Sectorul CIVES
 
 

Dizidenţi arestaţi în noaptea Revoluţiei

Forum:
Dedicat relatarilor, discutiilor si actiunilor legate de revolutia din decembrie 1989, confiscarea ei ulterioara si ascunderea urmelor si adevarului.

Moderator: Marius

Re: Lectia primara de internet

Mesajde C. Dobre » Sâm Mai 24, 2008 1:13 am

În altă ordine de idei, pentru postarea citatelor, daţi "Quote" la inceput (tasta de sus, de lângă "Code"), copiaţi textul, iar când aţi încheiat citatul apăsaţi din nou pe "Quote" (aceeaşi tastă) şi va fi introdus automat "End quote" (adică cu bară oblică înainte de "quote"). Altfel nu iese citatul ! Altă metodă mai uşoară este de a vă duce, înainte de a posta, direct la pasajul cu pricina şi a folosi tasta din dreapta sus pentru a prelua textul, după care eliminaţi ceea ce nu este pertinent pentru motivul citatului. În fine, mai puteţi deschide citatul, prin tasta "Quote", faceţi "Copy" din pasajul cu pricina şi apoi Paste în mesajul dvoastră, după care tastaţi din nou "Quote", ceea ce va închide citatul.
Pentru a verifica dacă operaţiunea a avut succes, daţi Previzualizare înainte de a trimite mesajul. Altfel, o dată trimis, nu mai poate fi modificat.


Stimate domnule Sangeorzan,

Nu stiu daca ati observat dar in citatul din scrierea dlui Ioan Rosca am introdus, intre paranteze, si o nota personala pe care o reproduc: "(si actualul Raport Tismaneanu - nota mea)". Dupa cunostintele mele daca as fi respectat procedurile invocate de Dvs nu cred ca in citatul din Ioan Rosca ar fi aparut si "nota mea". Daca nu am dreptate va rog sa ma contraziceti cu alte 'invataturi'.

Oricum, va anunt ca nu m-am suparat pe Dvs pentru mesajul citat mai sus si va asigur ca eu sunt silitor si invat din toate lectiile scolaresti, liceale sau academice care-mi sunt directionate de la orice persoana mai instruita ca mine si chiar de la cei care pretind ca pot sa de-a lectii publice, ori nu e cazul Dvs sa pretindeti, nu-i asa?

Cu intelegere si bunavointa,
C. Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde Emil Sangeorzan » Sâm Mai 24, 2008 1:59 pm

Stimate Domnule Dobre,

Nu era nicidecum în intenţia mea să vă dau lecţii. N-am pretins niciodată aşa ceva. Doream doar să vă fac un serviciu. Observasem că nu ieşise bine citatul pe care îl dăduseţi în mesajul anterior şi credeam că vă pot da o mână de ajutor la redactare. Sper că nu mi-aţi luat-o în nume de rău ! Pe viitor am să mă abţin însă, pentru a nu fi interpretat altfel.

Cu stimă,
Emil Sângeorzan
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Re: In atentia dlui Sangeorzan

Mesajde C. Dobre » Sâm Mai 24, 2008 6:22 pm

Stimate Domnule Dobre,

Nu era nicidecum în intenţia mea să vă dau lecţii. N-am pretins niciodată aşa ceva. Doream doar să vă fac un serviciu. Observasem că nu ieşise bine citatul pe care îl dăduseţi în mesajul anterior şi credeam că vă pot da o mână de ajutor la redactare. Sper că nu mi-aţi luat-o în nume de rău ! Pe viitor am să mă abţin însă, pentru a nu fi interpretat altfel.

Cu stimă,
Emil Sângeorzan


Dle Sangeorzan,

Sincer, de la un forumist asa manierat ca Dvs m-as fi asteptat la scuzele de rigoare si nu la justificari gratuite. Uite, de pilda eu mi-am cerut scuze dlui Rosca atunci cand din neatentie am gresit. Am scris mai sus ca in loc sa va cereti scuze ati apelat la justificari gratuite, pentru urmatorul motiv: m-ati ales pe mine, in mod intentionat, sa-mi dati "o mana de ajutor la redactare". Va atrag atentia ca nici dlui Ioan Rosca "nu-i iesise bine citatul" (vezi postarea dlui Rosca, Re: Corectare a listei De ce Mariana Celac?, din ziua de marti, data de 13 mai 2008, orele 6:48 pm) dar nu v-ati repezit cu "mana de ajutor la redactare". Ciudata alegerea Dvs cu "mana de ajutor" la adresa mea pentru ca, asa cum am explicat anterior, nu era cazul pentru ca nu as fi putut insera in citatul dlui Rosca si "nota mea". Repet, nu inteleg justificarile Dvs in locul unei simple scuze.
Ar mai fi ceva: este de-a dreptul straniu sa vezi cum unii doresc cu orice pret sa faca "servicii" altora fara sa li se ceara sau sa fie mandatati de catre cei din urma. Cu tot respectul, va sugerez sa nu cadeti in patima lui Vladimir Tismaneanu care fara sa fie mandatat sau sa i se ceara de catre anticomunistii adevarati si-a oferit "serviciile" de a scrie o istorie a anticomunismului din Romania; altfel voi fi fortat sa spun de la obraz, asa cum i-am spus-o si lui Tismaneanu, anume: "NU ERA CAZUL"

Cu aceeasi bunavointa si ingaduinta,
C. Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde Emil Sangeorzan » Sâm Mai 24, 2008 8:06 pm

Stimate Domnule Dobre,

Daţi poate dovadă de o sensibilitate ieşită din comun. Nu este un reproş pe care vi-l adresez ! Doar o constatare ! Sincer să fiu, nu prea înţeleg de ce mi-aş cere scuze pentru o amabilitate pe care aţi interpretat-o dvoastră greşit, cred eu. Cum v-am mai spus, voi încerca pe viitor să fiu mai puţin amabil, dacă se întâmplă ca amabilitatea să îi deranjează pe unii.

Iar dacă vă face chiar aşa plăcere să auziţi scuze din partea mea, vi le cer la modul cel mai sincer !

Vă înşelaţi însă când bănuiţi vreo pornire de-a mea împotriva dvoastră. Din intervenţiile pe care le-aţi făcut, cel puţin pe acest forum, precum şi a felului de a vă exprima - precis şi la obiect - nu aşi avea nici un motiv să am vreo antipatie, de orice fel ar fi ea, pentru dvoastră. Dimpotrivă chiar ! S-a întâmplat însă, din păcate pentru mine - după câte văd - să mă apuce "amabilitatea" cu cine n-ar fi trebuit. V-am spus că regret acest lucru şi cred că este un lucru mult mai semnificativ decât nişte scuze - care ştiţi şi dvoastră cât cântăresc ! Vi le-am cerut totuşi. Sper să fiţi mulţumit.

Cu aceeaşi stimă,
Emil Sângeorzan
Timişoara
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde C. Dobre » Dum Mai 25, 2008 12:41 am

Stimate Domnule Dobre,

Daţi poate dovadă de o sensibilitate ieşită din comun. Nu este un reproş pe care vi-l adresez ! Doar o constatare ! Sincer să fiu, nu prea înţeleg de ce mi-aş cere scuze pentru o amabilitate pe care aţi interpretat-o dvoastră greşit, cred eu. Cum v-am mai spus, voi încerca pe viitor să fiu mai puţin amabil, dacă se întâmplă ca amabilitatea să îi deranjează pe unii.

Iar dacă vă face chiar aşa plăcere să auziţi scuze din partea mea, vi le cer la modul cel mai sincer !

Vă înşelaţi însă când bănuiţi vreo pornire de-a mea împotriva dvoastră. Din intervenţiile pe care le-aţi făcut, cel puţin pe acest forum, precum şi a felului de a vă exprima - precis şi la obiect - nu aşi avea nici un motiv să am vreo antipatie, de orice fel ar fi ea, pentru dvoastră. Dimpotrivă chiar ! S-a întâmplat însă, din păcate pentru mine - după câte văd - să mă apuce "amabilitatea" cu cine n-ar fi trebuit. V-am spus că regret acest lucru şi cred că este un lucru mult mai semnificativ decât nişte scuze - care ştiţi şi dvoastră cât cântăresc ! Vi le-am cerut totuşi. Sper să fiţi mulţumit.

Cu aceeaşi stimă,
Emil Sângeorzan
Timişoara


Stimate domnule Sangeorzan,

Va anunt ca accept regretele si scuzele Dvs.

In ce priveste "sensibilitatea iesita din comun", cred ca aveti dreptate dar va asigur ca n-am dobandit-o prin nastere ci mi-a fost provocata, in ultimii ani, de cinismul si fariseismul tismanenilor care-au lipsit/chiulit, inca din copilarie, de la lectiile de morala crestina si bun simt. Ca o compensatie la scuzele si regretele Dvs, va transmit regretul meu sincer pentru sugestia de a nu cadea "in patima lui Vladimir Tismaneanu"; dimpotriva, maniera si decenta epistolarului cu mine pe acest forum va delimiteaza net de metehnele tismanenilor.

Primiti, va rog, asigurarile mele de stima si respect.

Constantin Dobre
C. Dobre
 
Mesaje: 130
Membru din: Lun Mar 03, 2008 11:04 am

Mesajde Emil Sangeorzan » Vin Mai 30, 2008 8:52 pm

Stimaţi forumişti,

Pentru a da curs unei nedumeriri a lui Alin şi poate şi a altor participanţi la acest forum referitoare la rostul acestui topic, voi cita un articol apărut în 1995 în România Liberă şi semnat P.B. (Petre Mihai Băcanu ?). Iată articolul :


Comisia Decembrie ’89
Un plan sinistru boicotat pe 22 decembrie ’89


Conform Planului „C“, 7000 de persoane înscrise pe liste speciale ar fi trebuit executate rapid ! Cel mai secret dintre planurile pregătite de Ceauşescu, în cadrul „măsurilor speciale“, ce urmau să se aplice în situaţii de genul celei din decembrie ’89, a fost Planul „C“. El se referea la un număr mare de persoane, considerate „elemente duşmănoase“, răspândite pe întreg teritoriul României şi socotite periculoase pentru regimul comunist, persoane care trebuiau anihilate încă de la începutul unei revolte anticomuniste, ori tentative de răsturnare a dictatorului. O listă cuprinzând 7 000 de indivizi – de la foşti deţinuţi politici până la dizidenţi – fusese alcătuită din timp, iar cei care urmau să fie arestaţi şi executaţi sumar fuseseră repartizaţi pe judeţe şi localităţi.
Cadre ale fostelor inspectorate judeţene ale Securităţii, ca şi din Securitatea Municipiului Bucureşti, au dezvăluit că se primiseră asemenea liste, iar în dimineaţa de 22 decembrie ’89 se solicitase executarea ordinului. Evoluţia rapidă a evenimentelor a determinat însă sabotarea Planului „C“ chiar de către cei care ar fi trebuit să-l aplice. Aceste cadre l-au făcut apoi cunoscut unor dizidenţi, atrăgând atenţia asupra responsabilităţii celor care iniţiaseră sinistrul proiect.
În mod bizar, Comisia „Decembrie 1989“, care ar fi trebuit să investigheze şi să stabilească cine au fost iniţiatorii Planului „C“ sabotat în decembrie 1989, nu pare să se fi sesizat pentru începerea audierilor. Oare membrii Comisiei – chiar nici unul ! – să nu fi auzit de acest plan ? Noi ne îndoim.

(P.B., „Un plan sinistru boicotat pe 22 decembrie ’89“, România Liberă, 28 iunie 1995, p. 16)


Faptul că acest Plan a fost sabotat n-a însemnat însă şi cruţarea demonstranţilor din oraşele României care au coborât pe străzi pentru a protesta împotriva regimului Ceauşescu şi nici a celor câţiva dizidenţi care-i mai aveam şi noi (şi pe care-i putem număra pe degetele de la două mâini). Singura diferenţă între Planul „C“ este că în loc de lista prestabilită au fost luaţi cu precădere „elementele duşmănoase“ care manifestau efectiv pe străzi şi doar câţiva dintre dizidenţii de pe liste (aceia, probabil, care prezentau aspecte de periculozitate ridicată din punctul de vedere al regimului comunist). Numărul de victime care urmau a fi asasinate sumar, conform Planului „C“ : 7 000 de persoane. Numărul victimelor Revoluţiei : 5 000 de persoane (Romulus Cristea, „Revoluţia – 5.000 de victime, nici un vinovat“, România Liberă, 17 decembrie 2007). Putem doar constata (permisă fie-ne ironia, chiar dacă devine aici oarecum macabră) că, la fel cum Ceauşescu raporta planuri la cereale şi bovine şi alte cele, care mai de care mai fictive, nici la numărul victimelor asasinate marele conducător nu şi-a îndeplinit „planul“. Doar 5 000 din norma de 7 000 fixată ! Desigur, nu avem să regretăm un asemenea lucru ! Chiar şi o singură victimă a represiunii ar fi fost de ajuns pentru a-l califica drept criminal pe ilustrul Conducător ! Darmite 5 000 (fără să mai punem la socoteală pe cei care au sfârşit în temniţele Securităţii) !

Nu ştiu în ce măsură putem vorbi însă de o „sabotare“ a unui asemenea plan, aşa cum afirmă autorul articolului, când în fapte lucrurile s-au petrecut într-un mod uimitor de similar. Securitatea avea liste bine întocmite ale persoanelor subversive, reacţionare, dizidente, duşmănoase la adresa regimului etc., care trebuiau să fie eliminate cu prioritate în caz de „forţă majoră“, adică în cazul în care autoritatea statului comunist ceaşist ar fi fost în pericol de răsturnare. Este exact cazul lui decembrie 1989!

Aşadar, putem oare realmente spune că planul a fost „sabotat“ ? Ar fi mai corect să considerăm că planul a eşuat doar, şi asta parţial, din diverse motive, mai mult sau mai puţin obscure ! Dar demarat, pus în acţiune şi dus la capăt până la un anumit punct, cred că am fi naivi să susţinem că n-a fost ! Una din cauzele eşuării planului poate fi, cred eu, considerată, „defecţiunea“ lui Milea (fie că a fost asasinat de Ceauşescu, fie că s-a sinucis). O altă cauză care a dus la eşecul finaliy[rii represiunii a fost „trădarea“ lui Stănculescu faţă de Ceauşescu. Sunt cu siguranţă şi alte fracturi în sistem care au accelerat prăbuşirea dictatorului, dar nu este intenţia mea aici de a le discerne pe toate.

Şi iată cum din această represiune eşuată a ieşit Revoluţia, ca un avorton, cu toată confuzia şi dezordinea care au urmat. Mai putem oare să ne îndoim că atât armata cât şi Securitatea aveau toate motivele să creeze diversiunea teroristă, pentru a ieşi basma curată din toată această cacialma ? Eu unul, nu cred ! Lucrurile devin, în lumina acestor elemente, cât se poate de evidente !

Cine-a tras în noi după 22 ? Aceiaşi, care au tras şi înainte, şi care vor mai trage încă, într-un anumit fel, multă vreme şi după ! De fapt, care ne vor trage … în ţeapă !

Eu cred că articolul de mai sus, din România Liberă, poate fi considerat mai curând ca o nouă tentativă (a câta oare ?) de a reabilita forţele de represiune ale regimului Ceauşescu pentru crimele comise. Altfel spus, de a-i spăla pe călăi de păcate ! Şi ia te uită „eroii care au refuzat, din spirit de patriotism revoluţionar, să aresteze şi să execute sumar 7 000 de oameni, aşa cum ordonase odiosul dictator“. Parcă am citi un articol de pe vremea răposatului ! Nu au executat 7 000, ci doar 5 000 ! Şi noi care nu ştiam unde erau salvatorii neamului românesc. Uite-i colea !

Singurul merit al articolului este, cred eu, de a ne revela existenţa unui asemenea plan „C“ (de Căsăpire ?), ceea ce confirmă, dacă mai era nevoie, natura regimului comunist bazat pe intimidare şi asasinate strategice ale „duşmanilor de clasă“. Nu era nevoie de un raport Tismăneanu să ne convingem de natura criminală a regimului comunist din România ! Când puterea politică recurge la astfel de mijloace pentru a se menţine, adică la masacrarea sistematică a personelor considerate indezirabile sau duşmănoase, lucrurile devin cât se poate de limpezi !

De altfel, fusesem cu toţii informaţi asupra a ceea ce urma să se întâmple încă din seara de 21 decembrie 1989, când Liviu Turcu - fost colonel în DIE (Departamentul de Informaţii Externe), care defectase în Statele Unite în urmă cu câţiva ani - anunţase la radio Europa Liberă urmau să fie arestaţi dizidenţii, ca măsură de precauţie şi prevenire a eventualei solidarizări cu masele şi a stabilirii de lideri ai insurecţiei.

Sper că am lămurit astfel măcar câteva din îndoielile referitoare la pertinenţa acestui topic.

Emil Sângeorzan
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Ioan DRIMUS » Sâm Mai 31, 2008 8:46 pm

Acum treaba devine ceva mai clara.
Am si eu o cunostinta; ....o persoana care a participat la luptele impotriva teroristilor; Terminase de curand scoala de ofiteri la Sibiu si a fost pus in situatia sa lupte impotriva teroristilor; Din ceea ce mi-a relatat omul am inteles ca a reusit sa captureze doi teroristi necunoscuti (tineri ceva mai bruneti in foarte buna forma) si unul cunoscut chiar din Sibiu; Omul a predat teroristii forurilor superioare (probabil spera sa fie medaliat sau recompensat pentru acte de vitejie) dar s-a intamplat tocmai pe dos; ..."teroristii" au disparut (pusi in libertate) iar cel cunoscut l-a amenintat pe locotenent ca "ii va face bucata"
Culmea ironiei; omul a parasit armata, si dupa un anumit timp chiar ca a patit-o. Bietul copil, nu stia cu ce se mananca comunismul !
Adevarul este ca eram multi naivi pe acea vreme.
Oare de la ce nivel in sus cadrele armatei si ale securitatii stiau ca de fapt totul este o mascarada regizata ?


Emil Sangeorzan scrie:Stimaţi forumişti,

Pentru a da curs unei nedumeriri a lui Alin şi poate şi a altor participanţi la acest forum referitoare la rostul acestui topic, voi cita un articol apărut în 1995 în România Liberă şi semnat P.B. (Petre Mihai Băcanu ?). Iată articolul :


Comisia Decembrie ’89
Un plan sinistru boicotat pe 22 decembrie ’89


Conform Planului „C“, 7000 de persoane înscrise pe liste speciale ar fi trebuit executate rapid ! Cel mai secret dintre planurile pregătite de Ceauşescu, în cadrul „măsurilor speciale“, ce urmau să se aplice în situaţii de genul celei din decembrie ’89, a fost Planul „C“. El se referea la un număr mare de persoane, considerate „elemente duşmănoase“, răspândite pe întreg teritoriul României şi socotite periculoase pentru regimul comunist, persoane care trebuiau anihilate încă de la începutul unei revolte anticomuniste, ori tentative de răsturnare a dictatorului. O listă cuprinzând 7 000 de indivizi – de la foşti deţinuţi politici până la dizidenţi – fusese alcătuită din timp, iar cei care urmau să fie arestaţi şi executaţi sumar fuseseră repartizaţi pe judeţe şi localităţi.
Cadre ale fostelor inspectorate judeţene ale Securităţii, ca şi din Securitatea Municipiului Bucureşti, au dezvăluit că se primiseră asemenea liste, iar în dimineaţa de 22 decembrie ’89 se solicitase executarea ordinului. Evoluţia rapidă a evenimentelor a determinat însă sabotarea Planului „C“ chiar de către cei care ar fi trebuit să-l aplice. Aceste cadre l-au făcut apoi cunoscut unor dizidenţi, atrăgând atenţia asupra responsabilităţii celor care iniţiaseră sinistrul proiect.
În mod bizar, Comisia „Decembrie 1989“, care ar fi trebuit să investigheze şi să stabilească cine au fost iniţiatorii Planului „C“ sabotat în decembrie 1989, nu pare să se fi sesizat pentru începerea audierilor. Oare membrii Comisiei – chiar nici unul ! – să nu fi auzit de acest plan ? Noi ne îndoim.

(P.B., „Un plan sinistru boicotat pe 22 decembrie ’89“, România Liberă, 28 iunie 1995, p. 16)


Faptul că acest Plan a fost sabotat n-a însemnat însă şi cruţarea demonstranţilor din oraşele României care au coborât pe străzi pentru a protesta împotriva regimului Ceauşescu şi nici a celor câţiva dizidenţi care-i mai aveam şi noi (şi pe care-i putem număra pe degetele de la două mâini). Singura diferenţă între Planul „C“ este că în loc de lista prestabilită au fost luaţi cu precădere „elementele duşmănoase“ care manifestau efectiv pe străzi şi doar câţiva dintre dizidenţii de pe liste (aceia, probabil, care prezentau aspecte de periculozitate ridicată din punctul de vedere al regimului comunist). Numărul de victime care urmau a fi asasinate sumar, conform Planului „C“ : 7 000 de persoane. Numărul victimelor Revoluţiei : 5 000 de persoane (Romulus Cristea, „Revoluţia – 5.000 de victime, nici un vinovat“, România Liberă, 17 decembrie 2007). Putem doar constata (permisă fie-ne ironia, chiar dacă devine aici oarecum macabră) că, la fel cum Ceauşescu raporta planuri la cereale şi bovine şi alte cele, care mai de care mai fictive, nici la numărul victimelor asasinate marele conducător nu şi-a îndeplinit „planul“. Doar 5 000 din norma de 7 000 fixată ! Desigur, nu avem să regretăm un asemenea lucru ! Chiar şi o singură victimă a represiunii ar fi fost de ajuns pentru a-l califica drept criminal pe ilustrul Conducător ! Darmite 5 000 (fără să mai punem la socoteală pe cei care au sfârşit în temniţele Securităţii) !

Nu ştiu în ce măsură putem vorbi însă de o „sabotare“ a unui asemenea plan, aşa cum afirmă autorul articolului, când în fapte lucrurile s-au petrecut într-un mod uimitor de similar. Securitatea avea liste bine întocmite ale persoanelor subversive, reacţionare, dizidente, duşmănoase la adresa regimului etc., care trebuiau să fie eliminate cu prioritate în caz de „forţă majoră“, adică în cazul în care autoritatea statului comunist ceaşist ar fi fost în pericol de răsturnare. Este exact cazul lui decembrie 1989!

Aşadar, putem oare realmente spune că planul a fost „sabotat“ ? Ar fi mai corect să considerăm că planul a eşuat doar, şi asta parţial, din diverse motive, mai mult sau mai puţin obscure ! Dar demarat, pus în acţiune şi dus la capăt până la un anumit punct, cred că am fi naivi să susţinem că n-a fost ! Una din cauzele eşuării planului poate fi, cred eu, considerată, „defecţiunea“ lui Milea (fie că a fost asasinat de Ceauşescu, fie că s-a sinucis). O altă cauză care a dus la eşecul finaliy[rii represiunii a fost „trădarea“ lui Stănculescu faţă de Ceauşescu. Sunt cu siguranţă şi alte fracturi în sistem care au accelerat prăbuşirea dictatorului, dar nu este intenţia mea aici de a le discerne pe toate.

Şi iată cum din această represiune eşuată a ieşit Revoluţia, ca un avorton, cu toată confuzia şi dezordinea care au urmat. Mai putem oare să ne îndoim că atât armata cât şi Securitatea aveau toate motivele să creeze diversiunea teroristă, pentru a ieşi basma curată din toată această cacialma ? Eu unul, nu cred ! Lucrurile devin, în lumina acestor elemente, cât se poate de evidente !

Cine-a tras în noi după 22 ? Aceiaşi, care au tras şi înainte, şi care vor mai trage încă, într-un anumit fel, multă vreme şi după ! De fapt, care ne vor trage … în ţeapă !

Eu cred că articolul de mai sus, din România Liberă, poate fi considerat mai curând ca o nouă tentativă (a câta oare ?) de a reabilita forţele de represiune ale regimului Ceauşescu pentru crimele comise. Altfel spus, de a-i spăla pe călăi de păcate ! Şi ia te uită „eroii care au refuzat, din spirit de patriotism revoluţionar, să aresteze şi să execute sumar 7 000 de oameni, aşa cum ordonase odiosul dictator“. Parcă am citi un articol de pe vremea răposatului ! Nu au executat 7 000, ci doar 5 000 ! Şi noi care nu ştiam unde erau salvatorii neamului românesc. Uite-i colea !

Singurul merit al articolului este, cred eu, de a ne revela existenţa unui asemenea plan „C“ (de Căsăpire ?), ceea ce confirmă, dacă mai era nevoie, natura regimului comunist bazat pe intimidare şi asasinate strategice ale „duşmanilor de clasă“. Nu era nevoie de un raport Tismăneanu să ne convingem de natura criminală a regimului comunist din România ! Când puterea politică recurge la astfel de mijloace pentru a se menţine, adică la masacrarea sistematică a personelor considerate indezirabile sau duşmănoase, lucrurile devin cât se poate de limpezi !

De altfel, fusesem cu toţii informaţi asupra a ceea ce urma să se întâmple încă din seara de 21 decembrie 1989, când Liviu Turcu - fost colonel în DIE (Departamentul de Informaţii Externe), care defectase în Statele Unite în urmă cu câţiva ani - anunţase la radio Europa Liberă urmau să fie arestaţi dizidenţii, ca măsură de precauţie şi prevenire a eventualei solidarizări cu masele şi a stabilirii de lideri ai insurecţiei.

Sper că am lămurit astfel măcar câteva din îndoielile referitoare la pertinenţa acestui topic.

Emil Sângeorzan
Ioan DRIMUS
 
Mesaje: 164
Membru din: Dum Mar 23, 2008 11:36 am
Localitate: Paris Franta

Încă un dizident arestat

Mesajde Emil Sangeorzan » Vin Iun 06, 2008 9:26 pm

Revin la topic pentru a completa lista dizidenţilor arestaţi în timpul Revoluţiei. Mai întâi adaug la rubrica lui Radu Filipescu, despre care ne-a informat domnul Mioc, propriile sale declaraţii :
- Domnule Radu Filipescu, inainte de 1989 ati fost arestat, fiind apoi cunoscut ca un disident al regimului. Vorbiti-mi, va rog, despre acest episod.
- In 1983, pe cand aveam 27 de ani, am vrut sa organizez niste demonstratii. Practic, am facut niste manifeste care chemau lumea la demonstratii in Piata Palatului. Dupa cateva luni am fost arestat, asta a fost in mai 1983. Am fost condamnat la 10 ani de inchisoare si dupa 3 ani am fost eliberat datorita sprijinului familiei, al organizatiilor neguvernamentale din strainatate, Amnesty International, Liga pentru Drepturile Omului din Franta si al politicienilor din Vest. In 1987 am incercat o actiune similara si am fost din nou arestat, pe 12 decembrie, si eliberat pe 22 decembrie 1987. Am mai avut cateva initiative cu fosti detinuti politici, de exemplu, de a organiza un sindicat Libertatea, dar a fost o presiune foarte mare din partea Securitatii si n-am putut sa avansam cu acest demers. Ultima data am fost arestat pe 22 decembrie 1989, dimineata, si eliberat la pranz.

"Disidenta fata de regimul comunist", Interviu realizat de Răzvan Brăileanu, Revista 22, ANUL XIV, Nr. 723, 13 ianuarie - 19 ianuarie 2004
Puteţi accesa articolul pe : http://www.revista22.ro/html/index.php? ... 2004-01-28 .

Un caz similar îl avem cu Gabriel Andreescu ! Dintr-un articol apărut în ziarul Ziua, din data de 17 August 2005, aflăm următoarele :
Catre mijlocul anilor '80 si din ce in ce mai inversunat in jumatatea a doua a deceniului, Gabriel Andreescu devine unul dintre cei mai radicali oponenti ai regimului comunist: trimite texte de protest in strainatate, e anchetat, suporta tratamente represive, e arestat in perioada decembrie 1987-ianuarie 1988 si face greva foamei in iunie 1989, dupa care Securitatea ii impune "exilul interior", cu domiciliu obligatoriu in afara Bucurestiului, la Buzau (orasul sau natal), si-l supravegheaza continuu, pana pe 22 decembrie 1989. Din nou arestat, eliberat in "focul revolutiei", participa din primele momente la organizarea societatii civile si, treptat, la istoria politica si sociala a perioadei.

Ion Bogdan Lefter, "Un om drept si curajos", Ziua, Nr. 3403, 17 August 2005
Pentru tot articolul, a se vedea : http://www.ziua.ro/display.php?data=200 ... &id=182879 .

În acelaşi cotidian apăreau, în data de 12 octombrie 2006, într-o scrisoare deschisă adresată directorului SRI, propriile declaraţii ale lui Gabriel Andreescu:
Dosarul meu de urmarire informativa dateaza cel putin din 1978, cand am fost anchetat prima oara. A doua ancheta am avut-o in 1979. Am simtit supravegherea ei atenta, dar urmatorul contact direct cu Securitatea l-am avut de abia in anul 1987, cand am fost arestat. De la sfarsitul lunii ianuarie 1988 am fost anchetat de Directia a IV-a a DSS in stare de libertate si supravegheat 24 de ore pe zi, am fost chemat la interogatoriu sistematic, am fost trimis din Bucuresti la Buzau, in domiciliu fortat, iar in zorii zilei de 22 decembrie am fost arestat din nou si dus la arestul Securitatii. Ceea ce inseamna ca multimea materialelor informative adunate in cei peste 12 ani de urmarire severa trebuie sa ocupe un spatiu considerabil.

Ziua, Nr. 3752, 12 octombrie 2006

Pentru tot articolul, puteţi accesa : http://www.ziua.ro/display.php?data=200 ... &id=208982 .

Avem deci până acum următoarea Listă :

Doina Cornea
Nicolae Stăncescu
Radu Filipescu - 22 decembrie 1989
Dan Petrescu
Mircea Dinescu
Aurel Dragoş Munteanu
Gabriel Andreescu - 22 decembrie 1989
Dumitru Mazilu - 21-22 decembrie 1989
Laszlo Tokes - 16-17 decembrie 1989
Dan Deşliu
Ana Blandiana
Mihai Botez
Mariana Celac
Petre Mihai Băcanu - arestat înaintea Revoluţiei, eliberat pe 22 decembrie 1989

şi "cei Şase" foşti demnitari comunişti "spovediţi" (dintre care se pare că nici unul nu a avut onoarea să fie arestat):
Silviu Brucan
Constantin Pârvulescu
G.I. Răceanu
Corneliu Mănescu
Gheorghe Apostol
Alexandru Bârlădeanu

Celor care deţin informaţii asupra arestării altor dizidenţi în timpul Revoluţiei, le sunt recunoscător pentru completarea listei de mai sus !
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Mesajde Marius » Dum Aug 10, 2008 4:29 pm

M-am uitat peste înregistrările de la TVR din 22 decembrie 1989 şi am remarcat intervenţia lui Nicolae Stăncescu, care spune că fusese arestat ca urmare a participării la protestele din 21 decembrie 1989. Nu-mi amintesc ca numele de Nicu Stăncescu să fi fost cunoscut opiniei publice înainte de 22 decembrie 1989.

Am încărcat înregistrarea respectivă la http://www.trilulilu.ro/MiocMarius/8cac222416c98f , cei interesaţi o pot urmări.
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde alin » Mar Aug 12, 2008 4:00 pm

citesc aici

(http://blog.ziaruldeiasi.ro/emilia.chiscop/?p=24)

ca Dan Petrescu amisntea intr-o scrisoare din vara-toamna lui 89 catre REL de Nicu Stancescu


"Demascind urmaritorii, el ii nominaliza apoi pe cei care fusesera luati in vizor pentru ca il cunosteau si se solidarizasera: Alexandru Tacu, cel caruia capitanul Andronic ii propusese sa “se ocupe” de “subsemnatul”; Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, poeta Mariana Marin, actorul Emil Coseru, vecinii Eugen Amarandei si Gabriela Antonesei, Sorin Antohi si Liviu Antonesei, poetii Nicolae Ionel si Aurel Dumitrascu. Tot aici a pomenit si de Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Desliu, Aurel Dragos Munteanu, Gabriel Andreescu, [b]Nicu Stancescu[/b], Ion Puiu, Radu Filipescu, Liviu Cangeopol, Mariana Marin, Dan Simpalean."

pe Nicu Stancescu (daca memoria nu ma insala) l-am cunoscut la Jilava si imi amintesc ca era foarte relaxat comparativ cu noi ceilalti, parca mi-a si spus ca nu e speriat pentru ca are o ruda (parca fiica) li Belgia si E-Libera "stie" de el , deci nu i se poate intampla mare lucru..
alin
 
Mesaje: 212
Membru din: Mie Iun 15, 2005 5:10 pm

Mesajde Marius » Mie Aug 13, 2008 11:51 am

Tot din emisiunea TVR din 22 decembrie 1989, fragmentul în care Petre Mihai Băcanu anunţă că tocmai a fost eliberat din puşcărie l-am pus la http://www.trilulilu.ro/MiocMarius/91ce5615455ee4
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Listele negre

Mesajde Emil Sangeorzan » Sâm Oct 25, 2008 11:17 pm

Stimate Domnule Mioc,

Eu personal auzisem în câteva rânduri despre Nicolae Stăncescu înainte de 22 decembrie 1989, în principal de la radio Europa Liberă. Fapt e că era un nume, chiar dacă nu mai reţin exact actele sale de opoziţie faţă de regim. Dar simplul fapt că era nominalizat la Europa Liberă de partea dizidenţilor îi conferea în mod sigur nu doar titlul de dizident, dar şi atenţia Securităţii.

Vă mulţumesc pentru postarea de pe trilulilu. Chiar dacă a fost arestat odată cu manifestanţii, cred că intră în categoria acestui topic, întrucât, cred eu, dacă ar fi rămas acasă, poate ar fi fost cules şi de acolo. Dizident era, arestat a fost. Negăsindu-l acasă, l-au luat de pe stradă. Deci mai avem încă un membru al listei care răspunde întrebării mele iniţiale.

Astfel, lista arată acum astfel :

Doina Cornea
Nicolae Stăncescu - 21 decembrie 1989
Radu Filipescu - 22 decembrie 1989
Dan Petrescu
Mircea Dinescu
Aurel Dragoş Munteanu
Gabriel Andreescu - 22 decembrie 1989
Dumitru Mazilu - 21-22 decembrie 1989
Laszlo Tokes - 16-17 decembrie 1989
Dan Deşliu
Ana Blandiana
Mihai Botez
Mariana Celac
Petre Mihai Băcanu - arestat înaintea Revoluţiei, eliberat pe 22 decembrie 1989

Pentru a confirma informaţiile detaliate anterior, referitoare la planul de lichidare a dizidenţilor de către regimul Ceauşescu, am dat recent peste un pasaj în care, în mod surpinzător, până şi Stoenescu se vede nevoit să relateze chiar afirmaţiile unuia din capii Securităţii pe acest subiect:

"Listele negre" ale Securităţii conţineau numele opozanţilor şi dizidenţilor ce trebuiau izolaţi - după altă versiune, chiar lichidaţi - în situaţii speciale. Informaţia cea mai amplă despre existenţa acestor liste a fost dată de colonelul Gheorghe Raţiu, fostul şef al Direcţiei I : "Ca să fiu mai bine înţeles am să vă relatez că din ordinul lui Ceauşescu, fiecare unitate de Securitate avea întocmite trei tabele cu persoane ce ar fi trebuit neutralizate în situaţii deosebite, prin reţinere şi internare în lagăre sau colonii. Erau trei tabele, deoarece reţinerea urma să se facă în raport de pericolul pentru Securitatea Statului, în trei urgenţe : I, a II-a şi a III-a."

Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat din România, IV.2, Editura Rao, Bucureşti, 2005, pp. 327-328

Desigur, Stoenescu se grăbeşte să se contorsioneze în bălbăieli de istoric pentru a scuza imediat această scurgere de informaţie şi a păstra nepătat blazonul Securităţii.

Ştim cu toţii de acum ce a urmărit şi ce urmăreşte Stoenescu prin poveştile sale : să spele armata şi securitatea de păcate (de păcatele represiunii, desigur) şi să dea vina pe orice şi oricine altcineva, numai să-i iasă teza "imaculatei revoluţiuni" !

Nu ştiu însă cum ar putea domnia sa să ne explice cum se face că Securitatea, "care conspirase împotriva lui Ceauşescu", "care plănuise tot şi pregătise Revoluţia", ei bine, cum se explică faptul că aceeaşi Securitate s-a ocupat fără ezitare de arestarea dizidenţilor regimului până în ultimul moment (dimineaţa zilei de 22 decembrie) !? Este una din întrebările încuietoare care riscă să-i strice jocul lui Stoenescu, pentru că nici o explicaţie, oricât de trasă de păr ar putea fi ea, nu poate fi coroborată cu teza eroismului securist pe care o susţine. Aşadar, cum stăm cu situaţia dizidenţilor arestaţi, domnule Stoenescu ? Poţi deci conspira pentru răsturnarea unui regim totalitar călcând în picioare dizidenţii acelui regim, arestându-i şi pregătindu-i pentru plotonul de execuţie ?

Pe scurt, realitatea arestării dizidenţilor, chiar în pragul căderii regimului, dovedeşte totalul sprijin de care a beneficiat Ceauşescu din partea Securităţii, până în ultimul moment (adică până la părăsirea sediului Comitetului Central).

Ultima găselniţă a lui Stoenescu : că Vlad ar fi ordonat retragerea trupelor de Securitate din jurul C.C.-ului înainte ca armata să facă această retragere. Tot domnia sa ne toacă la cap cu "documente", că totul la dânsul ar fi "bazat pe documente". Aşa să fie ! Sau bine ar fi să fie aşa ! Documentul deci : Să ne aducă domnia sa ordinul lui Vlad cu pricina, să vedem că măcar în penultimul moment, Şeful Securităţii a avut o tresărire, fie ea mult prea târzie şi prea timidă, de luciditate sau patriotism ! Dar Stoenescu nu are nici un document în acest sens. Vorbeşte ca să apere o cauză pierdută (din punct de vedere istoric) - cauza "Securităţii ca zăpada". Nu că un asemenea ordin ar fi în măsură să spele toate păcatele instituţiei sau să ne consoleze cu ceva, dar măcar de dragul veridicităţii, dacă nu al adevărului !

Nimeni nu neagă faptul că Securitatea a cam ştiut unde să-şi bage coada după Revoluţie, să-i fie bine. Şi i-au cam ieşit multe - spre marea amărăciune a multora, care au avut de pătimit din consecinţe ! Dar s-o înghiţim şi pe-asta cu conspiraţia, ar fi poate prea de tot ! Că a profitat la maxim din oportunităţile ivite după decembrie '89, este evident. Dar că a avut şi sensul oportunităţii istorice a răsturnării regimului, este întru totul contradictoriu cu toate datele şi faptele pe care le avem în momentul de faţă ! Oportunişti, da ! (Ca întotdeauna, de altfel). Eroi, niciodată !

Aştept, desigur, şi în continuare, relatări ale arestării altor dizidenţi în perioada lui decembrie 1989 !

S-auzim numai de bine,
Emil Sângeorzan
Timişoara[/b]
Emil Sangeorzan
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Mar 09, 2006 4:48 pm
Localitate: Timisoara

Remember

Mesajde Ioan DRIMUS » Joi Oct 30, 2008 11:23 pm

aduc aici un articol interesant publicat de alexa2 pe forumul RTV

alexa2:
Soldatilor necunoscuti- o istorie adevarata !

Celor care vad viitorul sumbru, trebuie sa li se reaminteasca trecutul apropiat !

* 1992 - apar pe net documente despre un Proiect comun al aripii de stanga din Europa si Moscova denumit de liderul rus Mihail Gorbaciov in 1988-1989 “common sense” si se refera la transformarea pietii comune europene intr-un stat federal.

* 1985 - 1986
- comunistii italieni il viziteaza pe Gorbaciov, urmati de social democratii germani.
- intr-o nota secreta a securitatii romane apar doua nume alaturate Gorbaciov si Iliescu ca prieteni

* ianuarie 1989 - vizita la Gorbaciov a unei delegatii a Comisiei Trilaterale formata din :
- Yasuhiro Nakasone - fost prim ministru Japonia
- Valery Giscard d’Estaing - fost presedinte Franta
- David Rockefeller - bancher USA
- Henry Kissinger - fost secretar de stat USA

DISCUTIE: despre integrarea Rusiei in institutiile financiare ale lumii: GATT, FMI, Banca Mondiala.

In timpul discutiei Valerie Giscard d’Estaing ia brusc cuvantul si spune “Domnule presedinte, nu pot sa-ti spun exact cand se va intampla asta, dar probabil ca in 15 ani Europa va fi un stat federal si va trebui sa va pregatiti pentru asta. Trebuie sa lucrati cu noi si liderii europeni cum sa faceti asta, cum sa reactionati la asta si cum sa faceti sa interactionati cu celelalte tari europene, facand parte din aceasta.”

Cand afirma, in 1990, ca ne trebuie 20 de ani ca sa ne revenim, Brucan stia foarte bine ce spune, nu ?

PROFETII ?
Cum de stiau Giscard d’Estaing in 1989 si Brucan in 1990, cand Tratatul de la Maastricht nici macar nu fusese redactat, ce se va intampla peste 15 sau 20 de ani ?

SURPRIZE, SURPRIZE…
Cum de a devenit taman d’Estaing autor al Constitutiei Europene in 2002-2003 ?

EXEMPLUL ROMANIA

* 14 martie 1989-Europa Libera difuzeaza < scrisoarea celor 6 >Gheorge Apostol, Alexandru Bârladeanu, Constantin Pârvulescu, Corneliu Manescu, Silviu Brucan si Grigore Raceanu.

Cine semneaza Constitutia din 1991 ? Ca sa vezi … Alexandru Barladeanu….
Doi care stiau ? Nu miroase a conspiratie inca ? Continuam…..

* 1986, cu mai mult de trei ani inainte de lovitura de stat care a avut loc in Romania in decembrie 1989, prestigioasa revista americana TIME prevedea inlocuirea dictatorului Nicolae Ceausescu cu fostul activist de partid Ion Iliescu.

Intr-un articol remarcabil publicat la 28 aprilie 1986 sub titlul “Batranii comunismului”, TIME analizeaza diferentele dintre liderul sovietic Mihail Gorbaciov si restul liderilor statelor comuniste din Europa de Est, explicand planul lui Gorbaciov de “intinerire” a conducerii partidelor comuniste din regiune. Semnatarul articolului, Frederick Painton, analizeaza solicitarea de reforma lansata de Gorbaciov si felul in care a fost receptionata aceasta de catre fiecare lider est-european - Erich Honecker (Germania de Est), Gustav Husak (Cehoslovacia), Nicolae Ceausescu (Romania), Todor Jivkov (Bulgaria) si Wojciech Jaruzelski (Polonia).

In urma acestei analize, expertul TIME estimeaza ca unii din acesti lideri ai partidelor comuniste vor fi inlocuiti in viitorul apropiat de catre Moscova. “Chiar daca Gorbaciov nu forteaza debarcarea vechilor lideri, varsta si starea de sanatate a acestora sugereaza ca ar putea avea loc o schimbare curand si brusc in aceste tari”, nota TIME in 1986.

Mai mult decat atat, revista americana a reusit chiar sa il identifice pe succesorul lui Ceausescu la conducerea Romaniei: Ion Iliescu.

Pe acesta TIME il incadreaza in grupul de “viitori lideri” din cadrul partidului comunist pe care Gorbaciov ii cauta pentru schimbarea vechii garzi comuniste, numindu-l “protejatul lui Gorbaciov”.

Predictia pe care o face revista americana este deosebit de precisa.

Astfel, TIME reuseste sa anticipeze si faptul ca Ion Iliescu si sistemul promovat ulterior de acesta au facut tot ce au putut pentru prelungirea tranzitiei de la comunism la democratie in Romania: “Simpla instalare a unei noi echipe de lideri mai tineri nu va insemna in mod obligatoriu o schimbare reala in Europa de Est. (…) E de asteptat ca inovatia sa continue sa fie intampinata cu raceala in estul Europei.”

* 22 decembrie 1989 - Ion Iliescu il acuza pe Ceausescu ca «a intinat nobilele idealuri ale comunismului»

* 23 mai 1990 - discutie Lilov - Gorbaciov

<<<A.Lilov: Greseli, la noi în Bulgaria, s-au facut nu mai putine ca în URSS. Acest lucru a permis pregatirea terenului pentru cresterea opozitiei.

M.S.Gorbaciov: Bine ca ati reusit totusi sa evitati desfasurarea unor astfel de evenimente cum sînt cele care au avut loc în Germania Democratica si în România. Este foarte important ca voi ati gasit singuri o initiativa înteleapta, îndrazneata si corecta. Este adevarat ca acum în România Iliescu coordoneaza actiunile destul de bine.

A.Lilov: Da, el a reusit sa obtina o victorie foarte buna. Probabil ca noi în Bulgaria nu vom reusi sa avem o astfel de victorie la urmatoarele alegeri.

M.S.Gorbaciov: Tocmai: nici nu aveti nevoie de o astfel de victorie. Important este sa nu respingeti opozitia, ci din contra, trebuie sa colaborati cu ea. Lasati-o sa îsi asume ea responsabilitatile! Astfel punem problema si la noi.

A.Lilov: Cum va imaginati, o vor recunoaste si în România? Îl am în vedere, înainte de toate, pe Ion Iliescu?

M.S.Gorbaciov: Da, el ocupa acum o pozitie calculata si pregateste o colaborare foarte constructiva. Dar cred ca nu e cazul sa afisam foarte mult potrivirea si coincidenta punctelor noastre de vedere.>>>

Stenograma discutiei Gorbaciov - Iliescu la Moscova
http://psi.ece.jhu.edu/~kaplan/IRUSS/BU ... r75-e.html

Iliescu a fost singurul care a semnat tratatul cu URSS.

Ceausescu a cazut, iar Iliescu i-a luat locul. Ultimul pe lista, „cu voia dumneavoastra”, dupa cum a spus chiar el.

Atunci, nimanui nu i s-a parut anormal articolul 9 din comunicatul Frontului Salvarii Nationale care spune în 22 decembrie 1989 ca ramânem fideli Tratatalui de la Varsovia.

Ulterior, Iliescu a declarat ca nu l-a cunoscut pe Gorbaciov decât în ’90, calificând drept o poveste faptul ca Nicolae Ceausescu crede ca e prieten cu Gorbaciov.

Tot atunci, ministrii lui Petre Roman au calatorit foarte des la Moscova.

Se reluase pregatirea cadrelor militare si a diplomatilor în academiile si institutele de la Moscova, politica la care România renuntase înca din 1964.

În acest timp, mii de oameni se strigau în Piata Univesitatii: „Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gândi ca Bush”. De altfel, Iliescu a fost singurul lider din fostele tari socialiste care a semnat tratatul cu Uniunea Sovietica, în care se specifica si faptul ca România si URSS nu vor participa la nici un fel de aliante îndreptate una împotriva celeilalte.

România, spunea atunci Gorbaciov, „a devenit prima tara care s-a aratat pregatita” pentru a încheia un tratat cu URSS dupa prabusirea Cortinei de Fier.

Cu toate ca în iulie 1993, generalul Dumitru Cioflina, seful Marelui Stat Major, declara ca "nu putem avea relatii mai strânse cu NATO decât cu Federatia Rusa”, în ianuarie acelasi an, lovitura de teatru. Iliescu declara ca România vrea în NATO.

Iar în primavara anului 1994, liderul de la Bucuresti sustinea ca doreste o relatie strânsa cu NATO, dar si o relatie de securitate cu Rusia.
Începuse sa o scalde cu gratie pentru ca se schimbase contextul politic, la fel cum o face si azi.

01 Decembrie 2007
Tandem. Iliescu si Gorbaciov s-au reintalnit in aceasta saptamana, la Budapesta, cu ocazia celei de-a 50-a aniversari a Tratatului de la Roma. S-au inteles in ruseste, limba pe care Iliescu o vorbeste cursiv si singura pe care o vorbeste si Gorbi

Aprilie 1991 – Aflat in vizita oficiala la Moscova, presedintele Ion Iliescu semneaza cu presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, un tratat de buna vecinatate, cooperare si amicitie, care prevedea ca "Romania si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de aliante indreptate una impotriva celeilalte". Actul nu a fost insa ratificat de Parlamentul roman.

Septembrie 1993 – Incep negocierile pentru semnarea unui Tratat politic de baza intre Romania si Rusia, insa finalizarea unui acord a fost intarziata de refuzul Rusiei de a mentiona in actul diplomatic ca este de acord cu condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov si problema Tezaurului.

Aprilie 1996 – Invitat la Bucuresti sa parafeze tratatul cu Romania, ministrului Afacerilor Externe rus, Evgheni Primakov, i se comunica faptul ca Romania s-a razgandit in ultimul moment si doreste sa includa in tratat condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Primakov a respins categoric dorinta Bucurestiului.

Octombrie 1996 – Se semneaza o conventie intre Guvernul Romaniei, condus de Nicolae Vacaroiu, si Guvernul Federatiei Ruse privind extinderea capacitatilor conductelor de tranzit gaze pe teritoriul Romaniei pentru cresterea livrarilor de gaze naturale din Federatia Rusa si in Romania.

Noiembrie 1999 – Premierul Radu Vasile, aflat intr-o vizita oficiala la Moscova, al carei scop era predominant economic, a pus problema recuceririi pietei rusesti de catre exportatorii romani. Rezultatele acestui demers au intarziat insa sa apara.

Martie 2003 – Premierul rus Mikail Kassiannov a venit la Bucuresti, la invitatia omologului sau roman, Adrian Nastase. Kassianov a fost insotit de un important grup de oameni de afaceri care au participat la Forumul economic romano-rus de la Bucuresti.

Mai 2003 – Ministrul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse, Igor Ivanov, s-a deplasat la Bucuresti, la invitatia omologului sau roman, Mircea Geoana, urmand ca cei doi oficiali sa parafeze textul de baza al Tratatului politic romano-rus, ultima etapa inaintea semnarii actului final.

Iulie 2003 – Dupa 10 ani de negocieri, presedintele Ion Iliescu si liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, si-au pus semnatura, la Moscova, pe "Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare dintre Romania si Federatia Rusa". Principalele probleme pentru care nu s-a semnat un tratat poltic intre cele doua tari – condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov si chestiunea Tezaurului – au fost incluse doar intr-o declaratie anexata tratatului, semnata numai de ministrii Afacerilor Externe ai celor doua tari. In legatura cu Tezaurul, in declaratia-anexa se mai prevedea infiintarea unei comisii mixte romano-ruse care sa studieze problema Tezaurului.

Iulie 2004 – Premierul Adrian Nastase, aflat in vizita oficiala la Moscova, a incercat, la randul sau, o impulsionare a relatiilor comerciale romano-ruse. Fostul premier nu a reusit insa sa provoace relansarea majora a cooperarii economice dintre cele doua state, asa cum isi propusese.

Septembrie 2004 – Tratatul politic de baza intre Romania si Federatia Rusa a intrat in vigoare prin schimbarea instrumentelor de ratificare, demers care a avut loc la Kremlin. Acesta este valabil 10 ani si urmeaza sa fie prelungit inca cinci ani daca nu este denuntat de semnatari.

Va urma....
Ioan DRIMUS
 
Mesaje: 164
Membru din: Dum Mar 23, 2008 11:36 am
Localitate: Paris Franta

Re: Remember

Mesajde Marius » Vin Oct 31, 2008 5:19 pm

Ioan DRIMUS scrie:aduc aici un articol interesant publicat de alexa2 pe forumul RTV

* 1985 - 1986
- intr-o nota secreta a securitatii romane apar doua nume alaturate Gorbaciov si Iliescu ca prieteni


O asemenea notă a securităţii, dacă există, ar trebui publicată de vreun istoric serios, nu doar de un anonim pe internet.
Dar CNSAS-ul zice că nu există nici un dosar de securitate a lui Ion Iliescu. Cică nici dosarul de cadre de la CC al PCR nu există http://stiri.rol.ro/content/view/76132/2/
Marius
 
Mesaje: 949
Membru din: Dum Ian 09, 2005 5:52 am
Localitate: Timisoara

Mesajde Nica Leon » Joi Noi 06, 2008 5:48 pm

Spre a confirma intru-totul cele scrise deja de mine, autorul iar se ocupa de plevusca fabricata de comunisti, tocmai pentru a putea sa afirme in exterior ca aici era cea mai perfecta democratie din lume.
Cind o sa va maturizati, pentru a putea vedea realitatea?
Nica Leon
 
Mesaje: 820
Membru din: Lun Apr 17, 2006 3:57 pm
Localitate: Bucuresti

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Revolutia din decembrie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 22 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009