Sectorul CIVES
 
 

Revista Clio 1989 refuzată de IRR, publicată la Polirom

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Revista Clio 1989 refuzată de IRR, publicată la Polirom

Mesajde Marius » Vin Iul 13, 2007 1:20 am

Editura Polirom a publicat recent, sub coordonarea lui Bogdan Murgescu, membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române, volumul "Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie".

După cum se arată în "Cuvîntul înainte" al volumului, iscălit de Bogdan Murgescu, volumul reprezintă ceea ce trebuia să fie al doilea număr al revistei "Clio 1989" a Institutului Revoluţiei Române şi ar fi trebuit să apară în 2006, dar textul a fost respins de Consiliul Ştiinţific al IRR.

Comentarii la acest volum voi face mai tîrziu (îndemn şi alţi forumişti să facă comentarii), deocamdată prezint doar cuprinsul cărţii:

- Bogdan Murgescu: Cuvînt înainte. 1989 - povestea unei reviste
- Bogdan Murgescu: Cuvîntul înainte, aşa cum a fost scris în iunie 2006 şi cum ar fi apărut dacă volumul ar fi fost publicat ca număr al revistei Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989

Studii:
- Victor Neumann: Timişoara în memoria colectivă contemporană. Perspective fragmentare
- Mihaela Grancea: Retorica morţii eroice în epitaful revoluţionarilor din decembrie 1989
- Naja Bentzen: Despre morţi numai de rău. Viaţa de apoi a lui Nicolae Ceauşescu ca model al abjecţiei în politica românească
- Dietmar Muller: Rememorarea Revoluţiei din 1989. Casa Poporului ca lieu de memoire postcomunist
- Peter Siani-Davies: Revoluţia în societăţile comuniste şi postcomuniste. O agendă de cercetare pentru un studiu comparativ a două cazuri din Balcani: România (1989) şi Serbia (2000)

Documente:
- Radu Silaghi în dialog cu Bogdan Murgescu: Amintiri din 21-22 decembrie 1989

Opinii:
- Marius Mioc: Inexactităţi care trebuiesc corectate
- Marius Mioc: Precizări la dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română

Recenzii:
- Alexandru Oşca: Daniela Veronica Guşă de Drăgan - Condamnat la adevăr. Generalul Ştefan Guşă
- Cornel Micu: Katherine Verdery - Socialismul. Ce a fost şi ce urmează
- Miodrag Milin: Stejărel Olariu, Georg Herbstritt - Stasi şi Securitatea
- Valeska Bopp: Cristoph Links, Sybille Nitsche, Antje Taffelt - Das wunderbare Jahr der Anarchie. Von der Kraft des zivilen Ungehorsams 1989/90
- Bogdan Murgescu: Peter Siani-Davies - The Romanian Revolution of December 1989
- Bogdan Murgescu: Alex Mihai Stoenescu - Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4
- Matei Gheboianu: Radu Vasile - Cursă pe contrasens, Amintirile unui prim-ministru
- Boigdan Popa: Helmut Altrichter - GegenErinnerung. Geschichte als politisches Argument in Transformazionprozess Ost-, Ostmittel- und Sudosteuropas

Referitor la articolele publicate de mine, ele reprezintă criticile la adresa primului număr al revistei "Clio 1989", pe care le-am prezentat deja pe acest forum, unde am povestit inclusiv că le-am trimis la IRR şi răspunsul pe care-l primisem de la Ioan Scurtu viewtopic.php?t=221 . Din cîte scrie în cuvîntul înainte a lui Bogdan Murgescu, acesta l-a invitat pe Scurtu să dea o replică la criticile mele, care să fie şi ea publicată, dar acesta a refuzat, sabotînd în schimb apariţia revistei în forma pregăîtită de Murgescu. Fac precizarea că, la îndemnul lui Bogdan Murgescu, am acceptat o îndulcire a tonului criticilor mele la adresa revistei IRR, eliminînd cuvinte de tipul ignoranţă, minciună, neadevăr, rea-voinţă, am folosit cuvîntul inexactitate, păstrînd însă în esenţă toate observaţiile trimise iniţial lui Scurtu.
Deasemenea mai sînt criticile la adresa dezvăluirilor lui Vladimir Bukovski, deasemeni discutate pe forumul nostru viewtopic.php?t=139
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Cuvîntul înainte

Mesajde Marius » Sâm Iul 14, 2007 3:56 pm

Încep discuţia despre acest volum prin comentarea cuvîntului înainte a lui Bogdan Murgescu. Este un text interesant pentru atmosfera care domneşte în cadrul Institutului Revoluţiei Române.

Primul număr al revistei Clio 1989 (comentat deja pe forumul nostru viewtopic.php?t=221) a fost realizat de Ioan Scurtu, care a profitat de "graba de a produce ceva înainte de sfîrşitul anului 2005", după cum zice Murgescu, care apreciază acest număr ca "un început mediocru" (pag. 8).

Cel de-al doilea număr al revistei se convenise să fie realizat de Bogdan Murgescu. Acesta a vrut să aplice sistemul "peer-review" folosit în "marile reviste academice din străinătate". Fiecare dintre studiile propuse pentru publicare a fost evaluat de doi recenzori, unul din România, altul din străinătate. Recenzorii n-au cunoscut numele autorilor studiilor pe care le recenzează, şi nici autorii n-au cunoscut numele recenzorilor, doar observaţiile făcute de aceştia (pag. 8).

La prezentarea volumului în faţa Consiliului Ştiinţific al IRR acesta s-a confruntat cu "rezistenţa orchestrată de domnul Ioan Scurtu". Obiecţiile aduse "au fost deseori penibile", vizînd nu numai conţinutul materialelor ci şi persoana autorilor. Scurtu a contestat unii autori fiindcă n-ar fi specialişti în istorie contemporană. Explică Murgescu: "În timpul regimului comunist istoria contemporană a fost subdomeniul istoriografic cel mai supus presiunilor ideologiei oficiale. (...) mulţi dintre istoricii care doreau să evite aceste presiuni au preferat să studieze perioade mai îndepărtate în timp (...) Atacul domnului Scurtu împoriva "intruşilor" care invadează cîmpul studiilor de istorie contemporanăn avea însă dublu scop: (...) discreditarea demersurilor ştiinţifice ale acestora şi (...) solidarizarea cu Domnia sa a acelor membri ai Consiliului Ştiinţific ce s-au afirmat prin studii de istorie contemporană a României încă înainte de 1989" (pag. 9). Pînă la urmă, în iunie 2006, cu sprijinul lui Dinu C. Giurescu, Dumitru Mazilu şi Miodrag Milin, Consiliul Ştiinţific a acceptat volumul (pag. 9).

Tipărirea s-a amînat totuşi pentru că trebuiau traduse nişte texte din engleză, iar în octombrie 2006, la solicitarea lui Ioan Scurtu, volumul a fost rediscutat în Consiliul Ştiinţific, în urma unui referat negativ a lui Mihai Iacobescu şi a unei note neangajante a lui Dinu C. Giurescu. Din cei 8 membri ai Consiliului Ştiinţific prezenţi la şedinţă doar unul (Murgescu) a votat pentru publicarea volumului, ceilalţi au votat împotrivă. Giurescu, Mazilu şi Milin, care susţinuseră anterior volumul, n-au participat la această a 2-a şedinţă (pag. 10).

"Apreciind că blocarea publicării volumului reprezintă un act de cenzură", Murgescu s-a adresat forului conducător al IRR, Colegiul Naţional. La şedinţa din 31 ianuarie 2007 unii membri ai acestuia, precum Petre Roman şi Răzvan Theodorescu, au susţinut volumul dar "membrii Colegiului nu doreau să adopte o decizie prin care să contrazică direct Consiliul Ştiinţific" şi s-a hotărît pînă la urmă că "Colegiul Naţional al Institutului este de acord cu publicarea volumului (...) dar nu în cadrul revistei institutului" (pag. 10-11).

După asta Murgescu a început demersuri pentru publicarea volumului în mod particular. A contactat fiecare autor oferindu-i trei variante: să-şi retragă materialul şi să-l publice în altă parte, să lase materialul spre publicare Institutului sau să accepte publicarea independentă a volumului pregătit iniţial. "Fără excepţie, autorii au ales această ultimă variantă" (pag. 11).

"Atitudini precum cea exprimată de directorul general adjunct al Institutului, potrivit căreia nici Eugen Lovinescu nu publica în revista condusă de el punctele de vedere ce contraveneau opiniilor promovate de el, sînt în discordanţă atît cu regulile dialogului ştiinţific, cît şi cu principiul pluralismului democratic. Rămîne de văzut dacă şi în ce formă societatea românească va dori şi va reuşi să impună respectarea principiilor sale de către instituţie sau dacă, dimpotrivă, Institutul va fi lăsat să se adîncească pe calea subdezvoltării academice şi a exprimării - pe banii contribuabilului român - a unei viziuni unilaterale asupra unui moment fundamental al istoriei recente a României" mai scrie Murgescu (pag. 12).

Referitor la criticile mele despre primul număr al "Clio 1989", Murgescu precizează în cuvîntul înainte care fusese pregătit în varianta publicării volumului sub egida IRR: "am acceptat chiar şi o critică la adresa primului număr al acestei reviste şi nu pot decît să regret că responsabilul acelei ediţii a refuzat invitaţia mea de a răspunde public, tot în acest număr, observaţiilor respective" (pag. 15)

Toate acestea reprezintă relatările lui Murgescu, n-am motive să le pun la îndoială. Personal am dialogat cu Murgescu prin e-mail şi am avut şi două întîlniri faţă în faţă. Pot confirma că cu mai bine de un an în urmă Murgescu mi-a spus că el a fost numit să coordoneze al doilea număr din "Clio 1989" şi că după ce volumul a fost respins de IRR Murgescu mi-a scris să aleg din cele 3 variante pomenite.

Dacă printre cititorii acestui forum sînt şi alte persoane care au participat la şedinţele IRR menţionate de Murgescu şi consideră că relatările acestuia sînt incorecte, sînt binevenite să facă precizări pe acest forum.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Cotidianul anunţă articol despre problemele IRR

Mesajde Marius » Joi Iul 19, 2007 12:57 am

Cotidianul anunţă articol despre problemele IRR: http://cotidianul.ro/index.php?id=12407 ... 4e3eb665e8

Cenzura la Institutul lui Iliescu
--------------------------------------------------------------------------------
In Cotidianul puteti citi miine, in exclusivitate, un articol despre reinvierea cenzurii la Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 (IRRD). Intrucit nu corespundeau cu viziunea despre Revolutie a conducerii institutiei, texte ale unor autori de prestigiu au fost respinse sau publicate trunchiat in publicatiile proprii. Autorii cu pricina acuza astfel de cenzura institutul condus de Ion Iliescu, care inghite anual circa un milion de euro de la bugetul de stat. Bani atribuiti de Senat, prin votul senatorului Ion Iliescu, caruia i se creioneaza, de catre subordonatii sai, o imagine de om providential, ce a intervenit la momentul potrivit in „revolta spontana“ din decembrie 1989. Institutul se dovedeste astfel deopotriva sinecura unor apropiati de-ai lui Ion Iliescu si locul in care opiniile acestuia capata un caracter oficial.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Victor Neumann – Timişoara în memoria colectivă co

Mesajde Marius » Mie Aug 01, 2007 7:42 pm

Studiul lui Victor Neumann (profesor la Universitatea de Vest din Timişoara) – „Timişoara în memoria colectivă contemporană”, publicat în cadrul volumului „Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie”, se doreşte o analiză a specificităţii culturale a Timişorii, care ar fi contribuit la izbucnirea revoluţiei în acest oraş. „Practicarea plurilingvismului (cultura timişoreană a fost pentalingvă)” (pag. 22), „fizionomia multiculturală şi comportamentul critic moştenite de la fosta monarhie austro-ungară” (pag. 25) i se par d-lui Neumann esenţiale pentru definirea Timişorii.

Autorul are dreptate cînd observă convieţuirea în Timişoara a mai multor naţionalităţi. În 1919, cînd a devenit parte a României, cel mai numeros grup etnic al oraşului erau germanii, iar maghiara, fosta limbă oficială, era vorbită de majoritatea locuitorilor. Pentru timişorenii născuţi în perioada interbelică multilingvismul româno-maghiaro-german era un lucru obişnuit. Însă dl. Neumann neglijează un fapt: pentru generaţia născută în anii ’60-’70, adică pentru tinerii care au avut rolul principal în revoluţia din 1989, acest multilingvism e de domeniul trecutului.

Cauzele acestor schimbări sînt mai multe: dezvoltarea oraşului, care a dus la imigrarea de populaţie rurală, majoritar românească; plecarea masivă a germanilor şi evreilor; căsătoriile mixte (noţiunea de „melting pot” pare necunoscută autorului); stabilirea în zonă a unor persoane venite din alte părţi ale ţării (de la 1890 încoace, sporul natural al populaţiei Timişorii a fost practic zero, creşterile demografice s-au făcut aproape numai prin imigrare – vezi Ioan şi Rodica Munteanu – „Timişoara. Monografie”, editura Mirton, Timişoara 2001, pag. 142-147).

„În ceea ce priveşte minorităţile evreiască şi germană, regimul comunist a încurajat emigrarea”, scrie dl. Neumann, apreciind că politicile PCR „aveau similitudini izbitoare cu cele legionare şi antonesciene. Aidoma legislaţiilor rasiale ale regimurilor de extremă dreaptă ele urmăreau purificarea etnică” (pag. 26). Domnia sa se contrazice însă la aceeaşi pagină cînd remarcă că „eliberarea paşapoartelor de emigrare definitivă presupunea aşteptări de luni sau ani de zile”. Cred că nu guvernul român, ci guvernele israelian şi german au fost cele care au încurajat emigrarea evreilor şi germanilor. Statul român a pus beţe în roate acestei emigrări, fiind aspru criticat la vremea respectivă de organizaţiile de apărare a drepturilor omului.

„Planurile Securităţii lui Ceauşescu de a provoca un conflict româno-maghiar au fost dejucate”, opinează autorul (pag. 29). Aceste planuri mi se par totuşi nedovedite. În prima fază a revoltei, eforturile autorităţilor au fost de muşamalizare a cazului Tokes, nu de amplificare a conflictelor. Se ajunsese chiar să i se făgăduiască lui Tokes că se renunţă la evacuarea sa, dacă acesta convinge manifestanţii să plece acasă (vezi interviul dat de Laszlo Tokes imediat după revoluţie, publicat de Titus Suciu în „Reportaj cu sufletul la gură”, Editura Facla 1990). Abia în 20 decembrie 1989, cînd la Timişoara se declanşase deja greva generală, găsim prima menţiune a „iredentismului” în discursul oficial adresat populaţiei (cuvîntarea lui Nicolae Ceauşescu de la TVR). Acea cuvîntare viza însă mai ales locuitorii altor oraşe, dorind să oprească solidarizarea acestora cu Timişoara.

„Invocarea prezenţei străine, în special a maghiarilor din Ungaria veniţi la Timişoara pentru a agita spiritele, a făcut parte din diversionismul Serviciilor Secrete ale lui Ceauşescu”, mai scrie dl. Neumann (pag. 30). Domnia sa confundă diversiunile politicianiste de după revoluţie cu revoluţia. Într-adevăr, DUPĂ revoluţie au apărut prin presă diverse relatări, deseori din partea unor foşti securişti, despre o presupusă prezenţă străină în revoluţia timişoreană. Nu cunosc însă nici o dovadă documentară (şi nici dl. Neumann nu ne oferă) că Serviciile Secrete ar fi invocat ÎN TIMPUL REVOLUŢIEI vreun rol esenţial al maghiarilor veniţi din Ungaria în desfăşurarea acesteia.

„Revoltele s-au datorat întîi de toate muncitorimii” observă corect autorul, apreciind că „o bună parte a ei moştenise sau îşi însuşise vechiul model cultural al Timişoarei” (pag. 32). Este discutabil dacă acest vechi model cultural habsburgic, idealizat de autor, a avut rolul determinant. Modelul cultural comunist al rolului conducător al clasei muncitoare poate a avut o influenţă mai mare. În 20 decembrie 1989 muncitorii timişoreni, intraţi în grevă generală, au ieşit la demonstraţie grupaţi pe întreprinderi, cum se întîmpla şi la demonstraţiile organizate de PCR. Modelul cultural naţionalist, care include ideea jertfei pentru ţară, deasemeni a avut un rol.

În continuare, în capitolul „O perspectivă asupra Timişoarei contemporane”, autorul deplînge pierderea vechiului model cultural timişorean după revoluţie, datorită „nou-veniţilor”. „Studiile sociologice ne arată că după 1989 Timişoara nu a mai avut resursele necesare să asimileze nou-veniţii”. Din păcate, nu este indicat nici un asemenea studiu. „Populaţia Timişoarei din anul 2005 este diferită chiar şi comparativ cu aceea care a iniţiat revoltele României în decembrie 1989 (...) Nou-veniţii sînt adesea neiniţiaţi în privinţa istoriei, a arhitecturii şi a bunurilor comune ale oraşului (...) Competiţia este foarte dură şi adeseori, lipsită de corectitudine. Ea este generată mai ales de nou-veniţii ce rîvnesc la obţinerea unor locuri de muncă în toate sectoarele, dar şi a poziţiilor în vîrful instituţiilor”, continuă autorul (pag. 39-40), contestînd „iluzia mai vechilor timişoreni că lucrurile nu s-au schimbat în sens major” şi apreciind că „românizarea grabnică din ultimii ani a oraşului a fost una de natură politică” (pag. 40). Deci, Ceauşescu ducea politici de „purificare etnică”, dar abia după moartea lui s-a realizat „românizarea grabnică”. Refuzul majorităţii „vechilor timişoreni” de a deplînge cele observate de dl. Neumann are totuşi un temei: Toate recensămintele efectuate în Timişoara din 1880 încoace au arătat că „nou-veniţii”, adică persoanele născute în altă parte, sînt majoritare în oraş (vezi Ioan şi Rodica Munteanu – „Timişoara. Monografie”, editura Mirton, Timişoara 2001, pag. 146). Nimic esenţial nu s-a schimbat, „nou-veniţii” au fost parte a istoriei Timişoarei în epoca habsburgică, în cea interbelică, în cea comunistă şi în cea prezentă. Au fost parte şi în revoluţia din 1989.

Nu cunosc vreun studiu exhaustiv pe această temă, însă am avut prilejul să discut cu destui revoluţionari. În cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” http://timisoara.com/timisoara/revoluti.htm , publicată în 1997, sînt prezentate 49 cazuri din revoluţie, din care 21 ucişi, 20 răniţi, 6 arestaţi şi 2 răniţi şi arestaţi. În 42 de cazuri am prezentat în carte şi locul naşterii. Din aceste 42 de cazuri, numai în 8 protagoniştii sînt născuţi în Timişoara, în alte 6 locul naşterii este judeţul Timiş, iar în 28 de cazuri persoanele respective s-au născut în afara Timişoarei sau judeţului Timiş.

Observ asemănarea dintre nemulţumirea faţă de „nou-veniţi” a domnului Neumann şi cea a activistului comunist Cornel Pacoste, condamnat la 10 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei. Acesta, la şedinţa de partid din 18 decembrie 1989 ţinută cu directorii întreprinderilor din Timişoara, considera drept cauză a tulburărilor din oraş faptul că „au fost aduşi din alte localităţi diferiţi oameni care au fost angajaţi la diferite instituţii şi aceştia, nefiind coordonaţi cum trebuie, au amplificat această stare necorespunzătoare” (Asociaţia „Memorialul Revoluţiei” - „Procesul de la Timişoara”, vol. IV, editura Mirton 2006, pag. 2112 – mărturia lui Ioan Paştiu, director al întreprinderii „Optica”; vezi şi intervenţia inculpatului Pacoste, pag. 1988-1989, unde acesta insistă să se consemneze că la acea şedinţă a spus că autorii distrugerilor revoluţionare nu sînt „bănăţeni de bună credinţă”). Comunistul Pacoste voia să creeze mitul vechilor timişoreni credincioşi partidului, în contrast cu nou veniţii zurbagii, neintegraţi comunităţii. Anticomunistul Neumann vrea să creeze mitul vechilor timişoreni care au făcut revoluţia, în contrast cu nou veniţii care au alterat spiritul oraşului.

Dacă definim multiculturalismul drept „profesarea limbilor care au marcat destinul oraşului modern”, cum face dl. Neumann (pag. 41), Tîrgu Mureş sau Miercurea Ciuc sînt mai multiculturale decît Timişoara. În Timişoara, minorităţile etnice sînt în proporţia necesară pentru a reprezenta un ferment al societăţii, fără să existe însă vreun grup etnic destul de numeros pentru a pune în discuţie caracterul românesc al oraşului; astfel, fără să existe tensiuni interetnice notabile.

„Banatul şi Timişoara erei multilingve şi multiculturale se conservă doar pentru o minoritate a locuitorilor” (pag. 41), este concluzia domnului Neumann, la care subscriu, cu amendamentul că aceasta era deja o realitate în 1989, mai ales pentru generaţia tînără, cea mai activă în revoluţie. Multiculturalismul acestei generaţii se rezumă astfel: Minorităţile naţionale vorbesc la perfecţie limba română; românii, cu mici excepţii, habar n-au de limba şi cultura naţionalităţilor conlocuitoare. În 1989 aproximativ 80% din timişoreni erau de naţionalitate română (82,1% la recensămîntul din 1992). De aceea, cred că domnia sa exagerează rolul multilingvismului şi multiculturalismului populaţiei Timişorii în analiza evenimentelor din 1989, cît şi amploarea schimbărilor petrecute în oraş după revoluţie.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

De la ce vine "Clio"?

Mesajde Nica Leon » Mie Oct 10, 2007 2:54 pm

Să fie cumva abrevierea cuvintelor clipe de libertate originale?
Nu am citit revista, deci nu îmi pot da cu presupusul.
Am văzut însă titlul Radu Silaghi în dialog cu Bogdan Murgescu şi nu ştiu dacă cumva Silaghi şi-a amintit şi v-a spus şi vouă cum l-am pus să păzească uşa camerei în care îl arestasem şi îl închisesem pe criminalul comunist Iliescu Ion şi grupul său de netrebnici, cum mi-a promis că o va face şi cum, apoi, la foarte puţin timp, după ce i-a cerut gen.Militaru să-i elibereze pe arestaţi, promiţîndu-i că dacă o vor face, vor fi angajaţi la protocol, la guvern,motiv pentru care i-a eliberat şi a plecat cu ei, pentru a fi angajat în postul şi la locul promis.
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Re: De la ce vine "Clio"?

Mesajde Marius » Mie Oct 10, 2007 9:28 pm

Nica Leon scrie:Am văzut însă titlul Radu Silaghi în dialog cu Bogdan Murgescu şi nu ştiu dacă cumva Silaghi şi-a amintit şi v-a spus şi vouă cum l-am pus să păzească uşa camerei în care îl arestasem şi îl închisesem pe criminalul comunist Iliescu Ion şi grupul său de netrebnici, cum mi-a promis că o va face şi cum, apoi, la foarte puţin timp, după ce i-a cerut gen.Militaru să-i elibereze pe arestaţi, promiţîndu-i că dacă o vor face, vor fi angajaţi la protocol, la guvern,motiv pentru care i-a eliberat şi a plecat cu ei, pentru a fi angajat în postul şi la locul promis.


Nu apare aşa ceva în textul publicat. Domnul Nica Leon nu este pomenit în nici un fel în această declaraţie. Revoluţionarii din 21 decembrie pe care Silaghi îi aminteşte sînt: Raicu Romeo, Rada Istrate,, Dincă Dumitru, Dan Iosif, colonel (ulterior general) Iancu Marin, Paula Ciubotaru, doctorul Filipoiu. În seara de 21, zice Silaghi, un ofiţer, Paul Jerbaş, ar fi declarat demonstranţilor că este cu ei. La mitingul lui Ceauşescu din 21 decembrie Silaghi zice că a discutat cu un tînăr brunet pînă în 25 de ani care ar fi spus că e "din Timişoara, din Giroc" (probabil Calea Girocului, stradă din Timişoara în care s-a tras, şi nu satul Giroc de lîngă Timişoara), care tînăr i-a zis: "Un frate şi tatăl meu au fost împuşcaţi, eu îl omor pe Ceauşescu astăzi".
Din 22 decembrie, de la C.C., pînă la apariţia lui Iliescu, Silaghi îi mai aminteşte pe Dorel Haraga, Zosim (nu e sigur de ăsta), Petre Roman, Neacşa, Cristina Ciontu, Cazimir Ionescu. Mai spune interesant Silaghi că generalul Iulian Vlad, cînd a auzit de Iliescu, ar fi spus "aţi dat jos un comunist şi aţi adus un bolşevic".
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Re: De la ce vine "Clio"?

Mesajde Nica Leon » Joi Oct 11, 2007 12:02 pm

Marius scrie:
Nica Leon scrie:Am văzut însă titlul Radu Silaghi în dialog cu Bogdan Murgescu şi nu ştiu dacă cumva Silaghi şi-a amintit şi v-a spus şi vouă cum l-am pus să păzească uşa camerei în care îl arestasem şi îl închisesem pe criminalul comunist Iliescu Ion şi grupul său de netrebnici, cum mi-a promis că o va face şi cum, apoi, la foarte puţin timp, după ce i-a cerut gen.Militaru să-i elibereze pe arestaţi, promiţîndu-i că dacă o vor face, vor fi angajaţi la protocol, la guvern,motiv pentru care i-a eliberat şi a plecat cu ei, pentru a fi angajat în postul şi la locul promis.


Nu apare aşa ceva în textul publicat. Domnul Nica Leon nu este pomenit în nici un fel în această declaraţie. Revoluţionarii din 21 decembrie pe care Silaghi îi aminteşte sînt: Raicu Romeo, Rada Istrate,, Dincă Dumitru, Dan Iosif, colonel (ulterior general) Iancu Marin, Paula Ciubotaru, doctorul Filipoiu. În seara de 21, zice Silaghi, un ofiţer, Paul Jerbaş, ar fi declarat demonstranţilor că este cu ei. La mitingul lui Ceauşescu din 21 decembrie Silaghi zice că a discutat cu un tînăr brunet pînă în 25 de ani care ar fi spus că e "din Timişoara, din Giroc" (probabil Calea Girocului, stradă din Timişoara în care s-a tras, şi nu satul Giroc de lîngă Timişoara), care tînăr i-a zis: "Un frate şi tatăl meu au fost împuşcaţi, eu îl omor pe Ceauşescu astăzi".
Din 22 decembrie, de la C.C., pînă la apariţia lui Iliescu, Silaghi îi mai aminteşte pe Dorel Haraga, Zosim (nu e sigur de ăsta), Petre Roman, Neacşa, Cristina Ciontu, Cazimir Ionescu. Mai spune interesant Silaghi că generalul Iulian Vlad, cînd a auzit de Iliescu, ar fi spus "aţi dat jos un comunist şi aţi adus un bolşevic".

Asa cum am mai scris, nu am avut posibilitatea sa citesc revista Clio.
Dar din cele scrise, daca chiar au fost spuse de Redu Silaghi, multe dintre spusele sale sint neadevarate, ceea ce voi putea oricind dovedi in fata unui magistrat, daca aceasta tara are cumva asa ceva.
Pentru ca sint f.f.ocupat nu imi voi pierde timpul sa comentey minciunile sau amintirile lui Silaghi, care dupa cum se vede treaba ori s-a senilizat ori a citit cu prea mult timp in urma cartile aparute dupa Revolu'ie, acesta fiind motivul pentru care incurca acum oamenii si faptele, pe care el, de pe trotuar, nici nu avea cum sa le cunoasca si pentru ca si el, ca si f.f.f.f.f. multi dintre cei care vorbesc ca baba proasta pe marginea santului, despre Revolutie, nu au cum sa le stie.
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Nica Leon » Joi Oct 11, 2007 6:05 pm

Am aflat ca infractorii de la IRR au pus la cale o reuniune, cu participarea unor invitati din strainatate.
Poate cineva sa posteze programul intilnirii, cine sint invitatii, cine participa si cum pot fi contactati.
Nu de alta, dar nu pot sa las un criminal sa verse laturi in urechile unor oameni, care poate sint si de buna credinta, dar care asa vor contribui la a arunca cu laturi peste istoria adevarata a acelor zile si nopti pline de rusine, singe si glorie.

Cine vrea sa-mi scrie sa foloseasca adresa: leon_nica55@hotmail.com
Va multumesc.
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Marius » Joi Oct 11, 2007 6:33 pm

Nica Leon scrie:Am aflat ca infractorii de la IRR au pus la cale o reuniune, cu participarea unor invitati din strainatate.
Poate cineva sa posteze programul intilnirii, cine sint invitatii, cine participa si cum pot fi contactati.
Nu de alta, dar nu pot sa las un criminal sa verse laturi in urechile unor oameni, care poate sint si de buna credinta, dar care asa vor contribui la a arunca cu laturi peste istoria adevarata a acelor zile si nopti pline de rusine, singe si glorie.

Cine vrea sa-mi scrie sa foloseasca adresa: leon_nica55@hotmail.com


N-o să-ţi scriu personal, prefer ca toate discuţiile dintre noi să fie publice.
Îţi recomand să te uiţi pe situl IRR, unde ei anunţă activităţile pe care le organizează.

De pildă, la http://www.irrd.ro/anuntulinromana.html apare acum următorul anunţ:

In perioada 10-14 octombrie 2007, Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 organizeaza colocviul international “1989-an decisiv in istoria Europei”

Cercetatorii prezenti la colocviu sunt invitati sa prezinte comunicari referitoare la schimbarile radicale propuse in tarile foste socialiste din Europa Centrala si de Est si impactul acestora asupra intregului continent european.
Presedintele comisiei de organizare este profesorul univ. dr. Ioan Scurtu, directorul general adjunct al IRRD important

Secretariatul colocviului este asigurat de Dr. Alexandru Oşca.
Corespondenta intre participanti si comisia de organizare se asigura prin Secretariat, la adresa de e-mail: contact@irrd.ro

Colocviul se deschide in ziua de joi, 11 octombrie 2007 in municipiul Targoviste.
Organizatorii asigura gratuit deplasarea oaspetilor din strainatate de la Aeroportul International Henry Coanda sau de la Gara de Nord din Bucuresti, la Targoviste, incepand cu data de 9 octombrie a.c.

- Deplasarea cercetatorilor romani din Bucuresti la Targoviste, in ziua de 10 octombrie 2007.
- Cazarea cercetatorilor romani si straini participanti la colocviu intr-un hotel din municipiul Tirgoviste.
- Masa pentru toti participantii la colocviu, in perioada desfasurarii colocviului.
- O excursie documentara pe un itinerariu care va fi stabilit ulterior.
Inscrierea pentru participarea la colocviu se face prin completarea si trimiterea la I.R.R.D. a formularului anexat.
Organizatorii intentioneaza sa publice pana la inceperea colocviului intr-o culegere de studii comunicarile trimise de cercetatori, in editie bilingva (românä-engleza).

Termenul limita pentru comunicarea participarii la colocviu este 15 mai 2007.
Termenul pentru trimiterea comunicarilor catre comisia de organizare este 20 iulie.

Comunicarile se trimit in limba românä sau engleza si nu trebuie sa depaseasca 50 000 semne./ 15 pagini.


În cazul în care participi la vreo astfel de acţiune, te rog să ne povesteşti şi nouă pe forum.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Nica Leon » Vin Oct 12, 2007 12:35 pm

Mulţumesc pentru informaţii.
Le-am cerut nu pentru că aş fi avut de gînd să particip la o asemena golănie, ci din dorinţa de a-i contacta pe participanii din străinătate, cărora intenţionam să le scriu, pentru a le spune cine sînt organizatorii şi ce scopuri mîrşave urmăresc.
Acum că am aflat amănunte, mă voi adresa Curţii de Conturi, pentru a le certe să verifice care a fost legalitatea, transparenţa şi eficienţa cheltuirii banilor publice, risipiţi pentru o asemena mascaradă, pentru că unul ca Scurtu şi banda sa de criminali ce pot să producă.
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Marius » Mie Iun 18, 2008 12:37 pm

Critica pe care am adus-o mai sus studiului Victor Neumann din volumul coordonat de Murgescu am publicat-o şi pe situl Altermedia http://ro.altermedia.info/antisistem/vi ... _7347.html . În revista on-line "Halbjahrerschrift" observ o scurtă replică la această critică, sub titlul "Revoluţia din 1989. Interpretări conspiraţioniste şi deformări naţionaliste" http://www.halbjahresschrift.homepage.t ... eumann.htm . Citez:

Cu prilejul aniversarii Revolutiei Române din 1989 au aparut în decembrie 2007 numeroase articole, cu o tenta evident polemica, în care se reiau teze eronate, lansate deja în 1990. Raspîndirea prin intermediul internetului a acestor teze schematice care se bazeaza pe pure fictiuni de natura politico-resentimentara, care ignora orice alt punct de vedere, este un indiciu pentru precaritatea civismului, al bunului simt si, nu în ultimul rînd, al onestitatii stiintifice.

Astfel, textul lui Victor Neumann „Timişoara în memoria colectivă contemporană”, publicat în volumul „Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie” a fost interpretat dintr-o perspectiva naţionalistă, camuflată într-o polemică. Privitor la aportul naţionalităţilor la revolta din Timişoara, autorului i s-a reproşat că ar idealiza modelul habsburgic. Polemica publicată în ediţia romănă a unui serviciu internaţional de ştiri electronice alternative administrat de mai multe organizatii radicale de dreapta culmineaza în aserţiunea: "Anticomunistul Neumann vrea să creeze mitul vechilor timişoreni care au făcut revoluţia, în contrast cu nou veniţii care au alterat spiritul oraşului."


Observ discreţia cu care polemizează "Halbjahresschrift", nu pomeneşte exact unde a apărut textul pe care-l combate (probabil pentru ca cititorii să nu poată compara textele şi observa puţinătatea argumentelor) şi nici autorul combătut (căci dacă ar menţiona numele Marius Mioc alături de cei care fac "interpretări conspiraţioniste" despre revoluţia din 1989 s-ar face de ruşine în faţa tuturor celor care au habar despre istoriografia revoluţiei române). Citatul amintit este însă din articolul meu. Dau un citat mai larg, pentru înţelegerea contextului în care am folosit acea frază:

Nu cunosc vreun studiu exhaustiv pe această temă, însă am avut prilejul să discut cu destui revoluţionari. În cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, publicată în 1997, sînt prezentate 49 cazuri din revoluţie, din care 21 ucişi, 20 răniţi, 6 arestaţi şi 2 răniţi şi arestaţi. În 42 de cazuri am prezentat în carte şi locul naşterii. Din aceste 42 de cazuri, numai în 8 protagoniştii sînt născuţi în Timişoara, în alte 6 locul naşterii este judeţul Timiş, iar în 28 de cazuri persoanele respective s-au născut în afara Timişoarei sau judeţului Timiş.

Observ asemănarea dintre nemulţumirea faţă de „nou-veniţi” a domnului Neumann şi cea a activistului comunist Cornel Pacoste, condamnat la 10 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei. Acesta, la şedinţa de partid din 18 decembrie 1989 ţinută cu directorii întreprinderilor din Timişoara, considera drept cauză a tulburărilor din oraş faptul că „au fost aduşi din alte localităţi diferiţi oameni care au fost angajaţi la diferite instituţii şi aceştia, nefiind coordonaţi cum trebuie, au amplificat această stare necorespunzătoare” (Asociaţia „Memorialul Revoluţiei” - „Procesul de la Timişoara”, vol. IV, editura Mirton 2006, pag. 2112 – mărturia lui Ioan Paştiu, director al întreprinderii „Optica”; vezi şi intervenţia inculpatului Pacoste, pag. 1988-1989, unde acesta insistă să se consemneze că la acea şedinţă a spus că autorii distrugerilor revoluţionare nu sînt „bănăţeni de bună credinţă”). Comunistul Pacoste voia să creeze mitul vechilor timişoreni credincioşi partidului, în contrast cu nou veniţii zurbagii, neintegraţi comunităţii. Anticomunistul Neumann vrea să creeze mitul vechilor timişoreni care au făcut revoluţia, în contrast cu nou veniţii care au alterat spiritul oraşului.


Deoarece Victor Neumann, în studiul său a vorbit despre o discrepanţă între atitudinea "vechilor timişoreni" şi cea a "noilor timişoreni", mi-am îngăduit impietatea de a analiza problema acestei discrepanţe în legătură cu revoluţia din 1989. Concluzia mea, susţinută pe un eşantion de revoluţionari pe care l-am studiat, este că, atunci cînd analizăm revoluţia din 1989, o asemenea discrepanţă nu apare ca factor relevant. Din căminele de nefamilişti ale întreprinderilor timişorene s-au recrutat mulţi revoluţionari activi în 1989. Aceste cămine erau locuite mai ales de "noi timişoreni", însă factorul relevant pentru participarea la revoluţie nu a fost locul naşterii ci mai degrabă starea socio-economică (relativ proastă pentru locatarii căminelor). Starea socio-economică proastă este un factor favorizant (dar nu singurul) pentru participanţii la toate revoluţiile din toate timpurile.

Nu am contestat rolul minorităţilor naţionale în revoluţie. În alte cărţi ale mele am publicat lista completă a morţilor http://timisoara.com/newmioc/69.htm şi răniţilor http://timisoara.com/newmioc/68.htm din revoluţia de la Timişoara, şi nici o clipă nu mi-a trecut prin minte să elimin pe cineva din listă pe motiv că aparţine vreunei minorităţi naţionale. Am scris şi o carte specială consacrată rolului jucat de Laszlo Tokes http://procesulcomunismului.com/marturi ... lt.asp.htm . Critica adusă de mine lui Victor Neumann este dintr-o perspectivă pur ştiinţifică, nicidecum naţionalistă. Inclusiv printre "noii timişoreni" se află mulţi aparţinînd minorităţilor naţionale, începînd cu Laszlo Tokes însuşi şi cu mulţi dintre apropiaţii săi de la parohia reformată, care erau născuţi în Ardeal, nu în Timişoara, deci erau şi ei "noi timişoreni".
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara


Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 11 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009