Sectorul CIVES
 
 

Grupul "Mansarda"

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Lasati sa vorbeasca si pe cel de atunci...

Mesajde Ioan Rosca » Lun Iun 02, 2008 10:42 pm

Domnule Mihaiescu,

Cred ca va pot explica ce imi lipseste in textele dv. semnalindu-va un sindrom care ne bintuie pe toti, ingreuneaza perspectiva istorica si ne poate duce la neintelegeri gratuite.

De fiecare data cind va uitati spre trecut, il priviti prin prisma viziunii dv prezente, a valorilor si credintelor la care ati ajuns azi, a intelepciunii rezultate din intreaga experienta de viata, a ceea ce ati aflat intre timp despre evenimentele, culisele si personajele de atunci, a personalitatii dv "la zi". Asta e normal, e legitim, e bine - atita timp cit in joc se afla o judecata de sinteza, integratoare, asupra realitatii.

Dar daca dorim sa surprindem si o fotograma curata a clipei trecute, cu mobilurile, nazuintele, emotiile si candoarea ei (creata tocmai de absenta distantei retrospective) sa recuperam si adevarul viu al participarii si implicarii de atunci- pentru a putea reflecta la evolutia sensului, ar trebui si putina obiectivitate... fata de propria persoana- ramasa captiva in trecut.

De aceea v-as ruga, daca se poate, sa ne povestiti macar o data ce ati trait, dar exact prin ochii tinarului care ati fost, fara ca jena de a va fi inselat sau ratacit - asa cum considerati azi - sa va faca sa incarcati amintirea pura a actiunii polarizata de ACELE sentimente si ginduri, cu comentarii dinspre observatorul matur din 2008.

Banuiesc ca daca veti face acest exercitiu veti descoperi in adincul memoriei afective si alte intrepretari ale fenomenlor la care ati luat parte, depasind "din spate" filtrul sceptic care s-a coagulat- legitim- in devenirea dv., cel care va face sa conchideti ca nu a fost revolutie, ca nu a fost emulatie, ca nu a fost de loc si entuziasm creator, ca nu a fost clipa de gratie si deschidere colectiva spre emancipare, ca totul a fost doar iluzie, elucubratie, farsa, naivitate, complot, joc de putere, minciuna, tradare.

Fara sa vreti, printr-un proces orwellian de rescriere a trecutului, dati dreptate calailor nostri, deschideti un minister al Adevarului in propriul suflet. Lasati sa vorbeasca si pe cel de atunci, coerent si consistent, asa cum ar fi vorbit Octavian Mihaiescu daca ar fi intervenit pe acest forum la inceputul anului 1990. As vrea mult sa stiu ce ar zice.

Ioan Rosca
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Mesajde C. Dobre » Lun Iun 02, 2008 11:25 pm

Marius a scris:

Dacă era să-i excludem pe cei cu limbaj necivilizat, Octavian Mihăescu era de mult exclus pentru insulte adresate lui Nica Leon, iar Nica Leon pentru insulte adresate tuturor. Pe acest sit nu s-au practicat excluderi şi nici cenzură. Tema forumului nostru este revoluţia din 1989 iar realitatea este că revoluţia nu a fost făcută numai de gentlemani care au studiat în prealabil "Codul manierelor elegante".


Justificari, justificari, basca ironii gratuite. Sincer, nu ma simt confortabil pe acest forum.

Anunt:

Voluntar am intrat pe acest site si tot la fel de voluntar ma retrag.

Urez tuturor sanatate si numai bine.

Cu salutari,
C. Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde alin » Lun Iun 02, 2008 11:49 pm

domnule Dobre, sunt foarte curios pe care forum va simtiti d-voastra confortabil ?

nici eu nu ma simt confortabil cand citesc grosolanii si injurii, va dau dreptate.
dar pana la urma acest forum este un experiment de libertate si speranta.

desigur, fiecare decide ce este acest forum, cat de confortabil este, samd.. si care sunt criteriile personale de participare si nivelul de implicare.

iar reactiile participantilor in toata gama lor nu fac decat sa completeze profilul fiecarui participant. ideal ar fi sa discutam doar 'opera' nu si persoana, dar de multe ori e foarte greu de disociat, mai ales in imprejurari cand acestea se confunda.


ar fi fost totusi interesant sa aflam de la d-voastra mai multe despre securistii de ieri si de azi, asta in caz ca va rasganditi.
Romania de azi este asta care este tocmai pentru ca stim foarte putine despre securisti, doar legende...
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde Marius » Mar Iun 03, 2008 10:52 pm

Octavian Mihaescu scrie:Pâna una alta de Ion Radoi (grupul sau), s-a auzit inainte de rivulutia boslevica din 89, grup din care am facut parte.


Nu-mi amintesc de numele Ion Rădoi pomenit înainte de revoluţie, dar domnul Roşca spunea că a auzit de dînsul la "Europa Liberă" în toamna anului 1989 viewtopic.php?p=2987&highlight=#2987 . Ar fi interesant de ştiut exact ce s-a transmis la "Europa Liberă" şi dacă se vorbea acolo de Ion Rădoi sau de un "grup Rădoi".

Octavian Mihaescu scrie:Denumirea de "Mansarda" o da dl Stonescu dp mansarda pictorului din 1 Mai, casa conspirativa unde ne întâlneam dupa caderea locuintei lui Victor Negara, întâmplator a existat si un grup mansarda condus de Ioan Alexandru, fiind vorba de podul Univ din Buc unde tinea Ioan Alex seminariile crestine, la care luam parte, care si el s-a alaturat grupului Radoi.


Deci sînt două grupuri "mansarda", unul condus de Rădoi din care făcea parte Mihăescu şi altul a lui Ioan Alexandru? Cînd s-au unit aceste grupuri?

Octavian Mihaescu scrie:grupul Mansarda va fi grupul central deaorece activa in centru capitalei cu legaturi in toate unviersitatile, este si motivul ptr care in grup sunt artisti plasticil filologi, economisti, câtiva sunt si jurnalisti cunoscuti azi in Ro, alti artisti plastici (Lacatus) Majoritatea locuiam in centru Bucurestiului, eram activi in firava viata culturala de atunci, as putea spune ca ne cunoasteam unii pe alti, asa se va face si legatura cu Mierla


V-am cerut din 25 martie 2006 şi vă mai cer odată să ne spuneţi lista completă a membrilor "grupului mansarda". Pînă acum aţi menţionat cîteva nume: Rădoi, pictorul Costel, Adrian de la Sahia, Lăcătuş, Ioan Alexandru. Cine sînt acei jurnalişti cunoscuţi azi în România care făceau parte din acel grup?
Aveţi prostul obicei să divagaţi, în loc să răspundeţi la întrebări şi să arătaţi faptele concrete, faceţi tot felul de comentarii (pe care le-aţi mai făcut deja pe acest forum, deci nu sînt nici măcar noi) despre Iliescu, Mazilu, grupul celor 6, revoluţionari în general.

Octavian Mihaescu scrie:Ma intreb; la Timisoara a existat macar un grup gen Mansarda s-au Iasi, nu am auzit de existenta unui asemena grup, acolo s-a aprins doar când secursitul Tokes a dat foc la fitil, in asemena conditi cum sa vina Mansarda sau Iasul si trâmbiteze existenta, bine pusara bolsevici bombitele la baza luptei rivulutionare


La subiectul "Grupuri anticeauşiste premergătoare Revoluţiei" viewtopic.php?t=289 am arătat existenţa a 5 grupuri de acest fel identificate în TImişoara.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Marius » Mie Iun 04, 2008 4:31 am

Am găsit pe net un interviu cu Victor Negara luat de Liviu Vălenaş, în care este pomenită şi activitatea grupului numit ulterior de Stoenescu "mansarda", inclusiv încercarea eşuată de miting din 1 decembrie 1989 şi participarea la revoluţie: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-A ... e%20LV.htm

Biserica Creştin-Baptistă contra regimului Ceauşescu

Convorbire cu Victor Negară
de Liviu Valenas - Nürnberg

Victor Negară s-a născut la 11 noiembrie 1948 la Bucuresti, într-o familie de oameni simpli. Tatăl era originar din fostul judet Ismail, mama, dintr-un sat de lângă Cäläraşi. Tatal a fost membru al PSDR, apoi s-a înscris în PMR, iar un unchi, pentru o palmă dată unui rus în 1941 (în Basarabia ocupată) a fost deportat în Caucaz si de acolo in Siberia, şi nu avea voie să mai revin în Basaraabia ( RSS.Moldovenească ). În 1975 Victor Negară termină facultatea de construcţii din Bucuresti, în 1977 aderă la cultul crestin baptist din România, în cadrul cărui va desfăsura o susţinută activitate contra regimului Ceausescu. Ia parte la Revoluţie în primele rânduri, în Bucureşti, iar din 1990 se stabileste ca împreună cu sotia si cei trei copii, în Germania urmare a evenimentelor şi mineriadelor din Inaurie-mai 1990, Taăieşte în prezent la Karlsruhe/Germania.

Liviu Vălenaş: - D-le Victor Negară, vă propun să purtăm o discuţie amplă pe marginea activitătilor dvs. crestine si anticomuniste, pe care le-ati desfăsurat în cadrul Bisericii Baptiste în timpul dictaturii lui Ceausescu...

Victor Negară:- Cunoşteam comunismul nu numai din România, dar şi cu ocazia celor două vizite făcute în Uniunea Sovietică, la rudele mele din Basarabia , si la unchiul meu Rodion, cel care pălmuise în 1941 în Basarabia un "nacealnic". Mai întâi am fost în 1957 la Harkov si Basarabia, iar mai apoi în 1966 la Magnitogorsk. În acest oraş din Ural m-am speriat, chiar din prima zi am trebuit să mă prezint la miliţie, unde am semnat o hârtie prin care mă angajam că nu voi părăsi oraşul pe parcursul vizitei! Unchiul meu stătea în Rusia de exact 25 de ani, spre surprinderea vorbea o română impecabilă, fără nici un accent rusesc. Cum a reuşit să o vorbească, nu ştiu, soţia lui era rusoaică, iar la Magnitogorsk nu era nici un român în afară de el. Îmi povestea că era şoferul unei şef, care după ce se îmbăta trebuia dus acasă cu maşina, iar unchiul meu îl înjura de mamă, evident pe româneşte. Şeful îl întreba ce i-a spus, că nu înţelege. "Nimic, Vasîli Ivanovici, numai de bine"...

Revenit în România, am avut parte de un prim soc, este drept nu chiar imediat, a mai durat câteva luni. Tatăl meu lucra la un magazin IDMS pentru piese auto si de motocicletă importate din URSS, a preluat gestiunea acestui magazin, deşi mama mea s-a opus. Avea un subordonat pe numele său, Văcăroiu, cu numai patru clase, care se pare că l-a furat când tatăl meu i-a lăsat pentru vreo 2 luni gestiunea. A venit un control înopinat şi i-a găsit o lipsă de gestiune absolut uriaşă.

L.V.: - Cât?

V.N.: - Nu ştiu exact, îmi făceam atunci armata la radiolocaţie în Timişoara. A fost şi norocul meu, fiindcă acest Văcăroiu voia să mă facă şi pe mine complice la această delapidare. Nu pot să ştiu care a fost adevărul în această afacere. Cert este că tatăl meu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare.

L.V.: - ??!

V.N.: - Da, exact atât a primit, plus 10 ani degradare civică. I-a executat la Poartă Albă, Gherla şi Aiud. Înainte însă, când era secretar de partid la "Grivita Roşie", si mai apoi la Decorativa-Bucureşti şi-a aruncat carnetul de partid, se săturase de minciunile comunistilor. Poate şi acest lucru a contribuit la asprimea pedepsei. În anchetă a fost torturat, la unele degete de la picioare nu mai avea unghii. A stat în închisoare până în 1976, adică 9 ani de zile, a fost eliberat datorită unei amnistii. Când a ieşit de acolo era complet distrus, avea numai 35 de kilograme iar plămânii săi mai erau în funcţiune numai 20%, în rest erau morţi. Intrase robust în închisoare, a ieşit un mort viu, peste trei ani avea să moară de-a binelea. La trei luni odată aveam dreptul să-l vizităm şi să-i aducem un pachet de alimente de max. 5 kilograme, care în faţa noastră era desfăcut cu cuţitul de un gardian, iar tatăl vorbea cu noi printr-o fereastră.

Când am intrat la facultate, trebuie să completezi un chestionar ce-ţi sunt părinţii. Ce să scriu la rubrica pentru tatăl meu? Am scris că este pensionar...

L.V.: - Nu aţi greşit prea mult, era pensionar al închisorilor lui Ceauşescu...

V.N.: - În anul trei de facultate de facultate am fost descoperit, chemat la secretariatul facultăţii, să dau socoteală, pentru că "am luat locul altuia care ar fi meritat să fie student". Nu eu, cu un tată puşcăriaş. Grav: îmi falsificasem datele. Cu ajutorul profesorului meu de la Beton, Ion Mihai , Dumnezeu sa-l ierte că mult bine mi-a facut. El avea şi functie de director la IPIF Bucureşti, deci era şi şeful mamei, si Inspector la Ministerul Învăţământului. Aşa am reuşit însă să fiu "amnistiat" şi să-mi termin studiile, în 1975, cu o diplomă de inginer în constructii hidrotehnice. Ca să pot fi student încotinuare mama mea a şi divorţat, formal (dar printr-o procedură de urgenţă) de tatăl meu...

După terminarea facultăţii am lucrat pe un şantier, apoi la căile ferate şi pe urmă la Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Gospodărirea Apelor, actualmente Aquaproiect SA (unde l-am avut o scurta perioadă ca director şi pe Costin Georgescu, şef al Serviciul Român de Informaţii in 1997, despre care am date, din sursă directă, căci am lucrat în cadrul Consiliului National al Apelor, şi că a fost omul lui Ceauşescu şi al Securităţii. El fusese director la Regularizarea Dâmboviţei in Bucureşti. Unul dintre proiectele gradioase ale lui Ceausescu. Deci nu putea fi oricine director al un astfel de proiect ? Este logic ?

L.V.: - Cum ati ajuns în cadrul cultului creştin- baptist?

V.N.: - Bunicul meu a înfiinţat prima biserică baptistă în Slobozia Mare, în sudul Basarabiei (fostul judeţ Ismail), nemulţumit de lipsa de moralitate a preotului ortodox din localitate (care pentru el nu exista postul Paştelui). Însă eu am rămas oarecum fără Dumnezeu, formal am fost botezat în 1948 ortodox. După terminarea facultăţii am simtit nevoia să-l caut pe Dumnezeu. Peregrinările mele m-au dus odată şi la Biserica creştin-baptistă "Sfânta Treime" din Bucureşti, care era atunci pe bulevardul Mihai Bravu. Tocmai predica pastorul Iosif Ţon, venit de curând din Anglia. Înflăcărarea lui m-a cucerit total, am avut un soc auzindu-l. În s978 m-am botezat în biserica creştin-baptistă.

Am început să activez în cadul bisericii "Sfânta Treime". Acolo l-am cunoscut pe fratele Ioan Maier, unii îl priveau cu neîncredere. El însă a avut un mare curaj pe vremea aceea, edita şi tipărea revista "Făclia", o revistă interconfesională. Era dactilografiată la o simplă maşină de scris, mai lucrau încă 2-3 dactilografe. Nu erau baptiste, erau plătite şi lucrau acasă, iar maşinile de scris nu erau înregistrate la miliţie.

L.V.: - Deci un fel de "samizdat"...

V.N.: - Da, deşi era o revistă numai cu poezii creştine. Noi îl ajutam la compactare, revista care avea vreo 60 de pagini, un exemplar îl dădeam şi la Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti.

L.V.: - Adică la Securitate...

V.N.: - Noi nu ştieam pe vremea aceea ce era în sînul Bisericii Ortodoxe Române... eram prea tineri si naivi. Revista apărea un număr odată pe lună, tirajul era de până la 100 de exemplare.

L.V.: - Securitatea dormea?

V.N.: - Nu, şi Ioan Maier a fost arestat de mai multe ori şi trimis la închisoare. El nu avea putinţa să lucreze, căci redactarea revistei îi lua tot timpul. Noi îi plăteam un fel de îndemnizaţie, ca să aibă din ce trăi. Ei bine, regimul lui Ceauşescu s-a gândit că aici e punctul său slab, este "un parazit", căci decretul 153 prevedea că toţi cetăţenii RSR trebuie să lucreze. Cine nu lucra la stat era "parazit şi huligan" şi pasibil de o pedeapsă cu închisoarea. Ioan Maier a fost arestat de vreo 2-3 ori. Am vrut să-l vizităm la închisoare, însă ni s-a spus că numai rudele îl pot vizita, la care noi am replicat că îi suntem fraţi întru Hristos! Gardienii ne-au spus: "bun, aveţi voie să-i daţi mâncarea, fără să-i vorbiţi, o singură persoană". Atunci unul din fraţii noştri, mai învîrsă, mergea să-i dea pachetul, însă îl lua un fals Ioan Maier, care semăna oarecum cu el. Toate astea se întâmplau la închisoarea de pe Rahovei, iar noi nu ştiam că Maier era deţinut la una din cele mai teribile închisori ale regimului Ceauşescu, la Bacău! Era o închisoare nouă, cu regim special.

Pe urmă lui Ioan Maier i s-a pus în vedere că, dacă nu părăseste România, va fi omorât în cadrul unui "accident de circulaţie". Văzând că tot nu cedează, într-o zi a fost arestat, dus la Serviciul de Paşapoarte, i s-a dat paşaportul în mână, condus la aeroport şi urcat într-un avion cu destinaţia Statele Unite! Asta prin 1984, după ce a scos vreo 3-4 ani revista "Făclia".

L.V.: - Frumos...

V.N.: - Nu trebuie să vă miraţi. Cu ajutorul lui Ioan Maier l-am mai cunoscut pe fratele Buzeanu, prin care venea foarte multă literatură creştină. Era pensionar, fusese mecanic de locomotivă, stătea la o casă cu curte nu departe de Atelierele CFR Grivita in cartierul Giuleşti. În curte îşi ţinea lemnele, însă sub ele avea o ascunzătoare secretă unde erau depozitate cărţile pe care le aduceau misionarii veniţi din Occident. Prin el l-am cunoscut pe Traian Dorz din Livada, judetul Bihor, conducătorul în clandestinitate al "Oastei Domnului", după ce murise părintele Trifa. La Traian Dorz am văzut pentru prima dată revista "Catacombes", editată de Sergiu Grossu, un alt basarabean, stabilit la Paris. Traian Dorz era şi un mare poet, Nichita Stănescu avea să-l numească "poetul-ţăran". Aici era un punct de sprijin pentru materialele de propagandă pe care le primeam din Occident. Odată chiar eu am preluat de la el 80 de Biblii. Traian Dorz avea mai multe butoaie de material plastic, mari, în care se ţine de obicei varză. Butoaiele erau îngropate în pământ, însă ceea ce nu ştia Securitatea era că în ele erau depozitate Bibliile şi celelelalte cărţi creştine. Deasupra era un cuib de cloşcă, în coteţ. Mi-a spus: "Uite, frate Victor, aşa ţin eu Bibliile, ca pe vremea romanilor!" Avea de altfel şi Biblii ruseşti.

L.V.: - ?!

V.N.: - Acestea erau tipărite în Occident pentru ruşii din URSS, iar, cum v-am mai spus, la Traian Dorz era un punct de releu, pe frontiera de Vest.

L.V.: - Mai avea, din fericire, şi Securitatea scăpările ei...

V.N.: - Mi-am dat seama că sigurele biserici care puteau să lupte contra comunismului erau cele neoprotestante. Cea ortodoxă era total compromisă, cea romano-catolică nu era decât tolerată (nu făcea parte din cele s6 culte recunoscute oficial), iar cea greco-catolică era în catacombe. Noi însă aveam foarte multe contacte în Occident, de unde primeam anual mii şi mii de volume de educaţie creştină, desigur, în primul rând Biblii.

Cu regret trebuie să spun şi faptul că pe vremea lui Ceauşescu, între noi, creştinii, era mai multă toleranţă, era o veritabilă interconfesionalitate. Acum este intoleranţă. Eram în contact şi cu un ordin greco-catolic interzis, care însă activa în clandestinitate, "Inimile neprihănite ale luiiIisus", maicile erau numai fete de intelectuali. Ele se întâlneau la catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti.

Securitatea ne considera tot timpul "coloana a 5-ea a Occidentului", în special a Statelor Unite. Noi eram interesaţi însă să facem cunoscute în Occident toate cazurile de încălcare a libertăţilor religioase din România. Era în special "cazul Poiana Mare". Lucram cu Traian Bogdan, care făcea parte din Comitetul Român pentru Apărarea Drepturilor Religioase, care era afiliat la Solidaritatea Internaţională Creştină, cu sediul la Zarich.

L.V.: - Cum transmiteaţi ştirile?

V.N.: - Cum puteam. La început pe filieră absolut oficială şi legală!

L.V.: - ??!

V.N.: - Apăruseră la poştă serviciile de telex (nu existau faxuri pe vremea aceea). Contra taxei legale, dădeam teletextistei textul în engleză, iar ea îl treansmitea la Zarich, fără să ştie despre ce este vorba! Comitetul de care am vorbit funcţiona la Timişoara şi se baza în primul rând pe cele cinci biserici creştin-baptiste din oraş. Trebuie să spun că, o parte din intelectualitatea Timişoarei, cei de la Operă de exemplu, erau membri ai bisericilor noastre. Marea majoritate a misiunilor creştine care veneau din Occident foloseau tranzitul prin Iugoslavia, mai sigur, abia mai târziu s-a folosit şi Ungaria. Primul oraş al României unde ajungeau aceşti misionari era Timişoara. Nu degeaba avea să izbucnească Revoluţia peste 10 ani mai târziu tot acolo...

L.V.: - Ce aţi reclamat în mod concret Occidentului?

V.N.: - Mai întâi vreau să vă povestesc despre "cazul Traian Bogdan". V-am spus ce funcţie avea el. L-am cunoscut printr-o soră, care avea să-i devină ulterior soţie. Prin 1980. Traian Bogdan era muncitor la o fabrică din Timişoara, un veritabil autodidact. Cum am mai spus, ceva mai înainte, prin Traian Bogdan informările noastre ajungeau la Zarich, unele au ajuns chiar şi la "Europa Liberă". La Timişoara era şi un cerc de studii creştin-baptiste, desigur neoficial, puneam accent pe studiul Bibliei. Abraham Lincoln a spus odată că, "un popor care cunoaşte Biblia nu poate fi manevrat"... Traian Bogdan devenise un pericol public pentru regimul lui Ceauşescu. A devenit atât de perculos încât Securitatea, cu toporul i-a spart uşa apartamentului său din Timisoara! Era prin 1983-1984. Soţia lui Traian Bogdan a fugit atunci înebunită în satul ei, Pescari, pe malul Dunării şi a decis pe loc să treacă în Iugoslavia. Nu ştia să înoate, a luat uşa de la podul casei şi s-a pus pe ea, ca pe un fel de plută. Dumnezeu a făcut ca imediat să se lase peste Dunăre un fel de pâclă neagră, grănicerii nu au văzut-o şi a ajuns dincolo teafără... Peste câteva luni am primit de la ea o carte poştală din Italia.

L.V.: - Soţul ei?

V.N.: - Traian Bogdan a stat ascuns o perioadă la mine acasă, apoi, cu ajutorul unui vaporean (fost baptist prin parintii lui), am vrut să-l scoatem cu un vapor pe Marea Neagră din ţară. Acesta ne-a cerut 500 sau 600 de dolari, nu mai ţin minte exact acum suma. De la cei din Zarich, prin curieri, am primit banii, iar într-o noapte, cu maşina mea, l-am dus la Constanţa, însă vaporeanul nostru s-a răzgândit. Am decis atunci să construim un mic submarin din lemn.

L.V.: - Submarin aţi spus??!

V.N.: - Da, un frate, inginer la Pipera, ne-a adus lemnul necesar construcţiei. Ideea noastră era ca Traian Bogdan să treacă Dunărea în Iugoslavia la "bordul" acestui mini-submarin, singur. Am lestat submarinul cu capace de fontă. Nu mai spun ce aventură a fost transportul până la Dunăre a acestui "submarin", câte rugăciuni am făcut pe drum ca să nu fim prinşi cu "submarinul" pe maşin pe port bagaj si-nvelit în prelata maşnii.

L.V.: - Aţi reuşit să lansaţi la apă acest "submarin"?

V.N.: - Da, am reusit, numai că s-a scufundat pe loc, era prea greu, calculasem greşit lestarea lui. Plus, nu era bine încleiat şi a mai luat şi apă. Lui Traian Bogdan nu i-a mai rămas decât să vină înapoi în Bucucreşti. Cum a ajuns acasă fără să fie depistat, numai Dumnezeu ştie. Fusese arestat o data pentru activitatea lui cu străinii. A primit 6 luni de închisoare, i-a executat la Timişoara, unde a mâncat nişte bătăi groaznice. Acuma era cautat sa fie luat la armată. . După închisoare şi dupa ”vizita” securităţii cu toporul a sarit pe fereastra, caci apartamentul lui era la parter si a venit la Bucureşti, unde a stat operioada la mine pe Macaralei, iar mai apoi la familia Pieleanu (ei se află în prezent la Chicago), cam vreo 9 luni de zile daca nu si mai mult. Între timp, pe adresa sa din Timişoara, veneau incontinue ordine de prezentare la oaste. Traian Bogdan ne-a spus că nu se duce la armată, pentru că va ajunge în mod sigur într-un batalion disciplinar unde va fi omorât, şi ne-a cerut să-l scoatem cu orice preţ din ţară. Noi am comunicat celor din Zarich situaţia disperată în care se află, am cerut să se trimită un camion TIR cu un perete dublu, sau, să i se trimită un paşaport falsificat. Elvetienii au ezitat, nu voiau să fie implicaţi într-un scandal diplomatic, pe faţă, cu România.

L.V.: - Ce s-a mai întâmplat cu el?

V.N.: - D-le Vălenaş, s-a întâmplat o tragedie! La un moment dat, Traian Bogdan dispare, două luni nu l-a mai văzut nimeni. Apoi unul din fraţii sorei Pieleanu s-a urcat, absolut întâmplător, în podul casei sorei sale şi-l găseşte spânzurat acolo! Însă este curios că cu numai o săptămână, sau două săptămâni, a mai fost copiii familei Pieleanu în pod şi nu l-a văzut pe Traian Bogdan acolo. De ce să se sinucidă? Aştepta să fie scos din ţară, soţia lui era deja în Statele Unite, locuia în condiţii de securitate la familia Pieleanu, nu avea nici un motiv să-şi ia zilele. Apoi o altă întrebare: unde a dispărut două luni, ca să revină apoi şi să se spânzure în podul casei familiei unde locuise înainte?

L.V.: - Pare clar că a fost arestat de Securitate, anchetat şi apoi spânzurat în beciurile Securitătii, transportat şi din nou agăţat (mort deja) în podul casei unde se ascunse înainte. Dovezi nu am, dar mai am ceva logică în cap...

V.N.: - Nu puteţi să aveţi decât dreptate. Mai ales că au venit repede cei de la procuratură, ca şi cum ştiau de dinainte despre ce este vorba, au luat imediat cadavrul, nu au făcut nici o cercetare şi au închis cazul! Acum să vă spun despre cel mai "celebru" caz al nostru, cel al lui Cornelius Nestor Popescu.

L.V.: - Cine era el?

V.N.: - Redactor la "Animafilm", producea diafilme pentru şcoli. La un moment dat i s-a comandat să facă un film didactic despre energia eoliană, trebuia însă introdus un fel de "preambul", despre politica PCR şi contrubuţia personală a lui Ceauşescu în materie de ...energie eoliană!?? Orice film sau diafilm trebuia vizionat de o comisie de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Ei bine, spre stupefacţia tuturor, Cornelius Nestor Popescu s-a ridicat si a spus: "Eu am făcut un legământ cu Dumnezeu că nu voi mai minţi. De aceea pot să spun că nu există nici o legătură între energia eoliană şi politica partidului, între energia eoliană şi Nicolae Ceaueşscu!" A doua zi postul lui a fost desfiinţat, iar el concediat pe loc! S-a dus la oficiul braţelor de muncă, să i se dea un alt post, i s-a spus că pentru el nu mai există loc de muncă decât la laminorul "Republica"! Un intelectual, la aproape 50 de ani, să-i spui că nu mai are loc decât la laminorul "Republica"...

L.V.: - Mie mi s-a spus în 1986 că nu mai există, pentru mine, nici un fel de loc de muncă pe teritoriul Republicii Socialiste România, nici măcar la laminorul "Republica"...

V.N.: - A vrut să se adreseze Amabasadei SUA, cerând dreptul la emigrare în această ţară, numai că nu i s-a permis să intre în clădire, Securitatea era peste tot ochii pe el. Am început să ne ocupăm de el, mai ales că am considerat cazul lui ca o flagrantă încălcare a libertăţii religioase, omul şi-a afirmat clara apartenenţa la valorile religiei creştine şi a ajuns pe stradă. L-am trimis la Ambasada Elvetiei, mai puţin păzită. Subofiţerul de miliţie care păzea ambasada i-a dat drumul înăuntru, însă funcţionarul român care lucra în cadrul ambasadei l-a recunoscut pe loc şi a dat telefon la Securitate! Sub ochii consulului general elveţian a fost arestat şi dus cu o maşină a Securităţii! Patru luni de zile soţia lui nu a ştiut unde se află, s-a dus pe la procuratură, nu i s-a spus nimic. Noi am anunţat imediat în Occident de acest caz şi la soţia lui Cornelius Nestor Popescu a început să vină secretara III cu probleme politice ale Ambasadei SUA de la Bucureşti. Abia după patru luni s-a aflat că este internat la spitalul psihiatric din Poiana Mare!

L.V.: - Unde vine acest "spital"?

V.N.: - În judetul Dolj, la 72 km de Craiova, spre Calafat. Ca să ajungi acolo era foarte greu, nu existau nici măcar indicatoare rutiere, tocmai ca să nu îl dibuie străinii. Era internat la Sectia 1 Specială. 300 de oameni erau închisi acolo!

L.V.: - Cine erau cei "internaţi" acolo?

V.N.: - De pildă toţi tinerii care au încercat să treacă ilegal frontiera.

L.V.: - Care era diferenţa faţă de închisoare?

V.N.: - Singura diferenţă era că puteai să-i vizitezi pe "bolnavi" cam când doreai, altă diferenţă nu era. Biserica Creştin-Baptistă a luat decizia fermă să se ocupe până la capăt de soarta lui Cornelius Nestor Popescu, la fiecare două săptămâni îi duceam mâncare, care-i ajungea tot pentru două săptămâni. Scopul era clar, să nu mânânce nimic din ce i se dădea acolo, pentru că am aflat de la el, că li se dădeau medicamente introduse în mâncare.

L.V.: - Intrai sănătos, ieşeai nebun...

V.N.: - Evident! Poate vă mai amintiţi, prin 1983 un băiat din Bucureşti a aruncat nişte manifeste în magazinul "Unirea". Ei bine, l-am văzut pe acest băiat după trei ani la Poiana Mare! Era complet terminat, atât fizic cât şi psihic. Îi uitaseră toţi la Poiana Mare, nu-l mai ajuta nimeni...

L.V.: - Dar nu aţi avut neplăceri cu aceste vizite repetate la Poiana Mare?

V.N.: - Ba bine că nu! Mergeam cu "Dacia" mea, eram opriţi de miliţie în judetul Dolj. Benzina era raţionată deja, pe tichete, însă primeam tichete în plus de la pastorul Vasile Taloş,

Dumnezeu să-i dea sănătate, că mi-a dat zeci de tichete. Mergeam la Poiana Mare cu soţia şi cu copilul lui Cornelius Nestor Popescu. Ajungeam la porta "spitalului", parcam maşina, apoi trebuia să dăm socoteală ce căutăm acolo. Eu le ziceam celor de la poartă: "Suntem creştini şi în Biblie scrie că el este fratele nostru întru Hristos, chiar dacă este un criminal, am venit să-l vizităm, aveţi ceva împotrivă?" Atunci ne spuneau că nu au. La început ne puneau la dispozitie o cămăruţă unde Cornelius Nestor Popescu nu avea voie să stea de vorbă cu noi decât în prezenţa unei "înfirmiere". Deci un vorbitor, ca la închisoare. Mai veneau şi alţi fraţi să-l viziteze.

L.V.: - Discuţiile nu erau cenzurate?

V.N.: - Nu.

L.V.: - Nu era drogat?

V.N.: - Nu, pentru că mânca numai mâncarea adusă de noi, iar medicamentele pe care trebuia să le înghită obligatoriu, le ţinea sub limbă şi apoi, când nu-l mai vedea nimeni, le scuipa afară.

L.V.: - Dar doctorii ăştia sunt tot aşa de odioşi, sau chiar mai odioşi, ca Mengele...

V.N.: - Ăştia nu erau doctori, toţi erau ofiţeri de Securitate acoperiţi. Aveau însă şi o pregătire în medicină. Nişte mari criminali. Am văzut la Poaiana Mare tineri în greutate de numai 35 de kilograme, umblau păduchii pe ei. Secţia s Specială era înconjurată cu garduri de sârmă înalte de doi metri...

L.V.: - Conversând în prezenţa unei securiste ("infirmieră") nu puteaţi discuta tot ce-aţi fi vrut...

V.N.: - Evident! Ca să scăpăm de această infirmieră, ce am făcut? Am început să spunem rugăciuni, cât mai multe, până se plictisea infirmiera. Probabil şi-a zis în sinea ei, că noi suntem nişte sectanţi fanatici, în afară de rugăciuni nu mai ştim nimic. Atunci ne-a lăsat oarecum în pace, aveam voie să-l vizităm şi singuri, chiar în secţie.

L.V.: - O mare greşeală din partea Securitătii...

V.N.: - Da. Cei din Occident ne-au făcut rost de un reportofon miniaturizat, cum aveţi şi dvs., şi i-am luat un interviu discret lui Cornelius Nestor Popescu, care a fost difuzat imediat la BBC!

L.V.: - Foarte bine!

V.N.: - Imediat după interviu a fost scos din "spital" (dat afară de la Poiana Mare!) şi expediat în Statele Unite, dar în aşa viteză încât nu şi-a putut vedea soţia şi copilul decât în avion! De la Poiana Mare a fost dus direct la scara avionului, nu a mai trecut nici măcar prin aeroportul Otopeni! Noi nu l-am mai putut vedea înainte de plecare, dar ce mai conta, îşi recăpătase libertatea. El a fost tinut aproape 3 ani acolo. Din 1986 pâna în noiembrie 1989, cu o luna de zile înaintea caderii lui ceauşescu.

L.V.: - Frumos...

V.N.: - Foarte frumos, mai ales că din acel moment Securitatea a început să mă urască fără limite.

L.V.: - Mi se pare normal.

V.N.: - Când am fost ultima dată la Cornelius Nestor Popescu, eram un grup mai mare, deci Securitatea nu ştia exact cine a făcut înregistrarea şi cine a transmis-o la BBC. Cornelius Nestor Popescu este acum la Chicago, activează şi în prezent în cadrul comunităţii creştin-baptiste româneşti. Vă spun acum un secret: pentru rezolvarea cazului lui Cornelius Nestor Popescu am lucrat, în mod foarte discret, cu Ambasada SUA de la Bucureşti. Era clar că regimul comunist nu mai are mult de trăit, pot să spun că căderea lui a fost finanţată cu bani grei, numai noi, Biserica Creşti-Baptistă, am primit sume importante de valuta forte. Din Occident primeam regulat vizita unor misionari, maşinile aveau toate fund dublu, iar punctele de sprijin erau trei, pe frontiera de Vest: Timişoara, Arad şi Oradea. Primeam materiale de propagandă, Biblii în primul rând, dar şi cartea pastorului Rchard Wurmbrand, "Umple-ţi vidul!" Numai eu am răspândit vreo sută de bucăţi din această carte cu prietenul meu din copilarie Horia Ivan. Locuiam împreună în Piaţa Cosmonauţilor la nr. 1A (acum Piaţa Alexandru Lahovari). Cartea lui Richard Wurmbrand care de fapt in orginal se numeşte ”Karl Marx si Satan” era cea mai accidă critică a învăţaturii marxiste şi a sistemului comunist. Richard Wurmbrand el însuşi a stat în închisorile comuniste, din ordinul Anei Pauker, în jur de 17 ani. A fost torturat, fiindcă în prioada interbelică, ca evreu, părăsise mişcare comunistă şi s-a creştinat datorită lui Itzak Feinstein, şi el tot evreu şi fiu de rabin, care avea o misiune creştină pentru evreii din România tot în perioada interbelică.

L.V.: - Unde ?

V.N.: - În primul rând cartea lui Richard Wurmbrand ”Umple-ţi vidul ” (sau Karl Marx şi Satan) o răspindeam cu Horia Ivan printre tinerii intelectuali care nu frecventau nici o biserică dar care aveau o atitudine anti-comunistă. Ea mergea din mână în mână.

L.V.: - Pe urmă ce aţi mai făcut?

V.N.: - Pe la începutul anilor 1980 a fost adus la biserica "Sfânta Treime" un aparat de proiecţie si mai multe filme (realizată de un vestit ”Institut teologic Moody”, din Chicago), despre creaţionism, inclusiv cel "ştiinţific"

În fiecare joi seară pastorul Vasile Taloş organiza o vizionare. Erau şi proiecţii de diapozitive color, cu text de asemenea în limba română. Eu i-am cerut permisiunea pastorului Taloş, să duc aceste diapozitive şi în casele altora. Aşa s-a organizat în casa lui Horia Ivan zeci de proieţii de acest gen. Pe urmă am primit din Occident un aparat care multiplica rapid casetele audio, o casetă audio era copiată într-un minut. Aveam o "producţie" mare, de asemenea şi răspândirea casetelor era pe măsură.

Mă duceam numai la cei care aparent fumau, beau, mă duceam ca Iisus Hristos, dar si cu cartea lui Richard Wurmbrand care lovea în ideologia comunistă şi ateistă. Mă duceam la păcătoşi, la oameni care nu aveau ideee de Biblie. Cartea lui Richard Wurmbrand a avut un mare impact. La fel si filmele şi diapozitivele primite din SUA. Am început această muncă prin 1981, înainte de vizita lui Billy Graham în România.

L.V.: - Aţi fost foarte apropiat de Ioan Alexandru...

V.N.: - Da, l-am cunoscut prin intermediul lui Ioan Maier, cel care scotea revista de poezie creştină "Făclia". D-le Vălenaş, trebuie să vă spun acum ceva trist: ceauşismul nu s-ar fi putut menţine la noi timp de aproape un sfert de secol dacă nu ar fi beneficiat de concursul intelectualităţii române. Noi nu am avut o intelectualitate ca în Cehoslovacia!

L.V.: - Sau ca în Polonia sau Ungaria...

V.N.: - Exact. Singurul care s-a detaşat a fost Paul Goma. Acum nu este de mirare că restul intelectualilor români îl fac "scriitor fără operă", lipsit de talent şi pricepere. Îl încondeiază în acest mod pentru ca ei să-şi poată masca laşitatea, cei care-l critică pe Goma nu au făcut nimic contra lui Ceauşescu în mod deschis.. Eu îi spuneam deseori lui Ioan Alexandru, "Frate Alexandre, hai să facem ceva mai decis contra regimului!", însă el mă "tempera": "Să fim întelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii"... Vedeţi?

L.V.: - Vântul puternic răstoarnă stejarul, dar nu trestia...

V.N.: - Eu am observat caracterul rural al lui Ioan Alexandru, trăise de altfel şi foarte mult timp pe la ţară, avea şi el un fel de ”şiretenie” specifică ţăranului român.( Acel cap aparent ”plecat” care sabia nu-l taie !- proverb păstrat în memoria colectiva a românilor din timpul Imperiului Otoman) Eu i-am zis că în Biblie fricoşii si mincinoşii sunt puşi împreună, nu au acces la Împărăţia Raiului. A recunoscut că este fricos după talentul pe care Dumnezeu i-l dăduse pe patul spitalului din Karlsbad/Germania în 1994, în clipele lui de luciditate, dupa acel aşa zia ”accident vascular cerebral, care a dus în final la moartea sa... La servici îmi spuneau colegii, ca să mă "încurajeze": "adevărul nu-l spun decât nebunii şi copiii". Această laşitate colectivă a permis menţinerea celei mai feroce dictaturi comuniste din Estul Europei, o dictatură de criminali, condusă de un criminal.

L.V.: - Aţi realizat totuşi în 1986 o serie de filme video, împreună cu Ioan Alexandru, pe teme religioase, care circulau ca un fel de "samizdat-video"...

V.N.: - Noi am filmat prin toată Dobrogea urmele de paleo-creştinism românesc din primele veacuri. Lucruri care erau necunoscute majorităţii românilor. In 1986 cel mai mai important lucru filmat a fost ”Marthyrionul” de la Niculiţel, secoperit prin anii 70 întâmplător, cu acea înscripţia grecească care spune: "aici si pretutindeni sânge de martiri" (ode kai ode ihor marthyres). Cei care au stat în 1989 cu piepturile goale în faţa tancurilor au readus această înscripţie în actualitate după 1.700 de ani... Cu camera video cu care am colindat ţara, pot să spun, fără să mă laud, am făcut mult mai multe decât a făcut ziarul ilegal "România", scos de cei de la "România Liberă". În ţară circulau filmele făcute de mine cu Ioan Alexandru, cu părintele Paisie, cu părintele Cleopa (care ne-a ţinut un întreg comentariu creştin. Lui părintele Cleopa nu i-am spus că sunt creştin-baptist, ca m-ar fi dat afară...), cu părintele Constantin Galeriu. Acum aceste filme video se găsesc la sediul asociatiei "Pro Vita" din Bucureşti, la Silviu Despa. Se pot consulta de oricine, sunt azi istorie. Filmele noastre circulau în 1986-1989 şi în foarte multe cercuri ortodoxe.

L.V.: - De unde aţi avut o cameră video?

V.N.: - Vă daţi seama că nu am cumpărat-o, costa o avere, cât o "Dacie". O aveam de la Cultul Creştin-Baptist, însă când nu era disponibilă şi trebuia neapărat să fac o filmare, mă duceam la romano-catolici, la arhiepiscopul Ioan Robu şi ceream camera video a lor. Mi-o dădeau întotdeauna!

L.V.: - Cum aţi filmat concret prin Dobrogea?

V.N.: - Eu eram "cameramanul" şi Ioan Alexandru era "regizorul" şi "comentatorul", ne mai însoţea şi soţia lui Ioan Alexandru. Deplasările le făceam cu maşina mea.

L.V.: - Nu vă era frică că vă ia miliţia la rost, ce căutaţi prin "zonă", mai ales şi cu o cameră video? Vă puteau confisca camera...

V.N.: - Ne-am zi, că "ce o fi, o fi"... Nu am stat decât o săptămână, filmam înainte de a se însera, apoi dispăream rapid! Trăgeam la mănăstirile ortodoxe din Nordul Dobrogei, Cocoş de pildă. Însă nu eram primiţi cu prea mare bucurie, mai ales când îl vedeau pe Ioan Alexandru. Până la urmă se îndurau de noi şi ne lăsau să înoptăm, nu însă înainte de a fi întrebaţi, "când plecaţi?" Nu era deloc încântată Biserica Ortodoxă de filmările noastre... Securitatea, ce vreţi...

L.V.: - Ce aţi făcut cu aceste filme?

V.N.: - Am multiplicat casetele video şi cu ajutorul Bisericii Creştin-Baptiste "Sfânta Treime" le-am difuzat pe unde am putut. Horia Ivan, ortodox de confesiune, primise din Statele Unite de la o rudă de-a lui un video-recoder. Atunci am putut organiza la mine acasă vizionări (mi-am tras un cablu de la apartamentul lui Horia Ivan până la mine) cu un cerc de tineri intelectuali, ca : Gabriel Klimowicz, care acuma lucreaza la Postul de televiziune N24, Silviu Despa, Lucian Despa, Octavian Mihaiescu, Ion Radoi. Gabriel Klimowicz mi-a adus la un moment si un călugăr irlandez catolic de la Taize. A venit oarecum incognito, noaptea, voia acest călugăr să-l cunoască pe Daniel, viitorul mitropolit al Moldovei, atunci călugăr la mănăstirea Antim din Bucureşti şi proaspăt întors de la Geneva, unde luase parte la o întrunire a Consiliului Mondial al Bisericilor.

L.V.: - Cunoaştem, creat de NKVD-KGB, unealta Kremlinului în lupta contra democraţiilor occidentale şi a Vaticanului...

V.N.: - Acest călugăr irlandez voia să se informeze din timp asupra lui Daniel, să vadă ce-i de capul lui. L-am dus la Daniel. Acesta vorbea de altfel perfect franceza şi engleza. Au discutat în limba franceză o serie de probleme teologice, însă la un moment dat călăgurul irlandez i-a pus o întrebare: "Dvs. aţi fost la Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva?" Daniel a răspuns afirmativ. Atunci călugărul irlandez mi-a făcut un semn discret cu mâna. La reîntoarcere mi-a spus: "nu se poate ca un prelat ortodox să se ducă la Geneva fără să aibă contacte cu Securitatea"...

L.V.: - Eu ce să mai spun?

V.N.: - Tot cu această cameră video i-am filmat în casa lui Ioan Alexandru pe Leonida Lari şi pe Grigore Vieru, am să povestesc mai târziu şi cu ce ocazie.

L.V.: - L-aţi cunoscut si pe părintele Galeriu...

V.N.: - Ioan Alexandru mi-a spus într-o zi: "Există şi câteva biserici ortodoxe în care s-ar părea că mai lucreazăCcuvântul lui Dumnezeu!" Însă nu mi-a spus care din ele. Într-o seară ajung întâmplător prin faţa bisericii Silvestru din Bucureşti. Şi zăresc lumină, deşi era luni seara. Intru şi văd un preot cu barbă vorbind, predica foarte frumos. Fiindcă eram în apropierea Crăciunului am hotărât cei dela Biserica Creştin-Baptistă ”Sf. Treime” să mergem să-l colindăm şi pe părintele Constantin Galeriu. A fost foarte încântat de vizita noastră şi ne-a ţinut o scurtă predică. Când am primit o cameră video am făcut un film cu el.

L.V.: - Vorbiţi-mi acum şi de Petre Ţuţea..

V.N.: - Ioan Alexandru şi Sorin Dumitrescu m-au trimis la Petre Ţutea, să-l filmez, ştiind că este foarte bolnav, le era frică să nu moară. Asta era în mai 1989. M-a primit la el vreme de trei ore. Nu i-am spus nici lui că sunt de confesiune creştin-baptistă, poate nu i-ar fi convenit. Avea o logică şi o claritate în expunerea ideilor absolut remarcabile. L-am vizitat în mica sa mansardă, într-un bloc de lângă o intrare a Parcului Cişmigiu. M-am dus la el singur, uşa nu-i era închisă, nici broască nu avea. Stătea în mare mizerie, cu un miros de urină penetrant (nu se putea ridica din pat), pe cap avea o tichie, nu-l îngrijea nimeni, iar de mâncare nu am descoperit la el decât un borcan de miere de albine, altceva nu am văzut.

L.V.: - ?!

V.N.: - Am auzit că mulţi veneau la el în "pelerinaj". Acum se ştie, pentru mulţi scopul vizitelor erau poate rapoartele către Securitate. Nimeni nu se ocupa de îngrijirea lui. Trist... Aşa preţuim noi, românii, personalităţile noastre. Am vorbit mai ales despre ruşi şi depre anexarea Basarabiei. Mi-a spus Ţuţea atunci: "Cu ruşii nu poţi discuta decât cu pistolul pe masă!" Câtă dreptate avea...

L.V.: - Securitatea nu v-a luat în colimator?

V.N.: - Pe mine nu m-au văzut când am intrat şi am ieşit de la el, însă l-au reperat pe un prieten de-al meu, Silviu Despa. Când acesta a ieşit de la Petre Ţuţea, s-a luat după el un civil, l-a legitimat şi l-a chemat la Securitate. L-au anchetat 8 ore! L-au întrebat cine dintre prietenii săi a mai fost la Petre Ţuţea, iar ancheta, în cazul său, a fost severă. Într-o zi, tocmai mă pregăteam să plec la servici, când sună telefonul: "Domnul Negară? Aici maiorul Marinescu, sunteţi invitat să veniţi la Inspectoratul Miţtiei Capitalei". "Pentru ce problemă?" am întrebat eu, iar maiorul Marinescu mi-a răspuns că o să aflu acolo. Eu nu am cedat: "Dacă dumneata nu-mi trimiţi o carte poştală oficială prin care sunt invitat la Inpectoratul Miliţiei Capitalei, eu nu vin!" "Atunci trimitem echipajul după dumneata", a venit replica. "Poţi să trimiţi", i-am închis telefonul şi am plecat la servici. A doua zi din nou un telefon: "Păi ,ce am vorbit domnule? dumneata trebuia să vii la noi". Eu din nou am refuzat categoric să mă deplasez la miliţie si din nou am fost ameninţat cu trimiterea echipajului. Văzând că se îngroaşe gluma m-am dus într-un tur de "informare". Mai întâi la pastorul Taloş: "Măi, Victore, aceştia nu o să-ţi trimită nimic oficial, dacă te cheamă, du-te, căci altfel te vor pisa la cap şi o să trimită echipajul după tine". M-am consultat şi cu Ioan Alexandru, l-am găsit cu picioarele în lighean, mi-a spus: "Du-te, dar să ştii că ăştia pe mine mă doresc, pe mine vor să mă ancheteze".

M-am dus. Am fost primit într-o cameră mică, cu o masă şi două scaune. "Ştiţi pentru ce v-am chemat?" mă întreabă maiorul Marinescu (mai mult ca sigur, un nume conspirativ - însă l-aş recunoaşte după faţă şi astăzi). "Nu ştiu, dacă-mi spuneţi poate aflu", i-am răspuns. Adevărul este că chiar că nu ştiam pentru ce mă cheamă, mi-a trecut prin cap chiar că mi se va comunica expulzarea mea în Statele Unite. Eu ştiam că sunt pe o listă "de aşteptare" specială în Statele Unite, în caz că mi s-ar fi întâmplat ceva, fraţii de acolo ar fi demarat imediat procedura de recuperare a mea. Tocmai ca să arate autorităţilor ceauşiste că eu nu sunt un "oarecare", de sărbători primeam în medie s00-s20 de felicitări din Occident...

"Dumneata ai fost la Petre Ţuţea!", m-a lămurit maiorul Marinescu. "Da, şi ce-i cu asta!" am spus."Dumneata nu ştii cine-i Petre Ţuţea?" "Nu ştiu, eu ştiu că e un om bolnav, atâta tot", m-am apărat. "Ăsta-i fascist!", şi-a marcat "punctul" maiorul Marinescu. "Şi ce dacă, n-am voie?" Am continuat: "În Biblie scrie că trebuie să te duci şi la cel păcătos şi la cel care îl urăşte pe Dumnezeu, însă nu cred că Petre Ţuţea îl urăşte pe Dumnezeu". Ca să fie autoritar cu mine a început să ţipe, dar ţipam şi eu. "Ce-ai vorbit cu Petre Ţuţea?" m-a întrebat. "Probleme de istorie şi probleme religioase, ce mă interesează pe mine", am replicat. "Da? ce probleme de istorie?", era acum curios maiorul Marinescu. "Ce mă interesează pe mine în primul rând este problema Basarabiei", i-am zis. "Dar cine eşti dumneata, ca să faci politică?, politica o fac altii"... I-am explicat că la noi în familie am avut oameni care au fost deportaţi de ruşi.

L.V.: - Nu aţi avut impresia că, în spatele acestui ton dur al maiorului Marinescu (care desigur, nu era de la Miliţie, ci de la Securitate) se ascundea de fapt şi o oarecare curiozitate personală?

V.N.: - Ştiu eu ce să zic? În orice caz, în cele două ore de anchetă nu am fost brutalizat, cum s-a procedat cu Silviu Despa. Poate a contat că eram foarte sigur pe mine, nu i-am lăsat nici un moment dat iniţiativa. Maiorul Marinescu a încercat totuşi să-mi insufle "ideea", că ce am făcut nu este chiar nevinovat: "Petre Ţuţea a făcut parte din guvernul mareşalului Ion Antonescu şi noi trebuie să ştim acum dacă dumneata, împreună cu Ioan Alexandru şi alţii, nu vreţi să constituiţi o organizaţie fascistă în România"...

L.V.: - ?!

V.N.: - I-am spus că nu mă interesează fascismul, mă interesează religia şi istoria neamului meu. Mai mult, i-am zis că dacă va fi răsturnat comunismul în România, asta nu mai e de resortul meu, ci depinde de Dumnezeu. Nu a zis nimic. De fapt ştiţi când a început să manipuleze Securitatea? Abia atunci când şi-a dat seama că Ceauşescu nu mai are nici cea mai mică şansă de supravieţuire, abia atunci. Să revin, maiorul Marinescu mi-a cerut să dau o declaraţie, că "nu voi întreprinde nimic, eu şi Ioan Alexandru, pentru răsturnarea regimului comunist". Am dat-o, căci puteam eu şi cu Ioan Alexandru să răsturnăm, numai noi doi, regimul comunist?

L.V.: - L-aţi filmat pe PetreŢuţea?

V.N.: - Nu, mi-am dat seama că e foarte riscant, riscam să-mi confişte Securitatea camera video. I-am spus la ureche lui Petre Ţuţea, fiind convins că în cămăruţa sa Securitatea a plantat microfoane, că aş dori să fac, data viitoare când mai vin, un film. El a încuvinţat din cap. Însă nu am mai venit, văzând că sunt filat la Ţuţea de Securitate. Revin însă, maiorul de Securitate mi-a spus: "Nu vă fie frică, terminăm noi şi cu lectiile lui Ioan Alexandru de la Universitate"... Eu m-am bucurat sincer că nu m-au întrebat de camera video şi de filmările pe care le-am făcut.

Însă m-a mai întrebat ceva maiorul Marinescu: "Dar cu poeţii ăştia basarabeni ce aveţi?" În martie 1989 au sosit la Bucureşti Leonida Lari şi Grigore Vieru. Uniunea Scriitorilor s-a purtat destul de rece cu ei (deşi îi învitase) - aşa primiseră ordin de la Securitate. Maiorul Marinescu mi-a spus un lucru atunci pe care eu nu l-am înţeles absolut deloc: "Atenţie cu ei, căci s-ar putea să vă lovească pe stradă o maşină cu un număr care nu va fi românesc!" Am crezut că este o ameninţare, l-am şi întrebat: "Da' ce număr va avea? arab?". El nu mi-a răspuns. Acum îmi dau seama că a vrut să mă avertizeze, că aş putea fi lichidat de KGB... În orice caz eu i-am plimbat, cu "Dacia" mea, pe Leonida Lari şi pe Grigore Vieru prin Bucureşti şi prin ţară, Uniunea Scriitorilor le-a comunicat, că "nu au benzină pentru ei"... Noroc cu bonurile de benzină primită de la pastorul Vasile Taloş de la misonarii americani...

Leonida Lari şi Grigore Vieru au venit cu o încărcătură românească extraordinară, aveau o dorinţă de libertate care pe noi ne-a impresionat. Adevărul este că Basarabia se redeşteptase, în timp ce noi zăceam în continuare sub cizma lui Ceauşescu. Au vrut să-l vadă şi pe Adrian Păunescu. El oficial era "oprimat", însă stătea într-o vilă absolut extraordinară în Bucureşti... Mai avea şi o vilă la Breaza. Nu a fost dorinţa mea să-i duc la Păunescu, a fost dorinţa celor doi basarabeni.

L.V.: - Poate a contat şi faptul că Adrian Păunescu era născut (din părinţi olteni) la Bălţi, în Basarabia...

V.N.: - Cred că l-au considerat, greşit de altfel, un nationalist. Leonida Lari şi Grigore Vieru erau încântaţi de Adrian Păunescu. În fond chiar şi Ioan Alexandru îl considera un mare poet. Adrian Păunescu ne-a primit în biroul său, avea o masă foarte mare acoperită cu sticlă şi sub ea şi poza mareşalului Ion Antonescu! Păunescu le-a prezentat celor doi poeţi de la Chişinău "poeziile sale interzise", le-a scos dintr-un sertar, avea să le publice de altfel în 1990. Pe mine m-a ameninţat însă, cu vreo lună şi jumătate înainte de căderea lui Ceausescu, că şeful Securitătii din Tg. Mureş l-ar fi informat că filmele video făcute de mine atunci cu el, circulă şi pe acolo. Păunescu m-a somat să-i predau imediat toate casetele, eu însă i-am închis telefonul, spunând că nu-l cunosc...

Pe urmă a mai venit cineva foarte interesant, scriitorul bucovinean Mihai Prepelită, care avea pe atunci rezidenţa la Moscova. Ioan Alexandru m-a rugat să-l duc la Sarmisegetuza. Pe maşină, ştiind că nu ne poate nimeni să ne asculte, mi-a povestit că a venit în România să ne spună despre masacrul de la Fântâna Albă, unde sovieticii au omorât cu sânge rece, în 1941, 3.000 de români. I-am propus, ca în ultima noapte pe care o mai petrece la Bucureşti, să-l înregistrez cu camera video despre acest masacru şi scoatem filmul în Occident. A acceptat pe loc. La 2 noaptea, la mine în casă, i-am filmat mărturia. Cu ajutorul Bisericii Anglicane am reuşit să scot originalul din ţară.

L.V.: - Nu s-a îngrozit Mihai Prepeliţă văzând România lui Ceauşescu?

V.N.: - Nu Ceauşescu îl interesa pe el, venise să-i vadă pe fraţii săi români. Venise să vadă România, nu pe Ceauşescu.

L.V.: - V-a chemat din nou Securitatea pentru faptul că i-aţi fost amfitrion, vreme de o săptămână, lui Mihai Prepelită.

V.N.: - Nu m-a chemat deloc şi dacă mă chema, ce ar fi fost?

L.V.: - Ce poziţie a luat cultul baptist pe la sfârşitul lui noiembrie 1989, mai ales că toate regimurile comuniste din Estul şi Centrul Europei se prăbuşiseră deja?

V.N.: - S-a decis intensificarea propagandei. Casetele video cu Ioan Alexandru, Paisie, Galeriu, Cleopa etc., au fost din nou multiplicate şi răspândite prin ţară. Nu cunosc exact situaţia decât în Bucureşti şi în Timişoara. Acolo aveam deja cinci biserici baptiste. Baptismul era foarte bine reprezentat şi la Arad şi Oradea, unde erau şi mai multe biserici şi mai mulţi credincioşi.

Cu câteva luni înainte de Revoluţie şi-a făcut apariţia la mine Ion Rădoi. Acesta a fost un student de la ASE, care a scris o scrisoare "Europei Libere", în care ataca puternic regimul ceauşist. După scrisoare, normal, a fost anchetat, dar nu fost exmatriculat. A venit cu Octavian Mihăescu, simplu muncitor la un punct termic prin Bucureşti, de la o casă de copii,creştin- baptist. Deci s-a constituit un grup de tineri (mai erau si alţii, Klimowicz, Silviu Despa etc.), care voiau să treacă la acţiune.

Ceva mai târziu Ion Rădoi a venit cu propunerea să facem un apel prin care să adunăm lumea, tinerii în special, pe data de 1 decembrie 1989, în Piaţa Universităţii.

L.V.: - Foarte interesant!

V.N.: - Ion Rădoi ne-a informat că el va trimite acest Apel la "Europa Liberă", nu ştiu dacă l-a trimis sau nu. Însă evenimentele au luat viteză...

L.V.: - La 1 decembrie 1989 era încă relativă liniste în România.

V.N.: - Poate, dar atunci nu era chiar simplu să scoţi un mesaj din ţară, necesita ceva timp. Ulterior am aflat că această scrisoare a ajuns totuşi la "Europa Liberă", mi-a confirmat Octavian Mihăescu, care a discutat prin 1997 cu directorul departamentului românesc de la RFE, Nicolae Stroescu-Stînisoară. "Europa Liberă" nu a transmis nimic atunci, de ce, nu ştiu, iar nouă ne-a rămas doar propaganda din "gură în gură", cert este că nu a venit nimeni la statuia lui Mihai Viteazu din Piaţa Universitaţii, dcît cîţva Însă pe s6 decembrie am aflat că s-a întâmplat ceva la Timişoara. Pe 20 decembrie a fost acel stupidul discurs al lui Ceauşescu la televiziune, iar pe 2s decembrie acel miting organizat, sunt convins, de Securitate. Probabil ca sa contracareze prin acel mitig acţiunile de la Timişoara ? La acel mitig nu au fost prezenţi decît oameni bine verificati. Majoritatea membrii pcr.

După s8 decembrie nu mai dormea nimeni în Bucureşti. Am făcut un tur cu maşina prin Bucureşti în serile acelea, peste tot erau lumini aprinse la ferestre, toată lumea asculta "Europa Liberă". Pe 21 decembrie în Piaţa Lahovari, unde locuiam, erau deja masaţi miliţieni şi scutieri, mi-am spus că nu va urma ceva bun. Când am venit de la servici, pe la vreo trei şi jumătate după masa, m-a întâmpinat acest "peisaj", în plus patrulau foarte mulţi securişti în civil. Atunci eu m-am dus în faţa soldatilor si m-am pus în genunchi, şi cu o voce puternică le-am spus: "Sunt tată a trei copii, iar dacă mai este de plătit un sânge pentru eliberarea acestui popor, sunt gata să-l plătesc eu, împuşcati-mă!" Chiar aşa am spus. "Împuşcati-mă, dar să nu se mai întâmple ca în Timişoara!", am mai adăugat. Un civil a început să se uite insistent la mine. Atunci eu l-am arătat cu degetul şi m-am adresat direct lui: "Domnule ofiţer de Securitate, vă luaţi o mare răspundere în faţa lui Dumnezeu dacă-l mai apăraţi pe acest ticălos!" Oamenii de pe margine, trecătorii, se uitau la mine speriaţi, socali chiar. Însă unii au început să aplaude. A venit însă o femeie si m-a ridicat, spunându-mi: "românii nu sunt uniţi, iar oameni ca dvs. nu trebuie să moară"... M-a străfulgerat atunci un gând, că Dumnezeu i-a luat pur şi simplu puterea lui Ceausescu. M-am ridicat si m-am dus imediat la Ioan Alexandru.

L.V.: - Ce a zis la toate acestea?

V.N.: - O să vă dezamăgesc: pur şi simplu nu voia să iasă din casă. Se tot frământa prin casă.

L.V.: - ?!

V.N.: - I-am spus: "Frate Ioane, Dumnezeu l-a cercetat şi l-a găsit uşor, dar în noaptea asta VA CĂDEA!" Abia atunci a fost si el străpuns. L-am întrebat: "Ce faci, rămâi în casă sau vii?" Însă înainte de a spune el ceva, fetele lui au luat cuvântul primele: "Tată, dacă tu nu ieşi, ieşim noi!" Tremurând, Ioan Alexandru s-a sculat, şi-a luat o icoană, mir de la Ierusalim, vreo trei lumânări, se învârtea prin casă, aveam impresia că trage de timp. A îngenunchiat în faţa Icoanei Macii Domnului şi şi-a spus rugăciunea, s-a închinat de nu ştiu câte ori. A ieşit până la urmă, însoţit de soţia sa. Înainte a venit şi Liviu Petrina. Ioan Alexandru l-a trimis acasă, spunând că are patru copii, s-a dus... Deja la Scala începeau cordoanele de scutieri. Lângă zidul Ambasadei SUA am avut parte de o imagine macabră: am văzut trupurile aruncate de-a valma a 13 tineri şi copii, împuşcaţi cu puţin timp înainte. A fost şi un gest de sfidare la adresa Statelor Unite. Dintr-o dată văd un alt Ioan Alexandru, plin de curaj. A aprins o lumânare, a scos Crucea şi o Icoană a Mântuitorului şi s-a dus în faţa soldaţilor. Aceştia s-au dat la o parte! Din acel moment l-a părăsit definitiv frica. Toţi soldaţii se dădeau la o parte în faţa Crucii şi Icoanei.. Asa am ajuns până în Piaţa Universitătii. La colţul Spitalului Coltea am văzut o baltă de sânge şi multe lumânări aprinse. Plus un grup de 50-60 de tineri şi copii îngenunchiati, însă nici un preot ortodox cu ei. Văzându-ne cu Crucea şi cu Icoana tineri ne-au întrebat, "Sunteti preoti?". Ei bine, Ioan Alexandru s-a îndreptat spre ei si le-a răspuns: "Scumpii mei, în aceste momente, suntem preoţi"... A îngenunchiat în balta de sânge şi şi-a pus şi mâinele pe sângele martirilor. Au fost momente de foc pentru noi. Ioan Alexandru a mai spus: "Acum rostim rugaciunea Ttatăl nostruca un fel de prohod de înmormântare". Când Ioan Alexandru a văzut că Biserica Spitalului Colţei este închisă, i-a venit ideea să facem turul tuturor bisericilor din jurul clădirii Comitetului Central, aşa cum au făcut evreii când au înconjurat cetatea Ierihonului. Cu Icoana şi cu Crucea am mers pe la toate bisericile din zonă, toate erau închise. La Biserica Sf.Gheorghe unde este capul lui Constantin Brâncoveanu Ioan Alexandru a strigat la Dumnezeu cu un glas aşa de tare, căci m-am şi speriat zgîlţiind de potţle de fier al Bisericii, ca sa înceteze această vărsare de sânge şi ca Dumnezeu să dărâme comunismul în România. Noi nu ştiam atunci că patriarhul Teoctist, dăduse ordinul ca toate bisericile din Bucureşti să fie închise.

L.V.: - Ordinul nu se discută, se execută...

V.N.: - Atunci ne-am gândit să ne ducem la Patriarhie. Pe la jumătatea dealului am auzit o somatie: "stai, că tragem!" Cartuşul era pe ţeavă... Ne-am pus în genunchi, nu am mai mers mai departe, ne-am reîntors în Piaţa Palatului. Ioan Alexandru s-a reîntors acasă, era pe la orele s2 din noapte, m-am dus şi eu acasă. Acolo însă nebunie, se trăgea din plin, Piaţa Alexandru Lahovari era la numai o aruncătură de băţ de Piaţa Universităţii. Focurile au ţinut până la orele trei dimineaţa. Am vrut să ies din casă, însă soţia mea m-a reţinut. Tragea de mine cu disperare ca sa nu mai plec din casă. Atunci am pus mâna pe telefon şi am sunat la Ambasada Statelor Unite (aveam numărul ei de la sora Popescu). La celălalt capăt al firului mi-a răspuns, într-o românească stricată, ataşatul comercial al ambasadei. I-am spus: "Daţi imediat un telefon la CC al PCR, să se oprească vărsarea de sânge şi ticăloşia care se face acum la Bucureşti, dacă sunteţi un stat democratic Cum se permite astfel de fapte la câţva paşide Ambasada SUA.!" Nu ştiu dacă americanii au reacţionat sau nu. Însă a doua zi a reacţionat Ceauşescu, trimiţând pe cei de la salubritate să spele cu furtunele sângele.

Între timp s-a dat ordin ca toţi salariaţii să fie prezenţi pe 22 decembrie 1989 la servici şi să semneze necondiţionat prezenţa pe o listă speciala. Eu m-am dus imediat la IPGA unde lucram şi am început să strig, dar nu strigam ca un om, strigam ca o fiară cţci aveam în faţa ochilor acele scene groznice din nopatea de 21 Decembrie 1989: "Veniti cu noi!" Şeful de sindicat a vrut să mă oprească stigîndu-mi de la o fereastră: "Huo ! Pleacă de aici haimana împuţită!" Însă aproape jumătate din salariaţi m-au urmat, adică vreo 800-900 din cei 2.000 de angajaţi. Înainte a venit şi directorul institutului Călin Popoescu să stea de vorbă cu mine: "Negară, să nu-mi iei oamenii!" I-am răspuns scurt: "Dumneata nu mai ai ce să discuţi, aici este vărsare de sânge!"

L.V.: - Pe urmă se ştie ce a urmat...

V.N.: - Da, se ştie... Am ajuns în Piaţa Palatului. Nu decolase bine elicopterul cu Ceauşescu când un ofiţer de pe un tac a strigat, "să vină domnul Iliescu!" Ceauşescu mai făcuse însă o ultimă sforţare, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Alte elicoptere au împărţit un fel de "manifeste" ale regimului, oamenii erau îndemnaţi să meargă acasă, să nu dea curs provocărilor (sic) puse la cale de agenturi străine.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Iun 04, 2008 6:53 am

dle Mihoc, d-ta ai prostul obicei sa obligi ca la securitate a se raspunde interogatoriului, iar daca cineva nu se supune, incepi a insinua, eu ti-am dat d-tale multe detali, l-ai gasit si pe Negara. Cine esti d-ta ptr a-ti da pe tava tot ce ceri? Nu am sentimentul ca discutam de pe poziti egale, de camarazi,in final de respect, pe care d-ta nu dai semne avea fata de mai nimenea.

Unirea grupurilor, asta va intereseaza, pai Negara spune ceva, exista anumite confuzi nu de proporti majore, ele sunt generate de evenimente. Ce spune Negara (partea sa) ramâne de mare importanta, este necesar ca fiecare sa-si aduca contributia de pe metru sau patrat, cea ce d-ta dle Mihoc nu prea ai priceput ca eu vb doar de pe metru meu patrat, cum am trait, perceput si actioat in acele momente. Negara vorbeste ( foarte bine), de grupurile baptiste in care el a actionat. De ideia baptista vorbesc si eu din alt unghi, aspect care îi scapa lui Negara, nici nu avea cum sa le poata percepe pe toate cum nici eu. Cert este ca Negara a fost un om de mare importanta, ceea ce cred ca reiese si din declaratia sa, evenimente carora le confirm exactitatea , deci nu le contest. In casa lui am facut jonctiunea Radoi-Negara, casa conspirativa care va cadea, mutându-ne in mansarda din 1 Mai. Am avut interes curta miscarile baptiste dat fiind grupurile unitare si pregatite psihologic prin materialeele de care vorbeste si Negara, numai ca s-a petrecut ceva cu mirso de tradare la Bucuresti, pe când al Timisoara nu, aici este buba mare dle Mihoc si sa o lasam in coada de peste ptr ca daraveaua asta a fost expusa in cartea lui Stonescu, iar când vor fi arhivele deschise se va aduce si dovada,pâna atunci se stie indeajuns cât este necesar a se stii.

Doriti dvs mai multe, OK, insa nu prin intermediul internetului ptr ca nu suntem obiiecte pe care sa le manevrati virtual dupa cum va este dorinta. D-ta dle Mihoc esti extrem de subiectiv si bag seama, ai convingerea ca numai d-ta deti adevarul. Eu nu m-am bagat contesta materialele /marturiile d-tale, nu ti-am cerut detali in plus, cine esti d-ta sa ma obligi a ti le da? Si cu toate ca le-am pus la dispozitie drept multumire ma faci cârpa de sters piciaorele, sa-ti fie rusine dle Mihoc.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mesajde Octavian Mihaescu » Mie Iun 04, 2008 8:26 am

Stimate dle Sangeorzan

Eu v-am mai spus; este foarte posibil sa fiu intr-o confuzie in privinta Proclamatiei,confuzie alimentata si de faptul ca Maziliu formuleaza Proclamatia in CC mult mai târziu impreuna cu grupul de tineri din jurul sau, aspect care reise si din casetele filmate,alaturat acestui birou se afla Iliescu care formuleaza o altfel de Proclamatie, care nu avea piloni celei puse de Maziliu, daca Maziliu avea in adevar Proclamatia facuta, ce rost mai avea sa o redacteze ulterior celei citite in balconul CC cu mult inainte? Pai, daca el citise documentul de baza al schimbari, acesta trebuia sa ramâna. In plus, stiu cu precizie ca fiul lui Maziliu avea legatura in grupul nostru, multa vreme am banuit ca Radoi este legatura, dar nu el a fost, cu toate ca in timpul represiuni din Iunie Radoi este ascuns in blocul lui Maziliu, ulterior voi afla ca el habar nu avea, insa eu acolo l-am vizitat, unde in 21 Dec 89, eu am fost acasa (blocul), lui Maziliu (fusese arestat deja). Din saptaurile mele am dibuit cine ar fi fost legatura, acelasi individ va primi si Proclamtia, care maimutl ca sigur ajunge in mâna fiului lui Maziliu, aceasta este convignerea mea, ramâne de dovedit nu ptr a minimaliza ori ptr a ne ridica statute nouo (grupului nostru) ci ptr ca daca lucruile stau asa, am avansat un pas important , este o cheie care deschide alte camarute ascunse.

La drept vorbind si eu as fi dat Proclamatia sa o citeasca Maziliu,in acel moment era figura ceea mai populara, parând a fi cel mai deschis demolari complecte a comunismului, ceea ce si face, lui datoram demolarea sistemului (oficial), de fapt Proclamatiei citite, eu ma intreb foarte serios;

a STIUT MAZILIU CE CITESTE?

Am sentimentul ca nu prea si-a dat seama ce face, este posibil ca aceasta Prolcamatie citita sa fi declansat si necesitatea diversiuni cu teroristi, numai ca insusi Iliescu o citeste mai târziu, desigur cu juma de gura, Maziliu este exclus, tinut in CC (se stie deja). S-au temut pucisti de faptul ca Maziliu este seful mansardei, grup periculos ptr ei, este foarte posibil.

Fie ca acea proclamatie este a mansardei s-au nu, important ptr istorie ramâne citirea sa de catre Maziliu, meritele sale ptr acest act nu pot fi contestate. Vom observa un aspect fff important care scapa multora din vedere, Maziliu da proclamatia intr-un moment oportun , practic nu mai era timp de pierdut, daca ajunea grupul Iliescu da pe a lor s-au Dinescu-Caramitru, iesea o porcarie bolsevica, care puteau fi document al revolutiei curat bolsevice, prin care comunismul nu era desfintat. Maziliu vine in balconul CC direct de la arest, dupa stiinta ema nu a dat pe acasa ci sosit direct la CC, se grabeste da citire Prolcalmatiei in balcon, cca ora 17, dupa care intra in borou si incepe redactarea altei Proclamati, deci este clar, el a citit o ciorna pe care cineva ia inmânat-o dar in aceleasi timp ia soptit sa o citieasca urgent, existând pericolul ca comunismul sa nu fie desfintat, dovezi in acest sens avem destule, cu precadere grupul Iliescu, Dinescu, Caramitru, nu comunismul delcara cazut ci doar pe Ceusescu. In acel moment nimeni nu gândea (nici nu putea in acel iures) merge mai departe, vom observa lejer insusi Visarion nu pune comunismul sub semnul intrebari ci guvernul. Haosul de la CC si TVR (filmat), releva faptul ca nimeni nu gândea in acesti termeni , a mai redacta si o Proclamatie care sa stea juridic in picioare cred ca era peste puterile orcarei persoane in acel moment. Unde sa fim seriosi; Maziliu nu da semne a fi un asemena om genial capabil stapâni mai ales emotiile.

Abia dupa ce se va deslusi nebuloasele proclamatiei putem avansa in cercetari, deschide alte usi mult mai importante care ne vor duce la marea camera,unde sta ascuns adevarul, pe care il tot vrem si nu prea vrem.

Cele afirmate de mine in acest grup de discutii nu desfinteaza meritele lui Maziliu, iar ptr istorici nu vor fi relevante, insa îi obliga casca nitelusi ochii in aceasta directie care trebuie analizata cu lupa.

Veti observa; Negara nu vorbeste de Proclamatie, ptr ca el a activat in alte directi iar când aceasta a fost redactata Negara va pleca la treaba lui, insa el a fost in casa in seara care s-a redactat la brut, daca imi aduc bine aminte a facut si el ceva recomandari,dupa care a plecat fiind presat de timp. Ulterior finisari sale Negara nu va fi prezent, astfel ca el nu va sti cu exactitate finalul si traseul ei. Au fost câteva personae care s-au opus reinstaurari monarhiei si aboliri comunismului pe care Proclamatia il cerea, motiv ptr care nu le citez ptr ca nu vor recunoaste,ba ar dori sa li se puna pe piept aceste merite. Si imi aduc bine aminte ca in acel moment nimeni nu vroia risca pune in discutie abolirea comunismului, nici Timisoara nu a facut-o. Ramâne intrebarea fara raspuns pâna la deschiderea arhivelor, a fost Maziliu atât de lucid, a urmarit el demolarea comunsimului? Ma indoiesc, el era produs al comunsimului ptr al si demola, da, totalitarismul ceausist il condamna fasis si Maziliu, insa nu si comunismul.

Eu cred ca am destule elemente care sa ma mentina pe pozitia mea, daca nu faceam parte din grupul care a redactat Proclamatia, nu as fi fost in Piata când Maziliu o citeste , atunci am crezut ca Radoi este cu Maziliu, ptr ca tot ce a citit el parea fi redactarea finala a lui Radoi, asa mi-a sunat in urechi si; am fost nu atent ci fff atent la fiecare vorba rostita ptr ca stiam importanta acestui act. Este evident faptul ca Maziliu citeste o Proclamatie in balcon si o alta redacteaza ulterior, ceea pe care o va citit si Iliescu, care este si azi publicata, dar nu pe aceasta a citito Maziliu in balconul CC, este ceealalta cu 80% asemanare...

In realitate Maziliu nu da semne a fi un anticomunist veritabil nici azi, sa fie oare acest aspect punctul de greutate prin care Maziliu a fost pus cu botul pe labe, de îi tine si azi tucalul lui Iliescu? Este foarte posibil ca datortia acestei lucraturi sa fie tinut in zgarda, ptr ca nu i-ar conveni ca sa-i fie demolat rolul istoric privitor la Proclamatia pe care o citeste si care devine primu si unicu document prin care comunismul este abolit. Pe Maziliu nu il vom gasi ulterior pe baricada impotriva bolsevismului confrom principiilor citite in Proclamatie, ba are curajul sa se dezica ( dp 12 Ianuarie), ptr mine si acesta este un element ca el a citit ceea ce nu prea stia, iar dupa aceia nu a mai avut cale de întors, care o manifesta actoriceste si in 12 ianuarie dupa care depune armele...

Poate acest aspect sa nu convina unora care tot pune sub semnu lintrebari, jingenste când aude de aceasta amarâta masarda, fac tot posibilul a o arunca in mansarda istoriei, insistând oferi alte date sensibile ptr a o lovi, ei asteptati mai tovarasi, ca va da taica cât cuprinde, desigur cea ce meritati...

Cu stima
O.M.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mesajde Marius » Joi Iun 05, 2008 6:26 pm

Octavian Mihaescu scrie:Doriti dvs mai multe, OK, insa nu prin intermediul internetului ptr ca nu suntem obiiecte pe care sa le manevrati virtual dupa cum va este dorinta. D-ta dle Mihoc esti extrem de subiectiv si bag seama, ai convingerea ca numai d-ta deti adevarul. Eu nu m-am bagat contesta materialele /marturiile d-tale, nu ti-am cerut detali in plus, cine esti d-ta sa ma obligi a ti le da?


Nu am contestat spusele dv. ci am cerut informaţii şi lămuriri. Desigur, nimeni nu vă poate obliga să le daţi. Mă bucur că aţi amintit de Negară, astfel am găsit interviul acela care explică cu mai multe amănunte şi mai limpede ce a fost cu grupul "Mansarda" decît aţi făcut dv. în 3 ani pe acest forum.
Impresia mea este că dv. sînteţi mînat de acelaşi orgoliu personal pe care-l reproşaţi altor revoluţionari care "se bat cu cărămida în piept". La început aţi declarat cartea lui Alex Stoenescu mincinoasă, citez: "Eu nu mai pot citi porcăria lui Stoenescu, am închis-o la pag 400, repetă la nesfârşit teza securisto-ceauşistă!" (mesaj 19 aprilie 2005 http://piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=84 ), dar după ce în volumul doi pomeneşte de grupul "mansarda", încîntat că aţi fost băgat în seamă v-aţi schimbat radical poziţia, acceptîndu-i teoriile şi acuzîndu-mă pe mine şi pe timişoreni în general de "naţionalism regional" care ne împiedică să acceptăm adevărurile lui Stoenescu. Dacă ar fi să mă ghidez doar după orgoliul personal eu ar trebui să-l laud pe Stoenescu, căci el îmi laudă cărţile şi mă recunoaşte ca revoluţionar autentic, în acelaşi timp micşorînd numărul revoluţionarilor autentici de la Timişoara (deci crescînd valoarea mea, căci cu cît sînt mai puţini revoluţionari autentici cu atît creşte valoarea celor recunoscuţi astfel).
Cînd vă referiţi însă la fapte concrete şi lăsaţi la o parte divagările pe varii subiecte şi pretenţiile de analiză, tot ceea ce scrieţi este împotriva lui Stoenescu. Aţi scris că baricada din 21 decembrie aţi început-o dv. cu un ţigan, în 29 martie 2005 aţi precizat: "Ma refer la tonul pe care l-am dat la Societe-Grl în 21 dec 89, pai daca as a fost si vad ca acum apar mincinosi care nu numai ca îsi aroga un merit in cele din urma comun al tuturora care am format baricada, ci ce este mai grav se scrie tendentios, mincinos. Orce ce se va spune de Dan Iosif, observ ca nu minte când vorbeste de activitatea sa din 21 dec 89. Incontestabil Dumitru Dinca si Iosif ramân figurile cele mai importante din acel 21 dec 89, care as cum îmi amintesc eu, fie concomitent fie doar dupa câteva minute, am cuplat, format baricada, repet fara a exista vreun strain, rus ori extraterestru cazut de la Timisoara ori Budapesta. Insist pe acest aspect ptr ca Stoenescu vorbeste de Societe Grl, unde afirma ca ar fi existat as zisi provocatori. Nu este adevarat! Eu am mai expus aici si repet ptr a se cunoaste un punct de vedere a unuia care a fost acolo" (mesaj 29 martie 2005 http://piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=84 ). Teza lui Stoenescu este că instigatorii revoluţiei au fost agenţi străini KGB sau/şi unguri, intraţi cu miile în România. Mărturia dv., că aţi făcut baricada cu un ţigan, apoi cu Dincă şi Dan Iosif, infirmă această teză. Mereu vorbiţi că aţi fost manipulat, dar nu lămuriţi cum. Nu a fost dorinţa dv. personală să provocaţi o revoltă contra lui Ceauşescu? V-a îndemnat la acţiune cineva de la ambasada americană sau de la altă ambasadă?

Şi din declaraţia lui Negară eu constat lipsa unei instigări străine în ceea ce priveşte acţiunile sale şi ale lui Ioan Alexandru din 21 decembrie 1989. Ioan Alexandru nici nu era hotărît să acţioneze, a fost convins pînă la urmă nu de agenturile străine ci de propria-i conştiinţă, de credinţa că Dumnezeu va ajuta la răsturnarea lui Ceauşescu şi de evenimentele din Timişoara care-l făcuseră şi pe Negară (adaug eu, pe mulţi alţii care aveau o nemulţumire latentă faţă de Ceauşescu) să considere că "acum ori niciodată" e momentul de acţionat. Negară s-a întîlnit cu Leonida Lari şi Grigore Vieru, dar aceştia nu erau KGB-işti ci persoane care luptau împotriva sistemului sovietic KGB-ist. De altfel, există tendinţa de a supraevalua puterea KGB-ului, care avea pe atunci multe probleme în chiar Uniunea Sovietică şi care n-a fost capabil să împiedice destrămarea acestui stat.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Vin Iun 06, 2008 9:51 am

Eu nu am afirmat niciodata ca am vazut provocatori cum sutine Stoenescu,

Am afirmat si ma repet, Stonescu citeaza/pedealeaza doar pe securisti români, varianta lor. Din acest punct de vedere repet, cartea lui Stonescu este o catastrofa. Daca Stonescu avea aces si pe la arhive straine sau macar sa fi vorbit cu sefi serviciilor secrete din aceea perioada, poate ca altfel ar fi expus teza. In ultimul volum in care descrie si Mansarda exista mai multe date decât in precedentul care este o catastrofa din punctul meu de vedere. Orcine citeste aceste douo ultime volume va avea aceiasi impresie,

insinuarile d-tale nu te onoreaza, nici macar nu am sa-ti mai raspund ptr ca ma umple de repulsie.

In privinta lui Negara, este un interviu in care omul descrie partea sa, a activitati grupului sau, cum si eu am facut in ceea ce ma priveste pe mine personal. D-ta vezi doar ce vrei sa vezi, eu nu te oblig vedea mai departe, este dreptul d-tale ,insa renunta la insinuari pentru ca incalci buna cuvinta ca sa nu spun ca sunt de sorginte curat bolsevica. Nu stiu ce profesia aveti la baza, dar se aseamna cu ceea a militienilor carora erai obligat raspunde cum doreau ei sa auda.

Eu nu va contest meritele privitor la descfirarea evenimentelor de la Timisoara, pe care nu le stiu ptr ca nu am fost acolo, dar nici d-ta nu ai dreptul face aprecieri de Bucuresti, daca nu ma insel d-ta ai fost arestat , asa ca nu aveai de unde sti exact. Marturiile care adesea le contesti, eu nu intelg dinc are pozitie va permiteti da verdicte. Normal eu v-am oferit multe date, de fapt trimis spre pista,udne d-ta daca esti profesionsit mergi domnule la sursa, mergi pe pista si vei ajunge,nu o lua pe aratura ca strici mamaliga. Ai gasit pe Negara, pai de el am vorbit adesea, de ce atât de târziu l-ai descoperit, este vina mea? Nu cred. Ia domne legatura si cu Radoi, doar esti un autor.

In alta ordine de idei eu am inseles din lucrarile d-tale ca doar Timisoara va intereseaza ci nu alte localitati si grupuri, pai daca sunteti specilizat pe Timisoara , ce rost are sa intram in detali, am oferit cât este necesar unei discuti libere ce nu implica o cercetare profesionsita a cazului. Sunt unii care nu agreaza punctul dvs de vedere, le este teama a va pune la dispozitie prea multe date, ptr ca nu prea le dati de cap, eu nu va cunosc personal pentru a avea totala incredere, nu pe internet se discuta anumite chestiuni, iar din materialele dvs deduc ca suntati axat pe alte variante, aveti teza dvs pe care o sutineti, nu am criticato niciodata, nu o fac nici acum, dar eu va asigur; cu exceptia câtorva puncte ce vor sta sigur in piciaore veti avea mari surpize constata ca a-ti muncit de pomana in varianta optata de dvs.

la revedere dle Mihoc
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Mansarda şi Proclamaţia

Mesajde Emil Sangeorzan » Dum Iun 08, 2008 8:17 pm

Stimate Domnule Mihăescu,

Permiteţi-mi să mai ridic câteva semne de întrebare referitoare la cele afirmate de dvoastră mai sus. Redau mai întâi un extras pe larg, oprindu-mă ulterior la câteva pasaje mai semnificative.

Octavian Mihaescu a scris :

La drept vorbind si eu as fi dat Proclamatia sa o citeasca Mazilu, in acel moment era figura ceea mai populara, parând a fi cel mai deschis demolarii complecte a comunismului, ceea ce si face, lui datoram demolarea sistemului (oficial), de fapt Proclamatiei citite, eu ma intreb foarte serios: a STIUT MAZILU CE CITESTE?

Am sentimentul ca nu prea si-a dat seama ce face, este posibil ca aceasta Prolcamatie citita sa fi declansat si necesitatea diversiunii cu teroristi, numai ca insusi Iliescu o citeste mai târziu, desigur cu juma de gura, Mazilu este exclus, tinut in CC (se stie deja). S-au temut pucistii de faptul ca Mazilu este seful mansardei, grup periculos ptr ei, este foarte posibil.

Fie ca acea proclamatie este a mansardei sau nu, important ptr istorie ramâne citirea sa de catre Mazilu, meritele sale ptr acest act nu pot fi contestate. Vom observa un aspect fff important care scapa multora din vedere, Mazilu da proclamatia intr-un moment oportun, practic nu mai era timp de pierdut, daca ajungea grupul Iliescu da pe a lor sau Dinescu-Caramitru, iesea o porcarie bolsevica, care puteau fi document al revolutiei curat bolsevice, prin care comunismul nu era desfintat. Mazilu vine in balconul CC direct de la arest, dupa stiinta mea nu a dat pe acasa ci sosit direct la CC, se grabeste da citire Prolcalmatiei in balcon, cca ora 17, dupa care intra in birou si incepe redactarea altei Proclamati, deci este clar, el a citit o ciorna pe care cineva ia inmânat-o dar in aceleasi timp i-a soptit sa o citieasca urgent, existând pericolul ca comunismul sa nu fie desfintat, dovezi in acest sens avem destule, cu precadere grupul Iliescu, Dinescu, Caramitru, nu comunismul delcara cazut ci doar pe Ceusescu. In acel moment nimeni nu gândea (nici nu putea in acel iures) merge mai departe, vom observa lejer insusi Visarion nu pune comunismul sub semnul intrebari ci guvernul. Haosul de la CC si TVR (filmat), releva faptul ca nimeni nu gândea in acesti termeni , a mai redacta si o Proclamatie care sa stea juridic in picioare cred ca era peste puterile orcarei persoane in acel moment. Unde sa fim seriosi; Mazilu nu da semne a fi un asemena om genial capabil stapâni mai ales emotiile. (...)

Cele afirmate de mine in acest grup de discutii nu desfinteaza meritele lui Mazilu, iar ptr istorici nu vor fi relevante, insa îi obliga casca nitelusi ochii in aceasta directie care trebuie analizata cu lupa.

Veti observa; Negara nu vorbeste de Proclamatie, ptr ca el a activat in alte directi iar când aceasta a fost redactata Negara va pleca la treaba lui, insa el a fost in casa in seara care s-a redactat la brut, daca imi aduc bine aminte a facut si el ceva recomandari, dupa care a plecat fiind presat de timp. Ulterior finisarii sale Negara nu va fi prezent, astfel ca el nu va sti cu exactitate finalul si traseul ei. Au fost câteva persoane care s-au opus reinstaurarii monarhiei si abolirii comunismului pe care Proclamatia il cerea, motiv ptr care nu le citez ptr ca nu vor recunoaste, ba ar dori sa li se puna pe piept aceste merite. Si imi aduc bine aminte ca in acel moment nimeni nu vroia risca pune in discutie abolirea comunismului, nici Timisoara nu a facut-o. Ramâne intrebarea fara raspuns pâna la deschiderea arhivelor, a fost Mazilu atât de lucid, a urmarit el demolarea comunismului? Ma indoiesc, el era produs al comunsimului ptr al si demola, da, totalitarismul ceausist il condamna fasis si Mazilu, insa nu si comunismul.


O precizare mai întâi ! Spuneţi :
Mazilu vine in balconul CC direct de la arest, dupa stiinta mea nu a dat pe acasa ci sosit direct la CC, se grabeste da citire Prolcalmatiei in balcon, cca ora 17.

Mazilu povesteşte acest episod al eliberării în cartea de interviuri Calvarul virtuţii (Editura Aura, Timişoara, 2002, pp. 130-155 ; Biblioteca Centrală Universitară, ISBN - 973-86014-4-4, Cota II317507 : http://www.bcub.ro/continut/noutatipp/f ... ologie.php ). Conform relatării sale, Mazilu a fost depus (eliberat) de către Securitate la domiciliul său pe la orele 16.30 (de unde şi fusese ridicat în noaptea precedentă). De acolo a recuperat Proclamaţia ascunsă de soţia sa într-un loc imposibil de imaginat pentru cei care i-au făcut percheziţia după arestare, după care este chemat de revoluţionari din C.C., sosiţi acasă la Mazilu, în Piaţa Palatului, unde se va şi duce şi va da citire textului în litigiu.

În altă ordine de idei, mai afirmaţi următoarele :

Mazilu vine in balconul CC direct de la arest, dupa stiinta mea nu a dat pe acasa ci sosit direct la CC, se grabeste da citire Prolcalmatiei in balcon, cca ora 17, dupa care intra in birou si incepe redactarea altei Proclamati, deci este clar, el a citit o ciorna pe care cineva ia inmânat-o dar in aceleasi timp i-a soptit sa o citieasca urgent, existând pericolul ca comunismul sa nu fie desfiintat

Nu văd de ce faceţi dintr-un singur text, două ? Este vorba de unul şi acelaşi text ! Nu aveţi decât să vedeţi înregistrările video din noaptea de 22 decembrie 1989 :

În balconul C.C. : http://www.youtube.com/watch?v=xoIql74sEBI

În sediul C.C. : http://www.youtube.com/watch?v=HwASVApM ... re=related


Mai mult, în nici una nu apare Mazilu redactându-le. Este vorba de acelaşi text, mai întâi citit mulţimii din Piaţa Palatului, iar apoi dezbătut cu revoluţionarii din sediul C.C. Nici nu cred că ar fi avut cineva timpul să redacteze un asemenea text, în iureşul de acolo, cum o recunoaşteţi chiar dvoastră ! Cât despre ciornă, pe care "cineva ia inmânat-o dar in aceleasi timp i-a soptit sa o citieasca", nu ştiu dacă vă referiţi chiar la Proclamaţia scrisă de Mazilu, singurul document pe care îl avem ! De altă ciornă, eu unul nu ştiu nimic şi nici nu cred că a văzut-o cineva vreodată, din cei aflaţi atunci în C.C. !

În privinţa comunismului acum. Chiar şi dvoastră vă contraziceţi în ceea ce afirmaţi. O dată spuneţi cât se poate clar:
La drept vorbind si eu as fi dat Proclamatia sa o citeasca Mazilu, în acel moment era figura cea mai populară, parând a fi cel mai deschis demolării complete a comunismului, ceea ce şi face, lui îi datorăm demolarea sistemului (oficial).
Lucru confirmat şi în primul Discurs al lui Mazilu din balconul C.C. în care afirmă că "România nu a fost niciodată comunistă !" : http://www.youtube.com/watch?v=tsX-XjhG ... re=related .

Dar ceva mai devreme, în acelaşi text, afirmaţi următoarele :
Ramâne intrebarea fara raspuns pâna la deschiderea arhivelor, a fost Mazilu atât de lucid, a urmarit el demolarea comunismului? Ma indoiesc, el era produs al comunsimului ptr al si demola, da, totalitarismul ceausist il condamna fatis si Mazilu, insa nu si comunismul.

Decideţi-vă, aşadar ! Albă sau neagră ? Nu pot fi amândouă !

Înfine, o ultimă întrebare, dacă îmi permiteţi ! Aşadar, dacă, după cum afirmaţi de la bun început, "Grupul Mansarda" era susţinătorul lui Mazilu, de ce acesta nu l-a recunoscut vreodată în vreun fel ? Din ingratitudine ? Din reacredinţă ? Din alt motiv ? Dacă eraţi legaţi prin lupta anticomunistă, ce a putut motiva ulterior despărţirea grupului de Mazilu sau a lui Mazilu de grup ? Oare a dorit el să-şi aroge merite pe care le avea grupul despre care vorbiţi ?


Spun "dacă exista vreo legătură", pentru că, până la proba contrarie, nu există nici un element credibil în momentul de faţă, care să ateste vreuna dintre grupul Mansarda şi Dumitru Mazilu, nici înainte, nici după decembrie 1989 ! În afară, desigur, de afirmaţiile lui Stoenescu care se bazează exclusiv pe ceea ce dvoastră i-aţi povestit.

Sunt doar câteva întrebări pe care mi le-am pus citindu-vă postarea din 4 iunie 2008. Vă rog să nu luaţi aceste întrebări drept un interogatoriu şi să vă consideraţi absolut liber de a răspunde sau nu, fără nici un fel de constrângere ! Dvoastră veţi decide !

Cu aceeaşi stimă,
Emil Sângeorzan
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Dum Iun 08, 2008 11:49 pm

Stimate dle Sangeorzan

1) Nva va i-au citatele ci raspund in mare, cum nici nu consider interogatoriu Intreabrea dvs ptr ca asa cum stiti tonul face muzica.

2) Eu am mai spus in acest grup (alte topice), ca nu am nici o dovada a faptului ca Maziliu citeste Proclamatia Mansardei ci doar a faptului ca mi-a atras atentia din primul moment (Balconul CC), asemanarea pâna la a se confunda una cu cealata, crezând atunci (22 dec 89), ca cineva dintr-e noii ia pasato s-au in adevar grupul nostru avea legatura cu Maziliu. Am mai spus si ma repet ptr a sublinia

acept exista o confuzie datorita pilonilor de baza demolari sistemului, trasari liniei precise spre valorile occidentale.

3) Nu am citit cartea (recenta) a lui Maziliu ptr ca din ziua care s-a dezis de prima varianta (Rev furata), instabilitati sale, nu odata in momente cruciale ne-a lasat cu caruta in drum, ptr ca azi sa il gasim tinând tucalul lui Iliescu. Eu nu il mai consider credibil pe Maziliu orce ar spune. Tin sa va multumesc ptr citatul sau in care vorbeste de Proclamatie. Mie personal imi intareste si mai mult convingerea ca nu i-a apartiunut, ptr ca sincer ma indoiesc ca Maziliu omul sistemului sa fi avut curajul si ideia concepe un asemena document mai inainte a cadea regimul, nimeni din sistem nu avea curajul si voie a pune dinamita la baza sistemului ci al salva prin inalturarea lui Ceausescu, amanunt pe care pare a nu il acepta posibil, ptr ca documentele tinute sub lacat astea ne omoara.

4I, Da, ce citeste Maziliu este documentul care arunca sistemul (oficial), in aer, daca Maziliu ramânea consecvent il apreciam ca pe un autentic anticomunist, ptr faptul ca la demolat prin Proclamatie, insa ptr ca a dovedit ca una spune si alta face când tovarasi sai de lupta îl trage de urechi, este un indiciu clar ca este si fost al sistemului caruia nu creaza probleme, este un alt indiciu ptr mine ca el nu a conceput/ posedat un document de asemena anvegura mai inainte de caderea lui Ceausescu

5) Va recomand documentarul lui Ujica, unde (cunoscuta din 90 imaginea si in Ro), unde veti observa (document filamt), ca Maziliu impreuna cu tineri lucreaza la formularea documentului (Proclamatiei), altauri de biroul sau este grupul Iliescu care si ei lucreaza la o proclamatie curat bolsevica care de orce vorbea numai de piloni care sa arunce in aer sistemul. Daca Maziliu concepuse in liniste fiind si specilaist Proclamatia in termeni precisi/necesari recunoasteri inainte de caderea lui Ceausescu, ce nevoie mai avea formula alta in haos in preajma unor ageami care mai mult haos genera.

Sigur, Maziliu este actorul principal, are merite inconstestabile datorita cititri acestui document, fara de care Ro adopta dp Iliescu o alta directie, vezi tot in documentar pe ce piloni puneau bolsevici bazele noului Stat. Doar faptul ca a fost citit de Maziliu inaintea celui bolsevic va face posibil aceptarea sa si de Gr Iliescu.

Ma intreb foarte serios; cu ce-i scade lui Maziliu gloria daca textul nu i-a apartinut dar la adoptat ci citit public, bomba care va demola sistemul? Cu ce ne avantajeaza pe noii inc azul care textul ne-a apartiunut a demola statuia lui Maziliu? Cu nimic, ptr ca consemnat in istorie va ramâne Maziliu a carei statuie nu o mai demoleaza nimeni, nu acesta este scopul meu. Maziliu ramâne Maziliu, fie si cu textul mansardei ori fara, el este cel care a dat glas vointei Ro spre eliberare totala de comunism, basta! Acest punct ramâne important ptr istorici ci cred ca mai putin cine a conceput textul inspirat din valorile occidentale.

Daca mai este nevoie de alta clarificare voi reveni..

Cu stima
O.M.

P.S.

Eu nu sutin de nebun faptul ca descifrarea Mansardei duce spre camera mare, am ferma convingere ca totul va trebui rescris daca se va dovedi ca nu am fost nebun! Pâna atunci... Repet, nu pe Maziliu doresc eu decapita, am o simpatie speciala ptr el.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Adăugiri referitoare la rolul Mazilu

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Iun 09, 2008 7:47 pm

Stimate Domnule Mihăescu,

Vă mulţumesc în primul rând pentru amabilitatea cu care aţi binevoit să-mi răspundeţi la mesajul meu. Permiteţi-mi să mai adaug doar căteva remarci la cele postate de dvoastră mai sus ! Aţi scris următoarele :


3) Nu am citit cartea (recenta) a lui Mazilu ptr ca din ziua care s-a dezis de prima varianta (Revoluţia furată), instabilitati sale, nu odata in momente cruciale ne-a lasat cu caruta in drum, ptr ca azi sa il gasim tinând tucalul lui Iliescu. (...)Tin sa va multumesc ptr citatul sau in care vorbeste de Proclamatie.

De fapt, nici nu era nevoie de trimiterea mea la volumul de interviuri publicat în 2002, intitulat Calvarul virtuţii ! Chiar şi în prima sa carte, despre care pomeniţi, se află relatarea cu pricina:

După ce mă aruncaseră în acea celulă îngheţată (...), m-a cuprins o îngrijorare profundă.
Îmi aminteam că lăsasem Platforma-Program a Revoluţiei [Proclamaţia, n.n.] pe masa mea de lucru, împrovizată în anii detenţiei (...). "Dacă oamenii lui Ceauşescu au descoperit Documentul Revoluţiei - totul era pierdut !" "O Doamne, Dumnezeule, de ce nu m-am gândit s-o fi pus undeva la adăpost ?" Eram sigur că în momentul în care o va vedea Ceauşescu va declara că a descoperit un Complot mondial pus la cale de cercurile imperialiste pentru a destabiliza situaţia politică din România şi a-l înlătura de la putere.
Platforma-Program viza eliminarea sistemului totalitar comunist şi reinstaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român. Pentru tiran asta era mai mult decât un Complot ! Asemenea obiective reprezentau o sfidare a tot ce profesase el în toţi anii dictaturii, în toţi anii întunecaţi ai terorii roşii ...

Dumitru Mazilu, Revoluţia furată, Editura Cozia, Bucureşti, 1991, pp. 44-45

Iată deci că Mazilu vă răspunde chiar el, în carte, la întrebarea dvoastră din mesajul postat în data de 4 iunie 2008 :


Octavian Mihaescu a scris :

Eu ma intreb foarte serios : A STIUT MAZILU CE CITESTE?

Am sentimentul ca nu prea si-a dat seama ce face

Nu numai că ştia, după câte putem citi în Revoluţia furată, dar era perfect conştient de gravitatea documentului şi de consecinţele pe care le-ar fi putut avea dacă ar fi căzut în mâinile cui nu trebuia (ale lui Ceauşescu) !

În aceeaşi ordine de idei, mai spuneţi :

... ptr ca sincer ma indoiesc ca Mazilu omul sistemului sa fi avut curajul si ideia concepe un asemena document mai inainte a cadea regimul, nimeni din sistem nu avea curajul si voie a pune dinamita la baza sistemului ci al salva prin inalturarea lui Ceausescu, amanunt pe care pare a nu il acepta posibil, ptr ca documentele tinute sub lacat astea ne omoara.

Subliniaţi aici un lucru pe care mulţi, de genul lui Stoenescu, îl trec sub tăcere ! De ce credeţi că acest Mazilu a fost ales Raportor asupra drepturilor omului de către Subcomisia pentru Prevenirea discrimării şi Protecţia minorităţilor. Să nu credeţi că Naţiunile Unite îşi aleg raportorii dintre fitecine ! Ştiau de ce era capabil Mazilu ! Tocmai acesta este motivul pentru care l-au ales şi pentru care şi autorităţile române au reacţionat cu atâta violenţă. De ce credeţi că nu era Mazilu lăsat să plece la Geneva să-şi prezinte Raportul ? Pentru că Securitatea ştia ce conţinea acest raport ! Era un atac cât se poate de virulent şi direct la adresa regimului Ceauşescu !

De ce credeţi că Mazilu a fost arestat în noaptea Revoluţiei ? Tocmai pentru că autorităţile ştiau de ce este în stare ! Îi cunoşteau foarte bine poziţia ! Ştiau că dacă ajungea unde trebuie, s-ar fi terminat cu întreg sistemul lor comunist ! Că fusese odată omul lor, cum spuneţi, ei bine, eu cred că era un motiv în plus pentru a deveni şi mai de temut ! Este ceea ce subliniau şi posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii : un fost înalt funţionar din Ministerul Afacerilor Externe luase poziţie, din ţară (!), împotriva regimului şi era reţinut de autorităţi, tocmai pentru a nu putea spune lumii întregi, din poziţia sa de raportor ONU, cum stăteau lucrurile de fapt cu Ceauşescu şi cu regimul lui cu tot !

Acum, mai spuneţi :

4) Da, ce citeste Mazilu este documentul care arunca sistemul (oficial), in aer !

Aveţi perfectă dreptate ! Proclamaţia era dinamită în stare pură ! Şi acest efect l-a şi avut, de altfel ! Puţini au realizat în acele momente ce reprezenta această modestă ciornă ! În linii mari, ea răspundea doar cerinţelor exprimate şi în alte proclamaţii anterioare – formulate mai puţin sistematic ca aceasta. Dar de fapt, era explozibilul cu care s-a dinamitat din temelii sistemul comunist totalitar din România ! Ce vreţi mai mult ?

Un pasaj nu-l înţeleg din mesajul dvoastră. Este un lucru la care reveniţi constant şi a cărui pertinenţă îmi scapă ! Scrieţi următoarele :


ne-a lasat cu caruta in drum, ptr ca azi sa il gasim tinând tucalul lui Iliescu

Nu ştiu dacă vă referiţi, la fel cum a făcut-o şi Alin nu demult, la faptul că Iliescu l-a cooptat în Institutul Revoluţiei ? Pentru că povestea cu Steaua României, cred că am clarificat-o mai devreme, pe topicul A.M.Stoenescu despre Dumitru Mazilu (era un răspuns adresat domnului Alin, intitulat "Mărturie-cheie", datat din 26 mai 2008). Scuzată-mi fie formularea : dar ce Institut al Revoluţiei mai putea fi acela care să nu-l includă pe Mazilu ? Mazilu i-a făcut o favoare lui Iliescu, acceptând să facă parte din acest Institut ! Nu invers ! Mai mult, pentru că veni vorba de privilegii ! L-am contactat nu demult pe Claudiu Iordache în această privinţă şi acesta mi-a spus că Dumitru Mazilu este singurul membru al Institutului care nu primeşte vreun ban (care nu este remunerat în vreun fel) şi nu a primit niciodată ! Între timp, se pare c-au mai renunţat şi alţii la "tain", cum este cazul lui Gelu-Voican Voiculescu (dar din alte motive) !

Iar acum câteva din fapte :

1) Ştiaţi că Mazilu a fost timp de 3 ani fără slujbă, mai precis din ianuarie 1990 în martie 1993 ? Ce a făcut Iliescu să-şi ajute "protejatul" ? Răspuns : Nimic !

2) Ştiaţi că Mazilu a fost reintegrat în funcţia pe care o deţinea (înainte de a fi eliminat din ordinele lui Ceauşescu), de Director al Departamentului Juridic din Ministerul Afacerilor Externe, după un proces cu Ministerul, care a durat 3 ani (din 1990 în 1993) ?

3) Ştiaţi că, odată reprimit, prin hotărâre judecătorească, în Ministerul de Externe, oamenii lui Iliescu s-au grăbit să-l trimită la capătul lumii, în Filipine, pentru a se debarasa de el, ca de o persoana incomodă ?

4) Ştiaţi că Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor pe atunci, multă vreme omul lui Iliescu, precum ştim cu toţii, a blocat în vara anului 1996 ratificarea, de către Camera Deputaţilor, a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării ? Ce legătură are aceasta cu cazul nostru ? Una extrem de simplă ! Prin această ratificare, candidatul României, Dumitru Mazilu, era numit Judecător la Tribunalul pentru Dreptul Mării. Şi nu a fost ! Pentru că Adrian Năstase, ca şi mai toată camarila lui Iliescu, nu a avut niciodată vreo simpatie specială pentru Mazilu !

5) Ştiaţi că acelaşi Mazilu a fost primul ambasador rechemat de la post de către Emil Constantinescu, imediat de la venirea acestuia la putere ? Ca o ironie a sorţii, nici lui Constantinescu nu-i agreea figura lui Mazilu ! De ce ? Pentru că noul preşedinte avea alte planuri pentru România : în primul rând să ofere pe tavă teritorii întregi din România Ucrainei (în numele aşa-ziselor "sacrificii istorice" - de fapt, în numele trădării României) ! În al doilea rând, să contribuie hotărâtor la complicitatea în bombardarea unui stat vecin şi prieten - Iugoslavia (prin acceptarea survolării spaţiului aerian al României de către avioanele de luptă NATO). În fine, Dosarul Ţigareta II ... Şi acelaşi Constantinescu mai vorbeşte astăzi de corupţie la nivel înalt ! Nu domnia sa a dat tonul ? Ce ne mai tot dă lecţii de ţinută şi de morală ? Cât de patriotism, ar fi ultimul care ar merita să fie menţionat la această rubrică !

6) Ştiaţi că Mazilu a fost evacuat în 2003 din locuinţa sa din strada General Praporgescu (de unde fusese şi arestat în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989) şi că Iliescu n-a mişcat un deget în favoarea "protejatului" său ?

Vedeţi dvoastră, nici una din aceste fapte nu sprijină teza dvoastră conform căreia Mazilu i-ar fi ţinut vreodată "ţucalul" lui Iliescu !

Referitor acum la recomandarea dvoastră :

5) Va recomand documentarul lui Ujica, unde (cunoscuta din 90 imaginea si in Ro), unde veti observa (document filamt), ca Maziliu impreuna cu tineri lucreaza la formularea documentului (Proclamatiei), altauri de biroul sau este grupul Iliescu care si ei lucreaza la o proclamatie curat bolsevica care de orce vorbea numai de piloni care sa arunce in aer sistemul. Daca Maziliu concepuse in liniste fiind si specilaist Proclamatia in termeni precisi/necesari recunoasteri inainte de caderea lui Ceausescu, ce nevoie mai avea formula alta in haos in preajma unor ageami care mai mult haos genera.

Permiteţi-mi o mărturisire ! Acest film, Ideograme dintr-o Revoluţie, se află de fapt la originea interesului meu pentru Mazilu. Înainte de a viziona documentarul lui Ujică, interzis multă vreme în România şi difuzat de abia cu doi ani în urmă pentru prima (şi singura) dată la noi, luam şi eu din auzite ce se spunea pe ici pe colo. Însă paralela făcută, în mod extrem de pertinent, de către cineast, între puciştii din biroul lui Iliescu şi revoluţionarii din jurul lui Mazilu, mi-a trezit interesul ! Şi de atunci am tot căutat şi adunat material să văd mai clar cum s-au petrecut lucrurile. Ori, precum au putut observa şi cei care au avut răbdarea să parcurgă mai multe din paginile postate de mine pe acest site, cu timpul am dat peste lucruri extrem de revelatoare, şi asta plecând de la un singur personaj şi extinzând puţin câte puţin sfera la arii tot mai largi prin care multe lucruri îmi pare că am reuşit să le clarific. În final, firele intrigii ajung să se reunească !

Nici nu-mi doream mai mult ! Nu sunt un istoric şi nici nu am o asemenea pretenţie ! Sunt doar un simplu cercetător care îmi petrec timpul liber adunând şi ordonând materiale documentare, pentru a-mi compune o imagine cât de cât mai clară asupra evenimentelor.

Nu doresc să ridic vreo statuie nimănui ! Ţin doar să remarc meritele unora şi altora, când constat că le-au avut ! E o datorie cel puţin morală, pe care o avem cu toţii, pentru că datorăm unor oameni şi poziţiilor pe care le-au adoptat la un moment dat, cel puţin câteva din libertăţile de care dispunem astăzi ! Chiar şi aceasta : de a dialoga liber pe net, dându-ne fiecare cu părerea despre ce s-a-ntâmplat, despre ce-am văzut şi ce-am făcut sau n-am făcut, despre vrute şi nevrute ! Cam asta am încercat să fac şi aici, să dezleg nişte fire încălcite şi să recunosc anumite fapte într-un anumit context. Atât şi nimic mai mult !

Faptul că, făcând acest lucru, am rănit anumite orgolii şi am măturat, vrând nevrând, şi anumite false pretenţii (precum acelea ale lui Stoenescu de a face pe istoricul), era de aşteptat ! Nu se face o omletă fără a sparge ouă ! Cutez să cred că omleta mea face mai mult decât cea a domnului Stoenescu. Dar asta doar timpul o va arăta (dacă am avut sau nu dreptate) !

Cu stimă,
Emil Sângeorzan
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Completare

Mesajde Emil Sangeorzan » Lun Iun 09, 2008 9:10 pm

Stimate Domnule Mihăescu,

Revin puţin la cele postate în mesajul meu anterior, mai precis la pasajul care pleca de la una din afirmaţiile dvoastră :
În aceeaşi ordine de idei, mai spuneţi :
... ptr ca sincer ma indoiesc ca Mazilu omul sistemului sa fi avut curajul si ideia concepe un asemena document mai inainte a cadea regimul, nimeni din sistem nu avea curajul si voie a pune dinamita la baza sistemului ci al salva prin inalturarea lui Ceausescu

Subliniaţi aici un lucru pe care mulţi, de genul lui Stoenescu, îl trec sub tăcere ! De ce credeţi că acest Mazilu a fost ales Raportor asupra drepturilor omului de către Subcomisia pentru Prevenirea discrimării şi Protecţia minorităţilor ? Să nu credeţi că Naţiunile Unite îşi aleg raportorii dintre fitecine ! Ştiau de ce era capabil Mazilu ! Tocmai acesta este motivul pentru care l-au ales şi pentru care şi autorităţile române au reacţionat cu atâta violenţă. De ce credeţi că nu era Mazilu lăsat să plece la Geneva să-şi prezinte Raportul ? Pentru că Securitatea ştia ce conţinea acest raport ! Era un atac cât se poate de virulent şi direct la adresa regimului Ceauşescu !

De ce credeţi că Mazilu a fost arestat în noaptea Revoluţiei ? Tocmai pentru că autorităţile ştiau de ce este în stare ! Îi cunoşteau foarte bine poziţia ! Ştiau că dacă ajungea unde trebuie, s-ar fi terminat cu întreg sistemul lor comunist ! Că fusese odată omul lor, cum spuneţi, ei bine, eu cred că era un motiv în plus pentru a deveni şi mai de temut ! Este ceea ce subliniau şi posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii : un fost înalt funcţionar din Ministerul Afacerilor Externe luase poziţie, din ţară (!), împotriva regimului şi era reţinut de autorităţi, tocmai pentru a nu putea spune lumii întregi, din poziţia sa de raportor ONU, cum stăteau lucrurile de fapt cu Ceauşescu şi cu regimul lui cu tot !

Hoinărind pe net, am găsit chiar adineaori şi o confirmare a celor scrise mai sus. Pe trilulilu. Sunt două înregistrări audio din emisiunile postului de radio Europa Liberă, din vara anului 1989. Iată-le :

1) http://www.trilulilu.ro/Daniel0072000/c173fc587874c8

2) http://www.trilulilu.ro/Daniel0072000/48f2b161a43bd9

Sunt, cred eu, destul de convingătoare !

S-auzim numai de bine !
Emil Sângeorzan
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Octavian Mihaescu » Mar Iun 10, 2008 8:52 am

Stimate dle Sangeorzan

Va asigur ca sunt ultimul care va contesta meritul lui Maziliu, dupa Stanculescu (nebunul),am convingerea ca Maziliu este pe post de regina prin care s-a dat mat sistemului, aceasta poate fi si explicatia aparitiei subite a teroristilor imediat dupa ce va fi citit Proclamatia (mult discutata) in balconul CC.

Va mai asigur, prefer sa ma insel in privinta proclamatiei, nu sutin ca teza mea este documentata si nici adevar absolut, acept argumentele expuse de dvs si pe care le stim cu totii. Ramâne ca timpul sa risipeasca total din mintea mea aceasta teza, acept a fi si o confuzie. Am lansat aceasta teza aici pe Forum fiind o discutie libera, ne dam fiecare cu pararea, ramâne de stabilit de catere specialisti decide, desigur preferam sa fie onesti si nesupusi vremurilor cezaresti.

In privinta coptari lui Maziliu la ONU, nu ma pronunt, pentru mine ONU este o institutie mondiala compromisa din ziua care a aceptat minciunile USA privitor la Irak. Deasemeni; ONU a participat la consolidarea comunismului s-au mai bine spus si datorita ONU comunismul a rezistat neprmis de mult timp, savârsit crime abdomnabile. In ONU a intrat cine a vrut si cine nu a vrut, criminali odiosi, pucisti au fost pe plan international girati de aceasta megainstituitie numita ONU. Nu trebuie omis nici faptul ca acest ONU si Maziliu actioneaza intr-un moment când comunismului se pusese capat de catre marile puteri cu aceptul Rusiei. Comunismul nu a cazut ptr ca USA (capitalisti l-au invins) ci ptr ca îsi indeplinise rolul istoric care a fost favorabil tot marilor puteri, respectiv USA, Lupta ideologica a fost un show ptr catei pe care ia si strivit nemilos. In acest caz; Maziliu actioneaza sub protectie si ca si in cazul celor sase in cunsotinta de cauza.

In privinta documentarului lui Ujica, am vazut si eu ca anual dadea secvente in preajma lui decembrie, fara a da integral filmul pe care il am de prin 1992-93-94 (nu mai retin exact). Am fost si eu mirat sa vad ca abia dupa 15 ani il da integral si români. Eu v-am mai spus pe undeva, nemti au pus lupta pe revolutia româna, mai sunt câteva documentare. Insa faza cu Maziliu de care vb dupa stiinta mea a fost proiectat si in P-ta Univ, inainte a se vinde nemtilor filmarile, daca nu ma inseala memoria filmul revolutie, care va fi ulterior a lui Ujica l-am vizionat in P-ta Univ înainte de 20 Mai 90.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm

Concluzie

Mesajde Emil Sangeorzan » Mar Iun 10, 2008 2:07 pm

Stimate Domnule Mihăescu,

Vă mulţumesc pentru răspuns. Nu mai am nimic de adăugat. Consider aşadar subiectul închis !

Dacă însă veţi mai avea pe viitor elemente de adăugat, vă rog să nu ezitaţi să ne faceţi parte şi nouă de ele ! Consideraţi, ca şi până acum, că aveţi întreaga libertate în acest sens.

Cu stimă,
Emil Sângeorzan
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 10 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009