Sectorul CIVES
 
 

Externalitatea politicii interne

Forum: Dedicat relatarilor , discutiilor si actiunilor legate de revolutia sufocata in 1990 de catre Contrarevolutie (12 ianuarie, 24-30 ianuarie, 12-19 februarie, 11 martie, 22 aprilie-13 iunie, 15 noiembrie, 16-22 decembrie etc. )

Externalitatea politicii interne

Mesajde Ioan Rosca » Sâm Iul 11, 2009 6:59 pm

Externalitatea politicii interne

In ultimile discutii (viewtopic.php?t=1146) ma ciocnesc din nou de teza normalizarii situatiei din Romania prin integrarea in Europa (Nato). Incerca sa explic aici mecanimsul acestei iluzii, considerind ca prima masura de combatere a unei erori de perceptie este constientizarea ei. Daca nu ne depasim orbirea, pasivitatea si resemnarea, nu numai ca noii nostri stapini nu ne vor curati de parazitii, dar se si vor umple cu ei.

Inainte de a trata relatiile intre comunitati, institutii si state, sa privim relatiile dintre animale. Ele pot fi de tip: pradator-prada, parazit- parazitat, concurenta, indiferenta, colaborare, simbioza etc. Nemiloasa conditie biologica nu se poate camufla cu eufemisme. Pestii inghit pe cei mici, pradatorii isi sfirteca prada pentru a-si hrani copii, pradatorii concurenti lupta, capusele si tintarii se hranesc din victime vii, insectele isi strecoara oule in corpul altora. Omul s-a impus ca un performer in "jocul" pentru supravietuire, reusind sa combine si sa rafineze strategiile: culege, vineaza, mulge, creste, taie, inhama etc. Succesul sau epidemic pune in pericol viata pe planeta, provocind constiinta unui exces si dorinta de protectie a naturii.

Toate tipurile de relatii biologice se pot instala si intre oameni. Ne place sa credem ca singura raportare fireasca este colaborarea, pentru cresterea puterii- in batalia cu celelalte fiinte. Istoria releva insa o realitate mult mai bogata. Nimic nu impiedica omul sa se hraneasca cu om, sa exploateze om pina la distrugere, sa concureze cu om. Intrajutorarea, camarderia, moralitatea, iubirea se dilueaza, pe masura ce te indepartezi de centrul individului (pe cercurile: familie, grup, natiune, umanitate, viata). Codul etic si fraternitatea sint expuse presiunii intereselor personale de supravietuire. O comunitate are de depasit paradoxul prizonierilor (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p ... 23.asp.htm) : optimizarea intereselor ansmablului nu se atinge cind fiecare isi vede doar de interesul personal.

O data cu aparitia gruparilor/asocierilor (animale, umane) se produce o "specializare" a relatiilor dintre o fiinta si exteriorul ei. Cu camarazii, prietenii, colegii, fratii, se intretin relatii opuse fata de cele care te leaga de dusmani. Solidaritatea (iubirea, credinta) dintr-un grup se imbina cu adversitatea fata de grupurile concurente. Intre celulele pluri-umane reapare pluralitatea raporturilor care opereaza intre indivizi: de razboi, de exploatare, de concurenta, de colaborare, etc. "Binele" care asigura dinauntru trainicia unei grupari se combina cu combaterea dura a "pericolului extern". Moralitatea e o moneda cu doua fete.

Din pacate organicitatea sociala nu dispune de mecanisme automate de fraternizare. Pina si la nivelul mult mai sudat al corpului nostru, se poate intimpla ca unele celule sa o ia razna, facind rau organismului. Dar flexibilitatea tesaturii sociale lasa loc manifestarii preponderente a intereselor individuale. Omul liber (nepilotat de automatisme) isi inseala partenerii, isi exploteaza semenii, isi tradeaza fratii. Sudura morala bazata pe religie s-a dovedit mai putin fiabila ca automatismul organic. Fiecare membru al comunitatii are de cistigat daca toti ceilalti sint corecti cu el, dar acest cistig creste… daca el ii inseala. Cum sa-i faci pe altii sa creada in cod si sa nu observe ca tu il incalci- devine "ecuatia pragmatica". Care prin extindere, duce la prabusirea comunitatii

Pentru contracararea fenomenului de dezintegrare prin individualism scapat de scrupule, s-au pus la punct norme si institutii. S-a sperat ca aceste instrumente vor compensa slabiciunile sudurii sociale naturale, morale, afective. In realitate, aceste proteze sociale au eficacitate limitata. Intarirea aparatului de supraveghere nu poate suplini scaderea sudurii morale, pretul medicamentatiei institutionale pentru decadenta solidaritatii devenind prohibitiv. Musuroiul artificial bazat doar pe legi lucreaza mai curind ca un lagar. In plus, agentii patogeni sesizeaza puterea pe care institutiile o capata, in numele nevoii de a regula jocul colectiv. In mod metodic, retelele de conducere sint atacate si uzurpate de cei care vor sa profite de altii, acoperiti de aparenta legitimitatii. In loc sa prade sau sa insele citiva vecini, parazitii strecurati in centrul societatii, folosesc puterea institutiilor, ajungind la performante de spoliere net superioare.

Anarhistii denunta acest proces de corupere institutionala, fara a observa ca problema are radacini mai adinci.Ei vad ca relatiile dintre oameni si institutii (stat) nu sint omogene: unii fiind loviti sau explotati, altii profitind pentru a cistiga nemuncit, altii fiind relativ lasati in pace. Ei acuza statul de mega-inselaciune, denuntind (just) folosirea lui ca instrument de exploatare a majoritatii, de catre grupuri parazitare camuflate in spatele staului. Dar anarhistii rateaza tinta nedistingind statul dictatorial (bazat pe supunere) de statul uzurpat (bazat pe inselaciune) si de statul relativ democratic (bazat pe reprezentarea reala a cetatenilor). Pentru ca nu inteleg ca pluralitatea relatiilor biologice, care reapare la nivel statal, se va manifesta si in alte moduri de organizare a societatii. Ca oamenii pot fi folositi, inselati, alienati si domesticiti si in alte forme de asociere (companii, banci, etc) Scaderea fraternitatii organice nu poate fi suplinita. Platim tributul ratacirii de pe calea propovaduita de Isus.

Am urcat scara tranfigurarii relatiilor biologice individuale, pe masura agregarii comunitatilor, pentru a ajunge la tema prezentei analize: regasirea strategiilor de acaparare, la nivelul raporturilor dintre state. Si acestea pot fi : de distrugere, de exploatare, de colaborare, de convietuire. Nu ma voi ocupa aici de (neo)colonialism. Amintesc doar ca nu numai un om/grupare poate trai (partial) de pe urma altuia/alteia, ci si un stat se poate hrani din alt stat, obtinind o prada, impartita mai mult sau mai putin omogen. Agresiunea externa directa, intens manifestata in trecut (si care reapare imediat cind nu mai functioneaza alte metode), sursa a ridicarii natiunilor "puternice", a fost inlocuita cu forme rafinate de parazitare, ascunse in spatele relatiilor "comerciale", "liber"… asimetrice. Siretenia microbilor/insectelor e depasita si intarita prin artificii propagandistice. Statul victima este jefuit/explotat de la distanta, pe baza unor "contracte" facute de "reprezentantii" populatiei. Uzurpatorii interni pretindu-se la aservirea tarii, pentru plata, sau ca sa-si protejeze pozitiile. Ce produc slugile merge spre exterior, in timp ce plata, si asa sub pretul normal, nu prea ajunge la ele . De unde spirala saracirii si tentatia emigrarii.

Astfel ajungem la problema dimensiunii interne a politicii externe, chestiune de maxima importanta pentru intelegerea si abordarea evolutiei societatii romanesti. A venit timpul sa depasim teza "formelor fara fond" (care ii framinta odinioara pe critici) si a modelului simplist al "coruptiei" (cu care se incearca azi acoperirea realitatii) . S-a crezut ca e vorba de disfunctii datorate incercarii de a imita, fara temei, fiziologia altor societati. Sau ca se produc doar infractiuni anarhice, izolate. Intre timp, am putut observa ca exista o logica a procesului de aliniere-aservire-jefuire, un fond murdar ascuns de forma. E drept ca aservirea face rau tarii, degradindu-i metabolismul- dar nu fara rost. Parazitii isi consolideaza (si platesc) pozitia implementind "schimbarea"- pilotata sau inspirata din exterior.

Combinarea complexa a tipurilor de relatii amintite mai sus duce la o gama foarte variata de situatii, care pot deruta observatorul ce pierde din vedere componentele: A inghite/distruge pe B, A exploateaza/paraziteaza pe B, A concureaza cu B, A nu are relatii cu B, A coopereaza echitabil cu B (unde A si B pot fi : indivizi, grupari, state). Intilnim dictaturi (state -lagar, pentru cetatenii-sclavi) care concureaza cu alte dictaturi, le agreseaza, coopereaza sau nu intretin relatii cu ele. Democratii reale (state relativ controlate de cetateni) care coopereaza echitabil cu alte democratii, sau concureaza cu ele pentru obtinerea unui surplus din exterior, sau chiar le agreseaza. "Uzurpaturi" (termen pe care-l voi folosi pentru a desemna scurt statele parazitate prin inselaciune) care inseala sau agreseaza alte uzurpaturi, sau coopereaza cu ele. Relatii variate se intretin si intre dictaturi, democratii si uzurpaturi. Democratii care isi asigura bunastarea si echilibrul intern parazitind o dictatura sau profitind de o uzurpatura, nedindu-se inapoi de la a face contracte avantajoase cu stapinii lagarelor si hipnotizatorii comunitatilor (regasim aici dualitatea bine/rau asociata concurentei noi/ceilalti). Dictaturi care coopereaza pragmatic cu democratiile si uzurpaturile ce nu le ameninta. Uzurpaturi si dictaturi actionind ca ferment mondializant (valorificind munca fortata sau roadele inselaciunii ).

Din aceasta interferenta de interese acaparative rezulta dimensiunea interna a politicii externe. Aparent , un stat (o grupare) are un singur interes in realatiile cu altul/alta: sa cistige cit mai mult din raport, fie ca agreseaza, pacaleste sau coopereaza. In realitate, daca tinem cont de interesele retelelor parazite care impun dictaturile sau gestioneaza uzurpaturile- situatia se complica. In loc ca politica externa sa fie pilotata de nevoile comunitatii reprezentate de cei care fac angajamentele (contractele, conventiile) ea e determinata de interesele speciale ale "reprezentantilor" partii tradate. Un om cumparat cu un milion semneza un contract prin care tara pierde un miliard, daca operatia este bine acoperita (greu de inteles, controlat, estimat) - in numele "secretului de stat" . Clica care controleaza un stat uzurpat poate fi folosita ca o "curea de transmisie" pentru interese (agende) externe. Astfel, patologia uzurparii statelor se adinceste.

Interferenta extern-intern poate sprijini conservarea dictaturilor. Orwell explica modul in care trei tiranii "cocurente" pot mentine in functie "vigilenta" (obligatia patriotica), intretinind ciclic razboaie : A si B cu C, apoi B si C cu A , C si A cu B etc. Francois Furet releva si el modul in care doua regimuri abuzive pot sa se justifice reciproc, capitalizind erorile necesarului adversar. Doar ca el nu vede decit fascismul si comunismul in acest joc de legitimare externa, nu inchide triunghiul cu democratiile, mai mult sau mai putin putrede, care au facut capital denuntind dictatura. Este importanta dinamica, pentru ca , din cind in cind, opozantii aciuati la curtea adversarului dintr-o etapa sa fie anihilati- in clipa in care fostul dusman, devine partener. Pe de alta parte "Ministerul Adevarului" se ocupa cu napirlirea sensurilor si reciclarea oamenilor. Astfel au ajuns securistii nostrii in NATO si vor coopera iar cu KGB-ul, daca va fi nevoie. O solutie mai eficace ar fi disparitia externalitatii comunitare prin "mondializare" , care va lasa fara nici un sprijin potential victimele unei uzurpaturi planetare.

Ceausescu nu s-a descurcat bine in gestiunea nivelelor de acaparare. Dictatura comunista iesise din perioada anilor '60 cind a functionat complet satelizata de URSS- guvernind o tara ocupata. Vazindu-se stapina pe situatie (dupa distrugerea genocidara a rezistentei) reteaua securicomunista a incercat sa-si consolideze autonomia in explotarea lagarului. Un timp, operatia de emancipare a functionat, combinind "nationalismul" intern, cooperarea "pragmatica" cu democratiile occidentale si camuflarea obedientei fata de Moscova. Regimul Ceausescu a fost tratat ca un factor de echilibru, un partener frecventabil (in ciuda tiraniei pe care o reprezenta) ceea ce arata imoralitatea inter-statala. I-au fost insa fatale regimului "relatiile comerciale" perdante, spre care s-a deschis, orbit de dorinta de a ridica Romania "pe cele mai inalte culmi de productivitate multilaterala". Cind a realizat in ce consta "diviziunea internationala a muncii", si cursa "dezvoltarii", incapabil sa se incadreze disciplinat in mondializarea exploatarii, Ceausescu a incercat sa se decupleze de ventuzele externe, platind datoriile si supunind populatia la sacrificii care au reusit sa o smulga putin din docilitate. Supt si din exterior, lagarul romanesc, deja secatuit de incompetenta, necinste, anti-selectie si anti-socialitate, slab sudat in planul constiintelor (nimeni nu credea in primitiva propaganda PCR)- nu a mai putut fi mentinut in functie. Marile puteri concurente s-au inteles privind rasturnarea sa. Este pretul platit unei politici externe inadecvate intereselor grupului conducator al unui stat mic.

Dupa 1989, scapati de Ceausescu, securicomunistii romani au transformat dictatura in uzurpatura si au cautat politica externa care sa le permita raminerea la putere. Le devenise evidenta greseala de a contraria puterile exterioare potential periculoase. Stiau ca nu vor rezista decind aservind tara intereselor din exterior, impartind prada- pentru a evita pierderea puterii si privilegiilor. Au combinat creator mijloacele pentru conservarea puterii. Deschidere comerciala pagubitoare, vinzarea pe nimic a activelor (pregatita prin dereglarea fatala a economiei si devalorizarea monedei), contractare de mari imprumuturi (destinate risipei si deturnarii), participare simbolica la razboie de agresiune etc. Aliniindu-se la comanda externa care nu punea in discutie raminerea la putere a Retelei, regimul "de tranzitie" a aparat interesele poporului roman…. chiar mai putin decit dictatura comunista.

O singura dificultate a ramas in calea asigurarii externe a inselarii interne: unde sa fie Noua Poarta? O orientare gresita poate fi fatala Capusei si de aceea ii putem crede pe cei care muncesc la "externe": nu le e usor. Lectia istoriei e clara: mult mai multe capete de domnitori-arendasi au cazut pentru ca s-au afiliat exterior gresit decit pentru ca ar fi provocat revolta explotatilor interni. Dupa 1990 nu a fost usoara localizarea Fanarului. Sa te inchini spre vest sau sa ramii in plasa Estului? Sa mergi pe mina SUA (care par a controla lumea) , a Europei (care par a incerca o emancipare) sau a URSS (care pot reveni agresiv)? Atita timp cit exista o competie intre rapitorii externi, regimul parazitar din Romania nu poate evita riscurile. Cind insa toata lumea cade la pace, stabilitatea uzurpaturii este asigurata. Se poate pune de-o "reconciliere"- inauntru.

Dupa o perioada de espectativa, s-a inteles ca protectia optima (pacea sociala dintre invingatori si invinsi) se va obtine racordind Romania formal la Europa, cu grija de a nu leza nici interesele rusesti (vezi dosarul Basarabia). Pe dedesubt se puteau intretine relatiile mafiote sau oculte- cu oricine. Pentru mai multa credibilitate, CDR-ul a fost adus la putere, facind rocada in politica externa dar lasind inauntru totul neschimbat. Tranzitia si-a atins astfel scopul. Justitia europeana functioneaza ca o excelenta frina in calea judecarii crimelor comunismului si rasturnarii revolutionare a regimului parazitar din Romania. Peste putin timp, contestatarii vor fi chiar vinati de Interpol, ca "teroristi". A fost unul din motivele marelui entuziasm securist fata de razboiul sfint lansat de Bush: le permitea sa-si rascumpere legitimitatea, condamnind in acelasi timp rezistenta reziduala din Romania. Pretul operatiei? Cei care au condus multimile la sinucidere, cu sloganul "Nu ne vindem tara!", au oferit-o apoi altora aproape gratis. In schimb, ei au obtinut imunitate pentru genocid si s-au putut imbogati, intermediind aservirea si distrugerea noastra. Romanii au devenit sclavi liberi, putind munci ieftin acasa sau prin toata lumea

Ce e de facut?

Macar sa nu desconsideram adincimea problemei. Sa alocam energia corespunzatoare cautarii unei iesiri pentru o criza mult mai grava decit un moment de slabiciune colectiva. Sa evadam din plasa pseudo-solutiilor si a diversiunilor ideologice. Faptul ca un stat functioneaza corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagociteaza societatea nu e tratabil prin prisma "stinga/dreapta" (orice sens s-ar da acestor notiuni tocite) ci pe verticala sus-jos (cei ce profita de uzurparea statului si cei ce sint exploatati astfel). Am vazut ca se poate inlantui cetateanul si in numele clasei muncitoare, nu numai a aristocratiei. Ca pledoaria pentru elita si contra ei- duc la acelasi rezultat. Am vazut ca poti fi distrus sau jefuit de promotorii oricarei ideologii. De ce ne-am mai lasa ametiti de infruntarea dintre cei ce declara egoismul fast - sub actiunea regulatoare a "miinii invizibile"- si cei care proclama solidarismul -doar pentru a ne baga o mina invizibila in buzunar. De ce nu s-ar alia victimele "stingii" si ale "dreptei"?

Sa cautam moduri ca triangulatia supusi- putere- forte externe sa lucreze si in folosul nostru. Politica externa a sclavilor nu trebuie sa coincida cu a stapinilor lor. Au vrut europenii sa-si mareasca teritoriul si forta inghitind cangrena romaneasca? Sa nu ii lasam sa o faca lasindu-ne in ghearele uzurpatorilor statului roman. Daca nu gasim sprijin la liderii occidentali- inseamna ca ei sint omologii sau partasii liderilor nostri. Trebuie sa ne cautam atunci omologii, nemultumitii democratiilor aparente sau oamenii sensibili la dreptate, din democratiile mai sanatoase. Sa ieism din infundatura in care ne-au adus intelectualii de servici de pe ambele parti ale capcanei: cei din occident- care , pentru ca au sustinut "alternativa comunista" nu doresc sa se afle realitatea- si cei de la noi- care, in mod simetric, considera capitalismul amoral fast pentru Romania.

Avem deci probleme comune cu alti revoltati pentru degradarea conditiei umane, de care ar trebui sa ne apropiem. "Progresul" ne vine de hac la toti. Sintem parazitati multilateral. Fiecare picatura muncita de cineva e sifonata in multe directii, pindita de multiple sisteme de captare. Pot trai decent cei care contraataca, jefuind/profitind/speculind. Mercantilismul perfid distruge humusul social si opreste transfigurarea spirituala. Clocaiala oamenilor de prada nu are cum forma un organism colectiv. Aparentele nu vor mai amorti agresivitatea potentiala mult timp ci se va trece la anarhie, violenta generalizata, tiranie sau domesticire totala. Tehnicile de acaparare intre state, intre stat si cetateni, intre diversele grupari (asociatii) au rafinat doar competitia biologica, fara a-i schimba esenta. Generozitatea si corectitudinea nu sint atuuri stimulate ci slabiciuni care scot din cursa pe cei care le practica. Nu se trateaza patologia omenescului prin cirpelile cu care depasim "crizele periodice". Nu vom putea hrani parazitii inmultiti insuportabil, escrescenta institutiilor chemate sa compenseze atrofierea omeniei noastre (relatiei interumane organice, contrapusa instinctelor de acaparare).

Cel mai grav este ca sintem tot mai putini, cei care dorim sa rezistam noii inginerii sociale. Majoritatea fratilor nostri captivi cedeaza in fata realitatii crude, intoxicarii mediatice si necesitatilor fiziologice. Nu ne putem face iluzii privind setea de bine, frumos si echitate a romanilor formati in ultimii ani, Nu e greu sa te reduci la animalitatea individualista pe care e cladit fiecare. Traim sub gravitatia ei, pe care a incercat sa o invinga ratiunea, instinctul speciei si aspiratia spirituala. Daca nu gasim o cale noua de a ne trata foamea, vom darima florile care au crescut in ogorul constiintei noastre. Tropaind dupa hrana, liberi sau inhamati, nici nu vom observa ca a disparut cerul interior.

Ioan Rosca, 11 iulie 2009
Ioan Rosca
 
Mesaje: 589
Membru din: Vin Ian 07, 2005 8:30 pm

Mesajde Octavian Mihaescu » Sâm Iul 11, 2009 10:22 pm

Nu ma simt comod raspunde la teza atât de stufoasa cea ce nu inseamna ca nu pune si diagonosticul corect, globalizarea nu este nimic altceva decât un experment mult mai nefast decât comunismul , desi daca ne gândim globalizarea nu este o noutate, a existat de când lumea si pamântul ci globalizarea din zilele noastre va conduce inevitabil spre un Guvern Mondial, un Babilon, iar un megastat nu va putea fi condus eficient decât printr-o mâna forte, cu cetateni "educati" fi loiali , deci, un om nou va fi creat, daca nu chiar a si fost. Pe acest fond nici o tara mica sau mare nu va mai as permite putea izola . URSS a constientizat ca nu mai poate merge pe formula troc (CAER) si si-a deschis sistemul, a lepadat bolsevismul (confruntarea ideologica) integrându-se in sistemul mondial de unde vrea lua si ea felia de tort, deasemeni avem un alt exemplu numit China fortata deschide, reintegra in sistemul mondial. Politicieni români, oligarhi facuti de sistemul securicomunsit nu au constientizat fenomenul, au jucat la plesneala,insa, au fost foarte experti pune mâna pe economia româneasca, pe care foarte putini vor fi capabili tine in mâini in noua forma ce -i va matura unul câte unul spre satisfactia marei mase jefuita. Astfel, in adevar nu doar ca au dato pe gratis insa exista riscul duce Ro la faliment total daca nu ajungea fi integrata in sistemul mondial, care va si dicta (noua poarta). Prin urmare, nu exista alta optiune dat fiind ca si Rusia avea motoarele turate la maxim spre integrarea ei, acest aspect români l-au ginit abia prin 98-2000, perioada când si Ro si-a turat motoarele spre integrare, altfel agenti rusi ar fi directionat Ro tot spre ei, exemplu subliniat de dvs cu Basarabia este concludent.

Rusia va fi si ea membra U.E si NATO, in mai putin de 4-5 ani se va finaliza si acest proiect. Dar sa ne intoarcem la România.

Situatia rezultata se datoreaza si faptului ca Ro nu a avut o intelectualitate responsabil-angajata, nu a avut un exil solid si unit care sa-si propulseze potentialele valori, dimpotriva, s-au mâncat uni pe alti si in perioada lui Radescu, când exista un exil mai de valoare ce va sfârsi fi desconsiderat de puterile vestice, a ratat sutinerea. Un exemplu destul de ordinar il gasim in cuibul cu viespi de la München (REL), unde totii fosti bolsevici din Ro vor pune mâna pe sectia româna, cea mai proasta varianta din câte au existat, doar DW era mai tâmpit si ramas. Sectia poloneza,ungara a fost mult mai responsabila, si-a educat ascultatori si ptr vremurile de libertate, cea ce sectia româna niciodata nu a catidisit, Tismaneanu este o mostra foarte buna in acest sens. Emigranti români dupa 45 in majoritatea sa era refugiat economic,interesat as umple matul ci nu elibera tara, putini riscau opune regimului cum a fost cazul Goma si el lasat de izbeliste. Nici din tara nici din diaspora nu s-a remarcat ceva demn de atentie, reusi coagula soceitatea româneasca in jurul unor proiecte nationale pe termen lung, de o primenire a clasei politico-socio-economic-culturala, prin urmare

România a fost obligata apela la fosti politicieni ce nu au avut concurenta serioasa dat fiind ca si majoritatea românilor au dat cu subsemnatul, au fost super docili. România profunda si-a aratat adevarata fata extrem de urâta, dea dreptul sinistra imediat dupa 89. Prin urmare fostele structuri s-au impus pe un teren propice ei lipsit de rezistenta, de o vertiabila forta concurenta asa cum s-a întâmplat in celelate tari foste comuniste ce rapid si-a propulsat potentialul. Un Havel, un Walesa nu aveau sanse in România, sunt convins ca nici azi nu ar avea vreo sansa fi alesi de electorat. In acest punct nu avem in fata doar rezultatul spalari, reducari de comunisti ci mai degraba de o boala genetica a românului si nici macar manipularea FSN-Iliescu dp 89 nu-si gaseste scuze, dimpotriva o tara normala la cap ar fi dat de pamânt cu ei, asa cum au si dat vecinele noastre si ele iesite tot din comunism.

Pe acest fond sa nu ne mire ca vom ramâne slugarnici catre marea poarta, ca in Ro toate merg pe dos, iar jegul uman este la el acasa la propriu si figurat.

Ca sa poti lupta eficient impotriva acestui sistem ticalos trebuie avea si cu cine, iar daca români nu au fost capabili in cei 20 de ani organiza, genera o rezistenta dura impotriva sistemului mai degraba tine de tarele românesti decât de vina strainilor ori al mondialismului, Ro risca a fi o tara de consum, desfacere a produselor vestice si unde se vor produce cele mai toxice componente, pe care nimeni nu le mai vrea avea in tarile lor. România nu vine cu nimic cu care sa poata fi integrata si ia si ea daca nu o feliuta de tort macar ceva firimituri sa-i cada.

Marea provocare ramân schimbarile radicale ce vor urma, societatile vor suferi transformari incredibile, la care nu stiu cum va face fata Ro ptr ca nu vad nici un proiect adecvat , nu vad nici-un partid, lider, oengeu, care sa puna serios problema,aibe viziune pregatind Ro face fata mai usor, iesi mai bine, integrându-se in sistemul mondial de la care nu mai are cale de întoarcere. Ce este si mai prost este faptul ca Ro nu sunt semne nici dupa 20 de ani a exista un potential uman de exceptie capabil schimba vechile structuri pe care le condamnam pe buna dreptate, doar o minoritate nesemnicativa si ea dezbinata la culme.

Teoretic Ro ar fi stat binisor dupa 89, PNT-PNL SD-ul si Regele cât de cât erau in viata, fiind o optiune care atunci trebuia adoptata de români, refuzul brutal alromânilor opta pentru formatiuni istorice declarat anticomuniste a fost lovitura de gratie data României ajunsa in labele bolseviclor ce calaresc si azi Ro, daca nu chair si fiii si ficele lor timp de sute de ani.

Este usor sa ne tot lamentam cum ca tara a ajuns pe mâna lor, sa ne acuzam reciproc , sa batem batuta pe loc cu legitmitatea ori ilegitimitatea optinuta de FSN-Iliescu, nu mai putem intoarce timpul ptr a mai schimba ceva ci trebuie sa fim capabili actiona optim in conditile date.

In fine, tema asta este foarte vasta,din toate unghuirle putem gasi elemente demne de luate in considerare inclusiv al dvs expus mai sus, toate componentele negative cauzeaza deprimarea românilor, ura fata de propria lor tara pe care vor sa o paraseasca. Toti indivizi apti dupa ce-si termina scoala vor parasi tara, se reântorc complect epuizati,storsi ca o lamîe. O alta imagine destul de concludenta gasim in toate orasele tari, sa luam Pipera, unde -sau construit ditamai palatele, insa strazile sunt vai si amar de ele, toti si-au facut lux,insa pe nimeni nu intereseaza actiona si comunitar. Asta este o carte de vizita a unei tari, spune mult despre caracterul cetatenilor ei, unde în Pipera se spune ca este adunata toata lumea buna, aia de a dat tunuri grele dupa 89. Odata ma deplasam spre aeroport si amicul care ma ducea mi-a aratat casoiul lui Vacaroiu, curata megalomanie ceusista atât la el cât si totii cei ce si-au cosntruit case acolo.
Verein Christliche Europa für Kunst - Kultur - Social und Politik. e.V

http://europacrestina.zweipage.de/
Octavian Mihaescu
 
Mesaje: 375
Membru din: Vin Ian 07, 2005 6:34 pm


Înapoi la Revolutia si Contrarevolutia din 1990

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori

cron
<<< Piata Universitatii 2009