Acum 4 ani , 26 Decembrie

Eliminarea lui Nicolae Ceausescu a declansat doua fenomene cu sens inversat, dar cu efect nociv insumat: membrii retelei securicomuniste s-au solidarizat, incetind infruntarea ; in schimb unitatea ce legase participantii la revolta, pentru numai citeva zile, s-a dezintegrat ...

Pentru acest dublu proces nefast de recristalizare, 26 Decembrie 1989 are o semnificatie deosebita.

Pe de o parte, e prima zi de "pace" dupa "razboiul" cu "teroristii" incetat ca prin farmec in urma debarasarii de cuplul buclucas... In mod evident un armistitiu s-a incheiat, sau s-a trecut la o noua etapa a unui scenariu ascuns, dar intuibil. Nu vreau sa vorbesc despre acest subiect pentru ca, pe de o parte, ma consider lipsit de informatiile necesare, si pe de alta parte, sint impotriva obsesiilor anecdotice, care mascheaza esenta politica a evenimentelor.

Cunosc prea multi "analisti" ce se ratacesc in rebusistica intortocheata legata de comunism si de revolutie reusind sa estompeze evidentele transparen-te bunului simt si sa trateze una din cele mai monstruoase crime (boli) ale umanitatii in termenii si cu modelul adaptat aventurilor picante sau exercitiilor de analitism. De fapt obiectivele , resursele si structura "monstruoasei coalitii" impotriva unei autentice revolutii sint transparente.

In schimb simbolistica zilei de 26 decembrie pentru celalalt proces , de destramare a pactului dintre revoltati, e mai putin cunoscuta si analizata. Intervin asadar pentru ca presupun ca multi dintre cei aflati atunci departe de tara nu stiu ca in aceasta zi, acum 4 ani, s-a facut prima incercare de denuntare publica a masinatiei "FSN-iste" , primul apel la insurgenta contra dibacilor "emanati". Unii dintre disperatii ce-si depasisera instinctul de securitate (...!) sfidind masina de represiune pe 21 si 22 decembrie, s-au simtit tradati grav de strecura-rea Tovarasilor la cirma "salvarii nationale" si au lansat in Bucuresti manifeste chemind la un miting de protest si la rezistenta.

Apelul a fost primit cu reticenta, neincredere si aversiune. Cine a trait tensiunea , emotia si confuzia ce paralizase Bucurestiul acelor zile nu are nevoie de explicatii privind motivul acestei respingeri. Pentru ceilalti, sugerez atmosfera cu doua esantioane:

1.Cu o viteza sugestiva, s-a raspindit zvonul ca apelul e opera "teroristior" ce incearca sa atraga populatia intr-o cursa criminala. (In ciuda dezorganizarii generale, zvonurile se propagau cu o profesionala precizie formind un "brum" de o profesionala calitate , ce a inecat orice semnal util).

2. Dizidenti notorii ce fusesera "integrati" propagandistic in structurile aparente ale noii puteri, au facut apel pe canalele de radio-tv la calm si la boicotarea mitingului incitator, denuntat ca o perfida provocare.( Ulterior Doina Cornea avea sa-si exprime regretul pentru aceasta gafa, pe care, cu onestitatea-i iesita din comun, a pus-o pe seama naivitatii politice abil manipulate de putere). Una peste alta, mitingul nu a mai avut loc... Prima confruntare a fost aminata. Puterea a cistigat un timp de manevra atit de necesar in vederea intimpinarii ei !

Dincolo insa de intriga acestei zile, se cuvine sa observam fenomenul dramatic pe care il inaugureaza :scindarea rindurilor revoltei din decembrie. Aceasta "despartire a apelor" era insa, din pacate, inevitabila, iar momentul in care s-a produs nu e nici el intimplator.Disparitia Ceausestilor scotea automat din starea de revolta mai multe categorii de participanti, lasind in cursa doar membrii altora. Care sint aceste categorii? Cum s-au scindat in continuare filoanele lor?

A.

Prima mare bifurcare care a avut loc a trebuit sa anuleze o alaturare conjuncturala :cea dintre DISPECERII si PROFITORII sistemului , nemultumiti (sau ingrijorati) de prestatia dementa a liderului lor si VICTIMELE incarcerate in sistem, aduse la capatul rabdarii. Din chiar clipa eliminarii lui Ceausescu, aceste doua parti participante la rasturnare s-au pomenit reasezate fata-n fata: unii ca sa salveze lagarul, ceilalti ca sa-l desfiinteze (pe prima reduta); primii ca sa-si pastreze privilegiile si intr-un nou sistem , ceilalti ca sa nu permita aceasta napirlire (pe o a doua reduta); unii ca sa obtina linistea amneziei, ceilalti ca sa recucereasca pacea dreptatii (pe o a treia). Acest conflict este si azi AXUL CRIZEI ROMANESTI.

B.

A doua separare care a imputinat dramatic rindurile revolutionare a fost cea dintre frustratiile predominant materiale, intelectuale sau morale. Revolutia burtii nu putea sa aiba acelasi orar cu cea a spiritului sau a demnitatii, caci se supunea unor determinari semnificativ diferite.

Era mai mult decit firesc ca victimele revoltate doar de nivelul de viata dramatic la care fusesera aduse sa se opreasca din drum, sa intre intr-o stare de asteptare ingaduitoare. Noii veniti trebuiau sa fie lasati sa-si arate intentiile, sa-si precizeze oferta. Provenienta si principiile lor politice nu contau atit timp cit PLATEAU BINE. Epopeea minerilor este extrem de expresiva in acest sens.

(OBSERVATIE.

Putem numi "realism" aceasta atitudine si incerca sa atenuam senzatia de penibil pe care o produce manifestarea ei prea ...indecenta, aducind corectii estetice diverse. Putem deasemenea sa o investim cu autoritatea noii paradigme a adevaratului tehnocrat, fiinta care obtine maximul de eficacitate ,in orice conditii... Sint insa silit sa atrag atentia colegilor mei ale caror postinguri denota aderarea la principiul rentabilitatii, al primordialitatii economicului, etc, ca risca sa savirseasca (datorita distantei ...), prin aplicarea acestor principii la realitatea romaneasca actuala o tripla eroare :

1. Pe plan moral, savirsind o impietate fata de martirii atacului comunist si fata de supravietuitorii lui ,victime inca... Contest acceptabilitatea unei "analize obiective" a carei concluzie este perfect convenabila unor criminali nepedepsiti.

2. Pe plan pragmatic, crezind in viabilitatea constructiilor noi pe temelii vechi si eludind necesitatea operatiilor de demolare

3. Pe plan teoretic, aplicind un model al "rentabilitatii" fara a face verificarile necesare privind adaptarea lui la realitatea pe care pretinde ca o explica; eludind de exemplu criteriile...

As dori ca tonul neretinut iritat al acestei observatii sa nu fie interpretat ca un atac la modelele altora. Apartin categoriei celor ce admit pluralitatea personalitatilor umane si a modelelor de lucru. Nu imi este straina nici constienta relativitatii. In viziunea MEA insa, Binele nu este emancipat, ci degradat de relativitate. Iar Raul este pur si simplu nerelativ (cel comunist in orice caz!)

C.

In sfirsit Opozitia, (adica revoltatii nesatisfacuti de evolutia politica a tarii) s-a rupt in doua :"pasivii" (simpatizantii, suporterii, observatorii, prudentii, snobii, fricosii, foarte ocupatii profesional, dezgustatii, scepticii) si "activii". (Voi reveni la acest punct.)

D.

La rindul acestora cei activi s-au divizat in trei filoane ce s-au complacut intr-un divort pagubos pentru cauza pe care o aparau : "politicii", "intelectualii" si "furiosii strazii. (Voi reveni pe larg).Fapt curios , ocultat si semnificativ : lupta a fost data de strada si "chibitata" de partide si de "instantele critice"...!

La 26 Decembrie "strada" a facut primul apel in gol deschizind o lunga serie de actiuni disperate, la care celelalte doua filoane au reactionat cu inertie, prudenta, si moliciune inteleapta. Voi incerca sa comemorez seria acestor dramatice nesincronizari, drumul care a dus pina la urma la marginalizarea filonului radical al revolutiei antico-muniste, ezitarile si retragerile care au facut ca fermitatea sa poata fi numita extremism.

Ma simt obligat la o astfel de "parcurgere", la o reflectare de evolutie deoarece observ ca, proiectate in planul "analizelor globale" fenomenele sint deformate in numele sintezei , iar explicatiile nu mai tin de istorie, ci de speculatie logica. Ori acolo, acasa, unii au participat si participa inca atit de total, incit merita mai mult decit o eticheta.

Cine sint asadar cei ce au continuat starea de isurgenta dupa 22 decembrie , deranjind baletul puterii si somnul "refacator" al grosului populatiei?

Cine sint cei ce s-au incapatinat sa nu inteleaga ca singura modalitate de refacere a Romaniei este galopul lin ,realist si consensual (evitind dereglarile pe care le-ar produce productivitatii nationale incapatinarea de a face dreptate) catre binefacerile societatii de consum? Ce simt? Ce gindesc? Am cunoscut, am indragit si am apartinut acestui grup, si mi-am propus sa il explic, asa cum l-am inteles.

Va asigur ca printre ei erau multi fosti membri de partid , ceea ce nu-i impiedica sa-si racoreasca febra de adevar si dreptate cu incantatia:

Jos comunismul!

Ioan Rosca,

26 decembrie 1993