcţi ai minerilor, de la şefii de brigadă şi maiştri în sus, pînă la nucleul principal de organizare a conducerii, şeful sectorului minier. Dificultatea corupţiei se micşora pe scara ierarhică, nivelele de vîrf (straturile directoriale) avînd interese comune cu nomenclatura de partid si securitatea. Soluţia, care s-a răspîndit şi s-a dovedit eficientă pe termen lung a fost ca şefii de brigadă să accepte, in schimbul „înghiţirii" securlstului în abataje, să li se treacă in scriptele de prime sume foarte tentante (de la 10, 20 mii lei in sus) din care primeau doar l, 2, 3 mii, restul trebuind sa le înapoieze spre şefii de sectoare. Directorii îşi aveau şi ei partea care graţie numărului de şefi de sectoare din subordine, se rotunjea chiar mai grasă decît a celorlalţi. Neofiţii sesizau doar spectacolul unor mese tovărăşeşti pe la cabanele minelor unde conducerea invita fruntaşii. Conducerea oferea băutură, mîncare şi loc ferit de ochii lumii unde „premiaţii" sa aducă „purcoiul" de miare care nu era partea lor de răsplată. Cei care nu respectau, odată corupţi, pactul dintr-un motiv sau altul, erau brusc „descoperiţi" cu pontaje fictive sau alt gen de lipsă, delapidare şi pedepsiţi „exemplar". Fiind o corupţie dirijată, dacă înţelegerea se putea reface, triada miliţie — procuratură — conducere aplana şi muşamaliza cazul.

Cum fluctuaţia personalului la minele din Valea Jiului era ridicată, angajaţi mulţi foşti deţinuţi, unii racolaţi de miliţie si securitate, astfel că infiltrarea din rindul minerilor a fost înainte de revoluţie masivă si periculoasă. Am descoperit la Petroşani că directorul combinatului care ar fi primit telexul lui Voican, Vasilescu Ion a fost pensionat la o luna după cruciada ciocanelor negre. Actualul director general. Costinaş Benone este nepot al fostului comandant al securităţii din judeţ, col. Simon. Directorul general adjunct este Boantă Viorel fost membru al C.C., membru al prezidiului Congresului al XlV-lea al p.c.r. Cind 'aceşti doi directori dlriguiau mina Lonea, Cosma Miron, actualul lider al ligii minerilor le-a fost subaltern şi colaborator. Ca an exemplu de „priză", col. Simon, in exerciţiul funcţiei sale, a absolvit Institutul de mine din Petroşani, neavînd absolvit liceul, astfel că l-a terminat repede Ia Brad (localitate minieră) şi cu cerneala neuscată pe diploma de bacalaureat s-a întors şi-a depus-o la rectorul institutului de unde şi-a ridicat-o pe cea de inginer.Bogdan Mihai Bujor a fost pînâ la 29 decembrie 1989 director la mina Petrila, cînd minerii din întreprindere au obţinut destituirea printr-o grevă de două zile. A fost cooptat (cum ? de cine ?) în C.F.S.N. Petroşani unde se mai aflau Klaiber Wilhelm (mai tîrziu. preşedintele C.P.U.N. Petroşani pînă după 13—15 iunie) Krauss Vadislav (primul preşedinte al C.F.S.N. Petroşani, actual senator F.S.N.), Edelhauser Viorica (actuală deputată a partidului ecologist, căruia nu i-am găsit sediul în vale), Silaghy Ladislau (fost preşedinte al partidului F.S.N. Petroşani pină după 13—15 iunie), Burlea Ionel (actual ministru adjunct la M.M.) şi Burdom Romulus (vicepreşedinte la C.P.U.N. Petroşani pînă după 13—-15 iunie). In 10 ianuarie 1990 Bogdan M.B. a apărut în Deva la alegerile C.F.S.N. judeţean ca delegat (de cine ?) al minerilor şi a fost instituit primar al judeţului. Parodia alegerilor a fost, literalmente, regizată de doi ofiţeri cu petliţe negre : un colonel, care se ocupase de instruirea ofiţerilor rezervişti de propagandă concentraţi, detaşat la un an înaintea revoluţiei in Valea Jiului cu misiuni speciale şi un căpitan proaspăt venit de la Ştefan Gheorghiu. Ca şi cel din C.F.S.N. Petroşani, cei „aleşi" in 10 ianuarie la Deva au urmat stindardul F.S.N. si dintre ei au apărut deputaţii şi senatorii F.S.N., lideri de partid F.S.N. si şefii din administraţia judeţului.

în Valea Jiului s-a privatizat doar nomenclatura In 24 decembrie 1989, Dobre, lider al minerilor în greva din 1977, a apărut subit Ia Petroşani cerînd funcţie în C.F.S.N. Sub preşedinţia lui Krauss Vodislav, C.F.S.N. a audiat informaţiile fostului şef al C.I. şi secretar p.c.r. al securităţii municipiului, cpt. Atomulesei Ioan refertoare la colaborarea lui Dobre cu generalul Macri plătită cu cca. 8 000 lei lunar si l-a expulzat pe lider din vale. Cpt. Atomulesei a devenit lider de acţiune, conducînd minerii la 13—15 iunie în acţiunile de represalii. Krauss, prof. dr. sociolog la institutul din Petroşani şi Edelhauser, psiholog cercetător principal la C.C.I.T.I.P.M. din acelaşi oraş şi-au precizat, prin opţiunea politică şi prin tăcerea din 13—15 iunie pînă acum, calitatea morală alterată corelată instrumentaţiei profesiunilor de intelectuali. Dacă Dobre a colaborat cu Macri, ghiciţi ei doi cu cine au colaborat ?

Silaghy Ladislau a fost exclus din F.S.N. pentru delapidare din fondurile partidului său şi furt din ajutoarele umanitare. Burdon Romulus a fost judecat şi condamnat, cu alţi doi cepeunişti din Petroşani, pentru furturi din ajutoare. După revenirea minerilor acasă, liderii lor au constituit echipe de autoapărare, care au păzit, o vreme, zi şi noapte intrările în vale. Ţiganilor din zonă li s-au dat asigurări oficiale, de către primar şi lideri, că nu vor suferi represiuni ca cei din Bucureşti. Avocaţii Prip şi Kandut declară : „Preţurile practicate de ţigani aici sînt dintre cele mai usturătoare, dar la fel sînt şi cele din consignaţiile membrilor familiei mr. Mitea, fostul şef al miliţiei din Petrila sau în consignaţia din incinta restaurantului combinatului. Ţiganii s-au implicat în multe găinării". Trist este si că preşedintele judecătoriei din Petroşani Cerciu Bucur, este nepotul fostului şef al securităţii din oraş, actualul şef al S.R.I. la Bistriţa. Nemecsket Ştefan, redactor înainte de revoluţie la „Steagul Roşu" local, are acum o reţea video proprie cu 100 de abonaţi pe care difuzează filme pornografice. A făcut astfel venituri mari, s-a scandalizat lumea şi i s-a făcut dosar la legea 18. D-l Cerciu B., ca şi predecesorul lui, favorizează amînarea procesului. La Aninoasa, pe Cămărăşescu vor să-l avanseze inginer şef, adică prim tehnolog al minei. Macea, liderul sindical de la Vulcan şi-a impus nepoata pe un post din liceu care cere cu totul altă specializare, iar şefa inspectoratului judeţean de învăţămînt, d-na Lazăr, a închinat steagul.

Directorul fabricii de pîine din Petroşani, destituit de muncitori, cercetat penal, a fost reinvestit de viceprirnarul Botoroagă, in consecinţă pîinea devenind mai neagră şi mai rea. Armean Nistor din Petrila declară : „conducerea comerţului în Valea Jiului a rămas cea comunistă : directorul Toma G. contabilul şef lonescu, Roşianu şi Ioana etc, care împart fondul de marfă preferenţial". Ferenti Elena, ţărănistă, spune : „Geampana, care este bucureştean, inginer electronist detaşat în Petroşani ne-a ocupat sediul partidului. Gaşca Iui de provocatori ne-a înlăturat liderii alegîndu-se ei 5-6 oameni, intre ei, apoi s-au dedat la chefuri, scandaluri, la tot felul de trucuri pentru pretextul să fie desfiinţat P.N.Ţ.c.d.-ul".

K.G., A.N., S.G. declară „minerii spun că şefii lor, maiştri, ingineri, lideri sindicali le-au cerut să plece la Bucureşti in iunie. Le-au spus că palatul şi sediul guvernului sint înconjurate, Iliescu şi Roman in pericol. Abia în Gara de Nord i-au anunţat că cei doi sint în siguranţă graţie poliţiei şi armatei şi că ei, minerii, trebuie să mai facă ordine prin oraş, acolo unde vor fi conduşi. N-au plecat de capul lor, nici n-ar fi putut. Autobuzele şi autodubele i-au aşteptat în curţile minelor pină li s-au distribuit tot felul de şloguri şi furtunuri, cozi de lopeţi de mină, topoare de la magazii. Şi ce magazioner ar fi deschis lacătul la uşă lăsindu-şi golite rafturile si rastelurile fara ordinul conducerii? Au fost echipaţi astfel mii de mineri in 30—40 de minute".

Nu numai durata scurtă în sine (record de manevră militară) a mobilizării şi-a deplasării la gară de la locurile de muncă, ci realitatea esenţială că mobilizarea şi dotarea minerilor cu echipamentul ştiut nu s-ar fi putut realiza decît în şi prin "acţiunea factorilor de decizie din structurile conducerii cu acordul lor, reprezintă chiar dovada imposibilă practic a „răspunsului" complex şi mult-imediat care a fost pus in mişcare in 13 iunie 1990. Pe la începutul lui iunie, ziarul local „Zori noi" publicase o anchetă referitoare la penuria de echipament de lucru pentru mineri, relevînd că în depozitele combinatului nu existau stocuri. Localnici, din zona depozitului central al combinatului declara :„înaintea plecării din 13—15 iunie în Capitală s-au adus la «Varhita» camioane întregi, zeci de mii de salopete, cizme şi cărţi. O parte s-au dat minerilor în ajunul plecării, dar altă parte a fost încărcată în camioanele combinatului care au plecat spre Bucureşti".

Cine a folosit deci acel echipament ? Am întrebat în octombrie, dacă acum minerii au suficient echipament de lucru şi mi s-a răspuns negativ. K.P. declară : „După 13—15 iunie criza de echipament de protecţia muncii a reapărut, dar ziarele locale nu mai reiau ancheta la acest caz, poate şi pentru că n-a făcut-o nici Comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor de atunci" ? Puşcaş, membru al fostului comitet municipal p.c.r. a deschis o bombă particulară în „Aeroport" (cartier din Petroşani). Pe uşă, cunoscuta inscripţie „Inventar". La un particular, m-am întrebat ? Voci ţărăniste m-au lămurit „o fi şedinţă la Partidul Socialist Muncitoresc. Nu vă miraţi, preşedinte este Popa Loghin, fost prim secretar p.c.r. la Petrila, vicepreşedinte Negruţ, fost prim secretar la municipiul Petroşani şi secretar, Baciu, un fost securist. Se legalizează cînd încheie inventaru". De acord, fiindcă nici eu nu l-am terminat... Septembrie — octombrie 1990

CRIŞAN IOAN Semnatarul rîndurilor îşi asumă întreaga responsabilitate pentru cele afirmate ; anchetei i se adaugă experienţa proprie localnicului : un an miner în abatajele de la Lonea, 1/2 de deceniu profesor de ştiinţe sociale la liceele din Petrila, Orăştie, Brad şi Simeria şi 1/2 de deceniu ultima, de studii şi examinări psihologice la minele de la Hunedoara, Abrud. Ruschiţa şi Dobreşti, sub coordonarea metodologică a I.L.T.S.M. Petroşani "
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Re: Viermuiala securista din judetul Hunedoara

Mesajde alin » Mar Iun 03, 2008 3:29 pm

[quote="Ioan Rosca"]Din relatarea domnului Dobre, intelegem ca a picat la 22 decembrie in Valea Jiului dupa un indelungat exil (la Craiova). Ca atare, ii era greu sa stie concret, cu cine era inconjurat in acel moment in acel FSN de care s-a separat si apoi, in acel oras si judet cuprinse de cancer securicomunist.[/quote]

deoarece D-l Dobre a anuntat ca nu mai participa la acest forum, va fi oarecum neavenit sa-l discutam in lipsa.

totusi, imi permit sa discut 'cazul Dobre' bazat pe 'literatura' existenta pe internet inclusiv contributiile personale, la fel cum am discuta alte marturii, 'cazuri', literatura.

marturiile sale, foarte interesante , ridica pentru mine niste semne de intrebare, pe care voi incerca sa le punctez in curand.

vreau doar sa comentez comentariul d-lui Rosca, citat mai sus:
cred ca d-l Dobre, in ciuda exilului si izolarii sale la Craiova (timp in care a fost student in Bucuresti la St. Gh pentru o perioada nedefinita, probabil cel putin un an, s-a deplasat de mai multe ori la CC al PCR cu diferite plangeri si adiscutat cu multi securisti si comunisti de top...), deci dansul era mult mai informat de felul in care mergeau lucrurile in Romania fata de orice roman obisnuit.

de asemenea aflase din gura lui Magureanu despre lucruri pe care majoritatea romanilor habar nu aveau, nici la 10 ani de la caderea lui Ceausescu.

deci:
cred ca cand dansul a ajuns pe 22 in Vale, cred ca era mai bine informat despre ce se intamplase la Bucuresti decat majoritatea minereasca.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Re: Viermuiala securista din judetul Hunedoara

Mesajde Ioan Rosca » Mar Iun 03, 2008 4:43 pm

Posibil- in sens general. Eu ma refeream la cunoasterea retelei indivizilor care operau in judet- despre care este vorba in articolul din 1990 pe care l-am citat. Nici eu nu vreau sa discutam in lipsa- dar cazul dumnealui e acut semnificativ.

cred ca cand dansul a ajuns pe 22 in Vale, cred ca era mai bine informat despre ce se intamplase la Bucuresti decat majoritatea minereasca.
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Mesajde alin » Mar Iun 03, 2008 5:26 pm

nu vreau sa fac procese de intentie dar nici sa cad in 'political correctness' .

consider 'cazul Dobre' ca si 'cazul Mazilu" de interes public si de domeniul public, faptul ca d-l Dobre a participat la acest forum nu ar trebui sa schimbe perspectiva din care incerc sa intelegem lucrurile.

pentru ca mi se pare important, dincolo de orice interes documentar, istoric. jurnalistic, intelectual, sa intelegem CE, CINE, CUM, CAND re SECURITATE/PCR/SISTEM pentru Romania ultimilor 50 de ani.

demersul meu este pragmatic :
nu putem actiona eficient in vreun proiect legat de Romania si bazat pe altceva decat statu-quo-ul securist decat cunoscand realitatea, adica "cu cine avem de-a face"

lipsa acestei evaluari a dus la atatea starturi false si la deturnarea multor constiinte altfel curate si bine intentionate.
consider ca in general ii subestimam pe securisti si suportam consecintele.


'cazul Dobre' poate oferi 'cheia' pentru deslegarea codului securist in unele planuri ale realitatii romanesti contemporane inclusiv de-legendarea acesteia.

desigur ca contributia sa nemijlocita ar ajuta enorm in acest sens.
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde alin » Mar Iun 03, 2008 5:45 pm

retin din 'bio' d-lui Dobre urmatoarele:

securitatea trecuta si cea prezenta a considerat profilul d-lui Dobre interesant si a facut eforturi pentru a-l integra ca 'resursa'

asta nu inseamna neaparat ca d-l Dobre a fost colaborator sau securist cu
grade.
[u][b]participarea la proiectele securiste se poate face si fara sa stii bine ce faci.[/b][/u]

de fapt despre aceste metode as fi vrut sa discut direct cu d-l Dobre, pt. ca mi se pare revelator la MO securist, la felul in care au manipulat Romania inainte de 89, dar mai ales dupa.

si inca un scurt comentariu:
d-l Dobre a dorit foarte mult sa paraseasca Romania.
dupa ian 90, era relativ simplu si infinit mai putin primejdios sa o faci, cu acte in regula.
personal am facut-o si regret in fiecare zi ca nu am avut curajul sa o fac inainte, trecand Dunarea.

ce vreau sa spun este ca in saptamana in care imi cumparam bilet de avion pt vest, d-l Dobre sa prezenta la ministerul de Externe securist pentro slujba de ambasada cu aceeasi intentie: de a parasi Romania.

iar dupa mineriada, numai cine n-a vrut n-a plecat in Germania, Belgia, Franta...
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde Ioan DRIMUS » Mar Iun 03, 2008 6:42 pm

Corect ! Ceea ce am observat la multi luptatori anticomunisti este aceasta pretentie de a se lupta vitejeste cu balaurul dar in toata strategia nu se prea vede decat un program de lupta directa prin atacuri in justitie (justitia care de fapt se gaseste sub controlul balaurului) si prin proteste publice mai mult sau mai putin mediatizate. Nu am vazut nicaieri un o tendinta de cunoastere, de analiza a punctelor tari si a punctelor slabe ale adversarului ba chiar la unii am observat un refuz de a lua in seama miscarile acestuia;
Cred ca este o mare greseala sa te lupti pentru ca in final sa devii mare erou mediatic insa in realitate invins de balaur.


alin scrie:retin din 'bio' d-lui Dobre urmatoarele:

securitatea trecuta si cea prezenta a considerat profilul d-lui Dobre interesant si a facut eforturi pentru a-l integra ca 'resursa'

asta nu inseamna neaparat ca d-l Dobre a fost colaborator sau securist cu
grade.
participarea la proiectele securiste se poate face si fara sa stii bine ce faci.

de fapt despre aceste metode as fi vrut sa discut direct cu d-l Dobre, pt. ca mi se pare revelator la MO securist, la felul in care au manipulat Romania inainte de 89, dar mai ales dupa.

si inca un scurt comentariu:
d-l Dobre a dorit foarte mult sa paraseasca Romania.
dupa ian 90, era relativ simplu si infinit mai putin primejdios sa o faci, cu acte in regula.
personal am facut-o si regret in fiecare zi ca nu am avut curajul sa o fac inainte, trecand Dunarea.

ce vreau sa spun este ca in saptamana in care imi cumparam bilet de avion pt vest, d-l Dobre sa prezenta la ministerul de Externe securist pentro slujba de ambasada cu aceeasi intentie: de a parasi Romania.

iar dupa mineriada, numai cine n-a vrut n-a plecat in Germania, Belgia, Franta...
Ioan DRIMUS
 
Mesaje: 164
Membru din: Dum Mar 23, 2008 11:36 am
Localitate: Paris Franta


Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Google [Bot] şi 10 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009